Category : filme simpa

castigatori tiff 2009

Premii TIFF 2009

• Trofeul Transilvania în valoare de 10.000 de euro, oferit de Vodafone – ex aequo Nord (R. Rune Denstad Langlo, Norvegia, 2009) şi Poliţist, adjectiv ( R. Corneliu Porumboiu, România, 2009)
• Premiul de regie în valoare de 3000 de euro, oferit de CNC – Barmak Akram (Kabuli Kid/ Copilul din Kabul, Franţa, 2008)
• Premiul pentru imagine, oferit de Kodak Cinelabs – Philip Øgaard (Nord, Norvegia, 2009)
• Premiul pentru cea mai bună interpretare în valoare de 1000 de euro, oferit de Vitrina Advertising – Distribuţia filmului La nana /Fata în casă (R. Sebastian Silva, Chile-Mexic, 2008)
• Premiul FIPRESCI, oferit de Juriul Asociaţiei Presei Străine de Film – Kan door huid heen/ Trece prin piele (R. Esther Rots, Olanda, 2009)
• Premiul publicului, oferit de Mastercard – Machan/ Machan, (R. Uberto Pasolini, Italia-Germania-Sri Lanka, 2008)
• Premiul de excelenţă, oferit de Mercedes-Benz – actorul Mircea Albulescu
• Premiul pentru întreaga carieră oferit de Banca Transilvania – regizorul Dan Piţa
• Premiul pentru întreaga carieră– actorul Florin Piersic
• Premiul pentru întreaga carieră oferit unei personalităţi din cinematografia europeană – actriţa Claudia Cardinale
• Premiul pentru scurt metraj din secţiunea “Umbre”, în valoare de 500 de euro, oferit de Cafeaua NESCAFÉ – Danse Macabre/Dans Macabru (R. Pedro Pires, Canada, 2008)
• Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secţiunea lungmetraj, oferit de ABIS – Cealaltă Irina (R. Andrei Gruzsinczki, 2008)
• Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea scurtmetraj în valoare de 1500 de euro oferit de Mediafax – Pentru el (R. Stanca Radu)
• Premiul de Debut din cadrul Zilelor Filmului Românesc în valoare de 1000 de euro, oferit de Ursus – Andrei Dăscălescu, pentru filmul Constantin şi Elena (2008)
• Menţiune specială a juriului Zilelor Filmului Românesc – Amintiri din Epoca de Aur (R. Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Mărculescu, Constantin Popescu, Cristian Mungiu, România, 2009)
• Premiul HBO pentru scenariu de lung metraj, in valoare de 3000 de USD, din cadrul Concursului Naţional de Scenarii, iniţiat de HBO România în parteneriat cu TIFF – Mimi Brănescu, pentru scenariul Acasă la tata
• Premiul HBO pentru scenariu de scurt metraj, în valoare de 1500 USD, din cadrul Concursului Naţional de Scenarii, iniţiat de HBO România în parteneriat cu TIFF – Octav Gheorghe pentru scenariul Trofeul „Oase Manciu”
• Premiul HBO pentru scenariu de documentar, în valoare de 2000 USD, din cadrul Concursului Naţional de Scenarii, iniţiat de HBO România în parteneriat cu TIFF – Adrian Voicu, pentru scenariul Victoria, între 8 şi 9
• Premiul special Adevărul de Seară, ediţia de Cluj-Napoca, oferit la alegerea cititorilor săi unui film din Competiţia TIFF 2009 – Poliţist, adjectiv ( R. Corneliu Porumboiu, România, 2009)
• Premiul Let’s Go Digital! pentru cel mai bun scurt metraj realizat în cadrul workshopului Let’s Go Digital!, oferit de UPC – Stein Alaiv, realizat de Adrian Florin Ardelean, Mihai Nanu, Sergiu Zorger
• Diplomă de onoare a Atelierului Let’s Go Digital, ediţia a şaptea, 2009 – Elena Cosmănescu
• Premiul special pentru contribuţia adusă cinematografiei mondiale acordat producătorului Menahem Golan

1756

Tiff 2009 – Cristian Mungiu si Vlad Ivanov

Un sofer de tir transporta gaini catre constanta. Se indragosteste de o hangita la care face escala. Pentru ea desigileaza tir-ul pentru prima data in zeci de ani de munca, ia ouale gainilor si le vinde la specula. Apoi are mustrari de constiinta.
Conduce tirul, se uita in fatza si ti se pare ca nu face nimik in plus. Dar simti, desi aproape ca nu i se clinteste nici un muschi pe fatza, ca are mustrari de constiinta.

Dupa o vreme ajunge la puscarie. Are o vizita si iese din celula catre camera de primire cu bucuria si nerabdarea in ochi. Se aseaza in fatza usii, se uita inainte.
Te priveste in ochi si pare ca nu face nimik in plus. Dar simti ca e dezamagit/nemultumit de persoana care tocmai a intrat si pe care o are in fatza.
*

Soferul de tir e Vlad Ivanov intr-una din povestirile regizate de Cristian Mungiu in Amintiri din epoca de aur.
In secventele astea nu sunt niciun gest, niciun cuvint, nicio clipire. Si cu toate astea, intelegi tot ce e in capul personajului. Ti se zbirleste pielea cind iti dai seama ca e vorba de o tehnica incredibila si ca numai marii actori pot sa faca asa ceva.

Il invidiez pe Cristian Mungiu pentru relatia speciala cu Vlad Ivanov.
Il invidiez si pe Vlad Ivanov (dar il si iubesc – mult mai mult decit il invidiez) pentru talentul lui incredibil. Cred ca e mai mult decit talent, e har.

4122

tiff 2009, oameni si faze: Miruna, Politist, adjectiv si Corneliu Porumboiu

„Vreau sa iti multumesc pentru film. Ma numesc Miruna, am doua fete … au 23 si 21 de ani…… Am vrut sa le cresc in spiritul moralei. Cu constiinta…… Si mi-a fost greu sa le explic cum pe vremea comunismului, am ezitat intre lege si constiinta, am incalcat legea ca sa –mi impac constiinta….. Iti multumesc pentru filmul acesta care vorbeste despre constiinta.”
Miruna. 40 si ceva de ani. La proiectia filmului Politist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu de la sala UBB statea in rindul doi la mijloc. Intimplator, fata in fata cu regizorul cind acesta s-a urcat pe scena la final.

Miruna avea multa emotie si forta in voce, facea pauze ca sa-si stapineasca emotiile si se uita, de la citiva metri, drept in ochii regizorului.

Mi-au dat lacrimile instant, Ana plingea linga mine si m-am bucurat tare cind l-am vzt pe Corneliu Porumboiu cum pleaca ochii in jos emotionat. Pina atunci jumatate din sala risese la lucruri la care eu si Ana aveam ochii in lacrimi.

Cu doar doua clipe inainte, cind incepuse sa curga genericul, o intrebasem pe Ana „crezi ca lumea a inteles despre ce e vorba in filmul asta?!”. Spectatorii aplaudau cu respect, doar era proiectia de gala, dar foscaisera pe scaune, sopticaisera intre ei la secvente la care, pt ca nu se vorbea, li se parea ca nu se intimpla nimik.

Miruna mi s-a parut cel mai frumos cadou pe care putea sa-l primeasca Corneliu Porumboiu in seara aia.

Habar n-am cine esti Miruna, dar te-am iubit tare mult vineri seara.

*
later edit: o caut pe Miruna. e f f important sa o gasesc. daca o cunoasteti scrieti-mi un mail la [email protected]. multzumesc

am ajuns la tiff – cluj

diseara vad filmul lui corneliu porumboiu.

in tren in compartiment cu noi, cea care face make-up-ul la noul film al lui cristi puiu, un domn operator si un domn regizor.
ocazie cu care am aflat destul de multe birfe noi.:)

*
revin.

1386

2 din 25/ romania

stiu, din nou despre Cannes:)

esquire uk a ales sa prezinte Cannes-ul in 25 de secvente, cele mai importante. intre ele, de 2!!! ori romania: cu porumboiu si mungiu.

sper ca ministerele care au interes in chestiunea promovarii romaniei peste hotare ( Cultura, Turismul si Externele) o sa-i premieze pe baietii astia cu filmele lor.

asa imagine buna tarii noastre, la un public educat, avizat, formator de opinie, nu pot ministerele sa faca oricit de multi bani ar baga in publicitate. pt ca ar fi publicitate, aici e opinie – credibilitate.

art din esquire uk

1572

Cannes 2009 – cistigatorii

The official Jury of this 62nd Festival de Cannes, presided by Isabelle Huppert, revealed the Prize winners during the Closing Ceremonies on the evening of May 24th.

IN COMPETTION – FEATURE FILMS

Palme d’Or
DAS WEISSE BAND (The White Ribbon) directed by Michael HANEKE

Grand Prix
UN PROPHÈTE (A Prophet) directed by Jacques AUDIARD

Lifetime achievement award for his work and his exceptional contribution to the history of cinema

Alain RESNAIS
Best Director
Brillante MENDOZA for KINATAY

Jury Prize

FISH TANK directed by Andrea ARNOLD

BAK-JWI (Thirst) directed by PARK Chan-Wook

Best Performance for an Actor
Christoph WALTZ in INGLOURIOUS BASTERDS directed by Quentin TARANTINO  

Best Performance by an Actress

Charlotte GAINSBOURG in ANTICHRIST directed by Lars von TRIER  

Best Screenplay
MEI Feng for CHUN FENG CHEN ZUI DE YE WAN (Spring Fever) directed by LOU Ye  

Prix Vulcain: Artist-Technician

Aitor BERENGUER, sound technician of the movie MAP OF THE SOUNDS OF TOKYO directed by Isabel COIXET.

IN COMPETITION – SHORT FILMS

Palme d’Or

ARENA directed by João SALAVIZA

Special
Distinction

THE SIX DOLLAR FIFTY MAN directed by Mark ALBISTON, Louis SUTHERLAND
 

CAMERA D’OR
SAMSON AND DELILAH directed by Warwick THORNTON (presented at Un Certain Regard)

Caméra d’Or – Special Distinction
AJAMI directed by Scandar COPTI, Yaron SHANI (presented at Quinzaine des Réalisateurs)


UN CERTAIN REGARD


Prix Un Certain Regard – Fondation Gan pour le Cinéma

KYNODONTAS (Dogtooth) by Yorgos LANTHIMOS

Jury Prize

POLITIST, ADJECTIV (Police, Adjective) by Corneliu PORUMBOIU.

Special Prize Un Certain Regard 2009

KASI AZ GORBEHAYE IRANI KHABAR NADAREH (No One Knows About Persian Cats) by Bahman GHOBADI

LE PÈRE DE MES ENFANTS (Father of My Children) by Mia HANSEN-LØVE

CINEFONDATION

First Cinéfondation Prize

BÁBA by Zuzana Kirchnerová-Špidlová (FAMU, République Tchèque)

Second Cinéfondation Prize

GOODBYE by Song Fang (Beijing Film Academy, Chine)

Third Cinéfondation Prize (ex aequo)

DIPLOMA by Yaelle Kayam (The Sam Spiegel Film & TV School, Israël)

NAMMAE UI JIP (Don’t Step out of the House) directed by Jo Sung-hee (Korean Academy of Film Arts, Corée du Sud)

1212

Cannes Romania – Mungiu

romania se bucura ca a cistigat Corneliu Porumboiu doua premii la Cannes cu Politist Adjectiv.

e frumos, e minunat, iar eu il iubesc pe Vlad Ivanov ( sa mai scriu o data si aici, ca oricum stie toata lumea:) )

ce nu a spus nimeni inca si merita remarcat e serviciul plin de eleganta si bun simt, de OM MARE, pe care l-a fct Cristian Mungiu cinematografiei romane: a ales ca dupa victoria suprema la Cannes, sa mearga cu un film in care alti tineri regizori si-au pus semnatura. a girat pentru ei, le-a deschis usile cinematografiei mondiale si a adus criticii si producatorii in sala de cinema ca sa-i vada si pe ei, nu doar pe marele cistigator al Palme D’Or-ului.

mi se pare cel mai elegant gest din cinematografia noastra contemporana. un lobby pentru filmul romanesc pe care foarte putini au eleganta, detasarea si bunul simt sa-l faca.

de asta zilele astea nu-l iubesc doar pe Vlad Ivanov, ci si pe Cristian Mungiu.

3403

cannes – primii pasi

miercuri cind sean penn renunta la actiunea de divort la LA, nevasta titulara de contract robin wright penn minca in acelasi restaurant din cannes cu andreea raicu si razvan ciobanu.

“era nemachiata, cu parul prins in codite impletite si duse catre spate, cu fata libera. arata foarte firesc si foarte bine”, mi-a povestit razvan.

la aceeasi ora eu ma aflam in cautare de liniste absoluta intr-un parc din Cannes, la umbra, iar linga mine o fetita facea primii ei pasi. nu-i era frica de locul unde se afla, se prinsese ca iarba e moale asa ca, pentru ca-i zimbeam, s-a ridicat in picioare si a vnt catre mine. mama ei emotionata mi-a spus ca e prima data cind merge singura, ca urmeaza sa faca 1 an pe 31 mai si ca o cheama chloe – robin.

parintii erau cinefili, venisera pentru festival.

1405

cannes seara

premiere, bodyguarzi, masini scumpe, ambuteiaje, femei gonflabile trecute de 60 de ani in rochii tipatoare, fotografi care fac bani transformindu-se in paparazzi pentru real poeple ( te asalteaza inainte de covorul roshu, iti fac foto peste foto, iti dau cartea de vizita si iti vind apoi amintirile cu momentele tale de celebritate); o sala de proiectie imensa; covorul roshu prezentat in direct pe ecranul din sala ca sa stie si cei care au venit, cine urmeaza sa mai intre.
petreceri, alti bodyguarzi, alte rochii, alte vedete si, din cind in cind, aceleasi femei gonflabile pe cale sa se deshire daca le atingi, care ar convinge-o si pe duduia versace ca ea e o tinara speranta si arata impecabil.

1928

dupa amiaza mea la Cannes

cu andreea raicu, virgil iantu si tudor furir pe un yaht la lansarea super exclusiva a noii sticle de chivas creata de Lacroix. mai mare decit sticlele obisnuite, editia de colectie e stralucitoare la propriu. pe piata va fi lansata in octombrie, in 17.000 exemplare in toata lumea. ajunge si la noi.

*
suna strange dar in 2 zile am bifat cam tot ce fac vedetele la cannes: de la hotelul cel mai luxos ( cu bodyguarzi la 2 usi de mine, dar nu pt mine), cu restaurantele cele mai spectaculoase (la prinz almodovar a mincat in acelasi restaurant cu noi), cu covorul roshu si blitzurile fotografilor (incluzind hainele scumpe si dificil de purtat), cu o plimbare cu yahtul si o excursie cu elicopterul catre nisa. (dar ca sa fie f clar – e o invitatie speciala de la chivas, nu m-am transformat eu peste noapte in ccine stie ce star de cinema:) )

andreea povestea aseara despre tensiunea pe care o impune “covorul roshu”. de acasa vezi vedetele stralucitoare si elegante, le si invidiezi putin, dar ele numara pasii pina termina de parcurs covorul roshu “sa nu imi calc pe rochie”, “sa nu ma impiedic”, “sa stau dreapta”, “sa zimbesc”.
pare un moft sa zici ca e greu sa “faci” un covor roshu, dar cam e…

Razvan, tot aseara, comenta ca rochia pe care o avea Penelope era foarte greu de purtat “n-ai vazut ce trena avea”.
de obicei nu te gindesti la lucrurile astea cind esti in fata televizorului si birfesti vedetele care trec pe un covor roshu la o premiera.

(avem poze de la cannes cu noi pe covorul roshu, dar le aratam la bucuresti)
*
acum suntem in Paris in hotelul decorat de Lacroix – hotel du petit moulin si ne pregatim de o vizita la atelierele lui.

1583

cannes dupa amiaza

multe carucioare cu multi copii (parintii sunt norocosi si impart aceeasi pasiune pt cinema, dar ala micu ce vina are? multe dintre carucioare sunt urlatoare); terase pline, mosuleti conectati cumva la cinema (mai ales in tinerete) care povestesc tinerelor doamne cam cum s-ar putea face ele remarcate; expozitii pe plaja; restaurante pe plaja; shopping, shopping, shopping; fani cu scaune si umbrelutze de soare in dreapta covorului roshu, asteptind vedetele care vor ajunge peste cel putin 6 ore; soare, soare, soare ; oameni cu pancarde pe care scrie un nume si un titlu de film (incearca sa recupereze vreun invitat pt cite o premiera); badge-uri, covor roshu si in fata magazinului cu inghetata – cu insemnele cannes, desigur.

1304

Cannes de dimineata

Televiziuni cu interviuri programate in camere de hotel; fotografi care isi recupereaza smoking-ul de la curatatorie pentru premierele zilei; make-up artisti care se strecoara discret in camerele vedetelor; bodyguarzi care stau in hol pe fotoliu la intrarea in camerele cheie; scaunele de plaja puse la coada pt un loc bun la covorul rosu pentru premierele de mai tarziu ; paparazzi in strada in fata hotelului; copilasi lipti de gard poate fura un zambet sau un autograf.

Ora 8:30 dimineata. Cannes

1321

cannes – penelope cruz, almodovar, inselaciuni

cind o vezi linga tine, Penelope Cruz te uimeste cit e de mica si de fragila. Pe covorul rosu nu e atit de impunatoare ca pe ecran, nu pare sa aiba la fel de multa forta si prestanta. “ Poate ca a obosit sa fie diva”, a comentat Razvan Ciobanu la premiera de la Cannes a filmului Los Abrazos Rotos unde, dra Cruz a parcurs covorul roshu zimbind extrem de putin, incurcat-incruntata.
Cum sta in acelasi hotel cu noi, am vazut-o cum a iesit pe usa din spate, pe linga barulet, ca sa mearga la premiera. cu Pedro Almodovar de mina, urmata de intreaga echipa a filmului a plecat cam 45 de minute inainte de inceputul filmului. In fata hotelului erau zeci de fani si de paparazzi care au flancat intrarile toata ziua, in speranta unui autograf sau a unei fotografii inedite cu Eva Longoria, Eric Cantona sau Penelope.
desi a plecat cu mult inaintea majoritatii din hotel, echipa lui almodovar a intrat ultima pe covorul roshu. asa o cere ritualul, dar pentru ca am vazut miscarile din spate n-am putut sa nu remarc ca nu e deloc happy sa fii vedeta si sa stai o jumatate de ora in masina, asteptind sa parcurga toti invitatii covorul roshu pentru ca tu trebuie sa fii ultimul care le zimbeste fotografilor.

*
filmul lui almodovar are si bune si rele. are citeva trimiteri geniale, multe lucruri care i-au scapat din mina. scriu o cronica pentru cotidianul , o sa fie un schimb de linkuri pe aici si veti afla mai multe. l-as descrie pe scurt un omagiu adus muzelor. ale lui si ale altora, cel mai adesea, amante.

*
cum se fura in Cannes? daca esti femeie si ai prezenta de spirit, poti intra in camerele boutique din hotel. acolo sunt stilisti, make-up artisti, hainutze si accesorii pentru vedetele care merg pe covorul roshu si nu au avut timp de shopping. sau au in rogram o noua aparitie publica si e nevoie de o noua tinuta.
azi dupa amiaza in salonul chivas a intrat o tinara domnita care a spus ca are nevoie repede de o rochie si niste pantofi pt ca merge sa prezinte o emisiune tv. s-a recomandat wine designer. stilistei i s-a parut ceva dubios abia dupa a 5-a rochie probata si a refuzat elegant sa o mai ajute. cind am ajuns eu la make-up, doamnele de acolo erau inca sub efectul vizitei duduii care vroia sa insele.
s-a mai intimplat asa ceva?
da, in fiecare mai apare cite o fata din asta care reuseste cumva sa treaca de paza si sa intre in hotel

1986

cannes part1

dupa bagaje care au fost mega amuzant de pregatit, iata-ma-s la cannes.
in hotelul in care stau penelope cruz si eva longoria.

cu andreea raicu, virgil iantu si razvan ciobanu & chivas:)
in 4 ore vdm filmul lui almodovar, cu penelope in rol principal

(va urma)

1369

Synecdoche, New York

stiu oamneni care daca n-ar fi fct meseria pe care o fac (cel mai adesea conectata cu arta), nu s-ar fi putut adapta acestei lumi. nu si-ar fi gasit un loc in ea. e forma lor de a vorbi cu cei din jur. si de a lasa ceva in urma, pentru ceilalti.

Mi-am adus aminte de fiecare dintre ei, vazind Synecdoche, NY, filmul nou al lui C. Kaufman.
o mi-nu-na-ti-e: un regizor de teatru vrea sa faca piesa vietii lui. sa-si rezolve dilemele din viata lui. suprapuneri de ani, de vieti, de personaje; realitatea e teatru, teatrul e realitate.
mmmmm
***

I know how to do it now. There are nearly thirteen million people in the world. None of those people is an extra. They’re all the leads of their own stories. They have to be given their due.

*

“Most of your time is spent being dead or not yet born. But while alive, you wait in vain, wasting years, for a phone call or a letter or a look from someone or something to make it all right. And it never comes or it seems to but doesn’t really. And so you spend your time in vague regret or vaguer hope for something good to come along. Something to make you feel connected, to make you feel whole, to make you feel love”

***

btw, miine ma duc cu Radu Afrim la gala UNITER unde e nominalizat la doua sectiuni: cel mai bun regizor si cea mai buna piesa.

3016

corneliu porumboiu din nou la cannes

PERISCOP PICTURES si 42KMFILM anuntă selectia filmului POLITIST, ADJECTIV, cel de-al doilea lungmetraj scris si regizat de Corneliu Porumboiu, în sectiunea Un Certain Regard din cadrul selectiei oficiale a Festivalului International de Film de la Cannes – 2009.

POLITIST, ADJECTIV, cu Dragos Bucur, Vlad Ivanov, Ion Stoica si Irina Săulescu în rolurile principale, propune o incursiune într-un gen inedit pentru cinematografia românească – un fals policier despre un tânăr politist de provincie care, treptat, îsi pierde încrederea în legea pe care ar trebui să o aplice.

*
Domnul pintilie a vzt filmul si i-a plct tare. a avt citeva mici observatii si o replica de regizor cu clasa “daca le modifici, nu mai simti ca e filmul tau. asa ca lasa-le asa”

1418

ben kingsley – a grain of sand

“Creative people are making a pearl. What’s in the middle of that pearl? Something that’s really scratching it. A grain of sand, and it has to cover it, to smooth it. We all have our grain of sand, and we find a way of smoothing it.”

*
“But you find yourself repeating patterns of behaviour until the gods say to you: ‘We will not tolerate you doing this any more.’ And something happens. The gods send us things if we are open and on a journey towards healing. But it can be a jolly long slog. I’ve had moments of immense joy with work, and then gone back to personal chaos. I will leave it at that.”

*
His father is dead. But his mother must be proud of him now. “I haven’t a clue. You can’t… you can’t go there.” But I only asked if his mother was proud of him. “Yes.” What about his siblings? “I don’t think we can go there. It’s part of the grain of sand.” I see. And will he ever talk about this stuff? “I doubt it. But it will be in my work. It’s fully expressed in my work.”

*
interviul e realizat de rachel cook pentru the observer si il puteti citi aici

1453

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!