Category : carti simpa

cum se ghiceste viitorul – in carti

the Guardian are un articol foarte frumos a carui esenta e intr-o propozitie: Which novels and plays – from Dickens to David Hare – have best captured current events?
vorbeste despre care parte din politica functioneaza in literatura, aminteste multi britanici, dar ajunge si la americani – cu o trecere pe la doamnele care fac literatura.

noi il dam exemplu mereu pe Caragiale, dar oare mai sunt si alti scriitori romani care au anticipat cum va fi (ramine) Romania?

735

autocontrol – UN PIC erotic

de astazi ana incepe la liternet un proiect care se numeste UN PIC in care recreeaza in scris fragmente din realitatea pe care o traieste.

primul text se numeste Autocontrol si are o doza simpatica de erotism. il puteti citi aici

*
ma bucur ca Ana s-a hotarit sa inceapa acest proiect si, gindindu-ma la titlul primei povesti, mi-am dat seama ca de acum incolo va avea nevoie de autocontrol si disciplina. va trebui sa scrie saptaminal o poveste intr-un numar de semne stabilit, va trebui sa gaseasca mereu un subiect potrivit, indiferent de deadline-urile pe care le are pentru revistele pentru care lucreaza, indiferent de locul unde se afla.
face acest exercitiu pentru ea, desigur, dar sper sa va placa tuturor ce scrie.

*
si mai sper sa faca tot mai multi tineri acest gen de exercitiu din care nu se cistiga bani, ci multa experienta.

751

REPETITIILE si teatrul reinnoit – George Banu

citesc o bucurie de carte, pe care ar trebui sa o parcurga oricare om pasionat de magia care apare pe dinauntrul unui om astfel incit el sa poata lua alt chip si suflet, sa devina un alt personaj: REPETITIILE si teatrul reinnoit, secolul regiei, volum conceput si realizat de George Banu. (Ed Nemira)

“Ca tinar regizor – aveam 29 de ani – nu poti sti ceea e actori de patruzeci, patruzeci si cinci, cinzeci si cinci sau saptezeci si cinci de ani stiu sau, in orice caz, detecteaza. Pot sa imaginez din punct de vedere teoretic, dar corpul meu… nu intelege.”
lorent wanson, regizor 42 de ani.

*
ce multe nuante sunt pe dinauntrul unui om:)

537

vremea nonfiction-ului

De la Bookfest, vineri.

Printre cele mai vindute carti de la Editura ALL – la Beletristica (la non fiction era indexata Cartea sosurilor) sunt Captiva de Julie Gregory si Uitati ca ati avut o fiica de Sandra Gregory, Michael Tierney.

Prima carte e povestea unei copile care trebuie sa si doneze organele pentru sora sa (autoarea aflindu-se in aceasta situatie in viata reala cu fiica sa), cea de-a doua e povestea Sandrei Gregory arestata in Bangkok pentru trafic de droguri, poveste scrisa de Tierney care e jurnalist la Herald.

*
La Editura Curtea Veche, expuse pe un stand intreg erau:

Tur retur – convorbiri despre munca in strainatate, Zoltan Rostas, Sorin Stoica

Cealalta jumatate a istoriei – femei povestind, Zoltan Rostas si Theodora-Eliza Vacarescu

Invata sa invingi – cancerul se sin se poate vindeca, Brindusa Armanca Dana Harbuz –Mircioiu

Interviuri cu oameni obisnuiti pe o tema de interes national.
(sigur ca Dl Rostas si-a fct treaba cu studentii, dar asta e cu totul alta discutie)

*
E un semn ca incepe sa fie cerere de povesti reale.
E dovada ca exista fondul, dar lumea nu cunoaste/stapineste inca forma.

Asa ca narativilor din “secta” dlui Lupsa, wake up:)
Propuneti subiecte de carti editurilor care au deja in portofoliu carti non fiction. Daca nu va duceti voi catre ei, daca nu le aratati ce puteti sa faceti, ne vom invirti intr-un cerc bolnavicios in care vor fi subiecte, dar ingropate in nisipul unui prim interviu.

*
Cartea Brindusei Armanca si a Danei Harbuz Mircioiu, Invata sa invingi, se deschide cu o marturisire a Irinei Petrescu despre operatia sa de cancer la sin. Emotionanta si puternica, dar in pasi repezi si cu multe sincope in informatii.
E o fraza acolo in care spune cum si-a invitat medicul care a operat-o la premiera primului spectacol pe care l-a fct post operatoriu si ce semnificatie a capatat spectacolul acela pentru dinsa.
Din fraza aceea s-ar putea face o carte intreaga.

So, wake up!:)

730

Can Genetics Help You Find Love?

e in Time un articol cu titlul Can Genetics Help You Find Love?
*
“It’s something you don’t think about when you’re choosing a partner,” the neurobiologist says. “But it’s an important evolutionary principle, to keep the species alive.”
*
amuzati-va cu el.

*
Grasset spune “asa cum suntem, asa si iubim” dar nu se refera (si) la ADN.

513

Uneori lucrurile te aleg ele, nu le vrei tu

Daca as fi vazut-o singura, n-as fi luat-o. N-avea nimic care sa-mi atraga atentia. Nici macar un look atractiv.
Dar ma oprisem acolo pentru ca locul parea mai diferit decit celelalte, pline de branding urias.

Am vzt mai intii un nume care-mi place: Ruxandra Cesereanu. Stiam proiectele sale cu studentii si-am zis sa iau o carte: ma poate inspira pentru munca mea, dar ajut si editura, implicit studentii. Linga ea era o alta carte din acelasi proiect, am adaugat-o la teanc.
Apoi inca una, aceeasi autoare, aceeasi idée, alta generatie de studenti; doua rinduri de carti mai sus.

– Luati-o si pe asta, daca va intereseaza proiectul, mi-a zis librarul.
– Puneti-o aici, sigur… Am adaugat-o celor 3.

Si-n timp ce ma cautam in geanta dupa bani, librarul spune “Luati-o si pe asta, sigur o sa va placa”. A pus-o peste celelalte, am luat-o, m-am uitat la coperta urita, am intors-o la coperta 4, am vzt ceva care se chema Claun Grup, am mai vzt ca era cea mai scumpa dintre toate cartile pe care le aveam in teanc si m-am gindit “Daca tot e sa fac o fapta buna, acum o iau si pe asta. Ce-o sa fie?!”

– Imi dati pe toate doar 50 RON, a zis librarul satisfacut ca luasem asa de multe.

I-am multzumit surprinsa de reducerea mare si am plecat happy.

O ora mai tirziu, pe terasa la Hard Rock Cafe, in timp ce asteptam o farfurie imensa de nachos mi-am dat seama ce minunatie aveam in mina.

Cartea aleasa de librar se numeste “ Anunturi mortuare in Re Major” – proze scurte, de fictiune, inspirate de anunturi mortuare. Absolut delicioase. Scrise de studenti, cu prospetimea, stingacia si inocenta aferenta virstei.

*
Citesc de zor la ea si ma bucur tare ca m-a ales ea pe mine, caci eu n-as fi ales-o.

Povestirea preferata pina in acest moment se numeste Frimituri, este scrisa de Mihai Gadalean si incepe asa:

L-am intilnit cu mincarea pe buze. Buza de sus era minjita cu o picatura de maioneza, iar de cea de jos ii atirna un firicel mic de varza.

Anuntul mortuar de la care pleaca este:

Cu ultimele puteri, anunt trecerea fulgeratoare in nefiinta a celui care a fost BOBITA CARTOF, sot devotat si cel mai grijuliu tata din lume, ucis in mod inexplicabil de fiul nostru invalid, Leandru. Ceremonia de inhumare a ramasitelor pamintesti va avea loc marti, 4 aprilie, ora 12.00, la Capela Cimitirului Bunavestire. Dumnezeu sa-l odihneasca. In veci nemingiiata, sotia Elina.
*
Cartea Anunturi Mortuare in Re Major a aparut anul trecut la Editura Limes. Cautati-o la Bookfest.

873

cronici personale “text message: politist, adjectiv”

uneori filmele, sau piesele de teatru, sau spectacolele de dans, sau picturile etc ne ating intr-un mod foarte personal. e greu sa explici cuiva de ce tu plingi la o secventa care nu-i misca pe ceilalti.

e ceva foarte intim si nu doar ca ti-e greu sa faci public ceea ce simti, dar e greu sa si verbalizezi emotiile pentru ca le/te confrunti cu tine.
*

la Politist, adjectiv, am fost cu Ana Maria Onisei ( zisa si anaceadesteapta) si ne-am emotionat tare. am discutat mult pe o terasa imediat dupa proiectie, inca mai discutam, si imi dau seama ca fiecare a perceput emotional filmul in aceeasi directie, dar dupa alte repere.
ca si cum am merge pe aceeasi strada, dar pe trotuare diferite. iar asta e o parte din bucuria acestui film (de departe cel mai bun pe care l-am vzt in ultimii ani): universalitatea lui.

e foarte foarte emotionanta experienta ei si ma bucur tare ca a ales sa o faca publica. stiu ca s-a luptat cu ea ca sa scoata aceste cuvinte la suprafata, dar tocmai pt ca sunt de acolo – de prin adincuri – ele sunt f f emotionante.
textul a fost publicat pe liternet.ro si se numeste text message: politist, adjectiv

835

Learning To Love You More, Octavian

fa o fotografie cu parintii tai sarutindu-se.
scrie despre convorbirea telefonica pe care n-ai avut-o niciodata, desi ti-ai dorit-o
roaga-ti familia sa descrie cu ce te ocupi
da-ti un sfat pentru trecut.
*
teme de acasa dintr-un proiect care a durat 7 ani si a cuprins oameni din lumea intreaga.
fiecare a executat tema si a trimis o dovada pe site-ul Learning To Love You More .
un proiect de Miranda July si Harrell Fletcher
*
cele mai frumoase teme au fsot publicate intr-o carte cu acelasi titlu, Learning To Love You More, pe care Octavian a citit-o si s-a gindit ca ma va bucura si pe mine. Asa ca mi-a trimis-o cu o notita la birou.
o excursie voyeuristica prin viata unor oameni din lumea intreaga, o lectie despre cum sa-i invatam sa-i intelegem pe ceilalti. aproape ca mi se pare ca n-am temele facute.

*
Octavian,love you more and more!
Multzu mult mult mult.

941

Carl Bernstein vs Hillary Clinton

Mi-am petrecut o parte din week end cu cartea lui Carl Bernstein, O femeie la putere – viata lui Hillary Rotham Clinton ( editura RAO 2009)

Capitolul care mi-a plct cel mai tare este cel care se ocupa de cartea lui Hillary Clinton, It takes a village (1996)
O analiza la rece despre cum marturisirile din carte se intorc impotriva autoarei, despre cum lansarea cartii s-a transformat intr-un exercitiu schizoid de marketing in contextul scandalului legat de Afacerea Whitewater.

Altfel, cartea nu m-a impresionat. Stiu ca a fost realizata din intervievarea a peste 200 de persoane, prieteni apropiati ai doamnei Clinton, dar pare o analiza referat de masterat ale carei opinii au fost adunate din mai multe referinte. (uneori golanesti – fara citarea sursei – cum e fragmentul in care povesteste despre cum familia Clinton o instaleaza pe Chelsea in caminul facultatii, care este o parafraza aproape 1 la 1 cu ceea ce scris Hillary in biografia ei, Istorie traita.)

Ca sa nu mai spun de traducerea f f nashpa in care verbele au forme populare: “incepu Walters interviul” (pag 665).
*
Cu toate acestea, cartea este un exemplu magistral despre cum poti sa scrii o biografie fara sa discuti cu subiectul principal, ca sa confrunti informatiile de baza.

Nu stiu daca sa ma bucur ca am invatat cite ceva din cartea asta sau sa fiu necajita pentru ca ma asteptam la muuult mai mult din partea celui care se numeste Carl Bernstein.
Inteleg desigur ca aparitia cartii, in 2007, se aseza pe valul in crestere al promovarii doamnei Clinton in vederea candidaturii la presedintie si ca un nume ca al lui Bernstein a atras cititori (si pe mine), dar e – ca mai sus – un exercitiu de mrkt.

care ne-a luat banii. 65, 99 Ron (in romania)

656

Cannes de dimineata

Televiziuni cu interviuri programate in camere de hotel; fotografi care isi recupereaza smoking-ul de la curatatorie pentru premierele zilei; make-up artisti care se strecoara discret in camerele vedetelor; bodyguarzi care stau in hol pe fotoliu la intrarea in camerele cheie; scaunele de plaja puse la coada pt un loc bun la covorul rosu pentru premierele de mai tarziu ; paparazzi in strada in fata hotelului; copilasi lipti de gard poate fura un zambet sau un autograf.

Ora 8:30 dimineata. Cannes

416

the last goodnights- assisting my parents with their suicides


Un avocat isi ajuta parintii sa se sinucida pentru a muri demni. Amindoi medici faimosi, amindoi bolnavi in faze terminale, amindoi constienti de decizia pe care au luat-o. La fel si avocatul care stie ca poate face intre 2 si 4 ani de puscarie pentru fapta sa.

La 10 ani distanta avocatul isi spune povestea intr-o carte. The last goodnights – assisting my parents with their suicides.

Cartea a aparut in februarie, a fct valuri in America si poarta numele unei fundatii care vrea sa schimbe legea mortii asistate in SUA.
Am citit-o we asta si-am regretat ca avocatul, John West – fost actor in tinerete, din cind in cind producator de filme -, n-a trecut peste orgoliul sau si n-a dat cuiva povestea sa o scrie.
M-am asteptat la o scriere zguduitoare; am citit o compunere cu subiect delicat, grav, controversat. Dar o compunere scolara.

In lipsa unei priviri “de afara”, toata povestea este despre avocat iar personajele principale, mama si tata, cele care decid sa moara demn, sunt doar schitzate.

*
Si eu cred ca oamenii trebuie sa aleaga cum sa moara. Daca traiesti demn poti la fel de bine sa alegi sa mori demn, fara sa fii o povara pentru cei din jurul tau cind boala te macina cu totul, dar cartea lui John West mi-a adus aminte de discursul Cameliei Tapoi, tinara condamnata pe viata care e in dosarul tabu din luna mai. Genul acela de speech curatat de orice il deranjeaza pe povestitor, obtinut din multe repovestiri in minte a intimplarilor, ca sa-i inlature orice mustrare de constiinta.

:(
vroiam mai mult. poate sub impresia ultimelor lecturi cu adevarat zguduitoare. the things that carried him, o poveste pe care m-a pus domn lupsa sa o citesc si care m-a fct sa beau cafea cu lacrimi. la propriu. adica lacrimile mi-au curs in cana de cafea pe care o tineam in mina in timp ce citeam.

719

self death – continuare la self sex

ana cea desteapta a fct interviu cu will self pt Esquire;
*
ESQ: Când scrii, bei ceai, tot felul de infuzii speciale. Ai o plită pe birou, dar şi un panou cu zeci de post-it-uri deasupra. Cum le deosebesti, ce notezi pe ele?
W.S.: Scriu idei, metafore, tropi, gaguri, observatii si le asez pe sectiuni diferite, iar fiecare sectiune corespunde unui proiect în lucru. Pe măsură ce lucrez la o carte, dau jos dintre post-it-urile pe care le-am rezolvat si le lipesc pe bucăti de hârtie aflate pe biroul meu. Notele astea au o viată a lor, în care fictiunea e doar o formă exterioară, aditională, asa cum un mugure e parte a unui ciclu al vietii. De îndată ce termin de lucrat la o carte, duc toate post-it-urile, foile si drafturile în mansardă. Acolo, formează un arhipelag de insule!
*
ESQ: Ai fost dependent de droguri. Cât timp a trebuit să treacă până să scrii din nou?
W.S.: Continuasem să scriu si în timpul perioadei de recuperare – care e, oricum, perpetuă. De fapt, renuntasem la droguri si pentru că nu reuseam să termin cartea la care scriam atunci, “Cum trăiesc mortii”.
ESQ: Înainte să te laşi, ai apucat să vezi ce era de “partea cealaltă”?
W.S.: Da, într-un moment de claritate. Era nebunia. Era moartea.

Will Self, despre sex aici

399

Mike Sager – Old- … povestiri de Paste

Uneori Pastele imi miroase a batrinete, iar Craciunul a copilarie.

*

You live in your body everyday of your life. Things change slowly, inexorably, in increments too small to measure. You gain weight, you lose weight, your hair falls out. Your skin slackens, your voice thins, your bones become brittle, your ankles swell. Your prostate and a piece of your colon are removed. Your back bends with the weight of gravity and passing time. You wake up twice during the night to pee; once in a hile, you wet your pants. Crossing your legs has become a project that requires your hands; getting out of a chair has become a gymnastics routine; eating a bowl of soup has become a logistical feat. Whenever you go to the store, you can’ remember if you have coffee at home.
(…)

You ask people questions several times over. Sometimes, just as you‘re asking, you realize that you’ve already asked this same question, that you ‘ve already heard the answer. You go ahead and ask again anyway. It’s too embarrassing to do anything else.

(…)
All of this happens; everything changes. But the odd part is, you don’t really notice. You’re aware of it, sure, but somehow it doesn’t integrate. Deep down, to yourself, you are always just you, the same pair of eyes in the mirror, the same familiar voice inside your head still wondering, “when will I feel grown up?”

*
Cea mai frumoasa descriere a batrinetii. Un fragment din Old – profilul unui batrin de 92 de ani – scris de Mike Sager, pentru Esquire Sept 1998.

Articolul e in cartea Revenge of the Donut Boys: True Stories of Lust, Fame, Survival and Multiple Personality

Mi-am adus aminte de el vazind, pe strada, batrinii care pleaca la slujba de inviere.

733

Jonathan Safran Foer la mine-n casa

JOnathan Safran Foer glasuia la mine-n casa. El, cu glasul lui simpatic, de student destept care e scos la lectie. Cu accentul lui de new yorkez de Brooklyn.

Safran Foer pe bune. Ala cu every thing is illuminated, cu extremely loud and incredibly close. In garsoniera mea cu paulownia tomentosa pe cale sa infloreasca la fereastra.
Si n-am visat.

– pentru o carte care e atit de atenta la detalii, de ce n-ai facut reala adresa de mail a lui oskar din extremely loud and incredibly close? Am o prietena care a scris la adresa aia…
– a fost reala, dar cred ca nu a venit raspunsul care trebuie.

Anaceadesteapta vorbea cu Safran Foer, pe speaker, acasa la mine. Intrebarea asta era special pentru mine. Cind a trebuit sa ne imaginam pentru liternet o intilnire cu un personaj dintr-o carte, eu m-am intilnit cu Oskar.

Eram suparata pe el, ca nu-mi raspunsese la mail.

Btw, convorbirea s-a purtat de pe telefonul meu. AKA AM NUMARUL LUI SAFRAN FOER. hihihihi

(dobro, iti dam tie inregistrarea. un praji, ceva? 😉 )

898

terorism de cititoare vs Belle du jour (Monica Columbeanu, Sexy Braileanca, Simona Sensual)

Acum 2 ani Marea Britanie lua foc incercind sa afle cine se afla in spatele numelui Belle du jour, autoarea unui blog in care erau povestite aventuri de curtezana, prostituata de lux.
Blogul transformat in carte a ajuns si in librariile noastre, dar acum ne urmareste si scandalul blog versus personajul din spatele lui.

Numai ca, noi, in Romania, suntem ceva mai intelectuali.
Lucia T cea care sta in spatele blogului terorism de cititoare renunta dupa trei ani la blogul ei pentru ca nu face fata presiunilor care au aparut pentru ca nu-si declara identitatea.
un blog ca o revista de cultura, o bliblioteca on line updatata cu o frecventa care te facea sa te intrebi “dar cind are timp femeia asta sa citeasca atit de mult?” a fost inchis.

Pare ciudat, dar e real. ( eu tot mai sper ca urmeaza un truc publicitar si ne sunt dezlegate zimbetele)

Banuiesc ca autoarea nu e cineva cunoscut, pentru ca se vede treaba ca nu e foarte familiara cu presiunea pe care o pune opinia publica via mass media (internetul e deja un mijloc de comunicare in masa deci intra in categoria mass media).
Pune la suflet comentariile unora si altora de pe bloguri, o supara parerea lui alex leo serban in aceeasi masura in care o bucura cea a lui cartarescu. dar ei sunt foarte antrenati cu genul ast ade expunere.

No offence, LuciaT dar cred ca la faza asta ar trebui sa ceri sfaturi de la Monica Columbeanu, Simona Sensual si Sexy Braileanca.
Ele stiu cum sa treaca peste aiurelile scrise despre ele si sa mearga frumusel inainte.
(la fel s-a intimplat si cu doamna Belle du jour care a scris si cartea nr 2, si ea tradusa in Romania si nici acum nu se stie cine e…)

Altfel, sper ca o editura sa-i propuna repede Luciei un job de redactor pentru ca are super gust. Iar eu iti lansez de aici oferta sa scrii pentru frumoasa revista Tabu:)

1551

ben kingsley – a grain of sand

“Creative people are making a pearl. What’s in the middle of that pearl? Something that’s really scratching it. A grain of sand, and it has to cover it, to smooth it. We all have our grain of sand, and we find a way of smoothing it.”

*
“But you find yourself repeating patterns of behaviour until the gods say to you: ‘We will not tolerate you doing this any more.’ And something happens. The gods send us things if we are open and on a journey towards healing. But it can be a jolly long slog. I’ve had moments of immense joy with work, and then gone back to personal chaos. I will leave it at that.”

*
His father is dead. But his mother must be proud of him now. “I haven’t a clue. You can’t… you can’t go there.” But I only asked if his mother was proud of him. “Yes.” What about his siblings? “I don’t think we can go there. It’s part of the grain of sand.” I see. And will he ever talk about this stuff? “I doubt it. But it will be in my work. It’s fully expressed in my work.”

*
interviul e realizat de rachel cook pentru the observer si il puteti citi aici

437

self sex

De ce erotismul este atît de distorsionat în cărţile dvs.? Din perspective sexualităţii, romanele dvs. sînt un fel de povestiri fantasz porno-morbide: cuplul din Cucul şi pupăza experimentează o mutantă schimbare de sex, în Cum trăiesc morţii se face “sex spectral”, în Măreţele maimuţe sexul este doar o acuplare brutală, primitivă, la întîmplare…

Păi, sexul e ciudat, nu !? Uneori foarte primar, foarte brutal, alteori foarte gentil şi tandru… Dar după ce treci prin tot acest spectru, în final rămâne, de fapt, doar inserţia unui corp în altul, iar acest lucru ne sfidează toate ideile noastre despre minţi discrete, percepţii discrete.

will self raspunzind la intrebarile lui marius chivu in dilemateca.
via anaceadesteapta care s-a conversat si ea cu domnul self cind el i-a explicat ce e cu post-it-urile de pe peretele lui. raspunsul in curind. plus detalii despre ceva cu adevarat spectaculos la omul asta si la profesionalismul lui :)

833

simbata

Simbata e o zi speciala. Are intimidate si personalitate. Simbata are timp sa se distreze si sa se ascunda de ochii lumii, in timp ce duminica leneveste intre perne cu ceaiuri or cafele aromate.

Simbata se intimpla multe lucruri.

*

“Vin aici de vineri, stau simbata si pleaca duminica. Luni se intorc la birou, aproape fara sa se vada efectele secundare ale operatiei”
Geta, asistenta la o clinica de operatii estetice de pe Dorobanti.

*****

– Era aici, avea si un ulcior in fata.
– Da domnule, l-am vazut cind si-a pus vioara, dar a disparut.
– Si ulciorul?
– Ulciorul a disparut dupa aia.

Fiul isi cauta tatal de 80 si ceva de ani. La tirgul de antichitati de la Obor.

*****

– Did any director do that?
– No
– You’ll see. I’m right

Regizorul filmului Absurdistan dupa ce asteptase spectatorii la iesirea din sala de cinema, rugindu-i sa-i voteze filmul in B-est.

*
Simbata asta. Prin Bucuresti.

*

si pt ca mi-am adus aminte in timp ce scriam, asta e alta Simbata. A lui Ian McEwan.

774
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!