Category : filme simpa

glenn-close-albert-nobbsGlenn Close intr-un travesti de Oscar

Glenn Close intr-un travesti de Oscar

Glenn Close ia chip de barbat intr-un film care spune povestea unei femei nevoita sa se travesteasca timp de 30 de ani ca sa traiasca in Irlanda secolului 19

uitati-va la chipul ei si la transformare. nu e minunata?

filmul e regizat de fiul lui gabriel garcia marquez, rodrigo marquez, care a regizat six feet under si carnevale (seriale HBO)

simtiti in aer un miros de Oscar pentru Glenn Close?

1438
lavitala vita e bella

la vita e bella

in urma cu citeva minute, la semaforul de la universitate linga libraria eminescu stateau un tata si un fiu.

tata cu geaca de fis negra si ponosita, cu fes in dungi tras peste urechi si cu ochelari rotunzi si mici, cu rama neagra. fiul, de maxim 5 ani, cu o pufoaica gri, jeansi si incaltari scrijelite.

tata a gasit pe jos un pix si dupa ce l-a examinat o vreme, aproape de nas, i-a spus copilului:
“cred ca are sapte culori”.

copilul privea in fata, asteptind sa se faca verde.

“sigur e cu sapte culori ca uite cit e de gros. e din ala care coloreaza dinozaurii”

copilul a intins mina si i-a luat pixul, apoi l-a ascuns intr-un buzunar, iar tatal, zimbind abia perceptibil, i-a spus din spate:

“Nu mi-l dai mie? Hai, da-mi -l mie, ca si eu as putea colora”

***
si tatal si fiul aratau ca-n La vita e bella. uneori viata, daca nu bate filmul, macar il coboara de pe ecran in strada

1189
in_deriva_1_1280x1024In deriva, sezonul 2

In deriva, sezonul 2

la inceputul anului viitor incep filmarile pentru un nou sezon al versiunii romanesti al celebrei serii, In Treatment -> In Deriva.

evident tot HBO o va produce, tot Marcel Iures va fi psihologul care se confrunta nu doar cu problemele pacientilor, ci si cu cele pe care i le aduce iubirea pentru o pacienta.

seria creata initial in Israel a devenit cunoscuta dupa ce a fost adaptata in SUA cu Gabriel Byrne in ipostaza terapeutului, iar dupa adaptarea romaneasca au continuat adaptari in Cehia si Polonia.

***
pe mine ma bucura foarte tare ca HBO continua sa investeasca intr-un asemenea serial; e o scoala minunata nu doar pentru actorii care sunt nevoiti sa faca cinema dupa o reteta agreata international, la un anume standard, dar si pentru public care descopera ca “se poate si la noi”.

imi amintesc ca am vazut primele 5 episoade In Deriva intr-o sala cu toata echipa de filmare si am fost foarte emotionata sa vad actori tineri si mai putini tineri lucrind cot la cot, intr-o atmosfera profesionista.

cum seria 2 are alte cazuri, astept cu nerabdare sa vad noua distributie. si cred ca e o agitatie mare printre tinerii actori “voi fi chemat la casting?”

:)

1034
demi_mooreDemi Moore divorteaza

Demi Moore divorteaza

faptul ca Demi Moore divorteaza nu e o stire pentru blogul meu… la prima vedere.

dar stirea imi permite sa incerc sa va arat o alta fatza a unei relatii.

Demi e una dintre cele mai intelepte femei de la Hollywood (cred ca si mai desteapta, dar nu vrea sa-si faca PR pe IQ ca Sharon Stone), iar mariajul ei cu Ashton Kutcher era unul frumos.

stiu ca o sa ziceti ca era o diferenta mare de virsta (in buletin era), dar cred ca virsta emotionala dintre cei doi era undeva pe aproape; Kutcher e mult mai matur decit lasa sa se vada chipul lui de pustan (ginditi-va ca a creat si produs unele dintre cele mai de succes emisiuni de la MTV si ca e de multa vreme milionar), Demi e tinara nu doar in chipul tratat in clinici, ci si in spirit… si are o intelepciune care o mentine “actuala” pe care o ghicesti din lucruri de genul ” a serbat craciunul cu fostul sot, fetele lor, actualul sot si iubita fostului sot”

imi placea iubirea lor; putea fi o lectie despre cum poti sa dealuiesti in viata o multime de intilniri care, aparent, n-au un timing perfect.

dar… asta e; orice inceput are si un sfirsit. tocmai ce a dat un frumos comunicat in care scrie

“It is with great sadness and a heavy heart that I have decided to end my six-year marriage to Ashton. As a woman, a mother and a wife there are certain values and vows that I hold sacred, and it is in this spirit that I have chosen to move forward with my life.”

adica PR.

1807
small_LeonardNimoy-TheBorgheseSeries-Zz164-511oameni vs filme

oameni vs filme

am scris ieri, plecind de la o amintire legata de Dobro, ca pe fiecare om pe care-l cunosc l-am asociat in mintea mea cu un film.

cum intilnirile de astazi de dimineata au continut macar o data intrebarea “dar pe mine cu ce film ma asociezi?”, mi-am dat seama ca va amuza tare aceasta obisnuinta a mea.

am raspuns la mesaje pe Facebook, am raspuns la sms-uri, toate pe tema asta, dar ca sa ne distram in public zic: hai sa ne jucam in cadru organizat.

daca vreti sa stiti cu ce film va asociez in mintea mea de blonda cinefila, lasati un comentariu:)
dar sa va cunosc personal, altfel nu stiu ce si cum…

un fel de ghicit in filme…

si raspund aici la datoriile de pe Facebook

Alex – Wolf al lu Mike Nichols cu Nicholson si Pfieffer. nu mai tre sa explic de ce, ca stii :) (am fost f f aproape sa zic Bleu, dar ala e filmul meu:) )

Mihaela M – La dolce vita – pentru ca you’re looking for

Irina – Chocolat – pentru ca gasesti intotdeauna proportiile cele mai bune ca sa iasa lucrurile si cu suflet si cu substanta…

(nu stiu daca vreti aici si celelalte asocieri la care am raspuns in privat, daca vreti le scriu)

foto Leonard Nimoy – The Borghese Series

bigfishpentru fiecare om am un film

pentru fiecare om am un film

astazi mi-am dat seama ca pentru fiecare om pe care-l cunosc am, undeva intr-un sertaras din minte, un film cu care-l asociez…

nu-l mai vazusem de multa vreme pe Dobro (desi il ascult dimineata macar o ora si stiu ce face, plus ca mai vorbim din cind in cind), dar in pauza de la jurizarea Pepsi Refresh Your World in timp ce ne povestea despre experientele lui in studierea psihologiei, mi-am amintit ca pentru mine el e filmul lui Tim Burton, Big Fish.

acum 8 ani, pe cind el era la Pro Fm si eu la Europa FM nu-mi placea deloc. mi se parea ca e arogant si mistocar-rau. dupa care, mi-a povestit la o conversatie banala la un eveniment ca i-a placut (ba chiar a fost impresionat) de filmul asta.
si de atunci, mi-e drag Dobro.

asociati oamenii cu filme?

daca vreti va mai spun oameni vs filme:)

1485
RETURNTHE RETURN

THE RETURN

De multe ori ne intalnim cu oameni despre care am auzit, dar pe care nu i-am intalnit niciodata.

De si mai multe ori ne facem o parere despre ei inainte sa-i cunoastem.Astazi am vazut un film de exceptie: The Return in regia lui Andrei Zvyagintsev.

Am inghetat din primele secunde ale filmului. Am simtit o emotie extraordinara si evident mi-am pus intrebarea: ei, rusii, de ce pot atat de bine?Sunt tentata sa vorbesc despre ce am simtit si am vazut dar mai bine va las si pe voi sa vedeti un film extraordinar despre maturizare, o lectie de viata si nu in ultimul rand o lectie de actorie.

Multumesc Andrei Runcanu pentru ca ti-ai facut un site minunat : http://unfilmpezi.tumblr.com/. Vi-l recomand cu caldura si cu siguranta ca veti petrece, dupa ce-l vizitati, cateva ore de poveste  pentru ca in mod sigur veti gasi o selectie foarte buna de filme de calitate care va vor indemna sa va bucurati sufletul.

Enjoy!

*

Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului, UNATC

1108
marilyn1fotografii rare cu Marilyn Monroe

fotografii rare cu Marilyn Monroe

de fiecare data cind aud “noi fotografii cu Marilyn”, “fotografii rare” etc, si aud destul de des asta, ma gindesc: dar cam cite fotografii a facut in viata ei Marilyn?

nici macar nu a trait intr-o era a digitalului ca sa avem o explicatie cit de cit decenta: ar fi fost ieftine fotografiile.

asa ca am dezvoltat o teorie, cred ca din cind in cind, cam la 5 ani distanta, aceleasi fotografii sunt scoase din nou la lumina… sigur ca sunt unele legendare pentru ca au putere de simbol, dar pe restul nu le tine minte lumea, asa ca sunt usor de reciclat…

iata doua dintre cele mai noi ” fotografii rare cu Marilyn”, ieri anuntate:)

1546
demi ellenParinti si copii – dileme

Parinti si copii – dileme

saptamina asta sunt in presa internationala doua texte foarte simpatice despre relatia dintre parinti si copii.
unul e in TIME si demonstreaza stiintific ca parintii nu pot fi obiectivi cind au mai multi copii, favorinzind unul.
aici doar teasingul, textul The science of favoritism poate fi citit in print (revista e la chiosuri si la noi) sau daca aveti abonament, dar chiar trebuie citit de parintii cu mai multi copii.

*
cel de-al doilea articole e de fapt un interviu in trei, realizat de echipa filmului Another Happy Day: Sam Levinson (regizor), Ellen Barkin si Demi Moore (actrite). iata un fragment din interviu.

SAM LEVINSON: Mothers in general drive us crazy. As actors who play mothers in this film, and as women who are mothers in real life, do you fear that perception?

ELLE BARKIN: In other words, will our children say we’re driving them crazy? I think inherent in the job of mothering is that you must drive your kids crazy.

DEMI MOORE: And that you’ll make mistakes. As much as you do not ever want to make mistakes, I think inevitably you will do something that has affected your children in a way you never intended.

EB: That’s what was interesting about my role in Another Happy Day—I was actually playing a mother who had all the best intentions and approached things horribly. I actually love that question because I can speak about it personally, but I can also speak about it very specifically in terms of this film. I don’t think any of us have ill intentions concerning our children unless you’re a horrible person. I know in my real life I’ve gotten it wrong, but what do you do? Nobody’s perfect. You apologize, you try to explain your motives, you hope you’re forgiven and that the damage you think you’ve done or might have actually done is not too profound.

DM: What’s interesting in the film is that these two women have some opposition, but the truth is that they’re both seeking the same thing, which is just to be heard and to be appreciated. And if you really look, in a way it is the thread tying everybody together.

***
puteti citi intregul interviu aici, e foarte simpatic

interviul care e cover story pentru revista Gotham e insotit de un pictorial cu Ellen Barkin si Demi Moore senzational; negru pe negru, o tehnica foarte greu de realizat, mai ales ca trebuie sa obtii volume si texturi pentru materialele hainelor…

iata fotografiile

3396
dangerousa dangerous method avanpremiera Dakino

a dangerous method avanpremiera Dakino

cel mai recent film al lui David Cronenberg (Crash, eXstenz, Spider ) – A dangerous method – despre iubirea lui Sigmund Freud e in avanpremiera in deschiderea festivalului DaKino.

pe 21 noiembrie la Patria avem parte de un film foarte senzual si controversat.

apoi pina pe 26 la Scala multe scurt metraje bune in cadrul editiei 21 a festivalului Dakino.

dar neaparat, neaparat, sa vedeti filmul din deschidere

1297
logoacasa la mine? sau la tine?

acasa la mine? sau la tine?

acasa la mine? sau la tine? (nu, nu e intrebarea pentru un one night stand)

stiti ca ma pricep la filme (n-aveti cum sa comentati asta, poate nu ne plac aceleasi filme, dar….)

stiti ca-mi plac filmele

stiti ca pot fi o companie dragutza (hai ca si asta stiti, sa nu indrazniti sa spuneti ca nu e asa, ca va rup picioarele)

nu vreti cu mine la film?

*
partea dragutza e vedem filmul acasa la mine si la voi…

adica fiecare de acasa, dar e un film de cinema care nu a ajuns inca pe tv, un film premium… ni-l face cadou Cinema Anidor.

mai exact mai multe filme premium, uitati-va la link sa vedeti ce filme simpa sunt:)

cum procedam?

voi imi spuneti un film care poate fi asemanat cu o ciocolata… imi dati si explicatii de ce seamana cu ciocolata si cu ce fel de ciocolata… eu va dau pe mail, in mare secret, un cod, cu care va uitati la minunatiile de filme din Cinema Anidor.

daca vreti, va spun si ce filme am sa vad eu in week end ca sa ne uitam la aceleasi lucruri:)

deci, incepeti de acum: comentati, gasiti un film care seamana cu o ciocolata, spuneti-mi-l, primiti cod-ul si aveti Cinema-ul Anidor la voi acasa.
e valabil tot week end-ul asta. adica pina miine la ora 24.00

succes!

crizantemeScrisoare de la Cluj

Scrisoare de la Cluj

Ruxandra Predescu a fost unul dintre bloggerii oficiali, membru intr-un juriu special, la Festivalul  International al Filmului de Comedie de la Cluj care s-a incheiat simbata seara.

Ar fi trebuit sa fiu si eu acolo, dar am ramas in Bucuresti cu alte proiecte. Ruxa care e tres tres s!mpa s-a gindit sa imparta cu miine din povestile ei de la Cluj si mi-a scris o scrisoare, pe care o gasiti mai jos:)

**

Dragă Cristina,

Îţi scriu rândurile asta în avionul ce mă aduce acasă de la Cluj (deci sunt în aer!), răgaz şi prilej pentru a-ţi povesti cum a fost, fiindcă ştiu că ar fi trebuit să fii şi tu la Festivalul Internaţional al Filmului de Comedie.

În primul rând, ţi-ar fi plăcut Clujul, fiindcă e un oraş mai aerisit decât Capitala noastră, cu multe clădiri vechi pe care transilvănenii au ştiu să le pună în valoare. Drept e, cele trei cinematografe în care a avut loc Festivalul erau toate în centru, şi tot aşa şi cafeneaua oficială, Klausenburger. Ţi-ar fi plăcut teribil muzica şi atmosfera de acolo fiindcă era… ei bine, în lipsa altui cuvânt mai bun, boemă.

Apoi ţi-ar mai fi plăcut Camino, restaurantul în care îl găseşti pe Hădean. Adi Hădean, şi unde, dincolo de „salăţi”, ai fi adorat humusul cu seminţe de pin (ştiu că eşti fan!) dar şi bruschetele sau muşchiul fraged de porc, tavalit prin tot soiul de mirodenii înainte şi în tipul coacerii.

Desigur, nu pot să nu-ţi spun de degustarea de deserturi, taman ţie, o împătimită a ciocolatei! Ciocolata n-am putut aduce, dar am pentru tine nişte crizanteme vesele. Vezi poza :)

Dincolo de toate aceste alinturi, au fost filmele din cadrul Festivlului care, apropo, a avut ca temă, anul acesta, comedy-drama, un amestec de râsu’-plânsu’ cum place la români. Ţi-ar fi plăcut teribil Gobbel, scurt metrajul pe care noi, juriul, l-am declarat câştigător la unison, şi tinerii regizori prezenţi acolo, ba chiar ai fi putut să-l revezi şi pe Manole în Grand Hotel Italia, film pe care eu nu apucasem să-l văd la Anonimul, astă vară. Săracul Manole cu păturica trasă până sub bărbie! M-a amuzat tare!

Totuşi, cel mai mult, la acest Festival, m-a bucurat şi îmbogăţit prezenţa doamnei Draga Olteanu Matei, despre care sigur nu ştiai că a scris scenariul de la Cucoana Chiriţa, nu? Şi că nu e doar o fabuloasă actriţă dar e şi un om foarte frumos – îţi mai povestesc eu când vin acasă, fiindcă acum (deja!) ne pregătim de aterizare. Vezi, e scurt drumul de la Cluj la Bucureşti, ar trebui să mergem mai des acolo!

Cu drag,

Ruxandra

PS Pentru că ştiu că ai o afinitate cu MasterCard, îţi trimit alăturat o fotografie făcută chiar acum, în avion. Mi-a plăcut la nebunie ideea!

*

comentariul meu:  Draga Ruxa, stii ca te invidiez pentru ciocolata pe care ai mincat-o de la Hadean si pentru intilnirea cu doamna Draga Olteanu Matei. Dar iti multumesc tare pentru rinduri si ii urez cu tot dragul La Multi Ani, doamnei Draga Olteanu Matei; urare pe care stiu ca ai rostit-o si tu astazi cu toate gindurile bune catre dinsa.

2580
timetintinTintin pe coperta Time

Tintin pe coperta Time

cind Spielberg a facut Minority Report, revista Time a facut o coperta cu el si un reportaj despre inovatiile pe care le arata in film si care ar putea fi peste 25 de ani de actualitate. au trecut mai putin de 10 ani si aproape toate tehnologiile de acolo ne sunt la indemina.

editia din aceasta saptamina a revistei Time il are pe coperta pe Tintin, pentru ca Spieleberg l-a adus pe marele ecran in 3D. povestea imprietenirii dintre regizor si jurnalistul cu parul roscat din benzile desenate e delicioasa.
*

The Boy from Brussels Tintin didn’t start out as pan-European, let alone global. He started out as Belgian. Hergé was the pen name of one Georges Remi, who was born in 1907, the son of a worker in a candy factory in Brussels. He grew up a Catholic and an ardent Boy Scout.

He began publishing Tintin’s adventures in a Brussels newspaper, and they were an instant hit: at the end of Tintin’s first adventure, a trip to the Soviet Union, the newspaper threw a welcome-back party at the train station. Thousands of fans showed up and mobbed the hapless Tintin stand-in, a local Boy Scout with his hair gelled up into Tintin’s trademark ginger quiff. It rapidly became clear that Tintin was destined to escape from his humble beginnings as easily as he shed handcuffs in the comic books.

Tintin’s story would eventually be translated into 60 languages (he is Dingding in Chinese and Tincjo in Esperanto). He has been adapted for the radio, the stage, TV and the movies, though never on a grand scale. There are Tintin stamps and a 10-euro Tintin coin. The first comic strip to enter the modern-art collection at the Centre Pompidou in Paris was Tintin. A bronze statue of Tintin and Snowy stands in a square in Brussels.

*

restul povestii, despre cum s-a imprietenit Speilberg cu Tintin in coverstory-ul Time.

Tintin-ul lui Speilberg  intra pe ecrane in Romania de vineri:)

1172
AdventuresofTintinconcurs: vrei sa-l intilnesti pe Tintin?

concurs: vrei sa-l intilnesti pe Tintin?

unul dintre cele mai populare personaje de benzi desenate ale secolului trecut, TIN TIN, vine pe ecrane intr-un film 3D.

s-ar putea ca personajul TinTin sa nu va spuna mare lucru daca aveti putin peste 20 de ani, dar el este un tinar reporter (cu o freza ciudata si-un prieten catel) care are foarte mult curaj… e un personaj din acela cu care te identifici si daca ai 10 ani si daca ai 30.

tocmai de aceea, sunt bucuroasa sa fac un concurs cu premiu 2 bilete pentru vineri 28 octombrie la premiera Aventurile lui Tintin (in regia lui Speilberg!!), in 3D!

spuneti-mi ce l-ati intreba pe Tintin daca l-ati intilni astazi. aleg cea mai simpa intrebare si o premiez cu biletele… la o proiectie in format IMAX, la Cinema City, care va avea loc in 26 octombrie, la ora 18.45:)

succes! puteti raspunde pina diseara la ora 24.00

harvey-keitel-939847lHarvey Keitel pentru spitalul de copii din Iasi

Harvey Keitel pentru spitalul de copii din Iasi

Harvey Keitel (Pulp Fiction, The Piano, Reservoir Dogs, Taxi Driver) a fost aseara unul dintre invitatii speciali ai Galei de strigere de fonduri a Fundatiei Scheherazade pentru renovarea spitalului de copii “Sfanta Maria” din Iasi.

Keitel care filmeaza la Bucuresti cu Gerard Depardieu in Ipu – Convicted to live pina martea viitoare, dar si-a facut timp sa raspunda invitatiei ambasadorului Statelor Unite la Bucuresti, la resedinta caruia a avut loc evenimentul.

pentru mine, vestea asta e un pretext sa va mai spun o data ca daca dati un sms la 879, donati 2 euro pentru renovarea singurul spital de urgente copii din Moldova, Sfinta Maria din Iasi.

1187
The KennedysKatie Holmes – Jackie O si la tv la noi

Katie Holmes – Jackie O si la tv la noi

din 13 noiembrie vedem si noi Familia Kennedy, miniseria de 8 episoade despre viata clanului Kennedy despre care se discuta aprins in America inca de la momentul distributiei lui Katie Holmes drept Jackie O.

am vazut zeci de fotografii furate de paparazzi de pe platourile de filmare si toata lumea e de acotd ca doamna Tom Cruise seamana cu Jackie O. acum ramine sa si vedem daca e si o actrita buna

in romania serialul va fi difuzat de TLC, duminica la ora 19.00

iata citeva fotografii oficiale ale filmului. in rolul lui Jack Kennedy este Greg Kinnear (As good as it gets)

*

*

1484
live-fleshalmodovar in foto

almodovar in foto

astazi e ultima zi in care puteti vedea la studio (de la ora 18.00) the skin i live in – cel mai recent film al lui almodovar.

e o proiectie in cadrul festivalului Les Films de Cannes a Bucharest.

ocazie cu care m-am gindit sa va reamintesc “niste” almodovar-i, prin foto

volver

*

talk to her

*

Bad Education

*

broken embraces

*

all about my mother

*

high heels

*

live flesh

1365
arirang_Kim-KI-Duksinguratate, supravietuire

singuratate, supravietuire

“in arta doar daca esti pictor poti sa faci lucrurile singur; dar nici atunci pina la capat, pentru ca trebuie cineva sa te ajute sa ti vinzi lucrarile. ai insa controlul asupra operei tale artistice. pentru restul artelor depinzi de multi altii”, mi-a zis Julie Taymor ( Frida, Across the Universe, Titus, Tempest) intr-o parte a discutiei pe care n-am pus-o in interviul pe care l-am facut.

mi-am adus aminte de asta cind am vazut documentarul lui Kim Ki Duk, Arirang, in cadrul Les Films de Cannes a Bucharest. pentru ca e un tur de forta (cu toata umilinta inclusa) pentru a demonstra contrariul.

*
Arirang e un cintec de disperare si jale celebru in Coreea.

si filmul e la fel. e urletul unui regizor care crede ca a fost abandonat de prieteni (poate a si fost parasit), care nu mai poate face filme (pentru ca nu mai are echipa), care traieste in salbaticie …

e urletul “uite ca traiesc si uite cum traiesc” ( si traieste nu doar in salbaticie, ci si in niste conditii f grele, intr-o baraca friguroasa, maninca din doua castroane – foste boluri pentru ciine)

e urletul “uite ca pot si singur”, pentru ca se filmeaza singur, se priveste in timp ce se editeaza… subliniind schizofrenia pe care o traieste…. dar pe care, de fapt, o traim cu totii (ne certam sau ne laudam in mintea noastra, ne punem intrebari sau dam raspunsuri la lucruri la care n-am avut curaj sa comentam cu voce tare)

mi-a placut mult Arirang-ul lui Kim Ki Duk si l-am iubit pentru curajul (un pic si orgoliul, putin si paranoia) de a se arata atit de intim publicului. pentru ca regizorul e si personajul principal al documentarului si-l vezi in cele mai intime ipostaze; regizorul umilindu-l pe actor, trecindu-l prin toate caznele prin care si-a trecut de-a lungul timpului actorii din filmele cu multe premii.

si daca-i stii filmele, cu imagini minunate, pline de erotism si multe intelesuri, si-l vezi cum traieste in conditiile acelea extreme, iti dai seama ca toti – in esenta – suntem la fel. si singuratatea e, uneori, obligatorie. e o cale catre supravietuire, cu toata penitentza ei.

mi-a placut mult ca, desi e un film plin de vorbe, personajul principal nu vorbeste cu nimeni; singura conversatie (in afara de cea cu sine) e cu o pisica galbena si grasa pe care o imita o data.

si mi-a mai placut evolutia aparatului cu care-si prepara cafeaua; de la o presa facuta dintr-o jumatate de sticla de plastic si o bucata de hirtie, pina la o masinarie complicata pe care o construieste in timp. a fost semnul ca se va intoarce, in vreun fel, la civilizatie.

*
nu vreau sa va povestesc mult din film, dar va rog, va rog, va rog sa-l vedeti. o sa va recunoasteti multe frici si furii acolo. chiar daca n-ati cistigat un premiu la cannes.

din pacate nu mai ruleaza in cinematografe si va trebui sa-l cautati pe dvd.

eu am o teorie – din instinct, caci n-are baze stiintifice – cum ca oamenii, creatorii in mod special, sunt atrasi de lucruri pe care le vor trai la multa distanta dupa ce le vor fi descris pe hirtie /film /scena /muzica.
am regasit-o in filmul lui kim ki duk si-am zimbit.

P.S. si nu, nu cred ca singuratatea e calea de reusita; cred, ca in fotografia de mai jos, ca poti fi sus gratios si frumos, cind te sprijina cu drag altii (cu efortul tau inclus in “performance”)…

Sarah Lamb si Eric Underwood

1433
les_films_de_cannes_a_bucarest_03efc8fde astazi, Les Films de Cannes a Bucharest

de astazi, Les Films de Cannes a Bucharest

de astazi aveti treaba in cinematografele Studio si MTR; puteti vedea filmele de la Cannes, dar si revedea filmele romanesti care au facut istoria “noului val de cinema” cu bonus track – scurt metrajele de studentie ale regizorilor.

incepe Les Films de Cannes a Bucharest,festivalul creat de Cristian Mungiu si echipa lui, asa ca un semn de multumire pentru publicul roman care mai merge la film: daca tot merge, sa si primeasca ce-i mai bun.

nu stiu ce program aveti daaaaaaaaaaaar, neaparat, dar chiar neaparat trebuie sa vedeti Arirang al lui Kim ki Duk si La piel que habito al lui Pedro Almodovar . primul e miine de la 20.30 la studio, al doilea duminica la aceeasi ora, acelasi cinematograf.

ne vedem acolo, pentru ca nici eu nu le-am vazut si le astept cu foarte mare nerabdare.

mai jos tot programul festivalului, ca sa stiti ce si cum, dar mai ales unde:)

Program Les Films de Cannes à Bucarest

Vineri, 14 octombrie

Cinema Studio

13.00 –  „Înainte de micul dejun” (1995, 15’)

„Marfa şi banii”, regia Cristi Puiu (2001)

15.00 – Calup de scurtmetraje româneşti premiate la Cannes

18.00 – „Hors Satan”, regia Bruno Dumont (2011)

20.30 – „Habemus Papam”, regia Nanni Moretti

NCRR

14.00 – „Flandres”, de Bruno Dumont (2006)

16.00 – „L’Humanité”, regia Bruno Dumont (1999)

19.00 – „Ea” (1994, 7’)

„Marţi după Crăciun”, regia Radu Muntean (2010)

23.00 – petrecere cu Nea Vasile& Taraful de la Mârşa, Clubul Ţăranului

Sâmbătă, 15 octombrie

Cinema Studio

11.00 – „Ea” (1994, 7’)

„Marţi după Crăciun”, regia Radu Muntean (2010)

13.00 – „The Tree of Life”, regia Terrence Malick (2011)

15.00 – dezbatere „The Tree of Life”

16.00 – „La vie de Jésus”, regia Bruno Dumont (1997)

18.00 – „Michael”, regia Markus Schleinzer (2011)

20.30 – „Arirang”, regia Kim Ki-duk (2011)

NCRR

11.00 – „Drive”, regia Nicolas Winding Refn (2011)

13.00 – „The Red Thin Line”, regia Terrence Malick (1998)

16.30„Hors Satan”, regia Bruno Dumont (2011)

19.00„2Pasolini” (2000, 12’)

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, regia Andrei Ujică (2010)

23.00 – petrecere cu Nightlosers & Elvis Romano, la Clubul Ţăranului

Duminică, 16 octombrie

Cinema Studio

10.30 –  „17 minute întârziere” (2002, 10’)

„Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, regia Cătălin Mitulescu (2006)

13.00 – „Arirang”, regia Kim Ki-duk (2011)

15.00 – „Melancholia”, regia Lars von Trier (2011)

17.30 – Proiecţie-eveniment „Taxi Driver”, de Martin Scorsese, versiunea restaurată

20.30 – „La piel que habito”, regia Pedro Almodovar (2011)

NCRR

12.30 – „Dogville”, regia Lars von Trier (2003)

16.00 – „Habemus Papam”, regia Nanni Moretti (2011)

18.00 – „Antichrist”, regia Lars von Trier (2009)

20.00 – „Pe aripile vinului” (10’)

„A fost sau n-a fost”, regia Corneliu Porumboiu (2006)

23.00 – petrecere cu Mambo Siria, la Clubul Ţăranului

Luni, 17 octombrie

Cinema Studio

12.30 –  „Poveste de la scara C” (14’)

„California Dreamin’ (nesfârşit)”, regia Cristian Nemescu (2007)

16.00 – „Flandres”, de Bruno Dumont (2006)

18.00 – „Midnight in Paris”, regia Woody Allen (2011)

20.00 – „Play”, regia Ruben Ostlund (2011)

23.00 – „The Tree of Life”, regia Terrence Malick (2011)

NCRR

15.00 – „Vicky Cristina Barcelona”, regia Woody Allen (2008)

17.00 – „Cassandra’s Dream”, regia Woody Allen (2007)

19.00 – „Mâna lui Paulişta” (1999, 15’)

„4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regia Cristian Mungiu (2007)

Marţi, 18 octombrie

Cinema Studio

11.00 – „2Pasolini” (2000, 12’)

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, regia Andrei Ujică (2010)

15.00 – „L’Humanité”, regia Bruno Dumont (1999)

18.00 – „La piel que habito”, regia Pedro Almodovar (2011)

20.30 – „Elena”, regia Andrei Zviaghinţev (2011)

NCRR

14.30 „Melancholia”, regia Lars von Trier (2011)

17.00 – „Michael”, regia Markus Schleinzer (2011)

19.00 – „Poveste de la scara C” (14’)

„California Dreamin’ (nesfârşit)”, regia Cristian Nemescu (2007)

Miercuri, 19 octombrie

Cinema Studio

13.30 – „Pe aripile vinului” (10’)

A fost sau n-a fost”, regia Corneliu Porumboiu (2006)

15.30 – „Taxi Driver”, de Martin Scorsese, versiunea restaurată

18.00 – „Elena”, regia Andrei Zviaghinţev (2011)

20.30 – „Le Havre”, regia Aki Kaurismaki (2011)

NCRR

15.00 – „Cassandra’s Dream”, regia Woody Allen (2007)

17.30 – „Midnight in Paris”, regia Woody Allen (2011)

19.00 – „17 minute întârziere” (2002, 10’)

„Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, regia Cătălin Mitulescu (2006)

Joi, 20 octombrie

Cinema Studio

13.30„Mâna lui Paulişta” (1999, 15’)

„4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regia Cristian Mungiu (2007)

16.00 – „La vie de Jésus”, regia Bruno Dumont (1997)

18.00 – „Le Havre”, regia Aki Kaurismaki (2011)

20.30 – „Route Irish”, regia Ken Loach (2010)

NCRR

14.30 – „Route Irish”, regia Ken Loach (2010)

17.00 – „Play”, regia Ruben Ostlund (2011)

19.30 – „Înainte de micul dejun” (1995, 15’)

„Marfa şi banii”, regia Cristi Puiu (2001)

1814
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!