journalismjournalism

Nu mai pot – despre jurnalismul usor in vremuri grele –

 

Scriu inca de la inceput, pentru prietenii mei care ma verifica daca sunt bine, da, sunt ok… textul acesta e partial despre mine… e mai mult despre nervii mei.

Nu mai pot sa vad comoditate si superficialitate.

Stiu nu o sa schimb eu lumea astazi, stiu ca valorile oamenilor s-au schimbat si reperele multora sunt de suprafata, dar…

Astazi cei mai multi oameni – foarte multi si din jurul meu, unde am facut o selectie riguroasa– cauta calea scurta catre obiectivul lor, oricare ar fi acela. Daca se poate cu foarte putina munca si multi bani e perfect.

Acum mai bine de 20 de ani cand am inceput sa lucrez in industria aceasta a divertimentului – am inceput cu radio – eram fericita ca pot fi in mijocul unor oameni care fac lucruri diferite, ca pot simti energia lor si ca pot invata de la ei. Pentru mine, in toti acest ani de munca n-a fost niciodata despre bani, desi am castigat bani frumosi pentru ceea ce am muncit (dar era pentru ceea ce stiam sa fac, nu pentru ca m-am lipit de un grup).

Acum cateva saptamani o domnisoara m-a intrebat despre cum invata si ea mai bine tehnica de interviuri. Mi-a trimis si un interviu (era cu un actor pe care cu siguranta-l placea adolescentin dupa cum erau construite intrebarile) si i-am spus ca atunci cand voi munci la un interviu mai mare am sa-i arat toate etapele de la documentare pana la rezultatul final, vom lucra impreuna pe el la editare, ca sa invete. Mi-a raspuns ca vrea si detalii despre remuneratia pe care o va primi pentru asta.

E doar un exemplu despre cum gandesc tinerii astazi. Si vorbim de un copil care are bun simt, nu e sarit total de pe axa profesionala.

Am trecut de 40 de ani si ma trezesc in continuare la 5 dimineata  ca sa scriu.

O fac de drag, cu multa placere ca sa arat o latura frumoasa a unui om pe care poate-l stiti din alta perspectiva. Uneori munca mea e la vedere, alteori e intr-un proiect privat care se adreseaza doar unui grup de oameni.

Pentru mine nu are importanta numarul celor care vor citi povestea, e important sa fie cea mai buna versiune din ce am putut eu afla, cel mai frumos scrisa. Daca e interviu, sa devina si o amintire care sa cladeasca un moment de bucurie si in sufletul celui care s-a deschis in fata mea.

Toti oamenii care au lucrat cu mine vreodata stiu ca nu am pus niciodata banii in fata, nici nu-i voi pune.

Am pus disciplina, dorinta de a fi cat mai bine ceea ce muncesc, dorinta de a oferi celor care citesc cateva momente de bucurie.

Am trecut de 40 de ani si imi organizez in asa fel programul, astfel incat sa citesc o carte pe saptamana, zeci de stiri despre ce e nou in media si in domeniul in care scriu…   si mi se pare natural sa fac asta.

Nu mi-am pus niciodata problema sa folosesc google translate pentru ceva, nu mi-am pus problema sa transcriu un interviu cu un soft care sa-mi faca viata mai usoara. Pentru ca atunci cand transcriu simt unde a facut persoana de dincolo o pauza, unde s-a rusinat, s-a bucurat, si stiu cum sa construiesc mai bine povestea.

Nu mai inteleg lumea, asa cum se transforma.

Ma inspaimanta gandul ca va trebui sa lucrez cu generatia google translate, pentru ca s-ar putea sa nu mai gasesc pe cineva care sa ia cu adevarat in serios meseria.

Sper din tot sufletul ca parintii si profesorii sa-si invete copiii ca intotdeauna calea grea e cea mai de succes pe termen lung. Ca niciun campion n-a castigat din prima campionatul cel mai mare, ca oricare star pe care-l admira ei, dincolo de sclipici, munceste foarte mult.

Stiu nu e un text pe voiosie si pe ceva pozitiv, imi cer scuze pentru asta.

Dar de noi depinde sa miscam lucrurile in spre bine si sa nu mai promovam pe cei care cauta scurtaturi si urla a superficialitate.

Cei mai mari sarlatani ai lumii au avut charisma, internetul le-a dat tuturor astazi o scena in plus. Uitati-va cu atentie si decantati sarlatania de valoare.  Si invatati-i pe cei mici ca e frumos pe drumul greu. Ne va fi mai bine tuturor.

 

 

 

3 Comments Published

6 months ago / Reply

Dumneavoastră gândiți frumos, însă, realitatea nu vă dă dreptate.
Luăm câteva segmente:

Astazi cei mai multi oameni – foarte multi si din jurul meu, unde am facut o selectie riguroasa– cauta calea scurta catre obiectivul lor, oricare ar fi acela. Daca se poate cu foarte putina munca si multi bani e perfect. […]
E doar un exemplu despre cum gandesc tinerii astazi. Si vorbim de un copil care are bun simt, nu e sarit total de pe axa profesionala.

Eficiență. Asta s-a pus mereu accentul. De la școală, când notele cele mari contau, nimic altceva conta.
Nu știu de ce se ridică din nas când e vorba de bani (în firme, corporații), dar nu asta este o mentalitate contraproductivă, în care unui om, angajat, să nu știe/aibă o oarecare siguranță a salariului, să știe că nu e batjocorit „pe motiv că…” atunci când se înșiruire critici și probleme și scama de pe umăr?
Toți au părintele sau ruda, care le-a explicat că banul se face greu, deci și mai importantă atenția asupra propriei trăiri, că doar o viață avem, nu multe, iar facturile se plătesc cu bani, nu cu dragoste, pasiune și alte preferințe personale.

Iar persoana de care ziceți, speculez eu, nu este copil, are 18/21 de ani împliniți, nu? Dacă da, dumneavoastră faceți un defavor nimicnicind nou-veniților într-o arie atât de mică și restrânsă, a jurnalismului. Deja, ați găsit o critică: vârsta. Pentru că? Pentru că a vrut să știe că nu îi este luată peste picior munca.
Prin urmare, dacă e tânăr(ă), se justifică banii puțini? Ajunge doar să vedem pe anunțurile de angajare sau interviurile prin firme, unde se caută bube & capcane insidioase, doar să se justifice batjocura asupra omului, să nu fie plătit complet & să se testeze dacă lasă de la acesta dijmă de băgat în buzunarul altora pe munca sa, așa de începător/tânăr ce este.

Toti oamenii care au lucrat cu mine vreodata stiu ca nu am pus niciodata banii in fata, nici nu-i voi pune.

Dumneavoastră poate, alții au trăit în sărăcie și sunt căpiați de sechele.
Fiți sigură că, atunci când vor ajunge la vârsta dumneavoastră, mai mult ca sigur vor vedea nostalgic munca depusă.

Ma inspaimanta gandul ca va trebui sa lucrez cu generatia google translate, pentru ca s-ar putea sa nu mai gasesc pe cineva care sa ia cu adevarat in serios meseria.

Vă înspăimântă tinerii și uneltele noi de a lucra? La facultate, uneltele, printre care și sistemele de traducere, nu sunt încurajate să fie văzute ca niște lucruri rușinoase, ba, unelte făcute să ajute omul.

Dar de noi depinde sa miscam lucrurile in spre bine si sa nu mai promovam pe cei care cauta scurtaturi si urla a superficialitate.

Cei mai mari sarlatani ai lumii au avut charisma, internetul le-a dat tuturor astazi o scena in plus. Uitati-va cu atentie si decantati sarlatania de valoare. Si invatati-i pe cei mici ca e frumos pe drumul greu. Ne va fi mai bine tuturor.

Work smart, not hard. Don’t demonish that which doesn’t deserve ire.

6 months ago / Reply

nu comentez nimic mai mult decat faptul ca nu urma sa angajez persoana in cauza. nu a fost nicio clipa discutia in aceasta directie. am discutat doar despre a avea acces sa vada cum lucrez la un interviu…

restul din ce ati scris e atat de departe de sistemul meu de gandire si ati ratat atat de multe nuante din ce am scris… va doresc succes.

3 months ago / Reply

Sunt de acord in totalitate cu cele spuse si simtite…..si da, le simt si eu de multe ori. Sper sa continui sa faci lucrurile in acelasi fel si sa gasesti cat mai multa energie pentru asta

Leave a Comment


five + = 14

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!