Author : Cristina Bazavan

obiecte de confort part 2Intimitatea izolarii: Obiecte de confort (2). O radiografie a unor timpuri istorice –

Intimitatea izolarii: Obiecte de confort (2). O radiografie a unor timpuri istorice –

Cand am anuntat in urma cu cateva zile ca doresc sa colectionez povesti despre obiectele care va aduc confort emotional in aceasta perioada de izolare, un timp istoric care va fi mentionat si peste sute de ani, nu m-am gandit ca marturiile vor fi atat de emotionante.

Regretam ca am povestit obiectele mele de confort ( o cafea si un parfum cu care imi incep mereu ziua) pentru ca mi se parea ca dau o directie superficiala a povestilor pe care le-as fi asteptat de la voi.

Am primit zeci de povesti, incep sa le postez treptat, sunt foarte foarte emotionante fara sa fie intruzive sau ostentative, fara sa fie “barfa”. Ele fac o radiografie a emotiilor noastre din aceasta perioada, dincolo de orice declaratie si tocmai de aceea mi se par demne de un muzeu virtual al emotiilor din izolare.

Va multumesc foarte mult pentru fiecare poveste trimisa si va astept in continuare, povestea si fotografiile, pe cristina.bazavan@gmail.com. E posibil sa revin pe mail cu intrebari care sa ma ajute sa scriu aici o poveste mai completa, mai directa, mai puternica despre dvs.

Stiu ca in maximum doua saptamani viata noastra, cel putin la nivel mental, ni se va parea mai “libera” (desi nu va fi asa, de aceea va rog ca acum – in izolare – sa va ganditi la ce va adus confort si sa-mi spuneti si mie:) pastram anonimitatea povestii daca doriti acesti lucru.

 

Lucia,

LOccitane Pentru mine, o butelie de sampon de corp L’Occitane cu aroma de lime si verbina este rutina care m-a salvat si mi-a dat curaj anul trecut in chimioterapie si radioterapie si pe care continui sa il folosesc in fiecare zi. Parfumul lamaii care da nota proaspata si plina de speranta a zilei iar verbina da o oarecare eleganta.

 

Iulia Dobos

bullet_journal 1 Stitch vioara

Eu lucrez in IT asa ca de pe 16 martie lucrez de acasa. Pe mine “m-a salvat” tata, ca sa spun asa, pentru ca a decis sa conduca 600 de kilometri intr-o seara (300 dus, 300 intors) ca sa ma ia la tara, de teama faptului ca se va restrictiona circulatia  (cea ce s-a si intamplat 2 zile mai tarziu). Asa ca de 2 saptamani imi petrec izolarea la ai mei.
Ca sa imi protejez mintea, cel mai important pentru mine a fost sa mentin cat mai multe din rutinele care functionau si cand nu eram in izolare, astfel incat sa ma simt in normal.
Dimineata, imi beau cafeaua in gradina din fata casei ca sa iau putin soare (daca ploua stau pe balcon, macar aer curat sa iau). De obicei, bantuie pe langa mine patrupezii alor mei si se aud pasarelele in copaci. Dupa micul dejun, ma apuc de munca, iar in timp ce lucrez, imi place sa ascult coloanele sonore ale musicalurilor mele favorite. Saptamana asta ascult We Will Rock You! in versiunea celor in Londra, 2003 (cum castul nostru nu are album). Dupa munca, in functie de starea de spirit, imi fac un ceai, sau beau un pahar de vin. Mi-am adus cu mine si vioara (mostenire de la bunicul matern). Nu ma pricep foarte bine pentru ca am mai putin de un an de cand iau lectii si de cand cu izolarea nu am mai facut cursurile.

Cand se aduna prea multe in cap, scriu sau desenez in bullet journal, pe care il folosesc atat ca planner cat si ca loc de varsat nervii si emotiile. Si citesc indemnul pe care mi l-am notat pe prima pagina pentru anul acesta: Allow yourself to do less. Stiu ca suna egoist dar nu este, nu e in sensul ca sa nu fac nimic sau sa ma culc pe o ureche, ci in sensul de a nu ma stresa cerand de la mine mai mult decat pot. In afara de asta, incerc sa mai fac sesiuni de meditatie, yoga si stretch.

Am si eu triggerele mele cand vine vorba de auz sau miros. M-am indragostit de Vetiver Fatal de la Aterlier Cologne si in ultimele luni il purtam mereu la teatru. Asa ca il mai folosesc acum cand mai prind cate un spectacol online, ca sa imi amintesc de atmosfera din sala.

 

Mihaela Carata

07.04.2020

Anul acesta se fac 47 de ani de privit albastrul cerului, am terminat o facultate de științe politice (dar nu am profesat din motive lesne de înțeles), am o firmă care se ocupă cu transporturi speciale, o asociație culturală, un licurici cârlionțat (17 ani) și doi blănoși.

Sunt ceva zile de stat in casa si probabil vor mai fi. Pe langa tot ce fac in mod curent (citit, gatit, curat) am ales sa imi refac un site de suflet. Sunt sute de articole legate de traditii, oameni faini din Romania iar acest „job” imi ține mintea ocupata zilnic.

Cozonacul este o prăjitura care imi aduce aminte de copilarie si am ales sa imi comand (la o amica care din asta traieste… plamadit de paine si cozonac).

Zilnic savurez cozonac si cafea (musai etiopia) pe micuta mea terasa.

Parfumul este o ancora dintr-o perioada cand aveam voie afara, dar eu alesesem să stau on casa (2004).

Atunci, eram prea tanara din punct de vedere economic, nu am anticipat caderea/ criza. Aveam un job bun, un salariu pe masura, chiar si o chirie intr-un centru rezidential (la vremea aceea era o mandrie pt mine). Caderea a fost cu o saptamana inainte de ziua mea (dec 2009), moment la care nu prea am stiu ce sa mai fac, a fost ca un cutremur de 9 grade.

Dupa 2 luni m-am mutat cu iubitul meu iar in toamna fetita mea a inceput scoala. Am trait perioada aia mai mult pentru ea, trebuia sa imi pun zambetul pe buze, parfumul, pentru a merge sa o iau de la scoala.

Tot in perioada aceea am trimis zeci de cv-uri, aveam sute de numere de telefon in agenda si mai nimeni nu suna (doar cei de la banci), am avut momente in care m-am indoit de tot ceea ce stiam, am avut momente de furie, am acceptat sa merg sa fac curatenie pe la prieteni, am ingrijit o persoana bolnava (intr-o faza terminala), am citit foarte mult si am facut terapie (pentru aceste ore de terapie am facut curat si cumparaturi).

Cu pasi mici am inceput sa dau jos “hainele sclipiciase” pe care le-am crezut valoarea mea. In aceea perioada am stat foarte mult in casa pentru ca nu stiam sa traiesc cu bani putini si bine dramuiti, a fost un fel de pedeapsa impusa.

Impreuna cu domnul meu in 2012 am “turnat fundatia” firmei care functioneaza si astazi.  Am asezat perioada aceea in cutiuta mea cu amintiri de colectie, pentru ca a fost restart-ul meu.

Iar acum daca as fi avut voie sa merg putin prin parc sau la mare ar fi fost perfect, afacerea merge (nu la capacitate maxima, dar nu ne-am oprit), copilul a crescut frumos si nu a avut momente de isterie sau plictis, relatia este ok.

Nu am facut curatenie obsesiv, nu mi-am facut loc de dat cu capul. Am mai si plans in aceasta perioada pentru ca o planta pe care o tii intr-un ghiveci mic, nu moare, dar nici nu infloreste.

Chiar de ar fi sa o iau iarasi de la un zero… nu as mai fi pierduta sau rusinata.

*

(va urma)

*

Va multumesc foarte mult pentru fiecare poveste trimisa si va astept in continuare, povestea si fotografiile, pe cristina.bazavan@gmail.com

 

 

2463
JodieFoster_CAL12Jodie Foster vinde casa in care a locuit mama ei –

Jodie Foster vinde casa in care a locuit mama ei –

In contextul unei situatii incerte in lumea filmului, piata imobiliara din California care include multe dintre proprietatile vedetelor este intr-o dinamica continua.

Jodie Foster a scos pe piata la vanzare o propietate din Calabasas cu 2,85 milioane de dolari.

Casa a  fost cumparata de actrita si regizoarea americana in 2005 pentru mama ei, la un pret de 2.25 milioane dar cum mama lui Foster a murit anul trecut,  a fost scoasa acum la vanzare.

Casa are  structura unei vile spaniole asemanatoare celor construite de arhitectul  George Washington Smith, cu 4 dormitoare si 5 bai, un living care are si un semineu urias, o biblioteca si, evident, bucatarie. Mai exita un semineu de exterior, pentru terasa , in apropierea piscinei.

Iata cateva imagini din interiorul casei in care a locuit mama lui Jodie Foster, priviti-le ca pe o mini excursie in Caifornia sau ca pe o inspiratie de design interiorJodieFoster_CAL1 JodieFoster_CAL2 JodieFoster_CAL3 JodieFoster_CAL4 JodieFoster_CAL5 JodieFoster_CAL6 JodieFoster_CAL7 JodieFoster_CAL8 JodieFoster_CAL9 JodieFoster_CAL10 JodieFoster_CAL11 JodieFoster_CAL12

1089
Vodafone blogVodafone -Impreuna suntem mai puternici – despre prietenie si concerte live –

Vodafone -Impreuna suntem mai puternici – despre prietenie si concerte live –

Cred ca pana la acest moment ati descoperit platforma https://www.vodafone.ro/impreunamaiputernici care ofera continut alternativ pentru perioada de izolare: de la cursuri de hairstyling, pana la concerte din sufragerie sau spectacole de teatru… sau ceva super interesant cel putin pentru mine – cursuri de magie :)

Eu vreau sa va povestesc acum din alta perspectiva despre platforma aceasta.

Lucrez de mai bine de 25 de ani in domenii conexe ale industriei de divertisment si stiu cat de afectata este aceasta industrie in aceste momente, stiu cum pentru multi nu se vede lumina de la capatul tunelului in ceea de priveste o reprezentatie live.

Sunt artisti – cei care fac asta din credinta, din suflet – pentru care a fi prezenti pe o scena inseamna hrana si aici nu are legatura cu banii pe care ii primeau sau cu slavirea ego-ului -> aplauzle pe care le primeau. Pur si simplu lumea lor s-a prabusit si nu mai au repere de care sa se agate, fie si cu sustinerea unui fir de par.

Cand un brand urias ca Vodafone – care de-a lungul timpului a fost partener si sponsor pentru foarte multe evenimente din muzica, film sau teatru, brand fara al carui ajutor artisti ca Depeche Mode n-ar fi ajuns in Romania (si dau doar un exemplu) – cand un asemenea brand alege sa creeze cu propriile resurse o platforma in care sa-i expuna pe artisti si sa le dea ocazia sa fie rasplatiti pentru munca lor si de public, asta inseamna imens.

Sigur ca e vorba de constanta in valorile brandului, asta aduce un bravo mare pentru oamenii din compania Vodafone, dar mai este si un sprijin si o dovada de prietenie si de intelegere a unui domeniu pentru care au fost partener in vremuri bune. Acum ii ajuta la greu.

Stiu ca pentru cei mai multi dintre beneficiarii platformei https://www.vodafone.ro/impreunamaiputernici este vorba depre continutul pe care-l gasim acolo, despre ceva ce compenseaza dorul de un concert live si de o intalnire cu prietenii, dar pentru fiecare nume prezent pe platforma inseamna mult mai mult: validare, ajutor, prietenie.

Si pentru asta ii salut pe cei de la Vodafone si le multumesc pentru efortul lor de a face aceasta platforma in timp record. Pentru ca “uda planta de la radacina” ca sa ne putem bucura pe viitor, cand va iesi din nou soarele pe strada noastra, de un camp mare cu flori frumoase.

Vodafone blog

Ce puteti vedea pe platforma?

Curatorul evenimentelor e Tudor Chirila, iar asta inseamna ca avem multa muzica dar si mult teatru.

In zona de muzica sunt anuntati cu concerte live Irina Rimes, byron, Damian Drăghici, The Mono Jacks, Cornel Ilie, Ovidiu Lipan Țandarica, Alexandra Ușurelu, Jean Gavril, Dragoș Moldovan sau Alina Manole.

 In zona de teatru live ne vom intalni cu Florin Piersic Jr., Serban Pavlu, Dorina Chiriac sau Marius Chivu. 

Utilizatorii platformei au acces la cursuri variate precum: hairstyling (Sorin Stratulat), cooking (Alex Petricean), gaming (Maximilian Ioan) sau magie (Marius Dragus).

In acest week end in care am fi iesit la distractie la mare sau in cluburi, compensam cu un program cultural live foarte cool :

Astazi -de la ora 20.00 un concert live Golan, urmat de la ora 20.30 de un concert Byron

Maine 1 mai – de la ora 20.00 concert Jean Gavril, urmat de la ora 20.30 de un concert Tudor Chirila

Sambata 2 mai de la ora 20.00 concert Alina Manole, urmat de la ora 20.30 de un concert Irina Rimes.

Duminica 3 mai – de a ora 20.00 un recital Dorina Chiriac, cu o serie de marturisiri monolog emotionante.

Daca intrati pe platforma https://www.vodafone.ro/impreunamaiputernici/program aveti in dreapta fiecarui artist un buton pentru sustinere financiara. El va conduce catre o cumparare virtuala de bilete.

Accesul la eveniment nu este conditionat de cumpararea unui bilet. Biletul este un gest voluntar de apreciere si sustinere pe care il poti face pentru cei care urca pe scena de acasa pentru tine.

Cred ca in vremurile acestea, mai mult ca niciodata, trebuie sa fim “impreuna”. Nu doar pentru ca suntem mai puternici, ci pentru ca emotional e una dintre cele mai bune si mai frumoae cai de a trece prin greutati.

 

2722
ai 2Post CoronaVirus – Si daca productiile de televiziune nu vor mai arata la fel?! –

Post CoronaVirus – Si daca productiile de televiziune nu vor mai arata la fel?! –

Luni dimineata la ora la care ma trezesc eu, pe ABC – televiziunea americana- era American Idol intr-o formula pe care ei o numeau istorica.

Primul concurent pe care l-am vazut canta, literalmente, din fundul curtii. M-am prins mai tarziu sa fac print screen sa va arat ceea ce a insemnat American Idol in versiunea corona virus, de acasa.

ai 5ai

 

ai 2

ai 1 ai 3 ai 4

Dupa terminarea emisiunii, Ryan Seacrest, prezentatorul show-ului, DJ faimos – de radio nu de club- si prezentator de show matinal tv, a intrat in direct pe facebook si le-a explicat oamenilor ceea ce tocmai au vazut. Cum a tranmis de la el din bucatarie, cum era decorul, le-a aratat tot ce avea in jur in bucatarie, inclusiv cainii din dotare care au fost foarte cumini si nu au latrat deloc in timpul live-ului.

Apoi a explicat ca producatorii show-ului American Idol au vorbit cu fiecare dintre concurenti si au incercat sa controleze pe cat posibil setup-ul si ceea ce se va vedea la cadru din casa lor. Ca le-au trimis fiecaruia cateva lumini si toti s-au filmat cu telefonul.

Urmeaza ca prin votul publicului sa elimine jumatate de concurenti pana duminica si in 4 saptamani de live-uri de acasa sa stabileasca castigatorului American Idol.

ai 6

N-a spus-o Seacrest dar decizia a fost una comerciala; televiziunea avea sponsori pentru show si pierdea banii, asa ca au facut un concurs de cantat din fundul curtii sau de pe canapeaua de acasa, cu paturici si perne sifonate prin spatele concurentului.

M-a surprins abordarea, mi s-a parut foarte low ca aparitie, ca look, desi sunt sigura ca a fost o desfasurare impresionanta de forte si resurse sa faca emisiunea in acest format. Dar m-a facut sa ma gandesc daca nu cumva acesta va fi viitorul productiilor de televiziune: de pe canapeaua de acasa.

La noi n-au ajuns inca sa faca Romanii au talent de acasa pentru ca  banuiesc ca e f f complicat pentru baietii aia cu foc si circ si alte tumbe de dans, dar avem productii online generate organic.

Bobonete si gasca, de exemplu, cu  Miejii noptii, o emisiune facuta in zoom, cu fiecare protagonist de la el de acasa, cu vedete la interviu dar si cu Q&A cu spectatorii. Emisiune care, desi e privata 100%, are ritmul unei emisiuni late night de televiziune, cu producator, sedinte de redactie, pregatiri – tot tacamul.

N-are insa decorul de televiziune – Bobonete si Constantin Dita, dar I invtatii permanenti (Mihai Rait e printre ei) isi fac emisiunea din mansarda casei. N-are nici luminile de televiziune, n-are orchestra live, n-are public de aplaudaci – ca sa mergem dupa schema standard a unui asemenea show.

 Cu aceste exemple in fata vine intrebarea: daca televiziunea se va muta din studio pe canapeaua realizatorului/prezentatorului?

Daca vor disparea productiile cu decoruri spectaculoase (mai stiti decorul cu peretele de jurati de la Canta acum cu mine?”), daca totul se va indrepta spre real life si vom vedea sip e ecranele computerelor fix acelasi lucru pe care-l avem acasa, fara nimic cu adevarat spectaculos (pentru ca totusi unt acase de oameni, iar in Romania – nu America – sunt de cele mai multe ori apartamente cutii de chibrit)

Astia micii, nascuti digital nu vor simti nicio frustrare pentru ca divertismentul pentru ei e oricum cu vloggeri care relateaza din sufrageria/dormitorul lor.

Deci, daca acest virus ne face pe toti privitori de vlogguri mai mult sau mai putin produse de specialisti, filmate in case mai mult sau mai putin elegante si spectaculoase.

O sa va fie dor de ceea ce era (mai este inca) televiziune?

E in libretul de la We Will Rock You, in deschidere, o trecere rapida de la viitorul din 2300 la ce era in 2000; iar tinerii vorbesc despre vremea cand televiziunile aveau competitii de cantat, despre greselile pe care le-au faut promovand artificial niste genuri muzicale si despre cum, in 2300, nu mai exista nimic din toate astea, nici macar muzica live.

Ma gandesc tot mai des la intro-ul acela.

 

1432
supa scoiciBucatarie pe repede inainte: Supa usor picanta cu scoici

Bucatarie pe repede inainte: Supa usor picanta cu scoici

Am povestit pe facebook cum pandesc  saptamanile tematice de la Lidl pentru niste scoici picante marinate din care fac depozit ca sa fac o supa care imi place foarte mult si imi aduce aminte de un loc din Mangalia, Cazemata lui Nicu, unde e cea mai buna supa cu scoici pe care am mancat-o vreodata.

Cu scoici aduse de pescari, bucatareasa e nevasta de pescar, femeie super simpla. Ultima data cand am fost la Cazemata lui Nicu m-am dus la bucatarie sa-i transmit complimente si sa-i spun ca merg in week end-uri la Mangalia de cateva ori pe an si ca eu sunt cea care cere la borcan supa, sa o mai aduc si acasa:)

Am aflat cum se face si, desi poti sa o faci cu orice scoici (midii), mie imi place sa o prepar cu scoici marinate usor picante, cele din gama sol mar de la Lidl care apar in magazine in saptamana iberica:)

supa scoici

Ce ne trebuie:

2 morcovi, o ceapa mare sau doua mici, telina (eu folosesc apio – 4 petale/ramuri, pentru ca am mereu acasa pentru sucuri), un ardei gras, o felie de lamaie.

Suc de rosii, scoici o conserva sau doua, daca gatiti pentru 2 sau 4 persoane. (daca scoicile nu sunt picante, e nevoie si de f f putina boia iute)

 (e o supa “groasa”, adica in farfurie ajung simultan multe legume, nu doar scoici)

Eu n-am rabdare sa toc marunt marunt legumele si le pun intr-un mixer in jumatati, cu tot cu lamaia; le ametesc in mixer, ies maruntite si scap in 2 minute.

Se pun pe foc in oala de ciorba cu putin ulei si se lasa la calit ca la orice ciorba. Apoi se adauga sosul de rosii, apa, si boia picanta (cat mai putina, doar pentru savoare, dar daca aveti deja conserva picanta nu mai e nevoie) , sare daca simtiti nevoia, eu ma multumesc doar cu sarea din conserva in care au fost preparate midiile.

Cand au fiert legumele, se adauga midiIle. ATENTIE, MIDIILE NU TREBUIE SA FIARBA MULT PT CA SE INTARESC!

Punem midiile cat au fiert legumele, le lasam cu totul pe foc inca maximum un minut, iar cand am oprit focul, acoperim oala cu un capac si o lasam 10-15 minute ca sa se intrepatrunda aromele.

Cand sunt in varianta de rasfat maxim, mananc aceasta supa cu paine prajita in unt (pun intr-o tigaie de teflon putin unt si apoi paine toast pe care o prajesc usor pe ambele parti).

*

Sa nu credeti ca am pregatit de ieri pentru azi aceasta supa, ca sa fac fotografii de ilustrare. Aveam fotografii in telefon de la o precedenta gatire pentru ca e o supa care se pregateste des in casa mea, avem multe tipuri de midii acasa.

Nu e o supa scumpa – conservele in cauza de la lidl sunt in pachete de cate 3 si costa pachetul pana in 10 ron, iar legumele pentru orice ciorba le aveti oricum in casa.

Dar e atat de gustoasa si de fina ca mi s-a facut pofta in timp ce scriam. Plus ca are si vitamine.

 

scoici supa picanta

 

2693
prieten#solidaritate Ambasada Chinei si Huawei fac donatii pentru Romania –

#solidaritate Ambasada Chinei si Huawei fac donatii pentru Romania –

Scriam mai devreme, acum in sambata Pastelui, ca aceasta situatie grea in care e intreaga lume ne invata sa fim mai buni si ca, mai mult ca niciodata, lectia pe care ar trebui sa ne-o reamintim zilele astea este despre bunatate, despre a ajuta comunitatea.

Am vazut acum despre o donatie care vine la nivel international de la o ambasada – a Chinei – facuta cu sprijinul Huawei Technologies Romania in zeci de mii de masti, sute de combinezoane si substante de dezinfectare care vor fi distribuite catre pompieri si catre personalul medical din tara. Sper din tot sufletul ca Ambasada Chinei va ajuta si cu medici din tara domniilor lor daca situatia va deveni mai complicata, pentru ca experienta prin care au trecut ii ajuta acum sa faca bine pentru altii.

Am mai vazut zilele trecute despre cum Huawei a donat catre spitalul din Suceava cand era situatia cea mai grea si aveau nevoie urgenta de materiale de protectie.

Sunt companii care isi desfasoara activitatea in Romania si pentru noi inseamna confort – ceva locuri de munca, dar acestea nu sunt la vedere, plus produse pentru confortul nostru – in acest caz specific produse electronice si de tehnologie.

Si nu ne gandim ca se pot implica si in situatiile de viata si de moarte din tara noastra. Dar viata bate filmul, iar #solidaritate cred ca e cuvantul cheie in aceste zile.

Ma gandesc sa continui o seria de articole despre donatiile “strainilor” ca sa ramana pe blog, la o cautare pe google, pentru toata lumea, sa ne amintim despre solidaritate si cand ne va fi bine, pt ca ne va fi si bine, curand.

1013
bazavan tedx clujJurnal de izolare – Saptamana Patimilor – despre bunatate –

Jurnal de izolare – Saptamana Patimilor – despre bunatate –

Ce-am invatat pana acum din tot ce ni se intampla, sau ce mi-a ramas cel mai pregnant in minte, e impartit in doua: tampitii care nu inteleg nimic din ce se intampla si se cred supersoameni si n-o sa-i atinga pe ei virusul, si oamenii incredibili de buni care au facut eforturi uriase – din companii, persoane private – ca sa dea o mana de ajutor; adevaratii super oameni.

Stim ca traim in tara lui „ce faci boss” si „hai mai c…e”, stim ca avem multi mitici, multi gertzoi, multi oameni care ar face orice pentru propriul beneficiu, ca sa mai dea un tun din care sa traiasca neamurile lor , fie si pentru o saptamana sau doua, chiar daca-i infecteaza dupa aia. Romania asta o stiam din totdeauna si nu ne mai surprinde.

Dar Romania buna, altruista, care vrea sa ajute pare acum poate nu mai mare decat versiunea „boss”, dar cu siguranta mai eficienta. Sunt multe companii care au cumparat aparatura de terapie intensiva pentru spitale – care  VA RAMANE IN DOTARE si cand se va termina necazul, sunt multi oameni privati care au donat si au ajutat oamenii din comunitate. Mi se pare ca insulitele de bunatate pe care le intuiam si le mai vedeam din cand in cand, incep sa se uneasca si sa se faca o insula mai mare.

Si sper sa pastram energia aceasta a intentiei bune si cand pandemia se va fi terminat. Sper sa fi inteles ca sansa noastra, reala, la supravetuire, e sa fim buni cu ceilalti, pentru comunitate pentru ca daca ii e bine comunitatii, imi va fi si mie bine. Sa ne uitam in jurul nostru si sa vedem ca, in situatiile de viata si de moarte – ca aceasta pe care o traim – solutia nu e in individualism, ci in bunatate si grija pentru comunitate.

Ar fi un pas frumos pentru a ne mai curata de ego. Aproape ca nici nu am simti ce ni se intampla, ca devenim mai curati, mai usori – mai neatarnati de false greutati emotionale si materiale.

Zilele acestea in care oamenii se roaga si celebreaza Invierea, eu am sa ma rog in felul meu sa fim mai buni. Ar fi ca un fel de a ne naste din nou, si de a o lua de la capat mai curati; o oportunitate pe care suntem privilegiati ca ni s-a oferit in viata.

1094
bazavanSaptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

Saptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

In saptamana care a trecut s-a dus si ultima senzatie ca as putea avea liber, ca sunt intr-un fel de vacanta, pentru ca am intrat in programul de munca super intensiv. Si tot muncesc.

Dupa 21 de zile de facut acelasi lucru, orice inseamna acest lucru, creierul isi creeaza o obisnuinta, invata sa se adapteze. 21 de zile e si perioada in care pielea noastra se regenereaza (pierdem zilnic putin din stratul superior al pielii, iar in 21 de zile acesta a fost inlocuit cu totul).

Sunt – si suntem – deja alti oameni decat cei care am intrat in izolare, si psihic si fizic.

Pentru mine aceasta a treia saptamana, in care s-a dus si frica si-am inceput sa iau lucrurile cum vin, a fost una a instalarii unui sentiment de rusine si de constientizarea unor noi sentimente despre propria persoana.

*

In mine sunt doua persoane in aceasta perioada care se lupta in fiecare zi. Una foarte rationala care stie drumul si greutatile emotionale cand stai in casa pe termen lung  (in urma cu ceva ani, am avut o problema medicala si am stat mai multe saptamani in casa pe perioada tratamentului) si alta emotionala care se gandeste ca, daca ma ascund in munca si disciplina unui program zilnic, nu o sa consum emotia care vine in aceste zile si, candva, va refula in altele.

Munca mea era si inainte intr-un procent mare “de acasa”, nu simt o presiune din punctul asta de vedere. Plus ca am foarte mult de munca. Scriu zilnic cam 10 ore pentru proiectele mele din online. Am o disciplina a lucrurilor pe care le fac zilnic de multi ani (de la trezit la 5 si incetat munca la 19.00 pana la o lista cu lucruri de rezolvat zilnic, personal administrative si de job). Dar in perioada aceasta ceea ce ma deviaza de la ce fac sunt problemele conexe ale apropiatilor mei, pentru ca multora le e greu si e important sa fim uniti, sa ne ajutam unii pe altii.

*

Cum ziceam a fost o saptamana in care am constientizat altfel rusinea. Sunt o persoana timida si introverta, in spatiu public de cele mai multe ori mi-e rusine, dar m-am antrenat mult sa depasesc aceste bariere. (vorbitul in public, la conferinte, a fost dureros la inceput, dar m-a calit mult si m-a ajutat sa vad ca poti merge cu toata energia unui grup, daca nu mai pui presiune pe tine si nu te mai agati de imaginea cu care ti-ai dori sa fii perceput in spatiul public).

Saptamana care a trecut mi s-a facut rusine la un alt nivel. A inceput cu comentariile unor oameni foarte educati si instariti (unii care lucreaza in comunicare pentru institutiile statului) care ii condamnam pe cei care au ales sa plece la munca in Germania ca sa aiba ce sa le dea de mancare copiilor lor.

M-a inspaimantat  usurinta cu care am inceput noi – mai educati si mai instariti – sa decidem in locul altora despre dreptul lor de sacrificiu pentru propria familie, pentru viitorul copiilor lor.

Cu acest gand in minte, si cu viata pe care o am (incluzand aici si activitatea din online din care imi castig o parte din bani), am avut un acut sentiment de “m-am obraznicit”, “m-am indepartat de la esenta lucrurilor”. Si, cum sunt o persoana care incearca sa se aseze pe sine pe un drum corect, in mod constant, mi s-a facut rusine.

Nu sunt dintre cei care se filmeaza sau fotografiaza extravagant ca sa arate ca are un stil de viata luxos ori sofisticat ori mai stiu eu cum. Nu ma intereseaza asta. Si nici nu am un asemenea stil de viata, iar pentru oricare mic confort ep care-l am astazi am muncit f f mult mai bine de 20 de ani. Dar in comparatie cu multi, foarte multi din jurul meu sunt privilegiata. Si mi s-a facut rusine pentru ceea ce pun in online, despre cadourile pe care le primesc, despre mancarea pe care o pregatesc. E un comportament pe care mi-l ghideaza munca si, incerc de fiecare data sa fiu sincera, sa multumesc pentru ceea ce primesc, sa fiu recunoscatoare.

Am un obicei de foarte multi ani, care ma mai salveaza in ochii mei, daruiesc mai departe darurile pe care le primesc (cosmetice, vinuri, mancare) catre prieteni sau vecini. Si in aceeasi directie, pun pe facebook leftovers – mancaruri pe care le reasamblez in alte gustari ca sa nu arunc alimente.

Cred ca e momentul cumpatarii, am mai scris aici, in care nu trebuie sa-i frustram pe cei din jur cu ceea ce avem noi si ei nu au.

(am vazut niste poze pe Instagram care mi-au creat organic sila: picnicuri in curte cu sampanie Moet ca sa-ti faci izolarea mai usoara. La ce bun? Cu ce te ajuta o asemenea fotografie in spatiu public? De ce nu traiesti situatia fara sa o expui?)

 

*

In saptamana aceasta m-am intors la doua carti pe care le iubesc: Stefano Elio d’Anna -Scoala Zeilor (Horia Tecau mi-a vorbit prima data de aceasta carte si ii multumesc in gand, acum si aici, de cate ori ma intorc la ea) si Pema Chodron – Living Beautyfully (pe care am descoperit-o singura, acum cativa ani din lecturi conexe si pe care am cumparat-o in multe multe exemplare si am daruit-o prietenilor) . Ambele sunt despre a te curata de ce e in plus si inutil in personalitatea ta, despre a nu te opune schimbarii, a nu te chinui sa creezi o imagine a propriei persoane altfel decat esti, a nu te agata de nimicuri.

 Pentru mine, saptamana 3 de izolare n-a fost nici buna, nici rea. A fost, pur si simplu. Si vor mai fi probabil, inca de 2 ori pe atatea saptamani izolare, timp de curatenie interioara

corona stadii

foto Alex Galmeanu

1969
cover articol kane#solidaritate Restaurantul Kane si #OMasaDeNepretuit, o initiativa comunitara emotionanta –

#solidaritate Restaurantul Kane si #OMasaDeNepretuit, o initiativa comunitara emotionanta –

UPDATE: Daca vreti sa transmiteti un mesaj de incurajare, de multumire catre personalul medical din spitale in aceste zile, va rog sa lasati mesajul in comentarii. El va fi printat si lasat intr-un pachet cu un meniu maine.

 

Din categoria proiectelor emotionante din zilele acestea, va arat cazul “Kane”, cum imi place mie sa spun.

Restaurantul Kane – New Romanian Cuisine, cu unele dintre cele mai rafinate si mai fine mancaruri romanesti reinterpretate pana la declansarea pandemiei – a decis sa devina temporar bucatarie comunitara.

Proiectul e emotionant pentru ca e pe doua nivele: restaurantul livreaza mancare catre publicul obisnuit dupa un meniu fix care se schimba saptamanal si, intr-un parteneriat cu Mastercard, fiecare mancare comandata se dubleaza intr-un meniu pentru medici si asistentele din spitale.

Sa va arat cum primesc mancarea medicii si personalul medical, pentru ca e chiar #OMasaDeNepretuit; super frumos ambalata, foarte gustoasa, cu respect deosebit pentru ei si cu mesaje de incurajare pe punga.

ambalaj 1 kanecover mancare

orez cu lapte pui in crusta

Am primit si eu de la Kane un meniu pentru ca voiam sa-l fotografiez sa vi-l arat. L-am daruit imediat dupa ce am facut poze, unei persoana din cladirea in care locuiesc, pentru ca dar din dar se face rai si cred ca pentru dansul e mult mai utila si motivanta o astfel de masa intr-o zi.

Proiectul se numeste #ACUM si este despre solidaritate intre oameni care isi asigura unii altora resurse – mancare, joburi, venituri, fapte bune – pentru a depasi cu bine, impreuna, situatia in care ne aflam. #ACUM este despre a oferi #OmasaDeNepretuit.

Asa ca mi s-a parut cu atat mai potrivit sa fiu in spiritul lor si sa fac o bucurie unui vecin care e batran si se deplaseaza greu.

Cateva lucruri din spatele acestei initiative. Il stiu pe Razvan Crisan, unul dintre actionarii restaurantului Kane, e un om cu o mare putere de adaptare si cu un curaj nebun sa o ia de la capat in multe situatii. Cred ca poate fi un exemplu pentru multi antreprenori mici, nu doar pentru puterea lui de munca ci si pentru energia cu care stie sa adune in jurul lui oameni faini – acum pe cei de la Mastercard.

Cum puteti ajuta si voi? Simplu, daca alegeti sa comandati delivery in aceste zile, luati in calcul si meniul de la Kane si initiativa lor #ACUM. Pentru ca, indirect, cu fiecare comanda, ajutati pe cineva din spital.

Comenzile se pot face prin mai multe cai care se gasesc detaliate pe Facebook Kane

  • Corporate delivery pentru pranz in timpul saptamanii (pentru comenzi de peste 20 portii)
  • Uber Eats individual, pentru persoane fizice, zilnic, pranz sau cina
  • ro
  • Meniuri pe 3 zile pentru familii in weekend, seara, dupa 18.00 (https://cadou.ialoc.ro/c/kane-new-romanian-abonament)
  • Achizitia unui card cadou disponibil pe Ialoc.ro (https://cadou.ialoc.ro/c/donatie-kane-medici), fiecare card cadou fiind echivalentul unei mese calde donate. Mai multe carduri inseamna mai multe donatii, mai multa energie pentru medicii si asistentele din prima linie care lupta pentru noi sa trecem cu bine de acest moment.

La fiecare meniu comandat prin aceste platforme, Kane ofera unul, automat si gratuit, catre eroii din prima linie.

  #OMasaDeNepretuit eroilor din prima linie are drept obiectiv ca cel puțin 5.000 de mese calde sa fie livrate medicilor si personalului medical din centrele care resimt cel mai mult efectele actualei pandemii: Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, Institutul National Victor Babes si Spitalul de Urgenta Floreasca.

In același timp, mesele calde vor ajunge in cat mai multe centre de sanatate din Bucuresti, care se ocupa activ de cazuri afectate.

Am lucrat de-a lungul timpului de multe ori cu reprezentatii Mastercard din Romania, pe proiecte culturale pentru ca sunt foarte implicati in aceasta zona, si e cu atat mai frumos ca in aceste momente delicate pentru noi toti continua sa ajute comunitatea acolo unde e mai multa nevoie: o masa de nepretuit nu e doar un pranz sau o cina pentru un medic super obosit si solicitat emotional in aceste zile grele, credeti-ma, e o dovada de afectiune, e despre sentimentul ca esti respectat si apreciat pentru munca ta, e grija care vine de la un prieten pe care nu-l stii, dar te ajuta cand ti-e greu.

Iar calitatea produsului – de la ambalaj pana la mancare – e exceptionala. Si cred ca asta ii va face pe medici sa se simta bine ca sunt oameni care se gandesc la ei.

Va rog sa luati in calcul si aceasta initiativa si sa verificati si meniul Kane cand vreti sa comandati mancare pentru acasa in aceste zile.

 

poza-kane-fix-me-a-drink

1522
cover pema chodronLiving Beautifully, with Uncertainty and Change – Consumam emotiile pe care le acumulam acum? Unde si cand vor refula –

Living Beautifully, with Uncertainty and Change – Consumam emotiile pe care le acumulam acum? Unde si cand vor refula –

Nu stiu cati dintre noi vor merge la psiholog dupa aceasta perioada foarte traumatizanta pentru toti. Nu stiu cati ne vom asuma ca purtam cu noi niste rani care se formeaza acum.

Pentru mine e o lupta continua intre a nu ma ascunde/ scufunda in munca sau activitati care sa-mi ocupe mintea (filme, cursuri etc) si a sta fata in fata cu mine si a-mi urmari evolutia emotionala.

Nu ma mai uit de multa vreme la seriale, mi se par totalmente inutile. (vad cel mult un episod ca sa inteleg directia stilistica) dar nu am nici dipozita necesara sa citesc mult. In plus, de cate ori incep sa ma duc cu mintea adanc in ce va sa fie, in ce vom face si ce simt acum, incep sa ma apar si sa deviez cu gandurile intr-o zona mai confortabila.

Inca sunt socata si emotionata de reactiile (multe, foarte multe) ale celor care au fost surprinsi ca am scris ca am plans intr-o zi in aceasta perioada de izolare. As vrea sa plang mai des ca sa descarc tensiunea, dar e undeva in gat, in piept si nu iese nici cu exercitii de respiratie, nici cu meditatia, nici cu noua mea forma d ecardio (dansul pe cate un catecel simpatic).

Mi-ar placea sa fi avut educatie mai profunda – noi ca natiune – in ingrijirea mentala si psihologica ca sa realizam urmele care se sapa in noi in aceste zile.

Stiu ca ne preocupa mult mancarea, de unde vom face bani in lunile urmatoare… Dar mintea noastra ne poate fi un aliat minunat daca am putea sa fim mai onesti cu noi si sa nu ne punem bariere, sa o ajutam sa decanteze prezentul frumos si curat.

Ieri am daruit cartea Living Beautifully, with Uncertainty and Change– Pema Chodron unei prietene. E cartea pe care am daruit-o cel mai mult in ultimii ani si care a schimbat viata multora, ajutandu-i sa-si curate mintea. Pema e calugar budist si ne invata in cartea ei despre cum sa primesti informatiile si sa nu te opui lor, sa decantezi ce poti ajuta si schimba spre mai bine, sa nu te opui schimbarii pe care nu o poti influenta.

Cred ca va poate ajuta in vremurile acestea. O gasiti aici si in versiune kindle.

cover pema chodron

 

1266
FB_1080x1080DreamLab Vodafone – #staiacasa si pui telefonul sa lupte impotriva Covid 19 –

DreamLab Vodafone – #staiacasa si pui telefonul sa lupte impotriva Covid 19 –

Stiti ca zilele astea ni se spune mereu ca putem ajuta in criza generata de Covid 19 daca stam acasa si avem grija de igiena personala  – cu spalari repetate pe maini.

 Dar putem face putin mai mult, fara sa fie nevoie sa iesim din casa.

 Am mai povestit anul trecut despre inventiile magice din ultimii ani, cand se unesc mai multe memorii de computere si telefoane in cloud printr-o aplicatie, devenind o unealta spectaculoasa in cercetarile si testarile medicale. (aici) Fundatia Vodafone a lansat anul trecut aplicatia DreamLab care accelereaza cercetarea impotriva cancerului prin crearea unei retele intre procesoarele smartphone-urilor utilizatorilor si folosirea puterii comune de procesare a acestora. Gratie generozitati user-ilor aplicatiei, au avut loc deja 4 descoperiri stiintifice la nivel mondial in domeniul oncologic.

Acum, in contextul situatiei create de virusul COVID-19, Fundația Vodafone a inceput o colaborare cu Imperial College London cu scopul de a sprijini si accelera cercetarile asupra acestui virus. Astfel, prin aplicația DreamLab, utilizatorii pot alege sa contribuie la gasirea unor informatii salvatoare pentru multi in lupta impotriva Covid 19.

CE POTI FACE CA SA AJUTI?

Iti descarci aplicatia DreamLab de aici (App Store sau Google Play Store) si optezi pentru cercetarea Covid 19.

 Telefonul trebuie sa fie conectat la internet si la o sursa de curent si sa nu fie utilizat. De aceea, DreamLab functioneaza cel mai bine noaptea, cand nu mai utilizăm smartphone-ul.

Si oricat de straniu ar suna,  poti ajuta la descoperirea unor informatii vitale despre Covid -19 chiar si in timpul somnului. E nevoie de atat de putin – atentia pentru cei din jur, acces la sursa de internet si de curent – si ai putea contribui la salvarea a mii de vieti.

Proiectul Corona-AI urmareste doua directii:

 

  1. Identificarea de medicamente existente si molecule din alimente cu proprietati anti-virale
  2. Optimizarea combinatiilor dintre aceste medicamente si molecule alimentare cu proprietati antivirale pentru o crestere a rezistentei impotriva infectiilor cu coronavirus

 

In timp ce o cercetare traditionala ar putea dura ani de zile, abordarea DreamLab, care se bazeaza pe procesoare mobile si tehnologie cloud, poate reduce drastic timpul necesar pentru a analiza cantitatea uriasa de date existe. Un computer care functioneaza 24 deore pe zi ar avea nevoie de zeci de ani pentru a prelucra datele, in timp ce o retea de 100.000 de telefoane inteligente care ruleaza peste noapte ar putea rezolva calculele in doar cateva luni.

In acest moment, aplicatia este disponibila in Romania, Australia, Italia, Noua Zeelanda, Spania, si Marea Britanie, urmand ca alte tari sa se alature in saptamanile urmatoare. DreamLab poate fi descarcata din App Store sau Google Play Store.

Pentru ca aplicatia sa functioneze in limba romana, utilizatorii trebuie sa aiba telefonul setat pe aceasta limba inaintea descarcarii aplicatiei. Orice utilizator poate descarca aplicatia in mod gratuit, insa, odata instalata, aceasta genereaza trafic de date. Vodafone Romania sustine proiectul DreamLab prin acordarea gratuita a traficului de date nationale necesar functionarii aplicatiei pentru clientii sai. DreamLab nu are acces la informatiile utilizatorilor. Mai multe informatii sunt disponibile pe www.fundatia-vodafone.ro/dreamlab/.

Uneori e nevoie de foarte putin pentru a schimba lumea, trebuie doar ca fiecare IMPREUNA sa facem cate putin.

Dream_Lab_Banner-2880x800_v1

 

 

1037
obiecte confort bazavanSa facem o colectie de obiecte de confort din #izolare. O radiografie intima a acestor vremuri istorice –

Sa facem o colectie de obiecte de confort din #izolare. O radiografie intima a acestor vremuri istorice –

M-am gandit mult cum as putea pastra o parte de documentare a acestor zile de la cat mai multi oameni.

Ceva care sa vorbeasca despre intimitatea lor, fara sa fie intruziv. Sa pastreze nota de discretie care cred ca trebuie sa faca parte din viata oricarui om de bun simt si educat, dar sa si dezvaluie ceva despre el din aceasta perioada.

Mi-am adus aminte ca in urma cu aproape 10 ani am publicat un ebook cu obiecte de confort ale oamenilor care ma citeau. Acele obiecte pe care le plimbau cu ei oriunde s-ar fi mutat in lume, care le aduceau aminte de ceva important in viata si le marcau radacinile.

Astazi vreau sa va propun sa facem o colectie de obiecte de confort din izolare. Ce va da voua, la nivel emotional, un confort in aceste zile grele?

Trimiteti-mi o fotografie pe adresa Cristina.bazavan@gmail.com cu obiectul, obiectele care va aduc putina liniste emotionala in zilele grele. Acele obiecte care peste 5 ani vor fi “cele care m-au ajutat in izolare”.

Spuneti-mi cateva cuvinte despre voi, cu ce va ocupati, cum va e in aceste zile. Si daca doriti sa nu va apara numele intreg in colectia obiectelor de confort din izolare.

Pentru mine, care sunt o persoana senzoriala (am povestit de multe ori ca pentru mine e foarte important sa ma insotesc de arome si culori placute), in aceasta perioada imi incep zilele cu un parfum italian – Tocca (inspirat de iubirea dintre Frederico Fellini si Giulietta Masina) cu arome florale de primavara si o nota pudrata, dar si cafeaua cu aroma de crème brulle de la Nespresso. (ieri am comandat cateva cutii sa fiu sigura ca am pentru cat mai mult timp)

obiecte confort bazavan

giulietta

Stiu ca sunt niste rasfaturi, ca arata o parte superficiala a mea (sunt oameni carora le e foarte greu din punct de vedere financiar in aceste zile, imi pare rau si unde pot ajuta, ajut), dar aceste obiecte sunt parte din viata mea din carantina. Si, probabil, multi ani de acum incolo am sa ma uit cu drag la ele stiind ca mi-au oferit un confort emotional si o rutina care imi parea stabilitate in vreme de furtuna.

Care sunt obiectele voastre de confort? Va rog sa mi le trimiteti, sunt sigura ca vom face o colectie foarte emotionanta si personala, fara sa fie intruziva sau sa treca o linie a discretiei si elegantei de care avem nevoie si in aceste vremuri.   O alta imagine a perioadei istorice de izolare.

1661
mi-e-pofta-sa-fac-bine#solidaritate: McDonald’s doneaza 60.000 de euro pentru noua sectie ATI de la Ana Aslan si transforma Casa Ronald in hotel gratuit pentru medici –

#solidaritate: McDonald’s doneaza 60.000 de euro pentru noua sectie ATI de la Ana Aslan si transforma Casa Ronald in hotel gratuit pentru medici –

Am scris de multe ori si am sa scriu mereu la inceputul oricarui articol despre McDonald’s Romania: sunt prietena cu oamenii care lucreaza in fundatia Ronald Mcdonald, merg cel putin o data pe an la casa Ronald de la Spitalul  Grigore Alexandrecu ca sa incurajez parintii care stau acolo pentru ca micutii lor sunt in tratamente complicate. (zeci de mii de familii au trecut pe la casele Ronald in 20 de ani)

Stiu cat bine au facut oamenii care conduc brandul McDonald’s in Romania si nu stiu din comunicate de presa, am fost acolo la multe dintre actiunile lor, am vazut pe bune beneficiarii si cum au schimbat in bine vietile multor copii.

Astazi scriu despre ce au facut zilele astea ca sa ramana in onlineul asta mare si pentru cand nu vom mai fi in izolare.

Am pus pe facebook acum cateva saptamani despre gestul minunat pe care l-au facut in momentul in care au inceput sa fie multi oameni in carantina: au vorbit cu DSP-urile judetene pentru localitatile unde erau centre mari de carantina si s–au oferit sa le asigure MCDonalds hrana pentru toti cei aflat in carantina. Pe cheltuiala companiei.

Astazi e public un alt dublu ajutor al lor :

  • O donație de 60.000 de euro pentru a ajuta la lucrarile de amenajare a noii sectii ATI de la Institutul National de Geriatrie si Gerontologie Ana Aslan

 

  • Casa Ronald McDonald Bucuresti s-a tranformat pentru hotel gratis pentru personalul medical din linia 1 din Spitalul pentru Copii Grigore Alexandrescu din Bucuresti (casa e organizata cu mini garsoniere cu bai separate, bucatarie comuna, spalatorie de haine comuna. E un cadru foarte potrivit pentru medicii care nu se mai duc acasa pentru a nu risca sa-si imbolnaveasca familiile)

Conform estimarilor oficialilor Institutului National de Geriatrie si Gerontologie Ana Aslan, in fiecare luna, secția va putea permite tratarea a cel puțin 50 de pacienti in stare grava.  Pentru noua secție ATI au fost create trei linii noi de garda, astfel incat medicii sa fie alaturi de cei internati la orice ora din zi si din noapte. In plus, aceasta sectie va fi echipata cu panouri de comanda si control, care permit personalului medical sa supravegheze si sa asiste pacientii, la cele mai inalte standarde de siguranta. Noua secție va fi data in folosinta in cateva zile.

De asemenea, toate fondurile colectate de Fundatie in lunile martie si aprilie sunt redirectionate pentru sustinerea spitalelor Grigore Alexandrescu si Marie Curie din Bucuresti, Louis Țurcanu din Timisoara si Sf. Maria din Iași cu echipamente de protectie, materiale si consumabile. Pana acum, au fost distribuite 22.000 de manusi, 12.000 de masti chirurgicale, 500 de kituri complete de protectie pentru personalul medical din cele patru spitale pentru copii.

Dragilor Daniel Boaje, Amalia Nastase si echipele voastre minunate, stiti, I Love U.

Sa ne revedem cu bine.

1766
bazavan(Personal) Izolare – cateva ganduri despre cum ne hranim mintea si sufletul in vremuri grele –

(Personal) Izolare – cateva ganduri despre cum ne hranim mintea si sufletul in vremuri grele –

Inca o saptamana in izolare, am avut de muncit si mi-am dat seama ca desi stau tot timpul acasa, am avut foarte putin timp sa stau cu mine – in mintea mea.

E unul dintre obiectivele pentru saptamana care vine. Inca nu stiu daca fug de ganduri si imi gasesc de munca (urban.ro creste frumos si va povestesc imediat cateva observatii despre site & cultura in acest context), dar abia in aceasta saptamana am inceput sa am linistea mentala sa citesc ceva greu, asezat, care sa ma ajute pe mine sa cresc.

Si, vestea buna, saptamana aceasta n-am plans deloc. Ce-i drept m-am uitat si mult mai putin la tv.

A fost o saptamana in care am inceput sa resimt ca nu fac suficienta miscare si ca scrisul de pe canapea nu ajuta la coloana, asa ca am inceput sa fac mai sustinut usoare exercitii dimineata si seara.

Sunt genul de persoana care daca isi propune sa faca ceva, fie si o actiune banala prin casa, si nu o face din cine stie ce motiv, ma supar pe mine. Nu-mi place sa-mi caut scuze ca sa nu fac lucrurile pe care stiu ca trebuie sa le fac. Inteleg ca de multe ori corpul meu (uneori si mintea) o ia cotit si vrea sa leneveasca, dar imi spun mereu ca razboaiele sunt in mintea mea, nu in afara ei si – dupa ce ma incrunt putin la mine – ma intorc la lucrurile care, rational, stiu ca imi fac bine.

Asa ca adio tv. Stiu ca sunt foarte putine lucruri pe care le pot face acum pentru binele comunitatii sau pentru binele meu si ma tin de ele, pentru ca informatiile de afara nu ma ajuta nici la moral, nici ca sa progresez. Stau in casa si, daca ma tin buzunarele, fac donatii unde e nevoie.

Saptamana aceasta, pentru ca am primit banii dintr-un proiect, am donat catre spitale si catre doua asezaminte care au in grija animalute – ei strang bani cu greu si in vremuri mai vesele, dar acum cand e greu pentru toata lumea. Sper sa primesc bani din proiectele pe care le-am facut in prima parte a anului, unele si de anul trecut sunt restante la plata, ca sa continui sa donez luna de luna cate putin catre acesti oameni.

Munca la urban.ro din aceste zile m-a invatat cateva lucruri frumoase despre oameni.

Traficul a crescut minunat in aceste zile; e cumva normal pentru ca oamenii nu fac altceva decat sa citeasca stirile de pe net sau sa se uite la tv.

Sunt pe urban.ro articole care in martie ajung la aproape 100.000 citiri fiecare – despre documentare cu vietile pictorilor mari, despre marile muzee ale lumii. Cand oamenilor li se da timp pentru ei, invata sa se incarce din frumos.  

(Sa mai cititi si cate o carte, ajuta la un alt antrenament al mintii).

Obisnuiam sa scriu cu mult inainte de perioada de izolare in lansarea rezumatelor articolelor de pe urban.ro de la sfarsitul saptamanii ca stirile culturale ne ajuta sa fim mai putin incrancenati In vietile noastre si, indirect, ne fac oameni mai buni.

Zilele acestea am vazut cum oamenii si-au cautat oaza de liniste in stiri culturale si m-am gandit ca, in conditii de neizolare, daca oamenii si-ar lua mai mult timp pentru cultura in orice forma s-ar incarca de mai mult bine; doar ca ne ia viata peste rand, uitam de nevoile noastre si in loc sa ne hranim sufletul cu lucruri frumoase, ne incrancenam pe nimicuri.

Ceea ce se intampla acum, cand refularea si incarcarea oamenilor e in teatru online, in multe filme sau concerte online, ar trebui sa fie un semnal important pentru autoritati si societatea civila. In vremuri grele, conteaza sanatatea trupului si a mintii, iar ceea ce tine de cultura si divertisment ne ajuta sa supravietuim mai usor si mai intregi la minte. Cand se va fi terminat nebunia, sper ca autoritatile sa-si aduca aminte de asta si sa sprijine mai coerent ambele domenii.

Si mai sper ca oamenii sa invete in aceasta perioada ca, asa cum mancam, facem baie au ne spalam pe dinti in fiecare zi, ne ajuta sa ne hranim si mintea cu ceva pozitiv, cultural, din care sa invatam ceva frumos in fiecare zi. Si sa-si aloce timp in ritualul zilnic pentru asta. Macar 15 min.

*

Pentru mine s-a mai dus o saptamana de izolare, a fost mai buna emotional decat precedenta. Ceea ce va doresc si voua. Si sa ne revedem cu bine – fata in fata – peste cateva luni.

 

 

 

 

 

1372
bazavan othersideSaptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

Saptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

M-am gandit mult zilele astea ca ar fi bine ca niste oameni talentati la scris sa tina un jurnal al acestor zile care sunt istorie. Un jurnal analitic, care sa disece stari, sentimente, reactii ale oamenilor, care sa surprinda evolutia si perceptiile. Sper ca dl Cartarescu, dl Cosasu, dl Plesu, Dl Liiceanu sau dl Radu Paraschivescu (ca sa numesc doar cativa care-mi vin in minte repede) sa faca asta. Cand ne vom fi linistit, vor fi foarte valoroase jurnalele lor.

 

Saptamana mea nr 2 de izolare a fost si cu bune si cu rele, am avut si prima criza in care am clacat si am abandonat tot ce aveam de facut ca sa stau 2 ore pe balcon la soare, ascultand in casti valuri de mare.  Dupa aceea m-am pus pe plans, mi se parea ca sunt intr-un film prost sf.

Oricum a inceput sa mi se para tot mai des ca suntem parte din mai multe filme, un fel de noi versiuni ale lui Truman Show, acum cu declinare in Povestea Slujitoarei, Black Mirror, 1984, Minority Report si Portocala Mecanica. Nu sunt filme de vazut in perioada asta, va deranjeaza si mai mult moralul.

Stiu ca greul abia incepe, nici nu-l intrezarim inca, si sunt putin dezamagita de mine ca am clacat nevos putin , dar m-au doborat vestile externe… anyway, mergem mai departe.

Are Tibi Useriu in cartea 20 de pasi cateva fragmente foarte puternice la care ar trebui sa ne intoarcem acum: exercitiul pe care-l facea in izolare ca sa-si curete mintea de orice alte ganduri, sau detalii despre vocile cu care se lupta pe drumurile lungi din maratoanele in conditii de temperature foarte reduse.

Tot repet spunadu-va ca am mai fost pe drumul statului in casa pe durata lunga de timp si stiu cat de greu e, iar cand eu stateam in casa pe toti peretii internetului si la toate televiziunile era cu flori si poezie, nimic rau. Acum va fi infinit mai multa angoasa si frica.

Imi respect in continuare programul alimentar, raman in numarul meu de calorii. Nu fac eforturi speciale, mananc asa de 10 ani si mai bine si, cu vremea, am invatat sa aproximez repede cat inseamna o masa si sa ajustez mesele fiecarei zile. Din nou, asa e felul meu, ce fac in plus acum este sa fiu mai atenta la leftovers si sa le folosesc mai creativ, ca sa ajute la moral.

Am pus pe fb de cateva ori ce cai de “reimpachetare” ale unor resturi din alte mancaruri am descoperit.

Nu ma uit la stiri mai mult de ora 13 si ora 19, stiu ca daca e ceva f grav aflu pe alte cai. Si ca in aceste zile tot ce pot face e sa ajut prin donatii si sa stau acasa.

Mi-am mai ciufulit dintre prietenii care se cred ei indreptarul lumii si al opiniilor pe facebook, in acest mic tuci de mamaliga in care vrem sa facem valuri. Cred ca e vremea sa ne gandim mai mult ca oricand la ce punem in spatiu public cu intentia de a-i ajuta pe ceilalti, nu de a ne varsa noi o frustrare: pe autoritati, pe gigel care are alta parere decat noi etc. Cred ca nu e loc si timp pentru altceva decat incurajari.

Daca detineti informatia care poate influenta o decizie a oficialilor, care  poate ajuta in vreun fel situatia prezenta sunati la tv, ziare care au platformele cele mai mari si pot misca lucrurile.

Altfel, sa va dati voi cu parerea despre ce geaca are ministru cutarita, sau orele la care batranii tre sa iasa la tratament sau sa varsati venin doar ca sa va descarcati de propria tensiune, nu ajuta pe nimeni. Nici macar pe voi. (am dat mult snooze pe fb in aceste zile de la tot felul de oameni care cred ca tuciul in care mesteca informatia e mai aurit cand, de fapt, toti suntem fix ca intr-o ceasca de ceai inghesuiti.  E un episode din Black Mirror cu unul care e pedepsit de tribunal sa aiba Block de la toata lumea)

 

Definitia bunelor maniere spune ca a fi politicos si manierat inseamna sa ai grija ca ceilalti sa se simta bine. Sa te gandesti la ei mai inainte de a te gandi la confortul tau. Cred ca acesta e momentul in care trebuie sa exersam mai mult manierele in online.

In sensul asta scriam saptamana trecuta ca nu am sa pun ce mancare inseamna confort pentru mine pentru ca nu mi se pare politicos ca in aceste vremuri sa fac pofta cuiva care nu are posibilitatea sa ajunga sa-si cumpere acel aliment. Am trait in comunism, stiu cum e sa nu ai si sa-ti doresti.

Stiu ca aprecierea in social media functioneaza ca un drog si multi sunt in sevraj acum (sa vedeti ce mutatii dubioase de postari vor aparea), dar cand pregatiti masa cea mai sofisticata si va pozati cu capul in farfurie ganditi-va: cu ce ajuta comunitatea?

Sunt foarte utile retetele practice, rapide si eficiente, dar de aici si pana la a te poza sexy cu picioarele desfacute, la fel ca usa de la frigiderul tau plin, e o cale atat de lunga…

 

Vremurile acestea care vin sunt si ca sa ne luptam cu proprii demoni, dar si sa invatam manierele, sa ne pese de comunitate. Si sper din tot sufletul sa iesim mai buni din aceasta incercare.

Iata si doua situatii pe “voiosie”

Intr-una dintre zile cand m-am trezit la ore mici din noapte ( nu de vreo depresie, asa e stilul meu de viata), am vazut pe net ca s-au hotarat sa faca teste din usa in usa. (fix ziua in care si-a dat demisia fostul ministru al sanatatii). Seara la digi a fost declaratia, dar eu dormeam.

Deci, citesc informatia ca ne vor face teste din usa in usa … primul meu gand: fuck!!! Tre sa dau cu aspiratorul ca vin astia si n-am aspirat de doua zile.

Dupa aia mi-a trecut, am inteles ca nu e chiar la usa, ci in fata blocului, nu era in ziua aia, ci candva in viitor, nu era in tot bucurestiul ci selectiv… drept si pentru care am dat cu aspiratorul in alta zi.

 

In aceste zile, unul dintre punctele mele de reper si de tinut mintile acasa e programul de scris pe care-l am pentru urban.ro (gasiti acolo o colectie zilnica de stiri care sa va faca sa va simtiti mai bine). Cum in fiecare zi trebuie sa scriu 3 texte mereu pe aceeasi tema de doua saptamani incoace – playlisturile artistilor si programul online al zilei – in zilele in care sunt prost dispusa nu mai am chef sa fac acelasi lucru ca micul chinez la 7 dimineata.

Zilele trecute cand eram intr-o asemenea situatie, mi-am amintit cat de mult l-am cicalit pe prietenul George Zafiu – Zaff, sa-si faca podcast (el voia de multa vreme, io doar eram o cicalitoare in plus). Acum are podcast, are zeci de mii de ascultari pe primele povesti si e tavalug, are noi si noi inregistrari zilnice. Il ascultati aici.

Ei bine, cand mi-era mai greu si eram mai putin motivata sa scriu, mi-am zis: adica eu il cert pe Zaff si-i spun ca in loc sa nu aiba nimic perfect gandit, mai bine sa inceapa sa faca ceva si se adapteaza pe parcurs, si eu nu ma tin de treaba mea?!

Nu vreti sa stiti reactia lui Zaff cand i-am zis ca e un exemplu pentru mine…

Foto Edi Enache

 

 

 

1343
crucea rosie ro#solidaritate Philip Morris doneaza, în Romania, 1 milion de dolari pentru Crucea Rosie –

#solidaritate Philip Morris doneaza, în Romania, 1 milion de dolari pentru Crucea Rosie –

Ma emotioneaza foarte mult gesturile acestea de solidaritate, de a ajuta la greu.

Si am, in paralel o stare de bine, privind in perspectiva, pentru ca am stiut de-a lungul timpului cu cine sa lucrez in business si-am mai vorbit de multe ori despre ce mare beneficiu ne-au adus corporatiile odata sosite in Romania – de la disciplina de lucru pana la o mentalitate de a ajuta comunitatea, organizat si sustenabil, pe care noi nu o stiam.

Iata un nou gest foarte frumos de la oameni pe care-i stiu bine (cunosc personal o parte din managementul in Romana al acestei companii si sunt foarte mandra de decizia lor).

Grupul american Philip Morris doneaza 1 milion de dolari pentru Crucea Rosie, în Romania, în contextul coronavirus.

Cu acesti bani, Crucea Rosie Romana va achiziționa 10 aparate de ventilație, 3 aparate de testare COVID-19, cu 5.000 de kit-uri de testare, 1.000 de ochelari de protecție, 100.000 de masti medicale si 5.000 perechi de manusi.
Grupul american Philip Morris este cel mai mare producator de produse din tutun la nivel mondial si lider mondial în materie de inovație a produselor fara fum. In Romania, grupul are aproximativ 800 de angajați. Fabrica Philip Morris din Otopeni a fost convertita la finele anului 2017 într-o unitate de producție a rezervelor de tutun pentru dispozitivele electronice IQOS, în urma unei investiții de aproape o jumatate de miliard de dolari.

Am pus pe urban.ro si partea de grija pentru suflet, pentru ca de astazi pe pagina de facebook Qreator incep transmisii de super spectacole care sa va aduca putina bucurie in vremuri de izolare. Detalii aici.

1322
bazavan by galmeanuMici victorii in timp de #stamacasa –

Mici victorii in timp de #stamacasa –

Cum am scris aici, am antrenament de a sta in casa fortat. Am mai trecut prin asta, stiu momentele de ups & down ale mintii mele si incerc sa lupt cu ele.

Printre micile victorii din  prima saptamana de stat in casa trec urmatoarele:

  • Am plans doar o data si nu pentru ca mi-era greu ci pentru ca m-a emotionat foarte mult doamna asistenta de la Alba Iulia care, cand a vazut ca prima pacienta stabilita pozitiv era foarte panicata iar costumul dansei de protectie nu o lasa sa-i transmita nicio emotie de incurajare, a luat o decizie simpla dar foarte foarte frumoasa.. Doamna asistenta i-a spus pacientei ca atunci cand i se incheie tura trece prin dreptul ferestrei ei, fara costum, ca sa o vada si sa stie cine are grija de ea. Un gest de o empatie si intelegere minunate. Ii doresc tot binele din lume doamnei asistente (desigur si pacientei ).

 

  • Am baut toata saptamana doar doua pahare de vin. Nu de necaz sau ca sa uit de ingrijorare ci pentru ca se potriveau cu mancarea.

 

  • Am mancat foarte organizat – nu doar alimentele care expira primele, asta fac mereu, dar si in marja de 1400 de calorii zilnice, cum mancam si cand nu stateam acasa non stop. In continuare cu un procentaj bun de legume si fructe. (si mi-am pastrat si o zi pe saptamana cu mancare de rasfat, lucruri care-mi plac mie f f mult. Nu le mentionez aici pentru ca nu mi se pare politicos in aceste vremuri sa scriu despre cine stie ce aliment ca sa-i fac pofta altcuiva care nu poate iesi din casa)

 

  • Mi-am pastrat programul de trezire la ora 5. Ce-i drept am avut si foarte mult de munca saptamana trecuta, dar sunt in continuare in ritmul meu de viata culcarea la maximum 23, trezirea la intre 4 si 5, niciodata cu alarma. La fel si programul de exercitii mentale de la trezire, la miscarea fizica mai am probleme, nu am facut mai mult de cateva rotiri de brate si de picioare zilnic.

 

  • Am un program in mintea mea (nu l-am pus pe to do zilnic) despre sunat prietenii. Am grija sa-i sun sau sa-i intreb pe whatsapp macar o data la 2 zile cum sunt si daca au nevoie de ceva… dar da, am to do list cu lucruri pe care sa le fac zilnic, imi da o stabilitate si o rutina.

 

  • Pana astazi am stat pe balcon, la soare, cel putin 30 de min dimineata si alte 30 de minute seara, cand e lumina aurie, minunata.

 

  • Nu m-am uitat la stiri mai mult de 2 ore pe zi, la 13.00 o ora si la 19.00 inca o ora. Nu ma ajuta cu nimic sa ma ingrijorez si sa ma consum emotional de toate nenorocirile care sunt deja anuntate.

 

  • Pe net petrec mai mult timp pentru ca scriu zilnic pentru urban.ro mai multe texte (gasiti acolo propuneri culturale foarte smart pentru fiecare zi si lucruri care sa va aduca bucurie, dar sa si invatati ceva, in aceste zile complicate), dar nu mai citesc prostiile de pe facebook. Am comentat saptamana asta la 3-4 postari care sareau calul, atragand atentia asupra eticii meseriei noastre si responsabilitatii pe care o avem in aceste vremuri pentru ceea ce punem in spatiu public. Cred ca e si mai multa ura si frustrare acum in online si va fi tot mai mult pentru ca anxietatea statului in casa va deveni prezenta in mintea fiecaruia dintre noi. Mi-a propus sa nu mai comentez deloc, la nicio postare. Nu ajuta. Oricum, cred ca de la inceputul anului nu am comentat de mai mult de 10 ori la ceva pe net. Nu e genul meu, si nici timp nu aveam sa citesc ce scriu altii.

 

  • Am vazut 7 episoade din ultimul sezon Homeland. Cate unul pe zi. Ca sa nu-mi consum tot timpul in letargie pe canapea. E foarte fain cum incearca sa inchida, din naratiune, toate cercurile si intamplarile din sezoanele trecute.

 

La nereusite trec ca nu am inceput sa sortez din haine, nu am citit nicio carte saptamana trecuta, nu am facut meditatie in fiecare zi pentru ca mai am cred cam o saptamana sa cobor ritmul mental de la nebunia profesionala care a fost pentru mine in primele 2 luni si jumatate . Dar… avem timp mult si recuperez.

Acum 2 saptamani, cand munceam foarte foarte mult, cu multe proiecte in paralel, imi ziceam “abia astept sa se faca 16 martie sa scap de un proiect si sa ma odihnesc o saptamana”. Intre timp mi s-a schimbat viata cu totul, si cred ca ma voi odihni niste multe saptamani.

Sper ca programul meu si felul in care incerc sa ma adaptez sa va inspire si sa va ajute sa treceti prin aceste momente grele. Stiu ca vom avea momente cand mental ne va fi greu, dar la fel de bine stiu ca, daca ne hranim mintea cu ce trebuie, vom reusi sa trecem peste orice eveniment emotional.

Cred ca vremurile acestea o sa ne dezvolte empatia, dar nu vom putea sa ne curatam de ego si mici (sau mai mari) rasfaturi emotionalo- narcisiste pana cand nu vom ajunge, fiecare, la fundul sacului emotional personal. Ca sa ne putem ridica mai curati si mai buni, mai intai o sa fim jos. Dar trebuie sa invatam sa acceptam asta.

Va doresc intelepciune, curaj si bunatate. Si sa aveti grija sa ramaneti sanatosi.

foto by Alex Galmeanu

1683
cover vodafone#solidaritate 6 actiuni super emotionate si utile in aceste vremuri complicate –

#solidaritate 6 actiuni super emotionate si utile in aceste vremuri complicate –

Am inceput sa pun pe facebook zilnic cu hashtag #solidaritate, actiunile pe care le fac marile companii din Romania in sprijinul comunitatii in aceste vremuri complicate.

Cred ca in vremuri de criza vedem si caracterul oamenilor si al companiilor, intelegem cine are valori autentice si traieste/ construieste cu respect pentru cei din jur.

Scria Andrei Cismaru zilele trecute despre companiile sau micile afaceri cu care a lucrat/ ale caror servicii le foloseste de multi ani si cu care are o relatie de respect. Chiar daca sunt unele branduri care nu-l stiu personal.

Cam asa e si povestea mea cu Vodafone, un brand pentru care am un mare respect, cu precizarea ca am avut privilegiul sa cunosc multi dintre oamenii din companie, precum si din fundatia Vodafone, stiu exact ce fac si in restul timpului cand nu suntem in situatie de criza si cat investesc in binele comunitatii.

Aseara tot netul se bucura de un detaliu simpatic si motivational – reteaua Vodafone apare in telefoane cu hashtag #stamacasa. E ceva mic, dar care aduce bucurie oamenilor si ii scoate din gandurile lor, in plus le arata ca traiesc intr-o comunitate careia ii pasa.

vodafone retea

Dar Fundatia Vodafone Romania, in aceste zile super complicate, a facut mult mai multe in parteneriat cu Guvernul si alte autoritati.

 

  • a cumparat echipament medical pentru Spitalul Marie Curie, constand in 100 de inhalatoare individuale pentru sectia de neonatologie, 50 pompe de aer, 5 purificatoare de aer pentru suprafete mari si 5 mini-inhalatoare.

 

  • Copiii si profesorii din zonele rurale pot continua activitatile educationale online, intr-un mod eficient si interactiv, prin intermediul platformei educationale digitale, oferite de Fundatia Vodafone Romania in cadrul programului Scoala din valiza.

 

  •  a incheiat parteneriate cu CISCO, IBM, si World Vision pentru a oferi licente Webex gratuite profesorilor timp de 180 de zile. Cu ajutorul acestei platforme, profesorii pot sustine cursuri in timp real, prin video-conferinta, cu toti elevii prezenti, chiar daca sunt la distanta. In plus, pe 23 martie, profesorii care doresc sa invete cum sa isi tina cursurile online pot participa la un webinar gratuit, in care profesorii inscrisi deja in programul Scoala din valiza isi vor impartasi cunostintele.

 

  • Fundatia Vodafone Romania ii ajuta pe cei care au initiat Cumparaturi la usa ta (Shopping at Your Door), dezvoltata de Asociatia Geeks for Democracy, prin care voluntarii pot ajuta persoanele in varsta si alte persoane aflate in carantina aducandu-le alimente si medicamente, contribuind prin furnizarea unui mini Call Center, precum si a telefoanelor si serviciilor de comunicatii care permit voluntarilor sa preia apeluri.

 

  • Impreuna cu ING Bank si Fundatia Romano-Americana, Fundatia Vodafone Romania sprijina 6 noi solutii digitale dezvoltate de Code4Romania si derulate in parteneriat cu Guvernul Romaniei si cu Autoritatea pentru Agenda Digitala a Romaniei (AADR). Prima este website-ul stirioficiale.ro, o platforma menita sa adune intr-un singur loc toate informatiile oficiale emise de autoritatile romane despre criza COVID-19.

 

Sunt client Vodafone din primele luni de existenta Connex, dar si UPC pentru serviciile tv si net. In urma cu cateva luni ii ziceam uneia dintre prietenele mele din companie ca mi-ar pacea sa fac un interviu cu CEO Vodafone, doamna Murielle Lorilloux, despre adaptarea dansei la multe piete, si munca intr-o lume de barbati. Pentru ca o vazusem in cateva conferinte in care avea de infruntat si lucruri complicate si a fost brici.

Cand trece criza nu mai aman, ma cer la interviu. Mi-am promis ca nu mai aman nicio idee, niciun proiect :) Ceea ce va doresc si voua.

 Vodafone - Surse Oficiale

2573
shutterstock_ceasCe am invatat despre adaptarea mentala cand am stat cateva saptamani in casa din cauza unei probleme medicale. –

Ce am invatat despre adaptarea mentala cand am stat cateva saptamani in casa din cauza unei probleme medicale. –

Mintea e cel mai mare dusman sau aliat al nostru.

Iata cateva lucruri pe care le-am invatat cand am stat consemnata in casa pentru cateva saptamani din cauza unei probleme medicale. Nu sunt psiholog, nu sunt specialist in nimic, dar stiu cat de greu mi-a fost sa ma adaptez si sa gasesc un program in care sa am o liniste interioara.

M-am gandit cateva zile daca sa scriu sau nu; si pentru ca e ceva foarte personal, dar si pentru ca nu vreau sa va speriati.

Eu sunt si o persoana care are o structura a lucrurilor exacte, a unui ritual zilnic, al unei rutine si toate aceste lucruri pe care le-am descoperit pas cu pas in cateva saptamani, m-au ajutat sa ies cu bine din problema mea.

Poate va inspira.

 

Creierul nostru e obisnuit sa aiba “task”-uri de zi cu zi.

Faceti o lista cu mici “obiective” in fiecare seara pentru ziua urmatoare. Spal rufele albe, sortez fotografiile etc. Faceti-o fizic, pe hartie, o sa va ajute mental in ziua urmatoare cand veti urmari ce mai aveti de facut.

Nu ajuta munca complusiva pentru ca … si maine va fi la fel. De fapt nu ajuta nimic compulsiv, nici vazutul serialelor toata ziua, nici cititul cartilor sau gatitul toata ziua. Pentru ca si maine va fi la fel, si daca faceti un program coerent pe care sa-l urmati, asta va va da o liniste mentala.

Incercati sa respectati un program fix de somn.

Tentatia este sa vreti sa dormiti cat mai mult in timpul zilei, apoi adormiti greu noaptea si intr-o saptamana ajungeti sa traiti dupa alt fus orar. Care o sa duca la o anxietate in plus.

Stati la soare minimum o jumatate de ora pe zi.

N-aveti balcon stati pe geam pur si simplu. Va ajuta la functionarea intregului sistem imunitar, vitamina D, dar si la oxigenarea creierului.

Cat stati la soare incercati sa faceti exercitii de observatie a detaliilor din jur

Creierul nostru e obisnuit sa faca in fiecare zi zeci de mici analize, de la oamenii pe care-i intalnim pe strada, pana la task-urile de la munca. Dati-i de lucru putin, o sa reduca din anxietate.

Faceti putina miscare. Cateva genuflexiuni, intinderi de brate si picioare, mers cu genunchii sus, orice va face sa solicitati putin mai mult muschii si inima.

Acum nu mai mergeti la fel de mult ca intr-o zi obisnuita, nu mai urcati, nu mai coborati scari pentru ca nu aveti unde.  Lipsa miscarii o sa dea o stare de oboseala corpului. In plus, in lipsa miscarii, nu apare nici serotonina naturala, deci creste anxietatea.

Adaugati in program sa invatati ceva nou in fiecare zi.

O limba straina printr-o aplicatie, un joc nou. Invatati ceva nou in fiecare zi. Daca se poate la aceeasi ora.

(inca mai fac exerctii pentru creieras in fiecare dimineata, s-au adaugat altele fata de momentul meu de boala, pentru ca intre timp am descoperit cartea lui Alexis Castorri – antrenorul mental al sportivilor. Aveti doua exercitii aici)

Creierul nostru reactioneaza la ce primeste: daca-i dam lucruri negative (stiri si emisiuni idioate), o sa fie anxios. Daca-i dam lucruri pozitive si-l ajutam sa aiba oxigen si toate vitaminele necesare, plus apa  multa apa, o sa ne ajute mai mult sa trecem peste provocari.

Aici cateva filmulete si interviuri care va ajuta sa reflectati la propria persoana si sa va gasiti un echilibru, sa va incarcati cu ceva pozitiv. Sunt la sfarsitul textului.

Incercati sa faceti toate astea zi de zi, ca un sportiv. O sa va dea un echilibru.

Cu aceasta experienta, am inceput deja sa-mi creez si in aceste zile o rigoare, un ritual. Am inclus in “program” si conversatii zilnice cu prietenii, cu colegii si urmaresc stiri doar doua ore pe zi.

Va doresc putere si intelepciune sa faceti ce e bine pentru voi si pentru cei din jur in aceste zile.

 

2912
lady_sing_the_blues_billieFragment carte Billie Holiday, Lady Sings the Blues –

Fragment carte Billie Holiday, Lady Sings the Blues –

Zilele acestea apare in librarii o carte minunata – Lady Sings the Blues – autobiografia cantaretei Billie Holiday.

Veti avea timp sa cititi (am sa revin si cu alte recomandari) si, cu participarea editurii Nemira careia ii multumesc, am sa va ofer mai jos un fragment din carte.

Inainte insa cateva informatii despre Billie Holiday.

Doamna Billie Holiday a trait la inceputul secolului trecut – 1915-1959 – si a fost una dintre cele mai mari cantarete de jazz din toate timpurile. A inceput sa cante in cluburile din Harlem, a castigat 4 premii Grammy, toate  – din pacate post mortem – si a avut o viata tumultuoasa intr-o vreme in care drepturile femeilor mai ales de culoare erau departe de a fi respectat.

A fost inca printre primele vedete care a aparut in reality show-uri – in anii 50 – povestind despre viata sa in care a facut abuz de droguri, a baut foarte mult si a avut relatii cu barbati care erau foarte violenti si toxici.

Cartea care apare cum la editura Nemira a fost sursa de inspiratie pentru un film cu Diana Ross si, la sfarsitul anilor 50 cand a aparut a fost o revelatie pentru multe femei. Un manifest pentru curajul de a merge mai departe oricat ti-ar fi de greu.

Peste ani au fost si foarte multe critici, spunandu-se ca multe dintre informatii nu sunt adevarate sau conforme cu cronologia – dar jurnalistul care a ajutat-o sa-si scrie biografia a marturist ca nu a fost interesat sa verifice din mai multe surse povestile lui Billie pentru ca a vrut sa fie povestea vietii ei, asa cum vrea ea sa fie cunoscuta de lume.

Cartea a aparut in colectia Yorik la editura Nemira si o puteti cumpara de aici

lady_sing_the_blues_1200_2

 

Cred că nu sunt singura care a ascultat pentru prima oară jazz de calitate într-un bordel, dar nu m-a deranjat. Mi-ar fi plăcut la fel de mult Louis și Bessie și dacă i-aș fi ascultat la o sindrofie a micuțelor cercetașe. Însă o mulțime de albi au ascultat jazz pentru prima oară în viață în case din alea ca a lui Alice Dean, și ăsta-i motivul pentru care l-au numit „muzică de bordel“.

Au uitat cum era viața în acele zile. Bordelul era singurul loc unde negrii și albii se puteau întâlni fără probleme, că la biserică nu puteau să stea unii lângă alții. Iar în Baltimore, singurele localuri destul de simandicoase, care să aibă câte un patefon și cele mai bune discuri, erau locuri ca cel al lui Alice Dean. Știu precis asta. Dacă i-aș fi auzit pe Pops și Bessie tânguindu-se de la geamul vreunui pastor, lui i-aș fi făcut orice serviciu pe degeaba. La acea vreme, în Baltimore nu exista niciun preot ca părintele Norman O’Connor, din Boston, căruia îi place la nebunie jazzul și care are acum o emisiune de muzică la radio, pe care i-o ascultă o mulțime de oameni.

Tot atunci mai puteai să asculți muzică și la seratele dansante, așa că mă duceam la toate. Dar nu ca să dansez, ci ca să ascult orchestra. Normal că verișoara Ida nu mă credea, mă acuza că mă țineam departe de ringul de dans ca să mă furișez prin spate și să agăț băieții. Așa că mă bătea și pentru asta. Își făcea mereu griji în legătură cu băieții. Locuiam ușă în ușă cu o prăvălie de vechituri. După ce-și termina treaba pe ziua respectivă, camionul de marfă rămânea parcat în față, iar băieții din vecini obișnuiau să-și piardă vremea pe lângă el și jucau ceva cu bile sau zaruri. Și am început să mă joc și eu cu ei, chiar și să mă bat cu ei, dar atâta tot. Într-o zi, o babă băgăreață a ieșit jumate pe geamul de la al doilea etaj și a început să mă amenințe cu degetul. Apoi a coborât și s-a apucat să urle la mine, zicându-mi că sunt rușinea cartierului pentru că fac ce fac cu băieții.

Nu mă interesa sexul și nu făceam nimic deosebit cu băieții ăia. Eram și eu un băiat, eram unul de-al lor. Așa că, atunci când scorpia aia băgăreață a mai fluturat o dată din deget la mine, am început să zbier și eu la ea:

– Crezi că fac hopa-hopa cu ei, nu? Așa crezi, nu?

Când a auzit cuvântul ăla urât, a uitat pentru ce-mi făcea scandal și a început să urle că de ce vorbesc așa. Zicea că nu se poate să spun ce își imagina că am vrut să spun. Nu-mi păsa ce credea ea sau oricine altcineva, dar n-am vrut să se ducă și să mă pârască la mama, pentru că știam că mama își făcea mereu griji din cauza mea.

– N-ai tată, îmi spunea adesea. Și eu muncesc atât de mult ca să te cresc cât de bine pot. Te rog să nu faci aceeași greșeală ca mine!

Mereu se temea că o să ajung rău și mă tot bătea la cap. Dar nu m-a lovit niciodată, nici măcar atunci când își imagina că făcusem ceva rău. În schimb începea să plângă și eu nu suportam s-o văd așa. Nu voiam s-o necăjesc și nici n-am supărat-o vreodată – doar cu trei ani înainte să moară, când m-am apucat de droguri.

Însă în acea zi mi-era teamă că scorpia aia bătrână o să se ducă să mă spună mamei. Așa că, atunci când mi-a zis că ea credea că eu fac hopa-hopa cu băieții ăia, deși eram nevinovată, am pus mâna pe o mătură și am început s-o bat până mi-a promis că o să-i spună mamei că nu m-a văzut niciodată făcând ceva urât.

Dar băieții o făceau și căutau fete care să accepte s-o facă cu ei, și eu le ziceam cu care fată să vorbească. Cea mai doritoare era fata cea mai cuminte de pe stradă. Zicea mereu că o să ajungă mare dansatoare; dar deocamdată făcea hopa-hopa – și nu numai cu băieții, dar și cu bărbații tuturor femeilor din vecini. Atât de al naibii de cuviincioasă și de smerită era Evelyn asta, că n-ar fi spus nici „Bon Ami“ cu gura plină. Dar, pentru că mama mea făcuse o greșeală în tinerețe, atunci toată lumea, inclusiv verișoara Ida, numai de mine se lua.

M-am întors la Baltimore acum câțiva ani, când eram în turneu cu Royale Theatre. Am trecut cu Cadillacul meu alb prin fața casei unde locuise Evelyn și am oprit în locul unde, pe vremuri, era camionul de marfă. Târfa aia prefăcută, care visa să ajungă mare dansatoare, locuia tot acolo, avea șase copii, fiecare cu alt bărbat, și era soioasă și împuțită. Copiii au ieșit pe stradă și eu le-am cumpărat înghețată și le-am dat câte cincizeci de cenți. Li s-a părut o pomană picată din cer, iar eu, o mare vedetă.

Evelyn avea mereu în casă câte un motănel. La fel și în ziua aia: cocota masculină era un tânăr oacheș și frumușel. Și s-a aplecat pe pervaz, a arătat la unul dintre copii și a zis:

– Fătuca aia e a mea!

N-am putut să uit acea zi. Ăștia erau oamenii care o speriau pe mama și-i băgau în cap că eu o să ajung rău. Și alte lucruri mi-au lipsit atunci când m-am apucat de afacerea cu curățenia. Îmi plăcea să mă duc la magazinul mixt din Baltimore să-mi iau hotdogi. Nu voiau să-i servească pe negri, dar mie îmi vindeau câte unul pentru că eram doar un copil și nu le stricau banii. Toată chestia era să nu-i vadă nimeni. Dar, dacă mă prindeau că mă apuc să mănânc hotdogul ăla înainte să ies din prăvălie, mă certau al naibii de urât pentru că le făceam mizerie pe jos.

Îmi plăceau mult de tot și ciorapii albi din mătase și, desigur, pantofii negri de lac, dar nu mi-i permiteam. Totuși, mă furișam câteodată în magazinul mixt, înhățam o pereche de pe tejghea și fugeam de acolo mâncând pământul. De ce nu? Nici dacă aș fi avut banii necesari, tot nu mi i-ar fi vândut.

Am învățat cum să mă strecor pe ușa din spatele cinematografului, ca să economisesc cei zece cenți cât m-ar fi costat ca să intru pe cea din față. Cred că am văzut toate filmele în care a jucat Billie Dove, eram înnebunită după ea. Am încercat să mă pieptăn la fel și, în cele din urmă, i-am împrumutat numele.

Numele meu, Eleanora, era mult prea lung, plus că nu mi-a plăcut niciodată, mai ales după ce bunica l-a scurtat și a început să mă strige „Nora!“ de pe prispa din spatele casei. Tata începuse să-mi zică Bill pentru că eram foarte băiețoasă. Nu mă deranja, dar voiam să fiu o fetiță drăguță și să am un nume drăguț. Așa că m-am hotărât să-mi spun Billie, și Billie am rămas.

Cât timp mama a muncit în Philly și New York, îmi trimitea haine primite de la albii pentru care lucra. Sigur, erau haine purtate, dar frumoase și, atunci când mă găteam cu ele, eram cea mai elegantă și modernă fată de pe stradă. Mama știa că nu prea-mi place să locuiesc cu bunicii și cu verișoara Ida. Nici ei nu-i plăcea. Dar tot ce putea să facă era să muncească pe cât de mult posibil acolo, în nord, și să pună toți banii deoparte. Și exact așa a făcut.

De când începuse să bată țara în lung și-n lat cu McKinney’s Cotton Pickers, nu mai știam prea multe despre tata. Mai târziu a intrat în formația lui Fletcher Henderson. Însă era mai toată vremea plecat în turnee și apoi, într-o zi, am aflat că divorțase de mama și se căsătorise cu o femeie din Indiile de Vest, pe care o chema Fanny. Mama s-a întors la Baltimore cu nouă sute de dolari și a cumpărat o casă frumoasă pe Pennsylvania Avenue, în zona de nord a orașului, unde locuia doar lumea bună. Avea de gând să închirieze mare parte din camere, iar noi aveam să trăim ca niște doamne și totul urma să fie foarte bine.

1109