Azi Europa FM implineste 20 de ani. Acum 20 de ani eram in mega vrie si stress si pret de niste ani, cum venea inceputul de mai, eram disperata sa se faca ciresele pentru ca aveam o campanie pentru EFM si trimiteam cosuri de cirese catre multi oameni. Nu erau o avere ca acum:)

Pentru ca eram f f tanara la momentul muncii pentru Europa FM si pentru ca aveam responsabilitati multe – eram brand manager si responsabilul cu marketingul (am avut bugete mari in grija pentru ca era lansarea si erau investitii serioase), anii de Europa FM m-au consumat teribil fizic si emotional, dar m-au si invatat multe despre viata.

M-a invatat ca rasa si clasa nu se cumpara cu bani.

Asta e o lectie pe care am primit-o fara sa stie, de la directorul de atunci al EFM, Dan Ghibernea, de departe cel mai cultivat, mai citit si mai rafnat dintre cei care au condus statia. Avea educatia de acasa, din aceea de burghez intelectual, si lua decizii cu stil, cu substanta.

 M-a invatat sa ma feresc de oamenii cu interese.

Eram mica, aveam mai multa influenta si putere decat puteam eu intelege (eram preocupata sa-mi fac treaba care era foarte multa, nu sa stau sa inteleg ce putere aveam), si pentru ca ma aflam in aceasta ipostaza imi cautau multi prietenia.

Nu stiu daca prea multa munca si consticiozitate (modelul tocilar) m-au impiedicat sa cad in plasa linguselilor, sau daca pur si simplu asa era felul meu. Dar sunt foarte multumita ca atunci am invatat sa ma feresc de oameni.

Mi-a consolidat o prietenie cu Zaff (George Zafiu, cum il stiu cei mai multi) care o sa stea in picioare multi ani.

Am lucrat impreuna si in perioada de pre efm cand pregateam lucruri, eram amandoi ca doi pui de gaina care asimilam multe informatii de la sefii nostri francezi care erau pe post de closca.  Dar am muncit amandoi cu super onestitate si super mult suflet, desi si el avea putere si influenta si a schimbat mult din muzica ro in anii aia. Stiu ce ne invatau francezii, stiu ce discutam noi din birourile vecine, stiu cum luam deciziile incercand sa respectam regulile pe care le invatasem si cum ne tineam de promisiunea de a fi corecti.

Anii aia de multa munca si multa scoala la locul muncii, si pe la Paris,  au insemnat mult. Viata ne-a dus pe fiecare pe multe drumuri, dar pentru mine – pt cat ne-am chinuit noi in anii aia de munca, am muncit cu pasiune, dar foarte foarte mult – Zaff e fratele meu. Si de oricate ori ne-am mai certat pe drum in anii astia, ca am mai avut si noi decizii diferite, ne-am respectat si am mers mai departe.

M-a invatat sa nu-mi las niciodata toate ouale intr-un cos. Si in viata sa merg independenta profesional.

Nu mai stiu cum am ajuns la concluzia asta, dar cand am plecat de la EFM, absolut epuizata, mi-am promis ca nu voi depinde niciodata de cineva profesional. Nu depindeam nici in EFM, dar cred ca francezii mi-au dat incredere in mine sa “be brave”, cum imi zicea seful meu direct, Frank Lanoux de fiecare data cand pleca inapoi la Paris, dupa o saptamana de traininguri si strategii.

 

M-am intors la EFM dupa plecarea din 2004, de doua ori, de fiecare data pentru ca m-a rugat Zaff sa-l ajut cu ceva. De fiecare data l-am enervat cumplit pe Zaff cu deciziile mele legate integritate si etica. S-a obisnuit cu mine stie ca sunt “nebuna” si fac doar ce cred ca e corect si etic, si ca nu ma insotesc in drumul meu decat cu oamenii cu care impart aceleasi valoari.  De fiecare data mi-am promis ca nu ma mai intorc alta data. 🙂 Sper sa ma tin de promisiune de data asta. Si sa nu mai mai roage Zaff vreodata ceva legat de EFM. 🙂