acum o saptamina am fost cu Ana Onisei sa vedem To Rome With Love.
cit erau trailerele de dinainte, discutam de filmele de la Venetia. atunci, Anei i-a venit ideea sa faca un articol despre Mihai Malaimare Jr care a filmat The Master al lui Thomas Paul Anderson.
cind l-a intervievat pe el, dar si pe Mihai Malaimare senior, nu stia ca The Master va fi cel mai premiat film la festivalul de la Venetia, dar astazi a publicat interviul si e singura jurnalista care are unghi local de la un subiect international.
***
pe seara dl Malaimare i-a trimis o fotografie cu Jr-ul de la 2 ani. Articolul plecase la tipar, e deja in editia online. Dar pentru ca eu eram acolo cind s-a hotarit sa faca subiectul, am primit fotografia cadou.
iata-l pe unul dintre cei mai bine cotati directori de imagine din America, Mihai Malaimare Jr la 2 ani
later edit: abia dupa ce am trecut de bucuria de a avea acesta fotografie exclusiv pt blogul meu, m-am gindit la gestul de tandrete si iubire parinteasca al domnului Malaimare senior. sa dea catre un jurnalist aceasta fotografie, pentru un articol despre cariera fiului domniei sale, inseamna enorm: e iubirea de tata, nepretuita.
tatal care-si va vedea fiul, copilul pe care sa-l protejeze, si dupa ce va lua Oscarul. (ceea ce ii si dorim. )
Fratii Wachowski – care au revolutionat cinema-ul cu Matrix – se intorc pe ecrane cu o adaptare dupa cartea “Cloud Atlas”. (Ii au in distributie pe Tom Hanks , Halle Berry, Susan Sarandon, Jim Broadbent, Hugh Grant, Hugo Weavin) Ca sa promoveze filmul, The New Yorker face un profil al celor doi frati – trecind de la ideea cartii si transformarea ei in scenariu, pe la schimbarea de sex a lui Larry – acum Lana, unul dintre frati, si mergind usor usor prin toata viata lor.
O demonstratie minunata de jurnalism. textul integral e aici, mai jos trei fragmente ca sa va conving sa cititi tot articolul care e lung:)
****
***
The main challenge was the novel’s convoluted structure: the chapters are ordered chronologically until the middle of the book, at which point the sequence reverses; the book thus begins and ends in the nineteenth century. This couldn’t work in a film. “It would be impossible to introduce a new story ninety minutes in,” Lana said. The filmmakers’ initial idea was to establish a connective trajectory between Dr. Goose, a devious physician who may be poisoning Ewing, in the earliest story line, and Zachry, the tribesman on whose moral choices the future of civilization hinges, after the Fall. They had no idea what to do with all the other story lines and characters. They broke the book down into hundreds of scenes, copied them onto colored index cards, and spread the cards on the floor, with each color representing a different character or time period. The house looked like “a Zen garden of index cards,” Lana said. At the end of the day, they’d pick up the cards in an order that they hoped would work as the arc of the film. Reading from the cards, Lana would then narrate the rearranged story. The next day, they’d do it again.
***
Perhaps not coincidentally, Lana’s gender consciousness started to emerge at around the same time. In third grade, Larry transferred to a Catholic school, where boys and girls wore different uniforms and stood in separate lines before class. “I have a formative memory of walking through the girls’ line and hesitating, knowing that my clothes didn’t match,” Lana told me. “But as I continued on I felt I did not belong in the other line, so I just stopped in between them. I stood for a long moment with everyone staring at me, including the nun. She told me to get in line. I was stuck—I couldn’t move. I think some unconscious part of me figured I was exactly where I belonged: betwixt.” Larry was often bullied for his betwixtness. “As a result, I hid and found tremendous solace in books, vastly preferring imagined worlds to this world,” Lana said.
***
The blockbuster-film producer Dino De Laurentiis optioned the Wachowskis’ next screenplay, “Assassins,” while they were renovating their parents’ house. De Laurentiis entertained them with champagne and lascivious stories about beautiful actresses, and then sold the script to Warner Bros. for five times what he’d paid. According to Lana, substantial revisions by a hired writer removed “all the subtext, the visual metaphors . . . the idea that within our world there are moral pocket universes that operate differently.” When the movie was made, in 1995 (directed by Richard Donner, of “Lethal Weapon” fame, and starring Sylvester Stallone, Antonio Banderas, and Julianne Moore), the Wachowskis tried to get their names taken off the credits but failed. Still, the script earned them a deal with Warner Bros. They finished the work on their parents’ house, quit construction, and became full-time filmmakers
***
Filmul “Cloud Atlas” are premiera mondiala peste citeva zile la festivalul de film de la toronto si intra in cinematografele din toata lumea pe 26 octombrie
cistigatorii festivalului de film de la venetia, adica 2 filme obligatorii de vazut Pieta si The Master
Golden Lion Winner: Pieta – Kim Ki-duk (South Korea)
Silver Lion Winner: The Master – Paul Thomas Anderson (U.S.)
Best Director: Paul Thomas Anderson for “The Master”
Best Actor: TIE – Joaquin Phoenix and Philip Seymour Hoffman for “The Master”
Best Actress:Hadas Yaron for “Fill the Void
P.S. daca aveti treaba cu actoria, regia, filmul teatrul, daca sunteti artisti de orice film cautati Arirang, un documentar autobiografic facut de Kim Ki Duk
– asta e ultima mea zi de concediu si sunt disperata.
o prietena asa si-a inceput conversatia la telefon.
– pai mai ai liber si miine si duminica, tot vacanta e.
– nu. nu e vorba de asta. trebuie sa -mi ocup timpul cu ceva. m-am indragostit de un barbat insurat si nu vreau sa ma mai gindesc la el.
– bun, deci e ceva ratiune pe aici. o sa-ti treaca, lasa omul cu familia lui.
– pai il las, ca nu am facut nimic rau, doar ca nu-mi pot lua mintea de la el. (urmeaza detalii unde l-a intilnit prin vacanta, cum arata, cum arata nevasta omului etc etc etc)
– pune mina si citeste ceva ca sa nu te mai gindesti.
– nu pot, citesc trei rinduri si imi zboara gindul la el.
– du-te la cumparaturi.
– am incercat, sunt in mall chiar acum, dar tot ce probez tot cu gindul la el sunt.
– probezi lenjerie?
– nu mai ride de mine, eu te-am sunat de fapt sa-mi zici un film bun la care sa ma duc. dar sa fie asa de bun incit sa nu ma mai gindesc la nimic altceva. un film in care sa fie un actor misto misto.
***
am purtat aceasta conversatie acum citeva minute. inca mai rid. actorii nu se gindesc ce latura terapeutica are meseria lor.
citeva imagini de la festivalul de film de la venetia, aflat in plina desfasurare.
e editia 69, de aici titlu
Spike Lee cu familia (are un documentar- Bad 25 – in festival)
Willem Dafoe, in afara orelor de program
Naomi Watts, Liev Schreiber la premiera filmului The Reluctant Fundamentalist
Laetitia Casta , Michael Mann
Daniel Lupi, Paul Thomas Anderson, Joaquin Phoenix, Philip Seymour Hoffman, JoAnne Sellar la sedinta foto de dupa conf de presa a celui mai asteptat film din festival The Master
Winona Ryder intoarsa pe ecrane, dupa o pauza tumultuos-frauduloasa (are un rol in The Iceman)
*
for all Romanians please go to the cinema to see To Rome with love and think twice about what television presents to you as stars. and fall again in love with Rome, and mr Allen.
also, watch this interview and focus on the hands of the man who doesn’t speak. it will be a nice exercise about truth
Regizorul Tony Scott (Top Gun, True Romance, Crimson Tide, Enemy of the State, Spy Game, Man on Fire, Deja Vu) s-a sinucis ieri aruncindu-se de pe un pod, in San pedro California.
Tony (68 ani) era fratele mai mic al regizorului Ridley Scott, alaturi de care avea compania Ridley Scott Associates care a produs multe dintre filmele mari ale ultimilor ani.
***
Vestea e una de tabloid, dar ginditi-va putin: ce-i lipsea / ce-l necajea pe un om care avea tot ce-i trebuia din punct de vedere material? ce drama traia de a facut pasul sinuciderii?
e o sinucidere asumata si premeditata, pentru ca a lasat si o scrisoare de adio care n-a fost facuta publica.
pe twitter, selectionerul oficial de la Cannes, THIERRY FREMAUX, a scris:
Tony Scott est mort. Il aura fait son métier avec conviction et brio. Dans une certaine solitude aussi, et sans reconnaissance officielle.
si tot pe twiiter, Mena Suvari care a jucat in filmul Domino, regizat de Tony Scott:
I am grateful for the opportunity to have worked with him & cherish the beautiful memories I have of him buzzing around the set.
***
Ridley si Tony Scott au mai avut un frate mai mare, Frank, care a murit de cancer in 1980.
La Anonimul mi-am petrecut citeva dimineti frumoase la cafea cu Claudiu (noi eram printre cei putini care se trezeau foarte de dimineata) si in penultima zi a festivalului l-am rugat sa-mi dea citeva fotografii despre Sfantu Gheorghe/ Anonimul, vazut din perspectiva lui.
iata fotografiile (n-a vrut sa insoteasca fotografiile de vreo explicatie, bucurati-va de ele pe simtire, nu gindire).
in dimineata in care am vrut sa iau fotografiile de la el, via telefon, am avut o conversatie minunata care este unul dintre momentele mele speciale de la Anonimul. dar despre asta scriu separat. Aici e Anonimul lui Claudiu, nu al meu:)
***
la Anonimul am fost corespondent special vodafone, daca n-ati fost la festival puteti simti putin din el via cronicile scrise de Irina Margareta Nistor si subsemnata in aplicatia Cinefili in Delta, creata special de Vodafone pentru festival.
La Anonimul, am mutat aventura de pe ecran in strada. A fost ca si cum am fi jucat in Huckleberry Finn: am inlocuit Mississippy cu Dunarea si-am plecat cu barca intr-un oras care seamana – intr-o parte importanta din el – cu anii in care se distra micutzul Finn: Sulina(era o casa pe a carei fatada era scris 1891, adica la 7 ani distanta dupa ce Mark Twain isi publica cartea).
Capitanul barcii a fost Mirel, un tinar de 22 de ani, din Sfantu Gheorghe, care stia detalii specifice despre pasarile din zona, ba chiar ne-a dus sa vedem un cuib de Chira, o pasare care face zgomot mult si care avea pui:)
***
Sulina e la fel de frumoasa cum am lasat-o acum 4 ani si daca n-ati ajuns niciodata in acest oras minunat care a fost cindva unul dintre cele mai influente si mai bogate din tara (aici englezii au adus pentru prima data electricitatea), va rog mult sa o vizitati.
Pentru ca in gasca noastra a fost si Catalin Sava de la TVR – om de baza al TVR Cultural – am descoperit povestea dirijorului George Georgescu – l-am vazut in fotografii alaturi de Yehudi Menuhin sau Igor Stravinski – si sper sa mai poata Catalin sa-si difuzeze materialul chiar daca TVR Cultural nu mai exista, pentru ca e acolo o clasica poveste despre “nu ne recunoastem valorile pentru ca avem interese materiale legate de mostenirile lor”.
***
ce-am mai facut in ziua dedicata aventurii puteti citi in aplicata Cinefili in Delta creata de Vodafone, special pentru festivalul Anonimul.
***
Aseara s-a incheiat editia nr 9 a festivalului Anonimul, dar eu mai am citeva povesti frumoase de spus: cum m-am urcat (iar) pe scena sa spun o poveste simpatica si sa dau un premiu, ce amintiri personale pastrez de la aceasta editie, plus jurnalul “Aventurile lui Piulitza in Green Village”.
le descoperiti insa pe toate, miine dimineata pe blog, dupa ce voi fi dormit citeva ore…
Ziua 4 de la Anonimul a fost cea in care am incercat sa vad un film si n-am putut sa deschid usa salii de cinema: erau prea multi oameni inauntru.
Era J’AIME REGARDER LES FILLES, filmul francezului Frédéric Louf, cu un premiu Cezar pentru tinara speranta.
***
Joia la Anonimul se dubleaza populatia; vin atit de multi turisti incit cresc semnificativ cozile la porumb fiert, in campus gasesti cu greu loc, te programezi la o masa in sat pregatita de o bucatareasa casnica ca si cum ti-ai rezerva loc la un restaurant select, reteaua de net e la un pas de supralicitare (Vodafone ofera wi-fi gratis pentru toata lumea) si, daca nu te-ai organizat bine sa vezi un film, poti sa patesti ca mine – sa nu mai ai loc, la propriu, sa intri in sala…
Dublarea populatiei de festival aduce cu ea si conversatii simpatice. Aseara in campus am vorbit mai bine de o jumatate de ora despre filmele din festival cu o tinara al carei nume nici macar nu il stiu; cind am aflat insa ca si ei i-a placut scurt metrajul austriac, Taxat, dar si The Door cu Helen Mirren, am avut impresia ca ne stim de-o viata.
Cum in partea a doua a festivalului vin si mai multi dintre protagonistii filmelor, la cina de aseara se triplase si numarul vedetelor prezente si-a fost amuzant, dar frumos, sa vezi o masa plina de producatori si actori care dezbat amintiri despre Olimpiade – cea care e pe cale sa se incheie, dar si cele care au insemnat mult in copilaria fiecaruia.
***
Ce am povestit cu Dan Chisu si cum a fost filmul lui Si caii sunt verzi pe pereti, plus doua recomandari de filme pe care va rog tare tare sa nu le ratati cind vin la MTR, aflat din cronicile din aplicatia Cinefili in Delta, creata special de Vodafone pentru festivalul Anonimul.
Irina Margareta Nistor povesteste tot acolo despre cum a descoperit un nou posibil protagonist al filmului Aviatorul al lui Martin Scorsese.
*
ieri am fost in Aventuraaaaa si am vazut pui de Chira
Prin traditie, dimineata de miercuri la Anonimul e pentru o excursie cu barca in Delta, pe canale inguste, prin stufaris.
***
Pe drumul catre barca, cei mai simpatici dintre invitatii festivalului – Filip Solomon (6 ani) si Stefan Giurgiu (5 ani) – copii de regizor/producator, erau intr-o mica disputa si nu-si vorbeau. Filip era tinut de mina de tatal lui Stefan, Tudor Giurgiu, iar Stefan ramasese cu citiva pasi in spate cu Andi Vasluianu.
“Trebuie sa va impacati, hai”, ii indemna Tudor.
Copiii, bosumflati, mergeau cu capul in jos, fiecare in ritmul lui. Dupa o vreme Stefan i-a soptit ceva lui Vasluianu. Cind au ajuns la barca, Tudor le-a spus ferm -“Gata, acum dati mina si va impacati.”- iar in clipa urmatoare copiii sareau voiosi rizind in barca, ca si cum cu stringerea aceea de mina stersesera orice neintelegere.
Cind erau suficient de departe ca sa nu-i mai auda pe insotitori, Vasluianu a explicat “Stefan mi-a zis ca el nu face primul pas pentru ca Filip e mai mare si sigur nu vrea sa se mai impace”.
Ce frumos ar fi ca mereu sa existe cineva mai mare care sa te oblige sa dai mina cu cel care te-ai certat. Nici Filip, nici Stefan n-au pus mare pret pe intimplare, desi ea e parte din comportamentul pe care-l repetam toata viata si ne deterioram constant relatiile: ne e teama sa intindem noi primii mina, ca nu cumva sa fim dezamagiti ca celalalt – mai mare, mai important, mai destept, mai cumva in mintea noastra – n-a mai vrut sa se impace.
***
care este povestea din fotografiile de mai sus – unde se ascunde o lectie despre actorie predata de Andi Vasluianu la cererea Carlei Teaha- cititi in aplicatia Cinefili in Delta creata de Vodafone, special pentru festivalul Anonimul.
Cel mai frumos moment al zilei nr 2 la Anonimul s-a petrecut de fapt seara. Publicul s-a ridicat in picioare si a ovationat la sfirsitul filmului “Despre oameni si melci”, intimidindu-i putin pe Andi Vasluianu – eroul principal si Tudor Giurgiu – regizorul.
Sa vezi un film romanesc intr-un spatiu liber, cu oameni de mai multe categorii sociale, mi se pare unul dintre cele mai interesante teste pe care le poate face un producator sau un regizor. Pentru ca, spre deosebire de cei care merg in festivaluri (critici, staff etc), spectatorii obisnuiti si-au pastrat prospetimea si curiozitatea de a vedea pina la capat povestea fara sa o judece in avans. Iar reactiile lor spontane dau o energie buna in sala.
Acesta a fost motivul pentru care am vrut sa mai vad o data (prima data l-am vazut la TIFF) Despre oameni si melci – sa simt cum il vede publicul din Sfintu Gheorghe. Cum le spuneam si protagonistilor, a meritat fiecare secunda de stat in bataia tintarilor pentru ovatiile sincere de la final si pentru stinjeneala lui Vasluianu.
**
in fotografia de mai jos este generatia noua de cineasti, cine sunt cei doi copii aflati din aplicatia Cinefili in Delta, creata de Vodafone special pentru festivalul de film Anonimul.
filmul asta, The Door, a deschis aseara festivalul Anonimul.
el e prezentat drept relatia speciala de prietenie dintre doua femei.
eu as spune ca e o poveste minunata despre prietenia cu sens unic, neconditionata. facuta dupa legile proprii, cu repere curate pentru ce e bun si frumos in viata.
personajul care, desi e aspru si pare rau, da dovada de o forma rara de prietenie e interpretat de Helen Mirren care e geniala.
mi-ar placea sa-l vedeti – o sansa buna e retrospectiva Anonimul de la MTR, am sa va anunt cind este programat cum se fac planificarile.
Aseara s-a deschis festivalul ANONIMUL, singurul festival la care publicul e juriul suprem. Pentru mine, Anonimul e si singurul festival in care ai un acces incredibil de intim la vedetele din festival: mananci cu ele, le intalnesti dimineata pe veranda casutei de langa tine etc. Asa se face ca tu – ca spectator – ai niste experiente de povestit nepotilor peste ani.
***
In masina, pe drumul catre Tulcea, Adrian Popescu de la Guerrilla a calculat cate ore a muncit Irina Margareta Nistor doar pentru a traduce peste 5000 de filme: aproape 3 ani, non-stop. Seara, la cina, Irina, invitata de noi cu drag sa stea in capul mesei, a completat: “Toata lumea isi imagineaza ca m-am imbogatit atunci, lucru foarte fals pentru ca eu am fost angajata unuia care ma platea foarte prost si daca nu-i placea filmul, nu mi-l platea deloc. La Woody Allen era asa, dar macar ma bucuram ca l-am vazut.”
***
cum a convins o pustoaica de 22 de ani 3 actori mari sa joace in filmul ei de licenta aflati din aplicatia Cinefili in Delta, unde impreuna cu Irina Margareta Nistor relatez lucruri simpatice din festival. va rog tare sa cititi cronica Irinei – pentru fiecare intimplare de ieri are o trimitere cinematografica, iar rezultatul e ca o mini istorie de cinema.
***
la editia IX a festivalului de film Anonimul sunt corespondent Vodafone, parte din proiectul Cinefili in Delta.
de miine incepe festivalul de film anonimul, iar asta inseamna ca miine seara o sa fiu intr-un colt de rai numit sfintu gheorghe.
dintr-un motiv pe care nu mi-l explic, festivalul anonimul are pentru mine un sentiment de familie;
am fost de mai multe ori la TIFF, am mai multi prieteni care lucreaza la cluj pentru festival, il stiu pe Tudor Giurgiu dinainte de a o cunoaste pe Miruna Berescu (primul director TIFF, a doua director Anonimul). as avea deci motive sa ma simt “acasa” la Cluj. imi place la TIFF foarte mult, dar niciun alt festival la care am fost nu -mi da acest sentiment ca Anonimul.
anul asta Tudor Giurgiu are doua filme prezentate pe durata festivalului (un scurt metraj – Un alt craciun- si lung metrajul Despre oameni si melci)
poate ca are legatura cu echipa de organizatori mai mica – pe care o stiu aproape integral. despre niciun membru al echipei altui festival nu stiu cum s-a casatorit, cum a devenit parinte si alte detalii de familie, cum stiu despre gasca din spatele Anonimul.
poate are legatura cu specificul festivalului pentru ca totul se petrece intr-un spatiu mic si nu mai exista distanta intre vedetele invitate si restul publicului.
poate are legatura cu delta. nici nu stiti cum fac strainii cind ajung acolo. anul trecut am mers in masina cu 3 muzicieni germani care sustineau un concert in festival. s-au plictisit pe drum – 4 ore cu masina , pe caldura, a fost destul- , au mai prins viata cind s-au suit in barca si-am pornit prin delta… dar cind am ajuns la sf gheorghe si mergeam cu barca prin stufaris, soarele era la apus, ziceau non stop “it’s heaven! amazing” 🙂
oricum festivalul e special pentru ca e facut de oameni aparte. si-mi place ca si vodafone s-a prins de asta. ad-urile din acest an sunt geniale (vreau sa-l cunosc pe domnul care le-a scris, sigur a fost la anonimul)
***
merg in festival ca sa continuam impreuna cu Vodafone si Irina Margareta Nistor proiectul de anul trecut “cinefili in delta”. e mai greu de data asta pentru ca anul trecut eram 3 bloggeri si puteam compensa cumva munca Irinei, acum sunt doar eu fata in fata cu ea care este un super jurnalist, nu doar un critic de film f bun. plus ca stie toate toate filmele din festival pentru ca ea le-a selectionat (la scurt metraj) sau le-a subtitrat (lung metraj).
pe pagina de facebook vodafone veti afla zilnic informatii de la festival si, cum spuneam si anul trecut, mi se pare o initiativa minunata: sa pui informatii culturale -live – intr-un spatiu in care nu sunt foarte multi oameni interesati de un asemenea festival de nisa si sa-i faci cumva sa citeasca acele informatii – premiindu-i daca stiu sa raspunda la intrebari -, e o forma subtila de culturalizare. si-mi place f mult proiectul.
***
miine ma duc “acasa”, la anonimul. va voi relata din colt de rai in fiecare zi.
**
am si eu o “tanti sanda” la care maninc macar o data pe durata festivalului. face o salata de peste cu ceapa marinata vai vai vai …
Inspirata de cinemateca de vara de la The Place Concept Store, cu filme clasice vizionate de clientele magazinului & prieteni, am alcatuit un top al filmelor preferate pe care am de gand sa le revad in aceasta vara.
1. “Dirty dancing”
2. “Vacanta la Roma”
3. “Plaja”
4. “Some like it Hot”
5. “Jurnalul unui bautor de rom”
6. “Vicki, Cristina, Barcelona”
7. “Midnight in Paris”
8. “Sideways”
9. “A good year”
10. “Fun in Acapulco”.
Daca aveti chef sa revedeti filme mai vechi, cinemateca de vara de la The Place va asteapta maine seara, de la 19:00 cu “Grease” si sambata, 14 iulie, de la orele 11:00 (matineu), cu “Sunset Boulevard”.
Pe curand si va doresc o vara cinematografica!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
uitati-va la aceste fotografii din tineretea lui keanu reeves
si una mai de la batrinete ca sa vedeti ca nu s-a dus pe o panta gresita:)
ei bine, toata luna august canalul MGM prezinta in fiecare marti cite un film cu Keanu Reeves de pe la inceputurile carierei lui, adica filme ca Dragoste si moarte in Idaho, Pseudo-calatoria lui Bill si Ted.
toata perioada in care am documentat articolul despre Mihai Bendeac, m-am gindit la filmul asta. actorul care -l joaca pe Dress are un parcurs profesional asemanator cu al lui, plus calea pe care o urmeaza filmul – prietenia dintre doi barbati din doua lumi diferite – putea fi o solutie pentru structura textului. Bendeac e f bun prieten cu Dan Mihaescu si m-am invirtit mult pe linga informatiile despre prietenia lor, asa ca era usor sa imi amintesc de film.
am renuntat la idee cind am gasit un alt unghi (voi scrie zilele astea un making of pt acel articol), dar tot simteam nevoia sa revad filmul.
***
pentru cei care studiaza structuri pentru texte, tehnici de scris, dar si pentru cei care vor sa se bucure sa rida sau , pe alocuri, sa se emotioneze, filmul asta, Intouchable, e o necesitate.
e un mix minunat de umor cu umanitate si emotie. iar actorii sunt… wowwww.
daca nu l-ati vazut, trebuie sa-l vedeti; daca l-ati vazut purtati de poveste, intorceti-va la el ca sa-i urmariti structura narativa
***
am vazut filmul singura in sala, la Cinema City Sun Plaza. nu credeam ca se poate sa vezi filmul platind bilet si sa fii singur in sala (de obicei cinematografele functioneaza cu minim 5 spectatori).
deci, Cinema City Sun Plaza e cel mai safe cinematograf: daca filmul e in program, incepe fix la ora anuntata, indiferent citi spectatori sunt in sala.
i-am iubit ca m-au lasat sa vad filmul, desi eram singura. si nu, nu mi-am spus numele si nici nu sunt asa de celebra incit sa apara o exceptie mareata pt mine.
e foarte posibil sa nu va spuna mare lucru numele Nora Ephron, dar daca va spun filme ca “When Harry met Sally”, “Nopti albe in Seatle”, “You’ve got mail”, “Julie & Julia” ale caror scenarii ea le-a scris, ar trebui sa stiti de unde sa o luati.
Nora Ephron a murit azi noapte, la 71 de ani, ca urmare a unei complicatii generate de o boala de singe cu care a fost diagnosticata in urma cu 6 ani.
Era nu doar unul dintre cei mai importanti scenaristi de la Hollywood, ci si o scriitoare si o jurnalista remarcabila.
A fost casatorita pina in 1980 cu Carl Bernstein – jurnalistul care impreuna cu Bob Woodward au descoperit culisele scandalului Watergate, iar apoi cu Nicholas Pileggi, si el scenarist.
