Category : filme simpa

nine, avatar & politist, adjectiv on the same pag in wsj:)

wall street journal a publicat in suplimentul din acest weekend cronici pentru filmele sfirsitului de an

si-a pus avatarul lui cameron cu sutele lui d emilioane cheltuite, linga nine-ul lui rob marshall cu zecile de staruri de la hollywood, si linga politist, adjectiv.

It doesn’t open until next week, but I’m writing about it now because the Journal won’t publish next Friday.,zice domnul Joe Morgenstern si mie imi place tare ca n-a ratat ocazia sa scrie ina vans, cum imi place si compania in care a plasar filmul.
ca-s filme de oscar.

apropo, am viza de america pe o perioada nesfirsita, daca e nominalizat filmul, ma duc la LA chiar daca nu-mi place orasul:)

si tot din categoria apropo, ii premieaza cineva pe domnii astia cu politist adjectiv pe plan local pentru frumoasa reclama pe care o fac tarii asteia bizare?

aici cronica f frumu

955

britanny murphy a murit

actrita britanny murphy a murit
atac de cord
azi dimineata
32 de ani

aici intr-un interviu simpa

ati vazut-o in Sin city, 8 milles, Girl, interrupted

1119

Politist, adjectiv a ajuns in America… pe bloguri

Politist, Adjectiv a inceput sa ruleze in America la timp ca sa fie eligibil pentru Oscarurile 2010.
Cu dezbaterile de la neintroducerea lui Cristian Mungiu (cu 4,3,2) pe lista scurta a filmelor straine, anul asta Corneliu Porumboiu cu Politist Adjectiv ar putea sta bine mercic in fata.

pina una alta sta foarte bine pe blogurile trendy ale cinefililor americani.

ca in cronica lui Matthew Lucas.

eu am rezonat foarte tare cu comentariul unui cititor de pe blogul lui Matthew (Ranylt Richildis said… I am with you on the Rom-Ren. Romanian and Taiwanese directors have been blowing my mind this past decade. They have gone nova while two erstwhile personal favourites, Italy and Japan, have gone stagnant.).

generatia mea s-a uitat cu drag la filmele asiaticilor, ca o gura de salvare pentru multe bullshituri pe care le-a inghitit de pe ecran. iar faptul ca americanii gasesc in filmele noastre gura lor de aer proaspat, ma face sa ma simt – cu un sentiment patriotic nemeritat – foarte bine.

805

The Private Lives of Pippa Lee – mica mea exclusivitate

asteptam cam de un an sa vad filmul The Private Lives of Pippa Lee. cam de pe vremea cind am facut interviu cu regizoarea/scenarista/autoarea cartii, Rebecca Miller. (care, btw, e nevasta lui daniel day lewis si fiica lui arthur miller)

a meritat asteptarea. tocmai ce l-am vzt si-acum doresc sa va conving sa va petreceti o ora si jumatate in mintea unei femei:)

ca sa va atrag atentia o sa scriu ca ii are in distributie pe robin wright penn, winona ryder, keanu reeves, julianne moore, monica bellucci, maria bello, alan arkin.

ca sa va conving spun ca arata cu o finete incredibila lumile interioare ale unei neveste.
in cazul asta, de “artist”. si nu, filmul nu e o comedioara romantica asa cum pare ca reiese din trailerul oficial. chiar deloc.

despre cartea care a fost tradusa si la noi Vietile secrete ale Pippei Lee am scris la vremea respectiva (e si unul din fragmentele mele preferate din carte linga opinia mea), interviul cu rebecca miiller il gasiti aici

1008

P.S. la Concertul lui Radu Mihaileanu

am pus aseara link pe facebook, de la postul de aici despre film.

astazi reactiile de acolo, m-au facut sa zimbesc tare.

*
Ana Maria Adam hai ca ma duc sa vad filmul :)

Cristina Bazavan:) multzu. e de-a dreptul un compliment daca te-am convins. astept comments dupa aia

Antoaneta Roman Filmele lui precedente sunt cel mai bun argument:)

Ruxandra Jurcut noi am fost incantati, fascinati, bucurati si intristati, e un film extraordinar. Ne-am trimis toti prietenii :-)

Alexandra Grigorianu si eu l-am vazut ieri in bruxelles cu o sala plina care radea cu lacrimi :)

Ana Maria Adam Cristina…. e minunat, tulburator, rascolitor… de-a rasu-plansu. ti se pare mult daca zic chiar ca-i genial ? multu ca m-ai trimis la el :):-*

Cristina Bazavan ce ma bucuuuuur ca l-ai vzt. eu iti multu ca te-ai dus

(later edit, la 3 ore distanta)
Marius Manole ffff.frumos

*
altfel, in foarte buna traditie a ultimelor luni, cind tara arde (aka cade guvernul, dezbat candidatii esenta finala or se anunta rezultate de alegeri) eu ma duc la concerte/ intilniri cu scriitori misto, spectacole de dans contemporan etc etc etc. ( si ana are aceeasi traditie, dezvoltata avec moi:) )

in seara asta, diana krall

847

Am vzt Concertul lui Radu Mihaileanu.

pe linga secventa finala cu concertul, sunt doua momente care mi-au placut la nebunie.

ambele sunt metafore despre ce ascund oamenii dincolo de ambalaj.
intr-o secv, dirijorul isi recupereaza membrii orchestrei desfintata de comunisti. si-i (re)gaseste prin piete drept vinzatori, drept soferi de taxi sau muncitori in constructii. si-i pune pe fiecare sa dea o proba, acolo, in strada, ca sa vada daca mai stiu meserie. (ilustratia muzicala e, sper sa nu ma insel:), mozart)

in cealalta secv, un tigan ia arcusul unei violoniste celebre si, in sala de concert, face o demonstratie a virtuozitatii sale. cinta arpegii si solfegii cu o viteza uluitoare in timp ce o invaluie ca pe o prada. iar privirea ei trece de la neincredere la admiratie, apoi la curiozitate “cum ai facut asta? unde ai studiat?”

*
Prima reactie de dupa film a fost sa ma duc acasa, sa caut Oistrakh cu Concertul pentru vioara al lui Ceaicovsky (Concertul din film, desi pe ecran nu e in interpretarea lui Oistrakh)
Gestul venit de la mine, care am ceva sechele din copilarie legate de muzica clasica, a fost prilej de ironii pentru prietenii mei:)

*
Pe la mijlocul filmului aveam foarte tare in minte ca tre sa cercetez de ce domn Mihaileanu prefera sa faca filme despre exprimarile de dincolo de cuvinte. E si o replica in film in care zice un personaj ca nu sunt bune cuvintele, nu sunt folositoare.
Ce ceva din interiorul dlui Mihaileanu, din felul lui de a vorbi lumii reale, il face ca atunci cind se exprima pe limba pe care o stie cel mai bine – cinematografia – sa puna accent pe ce spun gesturile, privirea etc? Paradoxul e ca o face folosindu-se de cuvinte, caci scrie un scenariu si le explica actorilor prin cuvinte… si daca e sa ma joc un pic cu presupunerile si cu instinctul meu, as zice ca o replica din film, ” pelicula asta e o confesiune… fiecare secventa e viata”.

ma joc, desigur.

*
Sunt f frumoase citeva nuante in film despre egoismul artistului, despre obsesia de a duce la bun sfirsit un act artistic.

Dar mi-ar fi placut mult ca finalul sa fie un pic diferit.
Inteleg ratiunile cinematografice pentru care a pus “vorbe” peste concert. Dar mi-ar fi placut sa-i lase pe protagonisti sa vorbeasca doar prin muzica si priviri. Sa lase energia dintre ei (si cea din scenariu) sa se intinda peste toti, iar restul orchestrei sa se minuneze de intimplarea care-i face si pe ei sa cinte dumnezeieste. Cum mi-ar fi placut ca EL – Maestro – sa-i spuna la ureche EI – Violonista -, la aplauze, printre hohotele ei de plins – secretul pe care il spune din off in timpul concertului.

Asa plinsul ei ar fi fost 100% generat (in mintea spectatorului) de energia incredibila transmisa in timpul unei intilniri artistice intense.

Si daca ati plins vreodata de v-ati zguduit pe dinauntru in timpul un spectacol, sau v-au clantanit dintii ca si cum ati fi iesit din ghetari eliberand tensiunea pe care ati receptat-o dintr-un act artistic, stiti despre ce vorbesc.
Daca nu, nu-i problema.

Filmul e frumos si asa cum e acum.
Am plins, desigur:)

*
Cu Radu Mihaileanu va intilniti in tabu de decembrie.
*
as vrea sa revad Trahir, daca-l are cineva, i-as fi recunoscatoare …

“stiti povestea cu dinica atunci cand a zis ca e stere gulea?”

Eu n-am amintiri personale cu dl Dinica si, intr-un mod egoist, regret asta. Asa ca zilele astea, plina de ginduri bune pt dinsul, traiesc amintirile prietenilor mei.

Astazi Anca Macoviciuc (aka Mako)

*

ani buni auzisem prieteni la party-uri povestind faze care incepeau cu “o stiti pe aia cu dinica atunci cand…”. se povestea intamplarea, iar lumea radea. preluai faza si ziceai mai departe, pt ca povestile cu dinica salveaza orice conversatie

asa ca in momentul in care a urcat pe covorul rosu la tiff, acu 4 ani cred, cu sotia, l-am salutat emotionata, mi-a raspuns, si-am avut deodata sentimentu’ clar ca in seara aia o sa am si eu momentul meu cu dinica

stiam ca trebuia sa fie dus de oana b. intr-o anumita parte a culiselor la un moment dat in desfasurator si vazusem ca am si eu ceva liber in timpul ala;
cum eram eu fericita in capul meu si eram sigura ca nimic n-are cum sa iasa gresit, m-am dus cu voluntarele mele in culisele de pe stinga ca sa ma asigur ca stiu dupa ce actori/staruri tre sa mearga si sa-i aduca unde trebuie, fix cu 5 min inainte de cum scria pe desfasurator, pe motiv de paranoia. a inceput gala, parea sa mearga totul ca uns.

aveam o fata jumate uguroaica, f emotionata, care insa nu prea stia actorii romani si aia avea un singur invitat de urmarit: pe stere gulea. stia ca sta la loja x pe dreapta s-a dus dupa el, era intuneric, a intrat, a vazut un domn cu parul alb si-a intrebat daca e stere gulea. i s-a raspuns ca da… pe holuri i s-a parut ei ceva ciudat, parca era mai altfel decat i l-am descris, pt ca si vorbea si parea f amuzant si o tot intreba de unde-l stie, daca i-a vazut filmele – in calitate de stere gulea.

si ajunge in culise… moment in care eu m-am albit, am scapat toate hartiile: era gheorghe dinica!

l-am salutat frumos, cat am putut sa scot din mine fara sa lesin, l-am rugat sa astepte 1 sec, am luat-o pe tanara tremurinda s-o intreb ce naiba e fost in capul ei de l-a luat pe dinica. el trebuia sa fie peste 10 min in cu totul alta parte a teatrului, in spatele scenei, dupa tot felul de cotloane si eu nu stiam drumul. semiunguroaica zicea ca l-a intrebat daca e stere gulea si de vreo 2 ori i-a zis ca da, dar numai ea stie cum a fost drumul de la loja in culise.

sper ca i-am oferit un pahar de apa domnului dinica. parea incantat ca l-a recunoscut cineva pana la urma si povestea amuzant ca a reusit sa para mai tanar si mai important. a zis ca se plictisea in loja si trebuia sa se dezmorteasca. domnisoara creata era f draguta, cauta un om cu parul alb si nu putea s-o dezamageasca. asa ca, de ce nu?

stere gulea se asezase in alta parte cred, sau, nu mai stiu cum a fost, conteaza doar ca n-a iesit momentul premiului acordat lui asa cum planuisem pe hartie; intre timp oana reusise sa ajunga la dinica si sa rezolve in asa fel incat dumnealui sa ajunga unde trebuia.

imi amintesc doar ca gheorghe dinica era f relaxat si vesel. noi eram varza si el ne tot zicea sa zambim, ca asa e in viata, tre sa razi, sa fii pregatit pt astea.
evident la live si la tv nu s-a vazut nimic suspect, totul a mers ca la desfasurator
dar in echipa noastra a fost cu semilesin la mine si la oana, cu vitamine, lacrimi de nervi si apoi lacrimi de ras, ce sa faci?

cel mai important: domnul dinica a fost in superforma, a avut un discurs simpatic, lumea in picioare l-a aplaudat o gramada, si el s-a purtat minunat cu toti cei care l-au abordat.

l-am revazt la o alta editie a tiff si, dupa ce l-am salutat, mi-a zis ceva de genul: ai invatat sa razi sanatos! am ramas putin dezorientata. a trecut mai departe, inconjurat de lume, zambind…

si am inceput sa rad. ce sa fac.

de atunci, cand vine momentul galei tiff, toata lumea isi aminteste faza cu dinica, se asigura ca asa ceva n-are cum sa se mai intample. sa nu ne mai stresam ca o sa fie bine.

iar eu m-am ales, fara sa vreau, cu o bucata de poveste care incepe cu “stiti povestea cu dinica atunci cand a zis ca e stere gulea?”

cum da vara, cind e in concediu de la F5 (unde e Project Manager), Anca Macoviciuc e de gasit la Cluj – Accreditation Coordinator la TIFF. Face parte din echipa TIFF de la a doua editie a festivalului.

*
Daca ai o poveste cu Dl Dinica, poate o scrii aici. Multumesc.

1635

O intilnire cu Vlad Ivanov

Desi lucrez de vreo 15 ani ca jurnalist, nu m-am obisnuit sa iau de bun/uzual intilnirea cu oamenii MARI pe care-i admir. Stiu ca face parte din job, dar mi-e mai usor sa vorbesc cu ei cind fac interviu decit intr-o conversatie normala, pentru ca intilnirea imi provoaca intotdeauna un amestec de bucurie-rusine- spaima- incintare.

Oricum e greu de descris reactia care apare intr-o asemenea situatie, adrenalina pe care o simti prin vene. Cred ca e una dintre cele mai frumoase laturi ale meseriei asteia.

*
Si pentru ca stiu cit ma bucur de asemenea intilniri, imi place sa le dau ocazia oamenilor care admira pe cineva foarte tare, sa-l vada pe acel cineva de aproape.

Asa s-a intimplat cu Cristi China – chinezul pentru bloggeri – pe blogul caruia am citit ca, dupa vizionarea de la Politist adjectiv, l-a clasat printre actorii lui forever favoriti pe Vlad Ivanov.

Eu sunt o foarte mare fana a lui Vlad Ivanov si, pentru ca am avut norocul sa-l intilnesc, stiu ca e un super om in real life. Asa ca l-am invitat pe Cristi China la vizionarea de la Amintiri din Epoca de Aur, in speranta ca Vlad va veni si le voi face cunostinta.

S-a intimplat asta si sper ca domn Cristi s-a bucurat la fel de tare ca mine de intilnire.

(acum citeva luni, cind am primit un sms in care eram anuntata ca, in citeva minute, o sa ma intilnesc cu Vlad Ivanov, am avut nevoie de 10 minute de plimbare prin Mall ca sa –mi gasesc rasuflarea si sa –mi construiesc un raspuns decent la intrebarile “WTF? Ce ma fac acum? Ce vorbesc cu omul asta?”)

*
Am pus in editorialul meu din JN, o secventa din intilnirea de dupa proiectia de Aminitiri …part2.

Pe holul cinematografului, Vlad Ivanov comenta familiar filmul împreună cu doi dintre tinerii faimoşi în online-ul românesc (Cristian China-Chinezu şi Adrian Ciubotaru) cu care tocmai îi făcusem cunoştinţă. Se râsese mult în sală la o replică în care şoferul încearcă să capteze atenţia unei hangiţe care frământă un cozonac, iar Vlad – provocat de băieţi – a comentat: “Şi cum zice: «E bună drojdia?». Ar fi putut să întrebe orice, dar el întrebă asta”. Băietii au râs din nou, recunoscând perfect intonaţia din film, iar eu am conştientizat că şi Vlad Ivanov, oricât de mare actor ar fi, se uită la un film ca oricare alt spectator, bucurându-se de poveste.

Vlad Ivanov in 30 de secunde, JN, 24 oct

*
aici puteti citi, cum s-a vzt dinspre partea lui cristi aceasta intilnire

1466

Radu Mihaileanu cu taraful pe covorul rosu la IFF Roma

Radu Mihaileanu e un domn extrem de interesant. Am impartit o masa acum citiva ani in curtea interioara de la Muzeul de arta din cluj, la Tiff. Era spontan si plin de glume si-avea ochii antene parabolice dupa frumusetile feminine din jur.

M-am gindit atunci, stiindu-i filmele extrem de emotionante, ca din veselia aia si din “joie de vivre”-ul evident isi gaseste arme ca sa ilustreze tragediile de pe ecran, adesea inspirate din fapte reale.

Acum e la festivalul international de film de la Roma cu Concertul, o comedie dulce amara, un gen care i-a devenit brand personal.
Duminica, la premiera filmului, pe covorul rosu, in festivalul de la Roma, Mihaileanu a dus un taraf tiganesc; mini concertul tarafului poate fi vazut aici

aici declaratiile de la conferinta de presa

Filmul ii are in distributie, in partea romana (caci exista si francezi si rusi) pe Vlad Ivanov, Valentin Teodosiu, Maria Dinulescu, Ion Sapdaru şi Ovidiu Cuncea. Rolurile principale sunt detinute (conform imdb.com pt ca nu am vzt inca filmul si nu stiu actorii in cauza) de Alesei Guskov, Melanie Laurent, Dmitri Nazarov

Concertul vine in cinematografele noastre pe 20 nov.

1139

making of Lavazza calendar 2010

daca vreti sa aveti o idee despre cum se fac sedintele foto la casele foarte mari, uitati-va la making of-ul de mai jos.

citeva detalii ca sa aveti o imagine mai aproape de realitate.

sedinta foto pentru calendar a durat 7 zile. cite un cadru pe zi, iar seara se incepea pregatirea pentru cadrul de a doua zi. chiar si fotograful, Miles Aldridge (altfel, cu mari shootinguri la activ), spune ca a fost uimit cum desenele lui au prins viata in decoruri spectaculoase.

Miles e un f f mare fan Fellini si, pentru acest calendar, a lucrat la 2 pasi de studioul unde acesta si-a facut filmele, in cinecitta. marea lui bucurie a fost ca unul dintre domnii care i-a facut decorurile, mai exact statuile care apar in poze, este cel care a facut toate statuile in filmele lui Fellini de la 8 1/2 incoace. domnul in cauza ( nu si-a reamintit numele lui, dar o sa mi-l trimita ofiterul sau de presa) i-a aratat schite facute de Fellini pentru filmele sale si “a fost ca un vis implinit,am fost aproape de Fellini”

cum am stat multicel de vorba cu dl Aldridge o sa revin cu citeva detalii simpatice de la diverse sedinte foto, pt Vogue sau The New York Times.

854

vot cu sila…

ma pune cristi sutu sa gasesc un motiv pentru care as vota candidatii la prezidentiale, desi stie ca nu-mi place politica si stie ca n-am mers la vot in anii trecuti.

nu o sa votez nici de data asta, dar uite ma distrez o tura pe limba mea, nu aia a politicii…

***

i-as vota pe domnii astia inchipuiti si cu lacrimile invatate la aceeasi comanda ca si cuvintele populiste, daca – printr-o minune divina- li s-a intimpla sa se transforme pentru o zi drept oamenii din filmele de mai jos, cu viata din filmele astea, cu trairile personajelor astea.

au voie sa se intoarca dupa aia la viata lor, cum sunt sigura ca ar invata ceva din viata aia traita in 24 de ore, as lua in calcul sa-i votez:)

Antonescu – hell or nothing

Basescu – say it: i’m a homosexual

Geoana: fuck you, too

Oprescu as the world forgets you

domnu sutu te rog sa nu te superi ca nu mai chinui pe nimeni cu leapsa asta. promit sa te chinui pe tine cu o leapsa pe care o voi gindi special ca sa-ti dea batai de cap 😛

804

Milano – lansarea calendarului Campari 2010

pentru ca nu pot inca incarca fotografii, ca sa va arat cum a fost la lansarea calendarului Campari 2010, va povestesc in vorbe:)

cum spuneam si ieri Olga Kurylenko (cea mai recenta Bond Girl) este vedeta calendarului acestui an, dupa ce in anii precedenti Campari a avut vedete ca Jessica Alba sau Salma Hayek.

Kurylenko a venit la lansare (care a avut loc in fabrica veche Campari din Milano, acum sala de expozitii) imbracata intr-o rochie de matase rosie (Red passion, ca si bautura:) )
E foarte frumoasa, nu e foarte inalta, dar arata f f bine.

*
cea mai simpatica faza de la vernisajul fotografiilor calendarului:

Toata lumea era buluc dupa Kurylenko, fotografii o urmareau in sir indian, asteptind sa se aseze in dreptul vreunei fotografii-exponat ca sa-si faca propriile fotografii. Urlau, la propriu, numele ei incercind sa o convinga sa se uite catre ei, pentru o ipostaza mai buna.

In spate, intr-un colt pe o canapea statea autorul fotografiilor din calendar (care infatiseaza niste transformari f f spectaculoase). Pe fotograf nu-l baga nimeni in seama, statea cu o prietena, cuminte, stingher, incurcat de imbulzeala.

I-am facut o fotografie, s-a uitat la mine si mi-a spus de la distanta “Thank youuu”. Il cheama Simone Nervi si e o tinara speranta a fotografiei italiene. N-avea nimik din stralucirea lui Kurylenko, era doar un om care-si facuse meseria (imbracat in jeans, tricou si camasa, toate negre) si, desi eram veniti la vernisajul expozitiei cu fotografiile lui, toata lumea era atenta la vedeta din poze, nu la el.

de unde se vede treaba ca o Bond Girl, ramine o Bond Girl orice ar face.

930

cum e Bond Girl- kurylenko

astazi dupa amiaza am intilnit-o pe olga kurylenko cea mai recenta bond girl ( in quantum of solance , cu daniel craig partener).

olga e noua imagine a calendarului campari 2010 si a acordat citeva interviuri.

rindul meu a fost pe la 3 dupa amiaza, cam la 6 ore de la debutul intilnirilor ei personalizate cu jurnalistii. culmea e ca ,era perfect zimbitoare, gata sa raspunda la orice, fara nicio urma de oboseala.

in pauzele dintre interviuri, adica pina iesea un jurnalist ca sa intre altul, olga isi citea mesajele pe blackberry.

cind i-am spus ca sunt din romania, mi-a raspuns “stiu. te asteptam. am o prietena buna din romania. o cheama anca, e actrita si cintareata la paris”

am sapat putin ca sa aflu mai multe despre anca, dar pentru asta trebuie sa cititi revista de noiembrie.

am vorbit cu domnisoara bond despre cum i-a educat simtul artistic mama, care e pictorita, despre prietenii din copilarie si despre actorie si cursuri de actorie.
m-a socat cind mi-a zis ca nu ii e dor de nimik legat de ucraina, tara ei natala.
cind a vazut expresia mea, mi-a explicat ca a fost f mult timp plecata si mi-a spus o poveste ca sa inteleg de ce se simte mai frantzuzoaica decit rusoaica.

*

cum am simtit-o dincolo de vorbe?
foarte autoritara, foarte hotarita, ferma. am inteles din primele 10 min de ce a divortat de 2 ori, desi are doar 29 de ani.

foto in curind

*

(am fost f f happy sa constat ca frantza avea un singur reprezentant, de la ELLE, romania tot unul – pe mine:) , asa ca my special thanks pentru o asa mare bucurie Sorinei Daescu si echipei Cristalex)

*

P.S. rita primesti un calendar campari, raspunsul la intrebarea ta pentru the bond girl, il vei gasi insa in revista.

927

pe platouri de filmare:)

“Suntem gata? Nu mai tragem inca una? Sunteti siguri?”

Regizorul si-a consultat echipa (asistenta de regie, directorul de imagine), in timp ce si-a strins parul catre spate cu ambele miini. Chipul lui aduce cu al lui Haneke si intrebarile astea, dupa a 17-a dubla, mi-au adus aminte de perfectionismul domnului care a facut, printre altele – one of my fav –, Pianista.

Erau la mai bine de 8 ore de la inceputul filmarii, trasesera aceeasi secventa (de 9 minute) una dupa alta, cautind una mai buna. Si mai buna. Si mai buna. Iar regizorul era gata sa mai traga inca o dubla daca cineva din echipa i-ar fi dat cel mai mic semn ca n-a fost bine.

“Ok, gata avem”

Actorii s-au relaxat, au iesit de la cadru si actrita din secventa filmata s-a asezat linga regizor sa urmareasca ultima dubla.
S-a incruntat la doua dintre replicile ei, regizorul a simtit-o si a linistit-o
“Se pot corecta”.
Ea a ramas cu privirea in monitor si a inceput sa-si roada o unghie fara sa zica nimik.

“Hai spune-mi ca mai vrei sa tragem o dubla. Spune-mi mie la ureche, numai mie”, a luat-o regizorul dupa umeri.
Ea a tacut, desi privirea spunea ca isi doreste sa se intoarca din nou la secventa.

“Te macina propozitia aia, nu-i asa?”
“Mi se pare ca am avut un accent moldovenesc”
“Pai poate esti moldoveanca”
“Pai eu sunt moldoveanca, dar nu stiu daca si personajul e…”

*
O secventa despre obsesia perfectionismului. Am vazut-o astazi in multe alte detalii si forme pe platourile de filmare de la o pelicula pe care o veti vedea in toamna anului viitor.
Mi-a placut obsesia echipei de a obtine o dubla si mai buna decit dubla trasa si m-a incintat dilema regizorului: “cind ma opresc?”

***

Dintr-o alta perspectiva, stiu obsesia asta: apare cind scrii despre un subiect la care vrei sa dai totul. Aduni informatii si aduni informatii, cauti si cauti, si nu-ti mai vine sa te opresti: “daca merg cu cautarea un pic mai departe, e posibil sa obtin si altceva mai bun/ mai intim/mai aproape de adevar?”

*
M-am dus la filmari ca sa vad la lucru un domn pe care-l iubesc tare. Va fi subiectul unui articol mare pt revista intr-una din lunile urmatoare. In momentul asta ma aflu cam ca in secventa descrisa mai sus: caut si caut, si mai caut. Si ma intreb “Daca mai sap un pic nu pot gasi si altceva la fel de frumos? Sau si mai frumos?”

1300

vrei sa intrebi ceva pe o Bond Girl?

joi, ora 13.00, villa Campari. Milano.

voi fi fata in fata cu una dintre celebrele Bond Girl. fac un interviu.
una dintre intrebari poate fi a ta. scrie aici ce vrei sa stii despre o Bond Girl, daca aleg intrebarea ta (o singura intrebare aleg) primesti un cadou legat de Bond Girl.

concursul se incheie miine, 7 oct, ora 24.00

(din motive obiective, nu va pot spune inca numele ei)

bye bye Hollywood, welcome Nollywood

nigeria vine puternic din spate in industria filmului.
in 16 ani s-au produs 872 de filme in nigeria, conform statisticilor UNESCO.
fara ajutor guvernamental. asta intr-o tara in care mai mult de jumatate din populatie traieste cu mai putin de un dolar pe zi.

in materie de productie, doar india (bollywood) e mai prolifica decit nigeria.

cu inovatii de genul doua filme trase simultan, cu camere in directii opuse, filmele produse in Nollywood sunt scoase cel mai adesea direct pe dvd si se vind in 25.000- 50.000 de exemplare.

conform cifrelor UNESCO, peste 200.000 de oameni lucreaza in domenii legate direct de industria filmului si alte aproape 1 milion in domenii conexe, ceea ce transforma cinematografia drept a doua mare industrie dupa agricultura, in Nigeria.

cea mai cea actrita pe care am gasit-o pe net din Nollywood se numeste Kate Henshaw si a facut peste 100 de filme in cinci ani.

asta ma face sa cred ca Nollywood va fi un cuvint pe care-l vom folosi des in foarte scurt timp.

1215

amintiri (reale) din epoca de aur … la studio

simbata 26 sept, cinema studio ora 9.30 oamenii stateau la coada pentru bilete la film.
rula Amintiri din Epoca de aur, iar asta m-a facut sa zimbesc.

o parte din spectatori au intrat fara bilete, fiind invitatii tabu sau ai echipei de filmare.
printre ei actorul Claudiu Istodor, dar si un domn la 50 si ceva de ani cu o veste de jeans peste o camasa alba, insotit de o doamna timida.
– Sunt din partea echipei de filmare, a zis si s-a indreptat catre domnisoara care avea lista de invitati. Am jucat in filmul asta.
– Ati jucat in film?, intreb eu neincrezatoare.
– Da. Sunt politistul. Dar astazi mi-am uitat uniforma acasa, a ris timid dar cu bucuria ca a facut ceva special.

Nu stiu daca era actor cu acte, dar mi-a placut tare ce mindru era ca fusese politistul intr-unul din filmele din proiectul Amintiri din Epoca de aur.

*
– Eu i-am pus filme generalului Stanculescu. A vazut de multe ori Dorian Gray, ca era cu prostii. Si filmul ala cu piticul, dar nu mai stiu cum il chema.
– Aici in sala? Si vedea doar el sau avea invitati?
– El vedea, ii dateau aia pentru ca datea multi soldati pentru filmele lor. In sala mica. Odata am dat film si pentru ambasadorul Statelor Unite. Un baiat finut. A vazut Mihai Viteazu, copia buna, nu aia care a rulat in cinematografe. Stii cum se vedea?! Mamaaaaaaaa, aveau cardinalii aia niste uniforme, straluceau de parca erau din aur.

Tanti Nutzi da filme la cinema Studio de aproape 50 de ani. Saptamina viitoare o scot la cafea.
“Am fost odata si la o emisiune la radio. Aia a fost cea mai tare. ‘Extraordinara viata a proiectionistei Nuti Ciocan’, asa au zis. Care extraordinara? Am stat aici si am dat filme.”

1166

furt la kinodiseea

primul festival international de film pentru copii din romania, kinodiseea, s-a lovit de furturi inainte de a incepe.

ieri au disparut 100 de m de cablu de la cinematograful Gloria, unul din locurile in care festivalul se va desfasura incepind de marti.

cum printre organizatorii festivalului ( Asociatia Culturala SCRIPT si Metropolis Film) se afla si Daniel Mitulescu, producator de film si frate al regizorului Catalin Mitulescu ( Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii), care a copilarit in cartierul Titan, a fost ales si cinematograful din cartier pentru acest festival.
numai ca, desi a fost angajata paza si totul se desfasoara cu acordul primariei sectorului 3, in doar o singura zi, au inceput sa dispara lucrurile aduse de organizatori.

marti incepe Kinodiseea la MTR si cinema Gloria.

*

daca aveti copii duceti-i la atelierele pentru elevi din cadrul festivalului: de regie, actorie si efecte speciale, sustinute de cineasti tineri, cu experienta in lucrul cu copiii.

juriul festivalului este format din copiii actori minune aparuti in filmele post decembriste, dar despre ei am sa mai scriu zilele viitoare.

764

Nicu Constantin in loc de :(, :)

actorii au marele avantaj ca ramin pe pelicula si ne putem aduce aminte de ei, zimbind

e egoism desigur, ca ne aducem aminte, cel mai adesea, cind nu mai sunt

sa zimbim deci

800
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!