au fost muti dansatori de tango in romania, multe trupe. dar cei care vin pe 16 nov la sala palatului sunt printre cei mai tari.
luati-va bilete, nu veti regreta senzatiile traite
ce iti doresti de la pestisorul de aur?
ieri colegul telespan a venit iar cu o intrebare stranie din divizia celor reunite sub numele “de prin redactie”.
ce iti doresti de la pestisorul de aur?
(telespan ne suna individual, nimeni nu stie ce raspunde celalalt si dupa aia suntem in viteza pe site sa vedem ce si cum s-a spus… citeodata constatam cu surpriza ca am zis cam aceleasi lucruri, alteori suntem la mare distanta unii de altii.)
eu am raspuns:
1. Să o întâlnesc pe Juliette Binoche.
2. Să dansez cu Akram Khan.
3. Să am o casă pe o insula pustie, cu pereţi integral din sticlă.
ce au raspuns ceilalti colegi ai mei puteti citi aici
acum sunt curioasa ce va doriti voi;)
tabu la pro tv:)
me happy pt ca au povestit de noi la Happy hour.
n-a fost PR, n-am aranjat noi nimik, pur si simplu ne-au cerut fotografiile pentru ca erau frumoase.
cred ca nici Andreea nu stia ca o sa fie ilustrata discutia cu fotografiile din Tabu de noiembrie:)
portretele celor mai tari scriitori – la Carturesti
Mario Muchnik, autor al portretelor lui García Márquez, Mario Vargas Llosa sau Jean-Paul Sartre, expune la Librăria Cărtureşti. Vernisajul expoziţiei, care include 34 de fotografii ale unor mari scriitori, va avea loc astăzi, de la ora 18.30.
Ana Maria Onisei a facut un interviu minunat cu dl Muchnik pe care-l puteti citi in Adevarul.
aici o intrebare legata de o fotografie care si mie mi-a placut.
„Adevărul”: În portretul pe care i l-aţi făcut lui Cortázar apăreţi şi dumneavoastră, reflectat în ochelarii lui de soare. Aţi negociat această apariţie?
Mario Muchnik: Deloc. În timp ce îl fotografiam, nu şi-a scos ochelarii – un gest interesant, majoritatea dintre noi ar fi făcut-o într-o situaţie similară – şi a început să-şi mişte uşor capul în aşa fel încât să mă pot vedea şi eu în ochelarii lui. Fotgrafia e, deci, un dublu-portret. (Râde)
Ana Maria Onisei/Adevarul
Ana mi-a mai pove de o fotografie care mie imi place tare… cu Andre Malraux.
e singura din colectie care e cu spatele “eram la o conferinta, acolo l-am fotografiat”, i-a spus MUnchnik, ieri dimineata cind s-au intilnit (spre invidia mea, mai ales ca nici la vernisaj nu voi fi pt ca merg la teatru)
jazz in the city – 12 nov
nu va faceti program pentru 12 nov, trebuie sa mergeti la Sala Palatului la Jazz in the city.
printre invitati aceasta doamna cu o voce incredibila, diane schuur
daca stati pe aproape si dovediti ca sunteti iubitori de jazz, am ceva bilete de facut cadou:)
Bucurie
cel mai adesea bucuriile n-au de-a face cu banii, ci cu gindurile bune.
da’ stiu ca suna ca din carti, dar uite un exemplu:
*
toti cei care cititi acest blog stiti cit de mult imi place mie balerina care se numeste Sylvie Guillem. am fost prima care am scris despre sosirea ei in romania, mi-am chinuit toti prietenii sa-si cumpere bilete, am facut cadou bilete; ar fi trebuit sa o intilnesc – dar greva franceza mi-a incurcat planurile , l-am cunoscut pe russel maliphant – colegul si coregraful ei, am vazut live spectacolul ale carui miscari le stiam pe de rost din zecile de vizionari pe youtube.
am plecat de acolo plutind si intrebindu-ma pt a nu mai stiu cita ora “care ar trebui sa fie gestul catre artisti prin care noi – spectatorii – sa echilibram ceea ce ne ofera ei la nivel emotional?”
*
ieri, am primit autografele lui sylvie si russel.
aparent, e…ceva mic; eventual, un gest care sa-l bucure pe un adolescent.
dar pentru mine are alte semnificatii;
mai intii ca domnii care au organizat show-ul – Art Prodoction ( Valerian Mares & Daniel Ivan) s-au gindit la mine si sa-mi faca o asemenea bucurie; i-au cerut autograf pentru mine.
mai apoi ca pastrez o amintire personala de la un show de exceptie.
iar mix-ul asta de bunatate, bucurie si emotie e nepretuit
november
o zi frumoasa (sa aveti)
1 nov – liniste online – pentru cei care sufera de autism
Momentul in care am realizat ca Adham are intr-adevar ceva a fost cand, intr-o seara pe litoral, l-am urcat pe o scena plina de copii care topaiau si cantau dupa plac. Stiam ca asta-i place cel mai mult. Insa el statea ghemuit cautand pietricele. Mie mi se rupea inima vazandu-i pe ceilalti parinti pozandu-si copiii. Mai tarziu, am inteles ca Adham nu simte bucuria sau tristetea altuia. Pentru el sunt ca o papusa de plastic pe care o vede doar daca vrea sa obtina ceva. Este capabil sa inteleaga doar propriile sentimente pe care le exprima prin ras sau plans exagerat.
declaratia Monicai, mama lui Adham pe care am intilnit-o acum 3 ani cind lucram la un reportaj despre copiii bolnavi de autism.
Pe drumul catre locul de joaca unde urma sa-i facem poze lui Adham, Monica repeta cu el notiunile despre traversare, semafor, joaca, parc. Adham ne tinea de mana bucuros in timp ce mergea. „Cum esti?” l-a intrebat Monica. „fe-ri…” l-a ajutat ea cu raspunsul, iar el a continuat zambind: „fericit”.
„Deocamdata spune mecanic asta, dar o sa inteleaga in cele din urma ce spune”, a adaugat Monica zambind. Cinci minute mai incolo Adham tinandu-se de mana cu Cais, fratele lui mai mic, alerga pe role prin parc si zambea fericit, asemeni celorlalti copii.
*
Tu fata in fata cu autismul
Data fiind cresterea alarmanta a numarului de copii autisti, incearca sa:
nu judeci, critici, protestezi in fata unui parinte care se confrunta, intr-un loc public cu o criza violenta de plans a copilului lui. Nu intotdeauna este vorba de rasfat sau alint, iar parintele copilului autist are nevoie de sprijinul tau.
testezi copilul tau inca de la 8-9 luni daca raspunde la jocuri de genul „cucu- bau” cand parintele se ascunde si apare de dupa „ascuzis”, iar copilul odata cu repetitiile, incepe sa reactioneze. Daca micutul nu reactioneaza la asemenea jocuri, e cazul saincepi sa-ti pui intrebari.
nu pierzi timpul. Daca sunt semne de autism la copilul tau, incepe terapia de recuperare. Cu cat se incepe de la o varsta mai frageda, cu atat recuperarea e mai rapida.
nu te multumesti cu doua – trei ore de recuperare pe saptamana, asa cum poti gasi in centrele de stat. Ca sa aiba rezultate, terapia trebuie aplicata 30-40 de ore pe saptamana.
*
pe 1 noiembrie on line-ul tace ca un manifest pentru cei care sufera de autism.
daca ai o mica banuiala ca unul dintre copiii tai sufera de autism, iata aici reportajul pe care l-am scris acum 3 ani in care poti gasi multe informatii
noul matinal radio 21 – cu Ioana Blaj si Paul Ipate:)
De luni am un motiv serios ca dupa muuuuulti ani sa ma trezesc dimineata sa ascult matinalul Radio 21.
Ioana Blaj si Paul Ipate, impreuna cu Bogdan Ciudoiu, vor prezenta noul matinal Radio 21.
pe Ioana o stiti din filmul Marti, dupa Craciun si de pe coperta Tabu de octombrie, intre actritele noului val:)
pe Paul il stiti din Hirtia va fi albastra si, daca mergeti la teatru, din Biloxi Blues.
amindoi sunt absolventi de UNATC (da, sunt cuplul nabadaios din reclama Vodafone – Cristina si Paul, si da, mai au si alte multe proiecte realizate in afara celor mentionate aici) si mi se pare o miscare minunata pentru Radio 21.
mie-mi sunt f dragi ( cu voia lui Paul, recunosc ca Ioana imi e mai draga si mai apropiata:) ), asa ca ma bucur tare pentru ei si le tin pumnii strinsi luni dimine.
Bogdan lucreaza deja la Radio 21, era DJ-ul programelor de week end.
le va fi un pic greu la inceput, vor avea emotii mari luni, daaaaaaar… ascultati-i. de la 7 fix.
au un background solid si in “performance” (in sensul englezesc al cuvintului), si in educatie, asa ca va fi o placere sa-i aveti pe aproape dimineata.
citeva lucruri frumoase de citit
o poveste foarte frumoasa de iubire spusa pe linia subtire unde viata se atinge cu moartea, in New York Times
tot in NY TIMES un story despre Vargas Llosa la cursurile de la Princeton dupa ce a cistigat Nobelul. mi-a dus aminte de o secventa din textul scris de Ana-Maria Onisei pt Esquire, in care Bogdan Aurescu, proaspat victorios la Haga, se duce la Universitate sa predea cursul de drept international.
un interviu cu Michael Caine in Time cu un raspuns genial (Can you explain Inception in one sentence?/ If I’m in a scene, it’s real; if I’m not, it’s not.)
Noua Jucarie – part 2
astazi am fost amindoua la sibiu (de fapt inca mai suntem aici).
eu am avut de povestit in cadrul conferintelor TEDx, EA m-a insotit – de data asta cuminte- nu ca miercuri seara.
ba chiar m-a ajutat cind imi repetam speechul, suflindu-mi cind mai uitam cite ceva.
pluuuus ca, in culise inainte de a intra pe scena din fata audientei, mi-a fost un meeega sprijin: mi-a oferit o oglinda ca sa ma rujez.:)
in momentul asta e cuminte, linga pat, se odihneste.
a fost o zi grea, dupa o noapte lunga in care n-am apucat sa dorm, iar EA a trebuit sa tina ritmul cu mine. a facut fata, fara probleme.
*
astazi am avut o singura mica pauza; cit am mers pina la farmacia de pe strada centrala.
pe drum am asistat la o discutie SF: o adolescenta sunase la cineva, unde isi petrecuse seara trecuta, rugindu-l (o) sa verifice daca nu si-a uitat acolo…unghiile.
era revoltata ca le pierduse, pentru ca tocmai ce investise in ele si erau cu model.
a intrerupt conversatia cu “bine, cauta-le, ma grabesc; intirzii la dirigentie”.
*
despre cum a fost la TEDx intr-un post viitor. spun insa ca a meritat pe deplin sa vin pina la Sibiu, chiar daca n-am mai dormit de joi dimineata, iar acum e vineri ora 20.40.
*
somn lin:)
internship tabu sezon 2- noul intern
la sezonul 2 al internshipului tabu s-au inscris peste 100 de persoane, iar asta a insemnat muuuult de citit pentru mine. si greu de ales.
multumesc frumos tuturor celor care s-au inscris la acest internship scriind aplicatii sincere, cu sufletul pe tava sau tehnice de copywriter. a fost o placere sa citesc tot ce ati scris si sa incerc sa va intuiesc personalitatea printre cuvintele voastre.
*
ca si la primul sezon al internshipului, am suferit ca a trebuit sa aleg o singura persoana si as vrea sa mentionez, inainte de numele internului, citeva persoane care m-au impresionat f tare:
alex cilibianu – am stat f f mult sa ma gindesc daca tu sa fii cistigatorul si trebuie sa recunosc ca alegerea am facut-o discriminind sexual. am ales o fata pentru ca m-am gindit ca e mai aproape de lumea noastra, a revistelor de femei. dar, oricind vrei, te asteptam in redactie, sa vezi/inveti orice vrei tu din ce muncim pe aici. si sunt gata sa editez oricind orice text la care lucrezi.
as mai vrea sa mentionez trei persoane ale caror motivari “de ce vreau sa fiu jurnalist” m-au impresionat; fetelor, daca nu v-am ales pe voi e doar pentru ca trebuie sa aleg o singura persoana; dar nu va descurajati ca nu ati fost acceptate acum, chiar aveti talent: iulia alexandra voicu, sabina huzum si teodora lozan
internul numarul 2 este…irina tacu
iata un fragment din scrisoarea ei de motivatie
Cele mai frumoase povești se construiesc în jurul oamenilor. Și eu vreau să îi cunosc. Vreau să fiu jurnalist ca să întâlnesc persoane pe care nu le-aș putea întâlni în alte circumstanțe. Renumite, anonime, care nu știu că vor fi cunoscute sau care nu-și dau seama cât de puțin anonime sunt, eu vreau să le întâlnesc. Vreau să le pun întrebări și să fiu curioasă, vreau să îmi dea răspunsuri care să mă reducă la tăcere, care să mă schimbe fără să știu eu și fără să știe ele. Vreau să alerg poate chiar zile întregi după oamenii pe care i-aș putea face să se oprească fie și un minut pentru o întrebare.
aici un jurnal al primului intern tabu – elena mihaila – care acum scrie din cind in cind pentru tabu. cum ar fi in numarul de noiembrie pe care-l gasiti de miine la tarabe:)
de la 1 nov, irina isi intra in piinea de intern.
autobiografia lui nicolae ceausescu
in seria avanpremierelor tabu, am vazut luni Autobiografia lui Nicolae Ceausescu impreuna cu bloggeri, consultanti de politica interna/externa.
mi-era teama de reactia publicului la Q&A pentru va filmul are 3 ore si ma gindeam ca toata lumea rivneste dupa aer curat sau tigari.
ei bine, s-a stat in sala inca o ora si 40 de minute, cu toata lumea fascinata de dl Andrei Ujica.
a doua zi aveam mesaje care mai de care mai simpatice
“cel mai tare dintre regizorii care au fost la vizionari”
“ii invidiez pe elevii lui, mi-as dori sa-mi fie si mie profesor”
“as fi stat toata noaptea sa-l ascult”
si tot asa… fiecare mesaj, un motiv de bucurie pentru mine
*
eu am vazut prima data Autobiografia, la Mobra film pe un computer cu ecran mare… am stat nemiscata in scaun si, de la partea contemporana mie, am suferit intens. realizam pas cu pas cit de tare ne-a schimbat la cap comunismul si cit de mult vom mai avea de suferit.
atunci, la prima vizionare, tot ceea ce am remarcat din punct de vedere stilistic a fost “ce misto e construit, am stat trei ore atenta si nu m-am plictisit”
l-am revazut luni, odata cu invitatii mei bloggeri, si-am constatat ca iar nu m-am plictisit, desi mie nu-mi plac filmele lungi si sunt – de obicei – fara astimpar in scaunul de cinematograf.
de data asta, m-a fascinat constructia, iar cind domnul Ujica a venit si ne-a povestit – cu sufletul pe tava – cum si-a construit filmul, care au fost reperele emotionale si unde si-a propus sa impinga limitele cinematografiei … s-au aprins felinarele pe strada mea…
stiam de ce-mi placuse intuitiv si de ce ma captase in ciuda duratei sale.
*
zic sa mergeti sa-l vedeti:
e dur – pentru ca e o parte din istoria pe care am trait-o… si nu ne putem detasa de ea…
e socant – pentru ca la sfirsit va e mila de Ceausescu
si
e pe long term – pentru ca va mai trece o vreme pina cind, detasati de intimplari, veti degustra partea stilistica; rafinamentul constructiei, limitele artisticului unite cu ale documentarului pe un fir subtire care – din fericire – are sens.
dar… e unul dintre cele mai bune filme pe care le-a dat romania vreodata. iar copiii nostri, care vor avea norocul si abilitatile pentru a studia cinematografia, vor invata – cu siguranta – la scoala despre acest film.
noua jucarie
ne-am intilnit pentru prima data azi de dimineata. la cafepedia. EA, cocheta si lady like, mi-a fo prezentata de doi domni plini de curtoazie. parea ca ne-am imprietenit. la redactie m-a ajutat sa le distrag atentia celor doi cristi si le-a tinut EA o vreme companie cit sa nu ma mai intrebe ei daca am editat niste texte. ma si gindeam: uite ce simpatica, cum e ea aliata mea.
dar prietenia noastra a tinut pina la Tratoria ora 19.30, unde si-a aratat adevarata fata. nu m- a lasat sa vorbesc nimik, mi-a taiat elanul la orice initiativa, captind EA toata atentia. chiar si chelnerul a zis: ce draguta eeeee. si eu care purtam rujul roshu de la Chanel, fix nuanta aia din reclama cu Vanessa Paradis:(
acum incep sa dezvolt o teorie: e un pericol pentru viata mea sociala. are sens sa va mai spun ca- i place sa fie mingiiata si toti domnii o ating tandru??
sa facem o fapta buna. va rog
Dragos Bucurenci scrie pe blog despre Doamna Banu, profesoara lui de matematica.
M-am ferit toata ziua sa citesc ce a scris pentru ca stiam ca voi plinge. Profesoara lui, o doamna remarcabila, are nevoie de ajutor … de mare ajutor pentru ca va fi supusa unei complicate interventii chirurgicale.
Am fost tare, n-am plins pina cind am ajuns la paragraful in care am aflat ca elevii domniei sale au facut un mic blog, ca sa o ajute.
Cei care pot şi vor să ajute au la dispoziţie două conturi deschise pe numele Florica Banu la BCR:
LEI: RO64RNCB0318044002500001
VALUTA: RO06RNCB0075044002500003
De dragul profesorilor nostri care ne-au schimbat, la propriu, viata, haideti sa dam mai departe mesajul si sa donam… oricit de putin pt noi inseamna imens intr-un asemenea moment.
Si-ar fi genul acela de rasplata pe care-l merita profesorii adevarati. (cititi la Dragos pe blog ce profesoara minunata este)
Multumesc
Viata e frumoasa -Jan Saudek
acum vreo 4-5 ani studiam in detaliu fotografiile lui Saudek pe care-l descoperisem ca referinta intr-un interviu cu un alt fotograf Eugenio Recuenco (pe care l-am intilnit la lansarea calendarului Lavazza).
astazi aflu, via Radu Afrim, ca Saudek are expo la Bucuresti din 8 noiembrie, in cadrul festivalului organizat la Opereta, Viata e frumoasa.
Saudek e cel mai cunoscut fotograf ceh, are un stil scandalos erotic, cu forta si ironie, dar si cu voluptate. are 75 de ani si face fotografii cam de pe vremea cind a aparut primul aparat Kodak:)
iata citeva dintre fotografiile mele preferate
(cind am postat prima data fotografiid e saudek pe blogul meu, eram pe o platforma yahoo si mi-au interzis postul considerindu-l obscen:) , astazi nu mai are cine sa-mi interzica postarea, dar preferatele mele nu sunt neaparat cele mai scandaloase dintre creatiile lui)
pieta
& preferata mea… dintr-o serie fetis cu multe fotografii din spate, semnate de mai multi fotografi, pe care ma gindesc sa o reiau aici, cindva:)
*
ce bine ca stau la 2 pasi de Opereta:) o sa ma duc des la expo, nu mi-as fi imaginat niciodata ca fotografiile lui Saudek sunt expuse la Bucuresti. (Bravos Razvan Dinca pentru acest festival)
prea multe vibratoare
daca tot am scris un pic mai devreme ceva laic “bisericesc”, pentru echilibru iata ceva profan
*
e un trend in cosmetice si “health care” care implica vibratia or vibratorul.
nu glumesc… iata
mascara cu vibrator
crema de ochi cu vibrator
si desigur periuta de dinti cu multiple vibratii
toate astea-s in romania deja… ma rog si in baia mea, ca asa m-am si prins ca e un trend… dubios
examen – Evanghelia dupa Ioan
acum 3 saptamini am fost la Craiova la expozitia Romanian Cultural Resolution, cea mai importanta expozitie de arta contemporana din Romania ultimilor 20 de ani.
mi-au ramas in minte citeva lucrari, dar una ma bintuie tare.
Evanghelia dupa Ioan.
Ciprian Muresan, autorul acestei lucrari, a transcris pe “copiutze” intregul text -in latina! – al Evangheliei dupa Ioan.
Ciprian nu crede ca putem trece cel mai important Examen, Judecata de Apoi, de unii singuri, asa ca ne-a facut copiute.
*
Mie-mi place lucrarea asta pentru tehnica ei, care implica disciplina, rabdare, meticulozitate si, mai ales, o forma aparte de asimilare a unui mesaj – sa treaca prin tine, sa fie parte din tine – inainte de a prinde o viata noua.
e un proces cu care se intilnesc toti artistii; repeta/invata/acumuleaza informatii pina le devin reflex, parte din ei, pentru ca abia dupa aceea sa construiasca mesajul lor, sa “improvizeze”/ “creeze”.
*
Expozitia Romanian Cultural Resolution este deschisa pina pe 12 noiembrie la Clubul Electroputere din Craiova.
Foto Edi Enache
viata mea …din telefon
David, baiatul Laurei Cirnici, ne-a ajutat la pictorialul de coperta. a fost un actor minunat.
o parte mica, dar definitorie, din Lora, ciinele Anei Maria Onisei. m-am jucat cu ea in week end-ul trecut
scuze afisate in lift. m-am intrebat “oare cine o fi facut scandal?” pentru ca apartamentul 20 e linga mine si eu n-am auzit nimik cum ca ar fi fost party super scandalos…
gaspar noe si traducatorul lui, la prelungirea de Q&A, in sala de marmura de la Cinema Studio cu multi studenti de la UNATC
Thierry Fremaux – tatal selectiilor de la Cannes – butonindu-si telefonul asteptind sa termine Noe de vorbit cu studentii
ceaiul de la Cafe Vernescu… de 5 stele…
in viteza pe la filmarile lui adrian sitaru de la “din dragoste, cu cele mai bune intentii”
gradinarit: florile-s ca iubirile
cind am pus pe wishlistul de ziua mea ca vreau flori pentru balcon, in ghivece, nu am luat in calcul si timpul necesar ingrijrii acestor flori.
de doua saptamini, in fiecare week end petrec cel putin o jumatate de ora gradinarind si bombanind “de ce am vrut io flori in ghivece? nu puteam sa vreau parfumuri?!”
iata o parte din florile pe care le ingrijesc
asta e o floare desteapta; e o floare care se uda o data pe luna… smaaaaaaaart
floare asta are nevoie de multa atentie, trebuie udata de 2 ori pe saptamina si ca sa nu-i fie greu singurica, i-am pus o companie linga… broscuta fara nume
de gradina aromatica mi-e cel mai frica. am tot timpul sentimentul ca o sa raposeze curind. am si gatit din ea, i-au mai si dat alte frunzulite pe la menta si busuioc… dar gradina asta ma face sa ma gindesc in fiecare dimineata ca florile-s ca iubirile: investesti ce investesti si, daca doamne fereste obosesti si o lasi mai moale cu ingrijitul, gata – s-au dus. mor.
ea e violeta
ele sunt sabinutzele
ele albinutzele
si mai exista ceva flori mari, plus regina casei Zanzi ( venita din Zanzibar, locuieste cu mine de 4 ani), dar ea e mare si vedeta si nu mai vrea in poze, pentru ca zice “o sa se vada mult din ce e in casa, vrei asta?”. cum raspunsul a fost “nu”, a scapat de data asta