Eu stau in banca mea acasa, langa parc, cuminte, neparticipand la lucruri mondene, fara sa am tinta aparitiilor publice. Dar si cand deschid usa pentru aparitii in spatiul public, avalansa se face…
Dupa mers la TV sa vorbim despre filme (James Bond in special), dupa conferinta cu interviuri live, dupa povestit studentilor de la comunicare SNSPA ce-i asteapta in meseria lor viitoare, dupa ApropoTV (se va difuza curand), iata-ma si la revista povestind despre dorinta mea antirisipa – care nu are legatura cu zgarcenia. Imi cumpar lucruri scumpe, dar nu le cumpar fara rost, nu ca un moft.
Am dat un interviu pentru Harper’s Bazaar in care vorbesc despre cumpatare, chiar si cand sunt obiecte de lux, sau scumpe…
Aici spun si despre frumuselul meu Nokia XR 20, care e si telefonul lui James Bond, dar si despre cat de putin timp petrec online (desi vedeti postari pe fb aproape in fiecare ora) si despre alte decizii care au ca principal criteriu sustenabilitatea si cumpatarea.
E un stil de viata, nu e despre zgarcenie, cred ca e despre echilibru si bun simt (nu ma laud, fac asta de 30 de ani, am haine de acum 20 si ceva de ani pe care le mai port; au fost scumpe la vremea lor, dar… mai intru in ele 🙂 )
*
Cât timp ai reușit să stai departe de telefon?
Pot să stau și o zi, și mai multe; știu că vorbim adesea de dependența de telefon pentru că e prelungirea minții noastre, dar sunt OK în vacanță dacă nu am telefonul în mână pentru mai multe ore.
Simți nevoia vreodată să-ți închizi telefonul? Când? De ce?
Nu răspund la telefon de la 19:00 în sus, iar de la ora 22.00 e deja în altă cameră telefonul. Îmi închid telefonul când e nevoie la job, sunt pe platouri de filmare sau la o repetiție de teatru, dar în viața cotidiană nu. Nu sunt genul care să se apuce să sune sau să citească, să vorbească pe stradă la telefon, nu-l pun pe masă la restaurant să îmi mai verific cine știe ce mesaje. Telefonul e la fel cum e calculatorul pentru mine, parte din viața mea, dar – cu organizare – nu stau tot timpul lipită de ele.
Interviu e aici
Foto: Andrei Toboșaru