Category : culturale

anthonyquinnAnthony Quinn – Pacatul Originar ( o autobiografie) – fragment –

Anthony Quinn – Pacatul Originar ( o autobiografie) – fragment –

 

In doua saptamani urmeaza sa fie lansata in librarii autobiografia lui Anthony Quinn, Pacatul Originar.

Cartea apare la Editura Nemira in colectia Yorick dedicata teatrului si filmului si am privilegiul sa o citesc in aceste zile, inainte de a iesi in librarii.

Cum sunt cateva zile lungi de vacanta, m-am gandit ca un fragment din carte v-ar prinde bine si voua. Mai jos e o secventa din primul capitol cand Quinn merge pentru prima data la psiholog pentru ca e nefericit.

Cartea e drumul lui spre intelegerea de sine, e scrisa la persoana I, foarte cinematografic si lasa, printre randurile povestii unui baiat atat de sarac care credea ca o sa-l vanda parintii ca nu au ce sa-i dea de mancare, multe detalii despre cum functioneaza star sistemul de la hollywood si cum succesul iti poate deteriora personalitatea.

Quinn a jucat intr-unele dintre cele mai de succes filme ale anilor 40- 60, cu Zorba The Greek, Viva Zapata sau La Strada. Are doua premii Oscar si a intrat in istorie ca primul actor mexican care a castigat aceasta statueta.

 

pacatul originar

Pacatul Originar – Anthony Quinn, o autobiografie

Fragment

Sigur că da, cred în iubire, acea iubire despre care vorbeau Iisus sau Gandhi. Dar oare fusesem eu capabil vreodată să iubesc necondiționat? Cu siguranță, îmi iubeam copiii și totuși, le impusesem și lor legi.

Cu femeile eșuasem complet. Acolo, condițiile pe care le puneam eu erau învechite și rigide, rezultatul educației mele religioase și al eredității. Sângele indian care-mi curgea în vene era prea puternic pentru a permite orice concepții moderne stridente. Cu femeile eram total inflexibil.

„Căci unde te vei duce tu, acolo voi merge şi eu şi unde vei trăi tu, voi trăi şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”.[1]

Doctorul îmi aștepta răbdător răspunsul.

-Acel tip de iubire în care cred eu e prea complex pentru a răspunde doar cu Da sau Nu, i-am zis. Dar pentru moment să spunem că da, cred în iubire.

-Atunci nu vă temeți! Totul va fi bine. Nici un om care crede în iubire nu poate fi prea bolnav, a încercat el să facă o glumă.

Am zâmbit vag la gluma slabă.

-Când m-ați sunat zilele trecute, trebuie să recunosc că am fost șocat, a continuat el. Eu și soția mea v-am văzut într-o mulțime de filme. Așa că am făcut ceva cercetări în ce vă privește, înainte să veniți azi, aici.

Și a scos un dosar. Erau o mulțime de tăieturi din ziare. Le-a răsfoit și a găsit-o pe cea pe care o căuta.

-Uite-o! Scrie aici că v-ați născut în Mexic, în timpul revoluției.

-Da. Pe 21 aprilie 1915.

-Și mai scrie că mama și tatăl dumneavoastră au luptat amândoi de partea lui Pancho Villa. E corect?

-Da, cred că da.

-De ce-o spuneți așa?

-Perioada aia e toată o nebunie. Îmi pare rău. Da, au luptat alături de Pancho Villa.

Doctorul a dat din cap.

-Mă tem că tot ce știu despre Revoluția din Mexic este ceea ce am văzut în filmul „Viva Villa”, cu Wallace Beery. Oare așa era Villa în realitate?

-Cred că Beery a făcut un rol foarte bun, dar nu cred că a reușit să prindă ardoare aprinsă a lui Villa.

-Ce vreți să spuneți?

Și atunci i-am povestit o anecdotă, pe care o știam de la tata, despre momentul în care Villa călărise până în vârful dealului și văzuse Pacificul pentru prima dată. Se uitase la imensitatea oceanului minute în șir, fără să spună un cuvânt. Apoi, își strunise calul și o pornise înapoi, în jos.  Locotenentul său, care călărea în spatele lui, a zis: „Ce priveliște, nu-i așa Jefe?” Iar Pancho i-a răspuns peste umăr: „E prea mic ca să-mi sature mie setea”.

-Asta da replică, a zis doctorul. Și când ți-a povestit istorioara asta tatăl tău?

-Când eram puști.

-Și n-ai uitat-o în toți acești ani?

-Nu.

-Simțiți și dumneavoastră că oceanul e prea mic ca să vă stingă setea, dle Quinn?

-Da.

-Dacă doctorul mai avea dubii în privința bolii mele, am simțit că răspunsul meu i le-a risipit.

La naiba cu el! Lasă-l să-și câștige banii, m-am gândit.

Bărbatul avea o față impasibilă și căuta mai departe printre hârtiile din dosar.

-Scrie aici în continuare că tatăl dumneavoastră a fost un aventurier irlandez, iar mama, o prințesă aztecă.

A trebuit să râd puternic.

-De ce râdeți? Nu e adevărat? și-a ridicat el privirea.

-Tata a avut ceva sânge irlandez, partea asta e adevărată. Dar râdeam de treaba cu prințesa indiană.

-Eu și soția mea ne-am gândit că e ceva foarte romantic, când am citit.

-Presupun că exact asta a vrut departamentul de publicitate al Paramount Pictures să simțiți. Nu li s-a părut suficient de romantic ca mama să fi fost o mexicancă oarecare.

-De ce nu?

-Ce naiba, doctore, trăiești în Los Angeles. Știi prea bine ce cred cei mai mulți dintre oamenii de aici despre mexicani.

-Nu știu. Sunt aici doar de câțiva ani, Tony. Pot să-ți spun Tony?

Întrebarea despre mexicani m-a iritat. Începuse deja să arate ca un texan cu gâtul roșu.

-Sigur, dacă pot să-ți spun și eu pe numele mic.

A râs.

-Poți să-mi spui cum vrei – și în câte feluri n-o să-mi spui până o să terminăm.

-Deci… să fii mexican în sudul Californiei nu e tocmai un „Sesam, deschide-te!”. Ani întregi pe ușile sălilor de dans și la intrarea în restaurante au fost plăcuțe pe care scria: „Interzis mexicanilor!” Mexicanii sunt leneși, sunt hoți, sunt murdari. Sunt fie îmbrăcați în costume ciudate, fie Pachuco[2] sau fumători de marijuana.

-Ai fumat vreodată marijuana, Tony?

-Nu, niciodată.

A făcut niște semne pe o hârtie. Mă întrebam ce naiba tot scrie acolo.

Peste drum, într-o altă clădire de birouri, puteam să văd cabinetul unui dentist. Un tip în costum alb, se chiora în gâtul unei doamne în vârstă.

Doctorul m-a văzut că mă uit pe fereastră și s-a ridicat și a tras jaluzelele. Eram bucuros că nu eram eu cel care trebuia să treacă prin acea operațiune de la dentist.

-Te întrebam, Tony, cum era mama ta când era tânără.

Auzisem întrebarea, dar încercam cu disperare să evit răspunsul.

Doctorul a zâmbit înțelegător.

Iisuse! Cum era mama? Fusese oare vreodată tânără?

 

Dacă avem să-i spun nenorocitului ăstuia adevărul, probabil că avea să creadă că am complexul mamei. E atât de simplu… Chiar dacă nu sunt psihiatru, tot îmi dau seama de asta. Ce să-i spun? Că mama făcea cel mai bun chili con carne[3] din lume? Să-i spun despre foame, despre durere? Să-i spun adevărul?

Da, era tânără pe vremea aia, în Juárez. Amândoi eram tineri, pe vremea când eram singuri. Și chiar n-aveam nevoie de nimeni altcineva. Ne aveam unul pe altul. Probabil că de-aici au și plecat problemele. Dar și asta mi se pare prea simplu. Fără dubiu că s-au complicat când s-a întors el.

Eu aveam trei ani și am știut de-atunci că mi-am găsit adversarul perfect. Știam că n-o să-l pot învinge. Era prea mult pentru mine să mă lupt cu el, așa că m-am îndrăgostit de el pe loc. Dar mi-a luat locul și probabil de-asta mi-am petrecut tot restul vieții încercând să fiu ca el.

Cum era mama? Trecuseră doar câteva zile de când o întrebasem. Și știam că răspunsul ar putea fi acolo cumva.

-Mama, mai ții minte când mă plimbam eu pe acoperișul unei colibe de chirpici undeva în El Paso: Sau poate era Juárez? Mi-aduc aminte o colibă și o scară și pe tine, jos, strigându-mă, rugându-mă să fiu cuminte și să nu mă mișc. Ai adus niște bărbați care s-au urcat pe scară și m-au dat jos. Mi-aduc aminte că aproape m-am bucurat că îți fusese atât de frică. M-am bucurat să te necăjesc. Simțeam prin frica și grija ta că mă iubești cu adevărat. Cu cât mai îngrijorată erai tu, cu atât mai fericit eram eu. Și într-un final, bărbații ăștia s-au cățărat după mine și m-au dat jos. Iar tu m-ai luat în brațe și m-ai sărutat de parcă m-aș fi întors din morți.

[1] Biblia, Cartea Rut, Capitolul 1, versetul 16 (n. tr.).

[2] Pachuco se referă la o subcultură mexicano-americană, asociată cu costumele specifice, cu pantaloni largi, cu talia înaltă, și haină lungă, cu umerii lăsați, stil care a devenit popular în rândul comunităților afro-americane, latino americană și filipo-americane, în anii ’40 (n. tr.).

[3] Fel de mâncare tradițional, condimentat cu ardei iuți, carne (de vită), roșii și deseori fasole. Poate fi asezonat cu ceapă, usturoi și chimion (n. tr.).

1585
Tentatia de a fi fericitDe citit: Tentația de a fi fericit – Lorenzo Marone – (fragment carte) –

De citit: Tentația de a fi fericit – Lorenzo Marone – (fragment carte) –

 

La Gaudeamus a fost lansata o carte scrisa foarte tandru de italianul Lorenzo Marone, Tentatia de a fi fericit. Cartea este un succes international de casa i a fost ecranizata , filmul se numeste La tenerezza, regizat de Gianni Amelio în 2017, cu Renato Carpentieri, care a obținut Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal la Premiile David di Donatello din 2018.

Lorenzo Marone ne propune o poveste puternică și emoționantă, scrisă cu meșteșug, despre viața și moarte, condimentată deseori cu accente comice. Cesare Annunziata, eroul septuagenar al romanului, e prins într-un păienjeniș de relații cu fiul lui homosexual, cu fiica adulteră, cu amanta prostituată și cu toți vecinii de bloc.

*

Motto: Sufletelor fragile care iubesc fără să se iubească.

Prima dintre cele trei femei inaccesibile

 

Când se ajunge la vârsta mea e inevitabil un bilanţ al propriei vieţi, a ceea ce ai făcut şi a ceea ce ai pierdut, al greşelilor comise, al şanselor evaporate. Dar pentru că nu mi-au plăcut niciodată bilanţurile, am evitat şi evit şi acum să fac vreunul. Oricum, orice s-ar spune, dacă m-ar arunca pe pământ de alte zece ori, aş străbate întotdeauna acelaşi drum şi m-aş izbi încontinuu de aceleaşi ziduri. Cea mai mare parte dintre noi suntem ca furnicile, urmăm o cale deja trasată. Aşa că, staţi liniştiţi, n-o să vă plictisesc cu lista regretelor mele, o să vorbesc mai degrabă despre femei, care rămân oricum, după părerea mea, unul din motivele principale pentru care merită să trăieşti.

Am avut multe: frumoase şi urâte, simpatice şi odioase, bune şi canalii. Şi n-am iubit-o pe nici una ca pe singurele trei pe care n-am reuşit să le am. Se ştie, un lucru de care te bucuri, indiferent dacă este o maşină, o casă, un serviciu, sau chiar o femeie, se consumă ca o lumânare. Nu ne vom obişnui însă niciodată cu ceva ce nu avem. Iată de ce, chiar şi acum, când sunt un bătrân amorţit care poate spera doar în altruismul (e un fel de a spune) Rossanei, singurele femei, în afara soţiei mele, care mă caută în liniştea nopţii sunt ele, cele trei harpii care n-au vrut în nici un chip să se culce lângă mine.

Anna era colega mea de şcoală, păr blond, ochi verzi, sâni mari. M-am îndrăgostit imediat ce am văzut-o. Încă de pe atunci aveam o pasiune exagerată pentru formele pline. Problema era că ea era mai mare decât mine, chiar dacă numai cu un an. Dar în adolescenţă cele trei sute şaizeci şi cinci de zile în plus fac diferenţa; în perioada de timp de care pământul are nevoie ca să se învârtă în jurul soarelui, o femeie a înţeles deja că tu, mică şi insignifiantă fiinţă din clasa inferioară, valorezi cât guma lipită sub banca ei.

În viaţa fiecăruia dintre noi vine momentul în care poveştile romantice despre iubiri imposibile pe care le spuneau bunicii şi mătuşile bătrâne nu sunt decât prostii. Dragostea e mult mai crudă decât o rudă bătrână şi-ţi zvârle în faţă adevărul, şi anume că poţi să ai un zâmbet frumos, să scrii poezii de iubire pentru prinţesa ta sau să-i cânţi o serenadă sub balcon, dar dacă ai faţa plină de coşuri şi îţi miroase gura, ea iese cu altul. Aşa că a trebuit să aştept ultimul ei an de şcoală ca să încerc s-o cuceresc. Şi, dacă mă gândesc, a fost mai bine aşa. Timpul petrecut urmărind-o pe ascuns (sau dedicându-i scurte şi trecătoare minute de pasiune în baie) m-a învăţat că, dacă doreşti ceva, aşteptarea se transformă în speranţă şi face ca timpul să fie demn de a fi trăit.

Eram îndrăgostit de Anna aşa cum poate fi un adolescent care nu ştie nimic despre capcanele vieţii. Şi, într-adevăr, aceea e vârsta potrivită pentru a-ţi pierde capul pentru o fată, dacă nu înveţi să iubeşti la cincisprezece ani, nu înveţi niciodată. În ziua în care m-am apropiat de ea, o doream deja de trei ani, ştiam unde locuieşte, cine sunt cele mai bune prietene ale ei, până şi cu ce băieţi fusese. Ea, în schimb, nu ştia nimic despre mine. Şi totuşi, după câteva zile ne-am sărutat.

Nu cred că greşesc atunci când spun că tot ceea ce am devenit mai târziu se datorează acelui fatidic moment. Pentru că eu, odată ajuns acasă, eram convins că mă logodisem. I-am spus-o şi mamei, care a zâmbit şi s-a întors la treburile ei. În primul moment n-am dat prea mare importanţă faptului că a ridicat din umeri, dar aş fi făcut bine să cer explicaţii în legătură cu scepticismul ei. În ziua următoare m-am dus la Anna şi am îmbrăţişat-o, ea m-a privit surprinsă, s-a tras şi m-a întrebat ce fac. Un sărut nu era decât un sărut, cu siguranţă nu trebuia să ne căsătorim pentru asta. Problema e că pentru mine era prima oară. Primele dăţi ar trebui să aparţină exclusiv neofiţilor, altfel cine a trăit deja experienţa potoleşte, chiar şi fără să vrea, bucuria celuilalt. Anna a distrus primul meu sărut. Atunci m-am gândit că, pentru a o cuceri cu adevărat, va trebui să fac ceva mult mai dificil: să trăiesc cu ea o „primă dată“. Adică trebuia să mă culc cu ea.

Am avut nevoie de unsprezece luni ca să-mi duc la îndeplinire planul, luni în care am jucat rolul prietenului căruia să-i facă mărturisiri, care s-o însoţească peste tot dacă e nevoie, care să-i dea sfaturi, care să fie mereu prezent dacă e nevoie, ca un fel de căţeluş. În fond, am fost perfect. Atâta doar că nu te logodeşti cu un prieten, şi aşa şi era: ea se încurca, desigur, cu alţii, nu cu mine. Apoi însă i-a murit tatăl şi, recunosc, pentru mine a fost un mare noroc, pentru că Anna a avut şi mai multă nevoie de subsemnatul. S-a întâmplat ca într-o zi să rămânem aşezaţi mai mult decât de obicei pe patul meu şi să vorbim despre tatăl ei. Dacă ar fi fost după mine, aş fi continuat să ascult toată seara mii de poveşti despre tată, care nu mă interesau absolut deloc, numai că, la un moment dat, ea s-a întors spre mine şi m-a sărutat. Continua să vorbească, iar gura îi era la câţiva centimetri de a mea, chiar să fi vrut mi-ar fi fost imposibil să continui conversaţia ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci ne-am sărutat din nou şi în câteva secunde ne-am trezit pe jumătate dezbrăcaţi, sub pătură.

Îmi aduc şi-acum aminte de senzaţia pe care am trăit-o, pielea mea poate retrăi clipa aceea la infinit. E foarte adevărat că lucrurile pe care le păstrăm cu pasiune nu mor niciodată, oarecum asemenea casei bunicilor, pe care, dacă închid ochii, reuşesc încă s-o vizitez. Iată, primul meu contact cu Anna se mai află încă ramificat într-un capilar periferic al trupului şi atunci când iese la suprafaţă, chiar dacă doar pentru o clipă, simt că mi se face pielea de găină, ca acum şaizeci de ani.

Eram acolo, doar câteva clipe şi i-aş fi dăruit şi eu o „primă dată“, aş fi ajuns pentru totdeauna printre lucrurile de păstrat cu pasiune. Dar, se ştie, dragostea nu te înşală, eventual preferă să te pocnească peste ochi cu o palmă bine ţintită. Aşa că exact când era mai frumos, ea mă opri, îmi luă faţa între mâini şi spuse. „Cesare, îmi pare rău, ţin la tine, dar asta o fac cu bărbatul vieţii mele!“

Aş fi curios să ştiu dacă şi-a respectat promisiunea. Mi-ar face plăcere s-o întâlnesc şi s-o întreb: „Ai văzut? Nobila ta promisiune era o mare tâmpenie! Nu puteai face o excepţie în seara aia? Cine spune că n-aş fi putut fi eu bărbatul vieţii tale?“

N-am spus nimic însă, m-am îmbrăcat, i-am dat o sărutare castă pe obraz şi am condus-o acasă. Nu ne-am mai văzut, nu după mult timp ea s-a logodit, eu am plecat în armată. După câţiva ani am aflat că s-a mutat în Nord, cu soţul ei. N-am mai întâlnit-o niciodată, din câte ştiu s-ar putea să fi şi murit.

Anna a fost prima mea experienţă cu dragostea neîmpărtăşită, o invenţie inutilă, dacă te gândeşti bine. Există atâtea persoane singure pe lume, care ar putea să se întâlnească, să se iubească, să fie fericite, să aibă copii, să se înşele şi apoi să se despartă, în schimb mulţi pierd timpul urmărind pe cineva care cu mare greutate îşi dă seama de existenţa lor.

În orice caz, povestea asta m-a învăţat ceva: persoanele încruntate, arţăgoase şi sceptice nu sunt de fapt rele, numai că, spre deosebire de alţii, nu sunt în stare să facă faţă adevărului că lumea nu e un loc pentru cei buni.

Eu eram bun. Apoi a venit Anna şi piciorul ei în fund.

Ar trebui să le spun povestea asta copiilor mei, să-i explic Svevei că şi eu am fost un om mai bun înainte ca viaţa să mă înveţe să mă uit suspicios în jur, ca un iepure care iese din vizuina lui să caute hrană. Animalul are înscris în ADN-ul său simţul pericolului, se naşte pregătit deja să se apere de prădători, eu însă mi-am pierdut primii douăzeci de ani apărându-mă de vreunul din semenii mei.

Viaţa terestră ar trebui să fie ca o călătorie în Orient, o experienţă care ne deschide mintea şi ne face să devenim nişte fiinţe speciale. Dar se întâmplă exact invers, suntem scoşi afară din gaura neagră atunci când suntem inocenţi şi suntem vârâţi în sicriu după ce am făcut o mulţime de porcării. Am impresia că în timpul în care rămânem pe pământ ceva nu funcţionează cum trebuie.

 

Traducere din italiană şi note de Vlad Russo

Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

© Humanitas Fiction 2018

Tentatia de a fi fericit

1740
Becoming michele(de citit) 9 citate din biografia lui Michelle Obama pe care trebuie sa le stiti si daca nu cititi cartea

(de citit) 9 citate din biografia lui Michelle Obama pe care trebuie sa le stiti si daca nu cititi cartea

 

De mai putin de o saptamana fosta prima doamna a Statelor Unite, Michelle Obama, si-a lansat cartea biografica Becoming, titlu tradus la noi ”Povestea mea” (la Editura Litera)

In America e unul dintre cele mai mari turnee de promovare pentru o carte cu evenimente cu sute de oameni la care, pe langa doamna Obama, mai sunt invitate o multime de celebritati – Oprah, Ellen DeGeneres, Reese Witherspoon, Sarah Jessica Parker si multe alte doamne care sunt iubite de femei

De altfel, intreaga campanie de promovare e foarte orientata catre publicul feminism (oricum statisticile arata ca femeile citesc mai mult, merg mai mult la filme sau la teatru, asta e realitatea :) ) si exista chiar o linie de haine cu citate din carte.

Am sa ma mai intorc sa scriu despre aceasta campanie de promovare si scopul ei, dincolo de vanzarea cartii, acum insa cateva citate importante din carte.

(am citit cartea in engleza, asa ca traducerea citatelor imi apartine, nu stiu daca au fost traduse exact asa in ro)

Mai intai o declaratie dintr-un interviu din aceste sesiuni de prezentare a cartii alaturi de vedete.

” Urasc cand oamenii care beneficiaza de expunerea publica fac un pas in spate si spun  – eu nu sunt un role model, nu vreau aceasta responsabilitate. E prea tarziu sa spui asta, este un model pentru tinerii care se uita la tine. Iar eu nu vreau sa se uite tinerii la mine si sa creada ca am primit totul de-a gata ca n-am avut provocari si greutati”

 

  1. Cred ca lucrul cel mai rau pe care ni-l facem noi ca femei intre noi este faptul ca nu spunem public adevarul despre suferintele trupului nostru si cum functioneaza el de fapt
  2. Una dintre cele mai inutile intrebari pe care un adult poate sa i-o puna unui copil este ”ce vrei sa te faci cand vei fi mare” De parca a fi mare e punctul terminus al calatoriei. Ca si cum ajungi intr-un punct cand functionezi ca adult si asta e, sfarsit.
  3. Parintii m-au invatat sa vad adevaratele valori din povestea noastra de viata, din povestea mea de viata si povestea mai mare, a tarii noastre. Chiar si cand nu era o poveste cu un final fericit. Povestea ta de viata e tot ceea ce ai. Si trebuie sa iti asumi cine esti.
  1. Acum ca adult am realizat ca de multe ori copiii sunt devalorizati cand adultii nu-i ajuta sa invete cat mai multe. Furia lor se poate manifesta ca nesupunere si nerespectarea regulilor. Nu sunt copii rai sunt doar copii care incearca sa faca fata unor situatii rele.
  1. Familia noastra nu doar ca era punctuala, ci ajungeam cu totii inainte de ora intalnirii. Stiam ca acest lucru il face pe tata sa fie mai putin vulnerabil (nota mea, tatal avea scleroza multipla), ca avem timp sa gasim un loc de parcare care sa-I permita sa mearga cat mai putin. Lectia pe care am invatat-o este ca in viata poti sa controlezi unele lucruri, daca esti organizat.

6.     Pentru mine, sa traiesc alaturi de Barack care e o persoana cu un profund sens al scopului exitentei sale, sa dorm in acelasi pat cu el, sa mancam micul dejun alaturi, a fost ceva ce a trebuit sa corectez in comunicarea din relatie. Nu pentru ca el era ostentativ, ci pentru ca era foarte viu, prezent. In prezenta sigurantei sale, a gandului lui ca va putea face o diferenta in lume, as fi putut sa ma pierd, sa-mi pierd personalitatea, vocea.

Am fost profund indragostita de un barbat cu un intelectual puternc si o ambitie mare, calitati care l-au adus unde este, dar care ar fi putut sa ma inghita pe mine.

  1. Am fost suficient de norocoasa sa intalnesc o multime de oameni extraordinari cu realizari spectaculoae. Ce am invatat este ca toti au indoieli, nesigurante.
  2. Viata m-a invatat ca progresul si schimbarea se intampla incet, treptat. Plantam semintele schimbarii, dar fructul rezultat s-ar putea sa nu apucam sa-l vedem. Asa ca trebuie sa fim rabdatori si increzatori.
  3. Pentru mine ”becoming” nu este despre a ajunge undeva sau a atinge un anume obiectiv. Eu vad ca un drum pe care mergi inainte, un drum continuu catre un om mai bun. Calatoria nu se incheie.Michelle-Obama biografie
2925
psad logo#decitit Comoara din Delta – carte emotionanta cu povestile copiilor din Delta Dunarii –

#decitit Comoara din Delta – carte emotionanta cu povestile copiilor din Delta Dunarii –

Astazi la Gaudeamus se lanseaza o carte foarte emotionanta ”Comoara din Delta” care contine “relatări ale copiilor din Delta Dunării despre lumea lor”.

Cartea este coordonata de Cristian Teodorescu si are poveștile si aspiratiile unor copii din Delta, cu varste cuprinse între 10 și 14 ani. Lucrarea este completata cu proză scurta semnata de Lavinia Braniște, Andrei Crăciun, Florin Iaru, Aurora Liiceanu, Bogdan Răileanu, Cristian Teodorescu, autori consacrați care iubesc Delta si care au acceptat, cu generozitate, sa contribuie la această opera colectiva, ce urmează a fi lansata la Gaudeamus, împreuna cu editura Vellant.

Iata un fragment din prefata cartii scrise de Ivan Patzaichin

Fiecare copil pe lumea asta are dreptul și poate! să ajungă campion cînd se face mare. Trebuie doar să găsească sportul sau meșteșugul pentru care are talent, și, cu puțin sprijin și ceva imaginație, să-l transforme în vis.

A fi campion nu e doar despre medalii și podium, ci înseamnă, în primul rînd, să te bucuri de ceea ce faci și mai ales să știi că ai dat tot ce se poate ca să fii cel mai bun. Și apoi vine și recunoașterea, medalia, fie că e în sport sau în altă vocație. Uneori, porți medalia pe dinăuntru; este făcută nu din aur, ci din însuși sentimentul că ai făcut cel mai bun lucru pe care îl puteai face într-un anume moment.

[…]

Eu cînd eram mic voiam să mă fac pilot (sau poate chiar avion?! nu-mi amintesc precis…), pentru că singurele mijloace de transport pe care le văzusem pînă atunci erau barca și avionul – cînd leneveam în lotca bunicului cu ochii pe cer. Așa a început visul meu de a fi campion. În toate întîlnirile pe care le am cu copiii, le spun să-și caute și apoi să-și urmeze visul. Nu este doar un clișeu. Este ceea ce eu am făcut și, chiar dacă fiecare reușită pe care am avut-o a debutat cu un eșec (de multe ori răsunător), este singura cale pe care o știu.

Copii, urmați-vă visul!

coperta Comoara din Delta Comoara din Delta e o carte care i-a pus pe copiii din satele dintre ape fata in fata cu gandurile despre vocatia lor, despre ce le-ar placea sa faca in viata, dar ne pune si pe fiecare dintre noi in fata unei realitati la care nu avem acces  si care ar putea sa ne dea de gandit intru ajutorarea copiilor pe care-i intalnim cand mergem in vacanta in Delta..

Astazi la Gaudeamus vin copiii din Delta sa-si prezinte cartea si sa dea autografe. Unii n-au mai fost niciodata in capitala si, cu siguranta, niciunul n-a fost vedeta unei lansari de carte unde stau langa nume importante intr-un targ cu zeci de mii de carti.

Va dati seama cat de mult inseamna asta pentru increderea lor? Si ce energie primesc ca sa lupte sa-si implineasca visurile?

Mi-a povestit candva dl Patzaichin ca atunci cand a venit in Bucuresti din Delta, a venit sa se faca campion. Mintea lui a fost setata de la inceput sa fie campion ca exemplele de medaliati olimpici din satul lui. Si tot ce facea era gandit ca sa devina campion, nu-l deranja efortul, munca stia ca asta trebuie sa faca pentru a fi campion.

Gastiti cartea Comoara din Delta la Editura Vellant, e o carte pe care ati putea sa o cititi impreuna cu copiii vostri

pagina de gardă Comoara din Delta

1249
povestiri_de_tinut_in_palma#decitit Yasunari Kawabata – Povestiri de tinut in palma, o carte cu povestiri de premiul Nobel, dar de lungimea unui status in social media

#decitit Yasunari Kawabata – Povestiri de tinut in palma, o carte cu povestiri de premiul Nobel, dar de lungimea unui status in social media

Pentru aceste zile speciale de toamna, cu o vreme mult mai calduroasa decat obisnuit si cu o lumina calda, va recomand spre lectura o care la fel de speciala: “Povestiri de tinut in palma” – Yasunari Kawabata , o culegere de povestiri unele cat un status de facebook, altele de 4-5 pagini.

Yasunari Kawabata  este un scriitor construit dintr-un aluat diferit chiar si de multi dintre scritorii japonezi si ca sa intelegeti cat e de sprecial, iata o anecdota prezentata in The Newyorker acum cativa ani intr-un profil despre Murakami: mama lui Murakami, profesoara de literatura japoneza i-ar fi spus fiului ei – Kawabata scrie literatura japoneza, tu… esti mai aproape de sufletul occidental.

* Kawabata este unul dintre cei doi scriitori japonezi detinator al premiului Nobel pentru literatura si are o tehnica speciala care, pusa la un loc cu cultura japoneza, reuseste sa surprinda in spatiu foarte ingust al expunerii literare foarte multe emotii, ca intr-o pictura, dar fara sa puna etichete, fara sa traga concluzii…

Citindu-l m-am gandit la americanul Raymond Carver si el un adept al minimalismului si la diferenta culturala – Carver iti induce unele concluzii, Kawabata e distant zen, echilibrat, iti arata o mica secventa de viata si te lasa sa te scufunzi in ea.

Aceasta este una dintre povestirile mele preferate din cartea care e un eveniment literar pentru ca, gratie traducatorului – Flaviu Florea, un rafinat om de cultura si mare iubitor al lui Kawabata – avem cateva povestiri care nu au mai fost traduse pana acum intr-o limba europeana.

povestiri de tinut in palma fragment

De altfel, selectia de povestiri precum si glosarul si notele de subsol ale traducatorului, arata preocuparile lui Kawabata din foarte multe unghiuri. Personal cred ca era un domn care muncea mult pentru forma scurta a scrierlor sale… unul dintre prietenii sai povestea ca inainte cu cateva saptamani de a se sinucide s-a reintors la una dintre cele mai celebre scrieri ale sale Tara Zapezilor, considerate una dintre cele mai rafinate scrieri ale literaturii japoneze (despre este un tânăr care trăiește în Tokyo, specialist în arta baletului și a dansului, care nu știe să danseze, în ciuda faptului că știe poate mai bine ca oricine ce este dansul.) A luat aceasta scriere – e minunata, e tradusa si la noi, tot la humanitas, si a lucrat pe ea reducand-o la cateva randuri…

Cred ca intamplarea asta arata mult din caracterul sau, din incercarile de a scrie si rescrie pana la un echilibru magic al simplitatii.

Si un alt detaliu al caracterului sau. In expunerea sa la ridicarea premiului Nobel, Kawabata a vorbit si despre sinucidere – Oricat de alienata ar fi lumea de azi, sinuciderea nu e o forma de iluminare. Oricat de admirabil ar putea fi, un om care se sinucide e departe de spiritul ingerilor. Nu admir si nici nu am o simpatie deosebita pentru sinucidere, dar… cati dintre cei care analizeaza profunzimea lucrurilor nu s-au gandit si la sinucidere?

Cartea are povesti ironice, povesti cu un erotism special, intamplari ca niste secvente desenate din viata si, cum spuneam, e o experinta foarte speciala si delicata fata de orice altceva ati citit pana acum.

 

 

989
bieber(PR STUNT) Justin Bieber a facut pe cersetorul in fata palatului Buckingham pentru a-si promova noul album –

(PR STUNT) Justin Bieber a facut pe cersetorul in fata palatului Buckingham pentru a-si promova noul album –

Chiar si cand esti Justin Bieber trebuie sa faci ceva deranj ca sa te bage lumea in seama si sa afle ca ai scos un nou album.

Zilele trecute domnul Bierber (care a facut toate tumbele posibile in compania noii sale iubite, ca sa fie in atentia ziarelor acum pentru lansarea albumului– inclusiv o vizita la un preot care – chipurile – ii pregateste pentru nunta) si-a luat chitara si s-a asezat in fata Palatului Buckingham ca oricare muzician al strazii.

Nu prea l-a recunoscut lumea, desi o statie locala Rock l-a fotografiat, iar reteaua americana de radio Heat a preluat stirea ca sa poata sa duca mai departe efortul echipei lui de PR.

Domnul Bieber avea scris pe chitara Purpose, numele albumului nou.

bieber

Desigur , Bierber nu e singurul care a incercat sa promoveze un concert sau un album nou cu o cantare in strada.

Avem U2 de exemplu, la metrou in New York

Sau Bruce Springsteen in gradina botanica din Boston

Sau Ed Sheeran intr-un magazin de muzica

713
VIZUAL ENESCU(VIDEO) Ce auzim cand ascultam muzica clasica: 17 lectii simple, online, pentru copii, despre muzica clasica –

(VIDEO) Ce auzim cand ascultam muzica clasica: 17 lectii simple, online, pentru copii, despre muzica clasica –

Copilaria mea a fost intr-o vreme si cu un context in care as fi putut acumula mai multe notiuni despre muzica clasica decat multi dintre copiii de azi. (nu s-a intamplat la nivelul la care ar fi trebuit si imi pare rau ca nu stiu mai mult…)  La sfarsitul acestui text e povestea mea de lupta impotriva dobandirii unor notiuni despre muzica culta:).

Ma gandesc mereu ca, astazi, un copil la fel de indaratnic ca mine in ceea ce priveste cultura muzicala, dar mult mai atacat de informatii din toate partile, care are  zeci de filme si de canale tv, care are milioane de cantece de ascultat si zeci de festivaluri de muzici moderne bifat, acest copil se va intalni si mai greu cu muzica clasica.

Asa ca am scris acest text pentru a le arata parintilor cat este de important ca un copil sa-si deschida mintea si spre alta muzica. Sa nu spuneti ca nu aveti unde sa-i expuneti la sunetele muzicii clasice. Si ca nu mai exista lectiile domnului Iosif Sava din copilaria noastra, ca e greu sa ajungeti la Ateneu si ca biletele la festivalul Enescu sunt scumpe. Nu e despre asta, credeti-ma…

Asa cum va duceti copiii la inot, sau la dansuri de societate, la meditatie la engleza sau japoneza, expuneti-i cat sunt mici si la sunetele muzicii culte, clasice. S–ar putea sa le deschideti usi noi din mintea si sufletul lor. Poate nu vor ajunge compozitori sau muzicieni instrumentisti, dar nici cand ii puneti sa citeasca nu sperati ca se vor face scriitori, ci doar le dati instrumente noi pentru ca gandi mai larg si mai frumos.

*

De cateva zile, exista online, un curs in 17 episoade despre detalii care compun tablolul mare al muzicii clasice. Fiecare episod are sub 10 minute, ati putea face cu copii dvs mici auditii in week end-uri.

Vor afla despre tema muzicala, despre tempo, despre perioadele muzicale, despre de ce dirijorul e un fel de DJ si cum citeste el o partitura pe verticala…

“Lectiile” sunt predate de actorul Marius Manole si muzicianul Paul Ilea. Cand o sa-i vada copiii dvs cum arata – caci numai a profesori nu arata (Paul are dreaduri uriase:), plus ca s–ar putea sa-l recunoasca drept domnul care conduce trupa de la Vocea Romaniei:) ) – si cand vor vedea cat de relaxati si de pe intelesul lor vorbesc, s-ar putea sa li se para chiar cool mini cursul online despre muzica clasica.

Cursul care se numeste “Ce auzim cand ascultam muzica” e parte din promovarea concursului George Enescu (unul dintre cele mai importante concursuri de interpretare din lume, dedicat tinerilor muzicieni) care e in aceste zile la Bucuresti.

Toate lectiile le gasiti in acest playlist de pe youtube, dar pot fi descarcate si pe telefon din aplicatia Festivalului Enescu sau “culturesc”.

*

10 minute – un episod, in fiecare week end, o mini lectie despre muzica clasica, la mic dejun, in familie. Ar putea fi o traditie care sa planteze seminte frumoase in mintile copiilor dvs. Nu trebuie sa fiti dvs experti, ci doar sa aveti deschiderea ca impreuna cu copiii sa ascultati periodic cate 10 min explicative despre muzica culta…

“Ce auzim cand ascultam muzica” e un proiect DC Communication, realizat cu sprijinul Raiffeisen Bank, Samsung, Wilo Foundation si Paradigma Film.

*

Povestea mea de prietenie indaratnica in compania muzicii clasice.

Am mai povestit ca vin dintr-o familie modesta, fara prea multa scoala, in care exista un unchi educat si sofisticat “compozitor la Bucuresti”. Gheorghe Bazavan se numea, scria muzica corala si, in apartamentul lui de la Lizeanu, avea un pian cu coada. Acolo era biroul lui unde noi – copiii – nu prea aveam voie.

In ciuda stradaniilor unchiului care intuia in mine ceva inclinatii artistice, nu s-a lipit de mine prea multa cultura muzicala. Imi cumparasera si un instrument – chitara – dar mie matematica mi se parea mai interesanta. Dar chiar si-asa, indaratnica in ale invatatului despre muzica clasica, tot am cateva amintiri superbe (unele si amuzante) legate de muzica pe care nu o intelegeam.

I-am spus o data ca muzica clasica e pentru desene animate… ca e ca la Tom si Jerry. N-a ras de mine, mi-a povestit despre Walt Disney si cum l-a convins pe Igor Stravinsky, un celebru compozitor rus, sa-i dea muzica din Ritualul primaverii pentru unul dintre filmele lui animate. (peste ani am citit biografia lui Walt Disney, am dezvoltat o fascinatie pentru geniul lui, si mi-am dat seama ca in discutia aceea plecata de la o mica obraznicie de-a mea a fost plantata o samanta in mintea mea care a inflorit mai tarziu).

Alta data a vrut sa-mi arate ca e multa matematica in muzica. Si mi-a vorbit despre armonia muzicala, despre gamele majore si minore si despre terte. Stiu ca mi-a explicat ca totul e ca o ecuatie, ce pui intr-o parte, trebuie sa fie egal cu ce e in cealalta parte, dar din pacate nu imi mai aduc aminte demonstratia exacta. Imi amintesc insa senzatia pe care o aveam cand imi explica: “wooow, ce multa stiinta e si in muzica” si “e vorba despre echilibru”.

Cu toate acestea (mai sunt multe momente in care mi-a explicat lucruri, ba mi-a pus in brate si un teanc de biografii ale marilor compozitori – pe care le-am citit cu fortaJ ), muzica clasica a fost departe de a fi o buna prietena cu mine.

Abia acum cativa ani m-am mai linistit in relatia mea cu muzica clasica. La un Festival Enescu am intrat in sala cu inima stransa stiind ca voi asculta Rapsodia romana nr 2 cu Daniel Barenboim si Radu Lupu, stiind ca oamenii aceia erau geniali si eu nu aveam capacitatea/cultura sa simt si sa inteleg adevaratul lor har. M-am intalnit cu doamna Rodica Mandache care mi-a zis; Daca te doare capul cand asculti o lucrare culta, nu e vina ta; cei de pe scena n-au stiut sa o faca accesibila tie.

N-a fost cazul cu cei doi titani – Barenboin si Lupu –  dar replica doamnei Mandache a mutat vina de la mine (de la lipsa mea de cultura) la ceilalti, iar asta m-a ajutat sa ma relaxez si sa primesc muzica mai direct, organic, fara prejudecati.

Astazi regret ca in copilarie nu am fost mai atenta la ce mi se explica si nu am provocat alte discutii, pentru ca stiu ca matematica – pe care o iubeam atat de mult – mi-a organizat mintea, mi-a adus si bucurii, dar nu mi-a completat in suflet starile pe care mi le aduce muzica de orice fel.

Astazi ii invidiez pe prietenii mei care fac legatura rapid intre lucrari si perioade muzicale, cand eu stiu doar o parte generoasa din trivia vietlor compozitorilor (pentru ca tot ce voiam sa tin minte din lecturile adolescentei despre compozitori erau iubirile si amantlacurile lor).

Astazi cand vreau sa ma linistesc, sa-mi fac ordine in minte, ascult muzica clasica. Nu cele mai complicate lucrari, dar sunt compozitori pe care ii consider magici in raport cu ce stiu si pot sa faca cu mintea si sufletul meu.

Si in mod particular, as putea povesti multe despre Bolero-ul lui Ravel pentru ca e multa matematica acolo:)

 Dati-le copiilor cand sunt mici sa asculte putin cate putin muzica culta. O sa li se obisnuiasca si urechea si sufletul si o sa-i ajute mai tarziu.

24859
IaC – #ÎnTimpCeTuDormeai3 (1)#Decitit (interviu) Horia Ghibutiu – #InTimpCeTuDormeai, o carte scrisa mai intai pe Facebook la 5 dimineata

#Decitit (interviu) Horia Ghibutiu – #InTimpCeTuDormeai, o carte scrisa mai intai pe Facebook la 5 dimineata

Din martie pana in iunie, la ore mici din dimineata am citit zilnic cate o postare pe facebook scrisa de jurnalistul Horia Ghibutiu. Scrise sub hashtag-ul #InTimpCeTuDormeai, pe drumul lui Horia catre Rock FM unde e producatorul matinalului cu Razvan Exarhu gazda, postarile aveau ceva familiar, ceva educational si, de cele mai multe ori, generau foarte multe comentarii in care cititorii isi faceau publice o parte din amintirile la tema.

Si mai aveau ceva: chiar si cand descriau micul dejun al autorului din acea dimineata, faceau o trimitere la o parte din experienta sa de jurnalist.

Horia Ghibutiu e ziarist cum ii place lui sa spuna (nu jurnalist) din 1990 si-a trait pe pielea lui transformarile ziarelor si revistelor aparute cu mare entuziasm dupa multi ani de comunism. Stie cum a fost la Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevarul, TVmania, Viva! si FHM direct din redactie pentru ca a participat la crearea multor pagini din aceste publicatii.

Postarile aflate sub hashtagul #InTimpCeTuDormeai sunt reunite acum intr-o carte care mai contine si alte consideratii despre evolutia presei din Ro, toate intr-o formula eleganta, fara patimi, dar care ar putea fi oricand mici lectii pentru cei care vor sa produca texte – continut in scris, cum se spune acum – fie pentru print, fie pentru online.

Despre carte si nu numai, cu Horia in discutia de mai jos. (la sfarsitul dialogului, un fragment dintr-o postare ca o mini lectie)

 horia ghibutiu

Ti-e greu sa te trezesti dimineata? Intreb pentru ca hashtagul #intimpcetudormeai pare ca un repros.

Ha-ha, îmi place ideea că aș reproșa cuiva faptul că sunt matinal. Doar că nu e adevărat! Mă trezesc devreme pentru că trebuie să ajung la serviciu, acesta e principalul motiv. E drept, presupun că și ereditatea are un cuvânt de zis aici, mă trezesc destul de ușor, iar dimineața funcționez mult mai bine decât în restul zilei. În plus, am impresia că dacă am început treaba, oricare ar fi ea, devreme, am toată ziua la dispoziție, câștig timp, în loc să-l pierd. O fi o iluzie, dar nu e singura cu care mă hrănesc. În fine, de pe 10 septembrie mă trezesc din nou la 4.45 – cam la 5.25 încep să lucrez efectiv la matinalul de la Rock FM – dar am și avut două luni de pauză, am mers la birou ca un om normal, fără program fix…

Stiu ca initial scrierile de la 5 jumatate dimineata ii erau adresate sotiei tale, Carmen. Cand a venit gandul de a deveni o carte?

Mulțumesc pentru întrebare – Carmen a inspirat nu doar cartea: ea a venit cu ideea și cu hashtag-ul. M-am opus la început, dar după o noapte de zbucium, m-am executat: postările mele intrau cu prioritate în News Feed, făceau și trafic, deși nu asta urmăream predilect, ba îmi confereau și adrenalină – să termin la timp, să revăd textul etc. Ideea de a strânge postările într-o carte mi-a venit după două-trei zile. La finele cărora am înțeles că poate merită și un suport trainic micile mele neliniști matinale, pe Internet totul trăiește o scurtă clipă, cine mai are timp să revină în aplicația „Salvate”?

Te pregateai de pe o zi pe alta pentru a le scrie? 

Da, mă pregăteam, adică îmi venea o idee, o documentam un pic, practic lăsând pentru dimineață doar transcrierea ei, uneori chiar scriam seara și-mi salvam textul, urmând să decid însă efectiv în metrou dacă aveam să folosesc „ciorna” ori să scriu altceva.

Cand stiai ca vor fi o carte, ai schimbat ceva din ideile de subiecte? Ti-ai facut un plan editorial?

Plan editorial e un pic cam pretențios spus pentru pregătirea mea altminteri sumară, însă firește că atunci când am decis să strâng postările într-un volum, m-am axat pe postări având ca subiect media. Până la urmă, despre asta e vorba în cartea mea: în timp ce tu dormeai, presa s-a schimbat complet – acesta e subiectul central al cărții, nicidecum un om care merge devreme la muncă. Încotro se îndreaptă presa, însă, nu știu să zic.

Cum e lumea la 5 dimineata?

Posacă, abătută, cenușie – vreo trei anotimpuri pe an. Chiar mă amuzam în primele zile, gândindu-mă că dacă aș fi locuit în centru, să zicem că luam metroul de la Romană, poate aș fi prins și niște petrecărețe vesele. Așa însă, împărțeam vagonul de metrou cu paznici, vânzătoare, meseriași. Niciunul nu părea să dea din coadă de fericire.

Te-ai mai intoarce la a conduce ziare si/sau reviste?

Cu siguranță! Dar ar trebui să fie ceva nou, durabil, de perspectivă, fiindcă, nu-ți ascund, am avut și aventuri editoriale din care nu știam cum să evadez mai repede! Însă nu țin cu tot dinadinsul, sunt suficient de prins cu emisiunea, pe blog am un proiect care și acela consumă timp și energie, „100 de români care mă inspiră”, n-am timp nici să respir! Nu mă plâng, dimpotrivă, mă bucur: tata spunea că nu-i înțelege pe cei care se plictisesc, l-am moștenit în această privință. Nu știu ce e plictiseala și e cam târziu să învăț la o jumătate de veac de viață.

Ce simti ca e diferit la radio fata de ziar? Dincolo de forma evidenta de exprimare/ expunere a mesajului…

În primul rând, diferă postura mea: la matinalul „Morning Glory cu Răzvan Exarhu” de la Rock FM, stație care vara asta a urcat frumușel pe locul 3 în București, sunt producător, nu realizator. În rest, pregătirea informațiilor, selecția lor, documentarea, alegerea invitaților – toate, grație unei munci de echipă cu membri având viziuni convergente – e cam ceea ce făceam și înainte, când lucram efectiv în presa scrisă.

Cate povestiri sunt in carte? Ai una preferata? Sau care a fost preferata publicului dupa numarul de like-uri pe fb:)

Nu știu pe de rost numărul povestirilor, deoarece în carte se găsesc sensibil mai multe decât cele publicate (chiar și un capitol inedit, #ÎnTimpCeEramZiarist). Personal, am mai multe favorite: cea în care am scris prima știre sub forma unei piese de teatru, cu Jerrry Seinfeld în rol principal, cea în care am înglobat reportajul făcut pe urmele reale ale Solenoizilor fictivi din cartea lui Mircea Cărtărescu… Da, ca oricine, îmi număr și eu like-urile, recordul e de 718, dar în acel caz e meritul imaginii, care mă înfățișează alături de Carmen în ziua căsătoriei civile, cum să nu dai like la așa ceva?

Te-a surprins/emotionat vreunul dintre comentarii? Pentru ca povestirile tale au generat si cateva marturisiri din partea celor din comunitatea ta de fb…

Sincer, m-au emoționat toate comentariile care nu se mărgineau să-mi dea bineață, la care nu știam ce să răspund și, oricum, nu aveam timp, deoarece începusem programul de lucru! Mi-au mers direct la inimă comentariile de la ultima postare, ne despărțeam de parcă fuseserăm împreună în tabără!

Ce crezi ca-i lipseste presei de astazi pentru a genera empatie si a crea comunitati puternice – la fel cum o face facebook-ul?

Păi Facebook-l ESTE presa de azi! Cu Fake News, cu scris pe genunchi, cu ură, cu o lipsă de verificare a informațiilor, atunci când nu sunt deliberat mincinoase… Dar pe cel mai mare distribuitor gratuit de informații e loc și de presă de calitate – amintește-ți că pe 10 august s-a făcut, pe Facebook, jurnalism de referință: reportaje ca la carte, mărturii din mai multe surse, probe indubitabile, dezvăluiri, investigații.

Pe de altă parte, presa de azi are comunități puternice – vrei să ne uităm la utilizatorii tabloidelor? Problema e că, din tot ce era în presă, publicul a extras doar secțiuni colaterale de odinioară: faptul divers, pitorescul, divertismentul… A, că eu, ca jurnalist „tradigital” (am lucrat în presa tradițională până m-am dedulcit la online) sunt frustrat ține vremurile în care trăim. Uite, un colaj foto cu mine făcând mămăligă și crap la cuptor împușcă de trei ori mai multe like-uri decât un interviu exclusiv cu un scriitor, aia e…

 

IaC – #ÎnTimpCeTuDormeai3 (1) #InTimpCeTuDormeai – fragment postare din 25 iunie

(…) Brusc, îmi dau seama brusc că postările de la această rubrică intrată în ultima săptămână (mă rog, până la toamnă) au hashtag, au punchline de final, dar n-au titlu.
Nu că s-ar fi plâns cineva (până acum, am primit doar reclamații legate de lungimea textelor). Deși, cu titlurile de azi, mai bine lasă. Pentru că:
Pe Net, titlurile nu mai sunt titluri, ci nişte enunţuri gălăgioase, care induc în eroare şi, după ce că sunt bombastice, sunt şi goale de conţinut. În plus, nu mai respectă cutuma de a indica dintr-o privire dacă titlul aparţine unei publicaţii de referinţă sau unele populare. Ele pot fi împărţite așa: – Titlurile excesiv de descriptive (conţin absolut toate informaţiile, ba adesea şi unele care nu se mai regăsesc în corpul articolului) – Titlurile întrebătoare (or, în presa tradiţională, interogaţia din titlu e fie însemn tabloidal, fie lasă impresia unui demers neîncheiat – jurnaliştii n-au reuşit să afle răspunsul, aşa că apelează la un semn de punctuaţie care erodează credibilitatea) – Titlurile de almanah (celebrul „cum să“ e în toate cele ce sunt) – Titlurile numerice (încep cu 10/ 25/ 100/ 1.000 de lucruri pe care să le vezi, faci, afli, uiţi, regreţi într-o viaţă; îmi amintesc de odioasele, pentru cineva care nu era vrăjit de matematici, culegeri din adolescenţă, acolo erau 10 exerciţii…) – Titlurile cu adresabilitate directă (cititorul trebuie convins că e un partener de dialog, ştirea a fost făcută special pentru el şi pentru curiozităţile sale bolnăvicioase; ori e un ignorant care nu poate să aleagă singur, trebuie să fie îndrumat şi să primească informaţiile mură-n gură).

*

Cartea #InTimpCeTuDormeai – Horia Ghibutiu (Editura Trei) se gaseste deja in librarii si poate fi achizitionata de aici, cu un discount de bun venit in librarii.

 

2091
comeySeful FBI, mafiotii si domnul dragnea – sau ce intelegi dupa ce citesti cartea lui James Comey – A Higher Loyalty: Truth, Lies and Lidership. –

Seful FBI, mafiotii si domnul dragnea – sau ce intelegi dupa ce citesti cartea lui James Comey – A Higher Loyalty: Truth, Lies and Lidership. –

Zilele astea citesc (de fapt, ascult) cartea fostului sef FBI, James Comey – A Higher Loyalty: Truth, Lies and Lidership.

(Daca nici domnul sef de la FBI – oricum s-ar numi, in orice epoca ar fi – nu stie cum e cu adevarul si minciuna si cu manipularea, atunci nu mai stie nimeni.)

Cartea e un pretext ca sa arate din toate partile defectele presedintelui Trump, dar dincolo de asta, sunt o multime de povesti din care avem si noi de invatat. Noi, romanii.

Domnul Comey povesteste prin primele capitole despre ce a invatat din experienta lucrului impotriva Mafiei, uneori chiar alaturi de membri Cosa Nostra care erau colaboratori FBI.

Comey spune ca in mafia functioneaza cercul tacut al consensului total, care are urmatorii pasi.

  1. Seful detine controlul absolut.
  2. Loialitatea e sub juramant, neconditionata.
  3. Suntem noi impotriva restului lumii.
  4. Mintim despre tot si orice ca sa salvam organizatia, noi suntem mai presus de orice moralitate si adevar.

Poate ca sunt marcata de intamplarile din Romania ultimilor 30 de ani, dar totul mi-a sunat foarte familiar si mi se parea ca vorbeste despre domnul dragnea.

Dar sa va arat mai pe larg cum explica.

The comparison to the leadership of a Cosa Nostra family, a Mafia family, actually started to hit me right away. … Not in the sense that I think Donald Trump is out breaking legs or shaking down shopkeepers or sticking up a union, but in the sense that the leadership culture is very similar. It’s all focused on the boss. What is done in this family must serve the boss.”

Mafia se bazeaza pe un grup de facilitatori – care au semnat codul tacerii si stiu ca vor fi omorati daca dezvaluie ceea ce sunt pusi sa faca– ca sa detina controlul absolut pe orase si regiuni.

Incep prin taxele de protectie pe care le impun pentru micile magazine, ajung pana la mita sau la a ameninta oficialitati. Adesea, mafia – zice domnul Comey – ofera “cadouri” ca reduceri de taxe de protectie, cadouri in bunuri (care au fost confiscate de la altii) pentru cei in nevoie pe care trebuie sa-i tina aproape, nu doar prin amenintari.

  “The boss in complete control” In tari ca Italia, Cosa Nostra are “the boss of all bosses”, dar in alte tari unde functioneaza clanuri mafiote, reteaua de infractori isi seteaza singura liderii, intr-o forma piramidala, pentru fiecare zona de influenta. Mereu cu un sef de-asupra tuturor, “daddy”, “godfather”, pe care-l asculta toti.

Dar domnul Comey zice un lucru care ne da o speranta – mica, dar ea exista “Ceea ce stim din anii in care am incercat sa contracaram actiunile mafiote – si ceea ce e inevitabil sa i se intample si lui Trump – este aparitia tradarii din partea oamenilor care ies din organizatie. Mai ales cand politia incepe sa puna presiune pe ei, oamenii care au iesit din organizatie incep sa livreze informatii.”

 Membrii grupului mafiot mint despre orice, un lucru mic sau unul important, pentru ca in mintea lor si in felul in care cresc in organizatie totul trebuie protejat, loialitatea inseamna sa fii mai presus de ce e moral si ce e legal sau adevarat.

 De cele mai multe ori mint nu doar in afara organizatiei, ci si in interiorul ei pentru a “nu-l supara” pe sef.

Sigur pentru un cititor novice in politici si in chestiuni administrative legate de structurile unor grupuri infractionale organizate, un cititor ca mine, care mai are si sansa sa traiasca in Romania anului 2018 in care dragnea s-a autodenumit daddy, psdistii mint uitandu-se senin in ochii oricarui om; in care ameninta si pedepsesc orice cetatean care spune lucruri negative despre ei (mai ales daca a facut/ face parte parte din organizatia lor), pentru un astfel de cititor asemanarile sunt socante.

Stiam ca nu e nimic nou sub soare, ca acest sistem de influenta si coruptie piramidala functioneaza de 30 de ani la noi, iar in restul lumii in multe state la vedere, in altele mai ascuns. Dar sa vezi o analiza despre comportamentul mafiotilor italieni, declinata pe echipa lui trump si sa intelegi ca e sursa de inspiratie in cele mai mici detalii pentru cei care te conduc,  e socant si inspaimantator.

Insa, daca tot ati ajuns pana aici cu lectura, ca sa termin intr-o nota pozitiva, iata cateva citate despre lidership care pot fi sursa de inspiratie pentru mai bine, pentru autoeducatie, citate din cartea lui James B Comey – A Higher Loyalty: Truth, Lies and Lidership. Cartea e mai mult decat aceasta analiza, e chiar mai mult decat povestirile suculente despre cat de prost e trump (bine, nu o iarta nici pe doamna clinton si o face ipocrita), si sper sa o cautati sa o cititi. O puteti gasi aici

  • “I know I can be wrong, even when I am certain I am right. Listening to others who disagree with me and are willing to criticize me is essential to piercing the seduction of certainty.”

 

  • “Ethical leaders do not run from criticism, especially self-criticism, and they don’t hide from uncomfortable questions. They welcome them.”

 

  • “Whenever I speak to young people, I suggest they do something that might seem a little odd: Close your eyes, I say. Sit there, and imagine you are at the end of your life. From that vantage point, the smoke of striving for recognition and wealth is cleared. Houses, cars, awards on the wall? Who cares? You are about to die. Who do you want to have been? I tell them that I hope some of them decide to have been people who used their abilities to help those who needed it—the weak, the struggling, the frightened, the bullied. Standing for something. Making a difference. That is true wealth.”

 

  • “Doubt, I’ve learned, is wisdom. And the older I get, the less I know for certain. Those leaders who never think they are wrong, who never question their judgments or perspectives, are a danger to the organizations and people they lead. In some cases, they are a danger to the nation and the world.”

 

  • “Speaking uphill takes courage. It takes overcoming a universal human affliction—the impostor complex. All of us labor, to one degree or another, under the belief that if other people really knew us, if they knew us the way we know ourselves, they would think less of us. That’s the impostor complex—the fear that by showing ourselves we will be exposed as the flawed person we are. If you don’t have this, in some measure, you are an incredible jerk and should stop reading immediately.”

 

  • Effective leaders almost never need to yell. The leader will have created an environment where disappointing him causes his people to be disappointed in themselves. Guilt and affection are far more powerful motivators than fear. The great coaches of team sports are almost always people who simply need to say, in a quiet voice, “That wasn’t our best, now was it?” and his players melt. They love this man, know he loves them, and will work tirelessly not to disappoint him. People are drawn to this kind of leader, as I was drawn all those years ago to Harry Howell, the grocer. A leader who screams at his employees or belittles them will not attract and retain great talent over the long term.” 

 

 

 

1403
cover mama si fiica(foto) 30 de actrite faimoase si fiicele care le urmeaza cariera in cinema –

(foto) 30 de actrite faimoase si fiicele care le urmeaza cariera in cinema –

Zilele acestea am citit despre fiica lui Glenn Close, Annie Stark,  pe care o putem vedea in filmul The Wife interpretand acelasi personaj ca mama ei, evident versiunea mai tanara.

Habar nu aveam ca Glenn Close are o fata atat de frumoasa, si foarte tanara 28 de ani, care s-a casatorit acum cateva saptamani cu iubitul din liceu… adica o fata foarte asezata la casa ei, departe de orice fita pe care i-ar fi putut aduce-o celebritatea mamei ei.

glenn close annie stark

 

Apoi mi-am adus aminte ca e o moda acum, generata de dorinta de a capta doua categorii de public, de a pune pe copertele revistelor si mama si fiica.  Catherine Zeta Johnes imparte in aceste zile aceeasi coperta cu fiica ei (si a lui Michael Douglas), Carys

carys-zeta-douglas-catherine-zeta-jones-town-and-country-magazine-ftr

Si plecand de la asta, m-am gandit sa va arat Mame si Fiice celebre, actrite toate. In spatele fiecarei fotografii sunt povesti de viata cat pentru un film, caci fiicele sunt de cele mai multe ori rezultatul unor iubiri tumultuoase. Plus ca e destul de greu sa vrei sa fii actrita cand mama ta face aceeasi meserie si e foarte foarte cunoscuta. Avem insa i cazuri in care fiica e mai cunoscuta decat mama, ceea ce e foarte simpatic.

(dar pentru noi ca spectatoare, e simpatic sa vedem cum arata fiicele actritelor celebre) Enjoy it!

Avem si trio-uri – mama, fiica si bunica toate actrite.

Priscilla si Lisa Marie Presley
priscilla lisa marie presley

Lisa Marie Presley si Riley Keough
lisa marie presley  riley keough

Gwyneth Paltrow si Blythe Danner
quinet paltrow

Apple, fiica lui Gwyneth si a lui Chris Martin (Coldplay); Apple e model la doar 14 ani.
Gwyneth-Paltrow-daughter-Chris-Martin-Apple-804831

 

Tippi Hedren si Melanie Griffith
tippi-hedren - melanie-griffith-1982

Melanie Griffith si Dakota Johnson

melanie griffith dakota johnson
*

Andie Macdowell si Rainey
andie macdowell rainey qualey

Meryl Streep alaturi de fiicele Louisa, Mamie si Grace. Louisa e apropiata de lumea modei, celelalte doua fete sunt actrite

Catherine Deneuve si Chiara Mastroiani
catherine deneuve chiara mastroiani

Cindy Crawford si Kaia Gerber
cindy crawford kaia gerber

Debbie Reynolds si Carrie Fisher
debbie reynolds carrie fisher

Demi Moore si Rumer & Tallulah.
demi-moore-01-800

Laura Dern si mama ei, Diane Ladd (care are trei nominalizari la premiile Oscar)

Diane Lane si Eleanor Lambert (tatal este actorul Christoper Lambert)
width="1800"

Goldie Hawn si Kate Hudson
goldie hawn kate hudson

 

Jada Pinkett Smith Willow

Jerry Hall si George May Jagger
jerry hall georgia may jagger

Julianne Moore si Liv Helen

Laurie Simmons si Lena Dunham (mama vedetei din Girls este producator de film si si-a inceput cariera ca fotograf)
laurie simmons lena dunham

Lisa Bonet si Zoe Kravitz
lisa bonet zoe kravitz

Reese Witherspoon si Ava Elizabeth Phillippe
reese witherspoon

Robin Wright si Dylan Penn ( tatal este Sean Penn)
robin wright dylan penn

Susan Sarandon si Eva Amurri
suan sarandon eva amurri

Uma Thurman si Maya Hawke
 width= ]

Vanessa Paradis si Lily Rose
vanessa paradis lily rose depp

Vanessa Redgrave si Natasha & Joey Richardson. (Natasha a murit acum 10 ani ca urmare a unui accident la ski. era casatorita cu Liam Neeson cu care are doi baieti)
vanessa redgrave natasha richardson joey

Micheál Neeson este si el actor
liam-neeson-son-1--a

2718
shutterstock_95571682Show, don’t tell – sau tehnica de scris care face diferenta intre o compunere si o scriere (semi) profesionista –

Show, don’t tell – sau tehnica de scris care face diferenta intre o compunere si o scriere (semi) profesionista –

De cate ori tin cate un curs de scriere aduc in fata cateva lucruri fara de care, cred, scriem compuneri de clasa IV-a, nu texte (semi)profesioniste.

  1. Structura narativa
  2. Emotia/starea pe care intentionezi sa o transmiti cititorului care isi ocupa timpul cu textul tau
  3. Inalturarea propriei persoane din text daca nu e absolut necesar (eu, eu, eu scris la nesfarsit reprezinta o dovada de atentie, de nesiguranta sau de ego prea mare)
  4. Inalturarea adjectivelor si adverbelor pe care le pui la prima mana, ca textul sa para mai frumos, ca niste funde pe care le legi pompos. Inalturarea acestor elemente se face printr-o tehnica pe nume “show, don’t tell”.

 

Fac mereu exercitii cu cursantii despre cum pot sa spui ca un om era “sarac”/ “bogat”/”vesel”/trist” fara sa scrii cuvantul propriu zis. In primul moment oamenii se uita ciudat la mine si nu inteleg ce vreau sa le spun.

Noi, romanii, mai mult decat altii in ultima vreme, am trait cu “o sa fii uimit cand o sa citesti aici”, adica autorul ti-a spus de la inceput starea si concluzia pe care trebuie sa o ai. Am mai avansat in ale scrierilor, cititorii s-au plictisit si ei de titlurile din aceasta categorie, si incepem sa dezlipim etichetele pe care le puneam din titlu – considerandu-i pe cititori prosti, incapabili sa-si categoriseaza singuri respective informative, sa o aseze intr-un loc emotional dupa propriile repere.

Cand incepi sa le dai exemple, cand ii asezi intr-o situatie pe care ii rogi sa o priveasca ca printr-o camera de filmat si sa descrie ce vad, cand le arati fotografii cu mini grupuri de oameni si ii pui sa faca fisa de personaj pentru fiecare (sa-si imagineze dupa detaliile pe care le vad, ce meserie au, ce varsta, ce stil de viata), incepe sa se faca putina lumina in exercitiul pe care-l au de facut.

Si-apoi, fara exceptie, apar pentru cele 4 cuvinte de mai sus, descrieri de situatii emotionante, profunde, spectaculoase.

*

Pe un site pe care-l citesc ca sa-mi pastrez mintea antrenata in ale scrisului a aparut in aceste zile un articol despre tehnica – Show don’t tell –  pe care vi-l recomand.

6 lucruri pe care le pot face ca sa fii mai eficient in scris, sa-ti duci cititorul cu tine, sa-i arati detaliile unei povesti, fara sa le spui ca un elev de scoala primara.

Iata doua dintre recomadari:

Use the character’s five senses

Take the reader to the scene through the character’s five senses.

Make a list of what the character sees, listen, feels, touch or taste. Then, rewrite the scene using strong verbs (more about this on the next tip)

Avoid adverbs

An adverb is a word that changes the meaning of the verb, adjective or another adverb. Using the previous tip, your verb will annul the need for an adverb.

Adverbs distract the reader of the story, they put you, as a writer, on the scene. It’s you who’s giving meaning to an action. And, in the story, there’s only place for the characters and the reader (you don’t belong there).

About the adverbs, Stephen King, in his book On Writing, a memoir of the craft, states:

With adverbs, the writer usually tells us he or she is afraid he/she isn´t expressing himself/herself clearly.

Take this as an example: “Richard walked, slowly, through the avenue.”

Including the adverb, I’ve interfered with your reading. Instead, I could have shown, like this:

“Richard walked on the avenue, he stopped to smell the flowers, he admired the blue sky, smiled at the squirrels, running up the trees.”

If Richard was in a hurry, he wouldn’t stop to smell the flowers or look at the sky. Being descriptive, I’ve shown how Richard was calm and walking slow.

Besides, I’ve also shown that Richard is a person sensitive to nature. If I wanted to let you know that he was angry, I would show him nagging about the children’s noise.

Showing a scene, we are, also, allowing the reader to built a profile of the character. By himself, without our interference.

When using adverbs (which is not wrong, only they must be used spaced and only if they give true meaning to the sentence), access its combinations with the verbs.

Puteti citi toate cele 6 recomandari aici, pe site-ul The Writing Cooperative.

3421
04_Star-Wars(foto) Pentru cinefili: planurile de constructie a 7 camere celebre din filmele anilor 80 –

(foto) Pentru cinefili: planurile de constructie a 7 camere celebre din filmele anilor 80 –

Cum ar fi daca ai putea sa-ti cumperi casa in care sta un personaj de film? Cand ne uitam la filme nu avem niciodata planul intreg al camerei in care se desfasoara o actiune, asa ca o companie specializata in animatii – NeoMam Studio – s-a gandit sa ne distreze putin si sa refaca, dupa modelul jocurilor pe computer, cateva camere din locuinte celebre din filmele aniilor 80.

Daca va apuca pasiunea pentru redecorarea camerei cu o tema cinematografica sau organizati petreceri cu tema – sau, mai nou, escape rooms – planurile acestea v-ar putea fi de folos:)

( primesc periodic via email, de la baietii de la NeoMan Studio noile lor creatii. Am mai scris despre ele aici la Reconstructia in 3 D a 7 dintre cele mai celebre ruine din lume)

1. Ghostbusters, 1984

Etajul 2 al birourilor in care Bill Muray si ceilalti 3 vanatori de fantome si puneau la punct planurile de atac. Daca nu stiti filmul (e normal, unii dintre voi nici nu erau nascuti inca), uitati-va putin la trailer. E super amuzant din perspectiva efectelor speciale si ale evolutiei lor in cinema.

01_Ghostbusters

2. Back to the Future, 1985

Garajul lui The Doc – omul de stiinta nebun – arata cam ca in gif-ul de mai jos. Astazi desigur calatoriile in spatiu sunt sub promovarea dlui Musk, dar vazute acum din perspectiva anilor 85 par foarte amuzante.

02_Back-to-the-Future

3. E.T., 1982

Poate unul dintre cele mai emotionante filme ale anilor 80, care e placut de vazut si acum pentru ca vorbeste despre niste valori si emotii la care aspira foarte multa lume.
Cum arata camera lui Elliot, locul care a fost vizitat de micutul Alien?

Planul acestei camere, refacuta pe computer, poate fi o buna sursa de inspiratie pentru cineva care vrea sa decoreze tematic camera unui adolescent.

03_ET

4. Return of the Jedi, 1983

Pentru fanii Star Wars, urmatoarea reconstituire – interiorul Millenium Falcon – are o mare valoare emotionala. Ma intreb daca sunt multi pasionati sariti din norme pe lumea asta care, odata cu planul detaliat al constructiilor din Star Wars, sa se apuce sa-si construiaca una alta pentru propria viata.

Banuiesc ca sunt multi oameni care il au drept prieten imaginar pe Han Solo. (ma iertati, eu am adormit in cinema la una dintre premierele mondiale Star Wars la care eram invitata… mi-e rusine, am mai povestit, dar… asta e realitatea care reflecta gradul meu de interes pentru Star Wars)

04_Star-Wars

5. Karate Kid, 1984

Gradina domnului Miyagi din Karate Kid e ceva ce mi-as construi si eu acasa, daca as locui la casa si as avea o curte mare. Nici nu pare greu de construit pentru ca e parte din minimalismul japonez si sunt doar instalatii simple de lemn. Nu sunt un fan al filmului dar imi place atmosfera minimalismului japonez si o asemenea aranjare a unei gradini poate – zic, poate – m-ar indemna sa fac mai multa miscare.

6. The Breakfast Club, 1985

Despre filmul acesta spre rusinea mea nu stiu mai nimic, pentru ca date fiind vremurile de pe la noi cand a avut premiera, nu a ajuns si pe ecranele noastre. Sau daca a ajuns, eram prea mica sa mai tin minte pentru ca nu m-a marcat in niciun fel. E vorba despre vata unor liceeni din Illinois.

Baietii au refacut biblioteca despre care se spune ca a fost iconica la vremea aparitiei fimului. Era locul unei copiii erau trimisi cand faceau o boacana, iar in planurile pe computer sunt detalii care pot inspira biblioteci tematice si chiar design-ul unor librarii. (mai viez sa-mi fac o librarie ca in You’ve got mail:) )

06_The-Breakfast-Club

7. Ferris Bueller’s Day Off, 1986

Nici despre fimul acesta nu stiu mare lucru, dar ceea ce vedeti mai jos sunt planurile garajului preteulu cel mai bun al personajului principal. E o idee simpatica pentru decorarea unui loc in care se canta muzica anilor 80, chiar daca noi nu avem referinta cinematografica.

07_Ferris-Buellers-Day-Off

Mai multe detalii despre elementele de design din fiecare desen, precum si referintele de imagini de la care au plecat cu reconstituirea, puteti gasi aici.

1055
lifeball-1Senzationale reproduceri cu manechine ale picturilor lui Klimt  –

Senzationale reproduceri cu manechine ale picturilor lui Klimt –

In cautarile mele  de proiecte fotografice speciale am descoperit-o pe doamna Inge Prader din Austria.

inge prader

Este fotograf specializat in moda, cu ceva influente feministe. Aici puteti vedea munca sa, dar inainte de orice uitati-va la aceste reproduceri cu manechine ale operelor lui Klimt.

Lucrarile au fost facute in urma cu cativa ani pentru un proiect caritabil, tablourile cu fotografiile ei au fost scoase la licitatie la o gala la care se strangeau banii pentru cei infectati cu HIV.

Uitati-va cu atentie la detaliile din aceste fotografii si imaginati-va cat de multa munca a fost pentru realizarea lor, in real, cu oameni, cu decor real…

 

gustav-klimt-paintings-2 gustav-klimt-paintings-4 Inge-Prader-Klimt-detail inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-01 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-003 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-05 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-06 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-09 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-10 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-14 klimt-hygeia lifeball-1 lifeball-2 lifeball-3 lifeball-4 lifeball-5 lifeball-6 lifeball-7 lifeball-8 lifeball-9 lifeball-10

1761
svetlana-petrova-fat-cat-art-19(funny art) Cand o pisica grasa si frumoasa invadeaza tablouri celebre –

(funny art) Cand o pisica grasa si frumoasa invadeaza tablouri celebre –

Svetlana Petrova este un artist digital care isi iubeste foarte mult pisica pe nume Zarathustra.

Inspirata de aceasta pisica grasa si frumoasa, dar si foarte rasfatata – dupa cum spune proprietara -, Svetlana s-a gandit sa faca un proiect prin care sa prezinte cateva picturi celebre unui public care poate n-ar fi interesat de arta… punandu-si pisica in ele.

Lucrarile sunt amuzante si, dupa succeul din online, Zarathustra s-a plimbat prin 150 de picturi pe care le-au adunat intr-o carte. Fat Cat Art: Famous Masterpieces Improved by a Ginger Cat with Attitude care poate fi cumparata de pe Amazon si poate fi un dar amuzant pentru un iubitor de pisici.

Bine,  domnul Gabriel Oprea se poate inspira din acest proiect pentru a fi si dansul prezent in cateva picturi, deci si in istorie.

svetlana-petrova-fat-cat-art-2

 

svetlana-petrova-fat-cat-art-7

 

 

svetlana-petrova-fat-cat-art-10 svetlana-petrova-fat-cat-art-12

svetlana-petrova-fat-cat-art-13

svetlana-petrova-fat-cat-art-14

svetlana-petrova-fat-cat-art-15

svetlana-petrova-fat-cat-art-18

svetlana-petrova-fat-cat-art-19

svetlana-petrova-fat-cat-art-20

svetlana-petrova-fat-cat-art-21

svetlana-petrova-fat-cat-art-22

1089
typography-portraits-phil-vance-6(arta) Portrete ale unor mari artisti din… vorbele lor

(arta) Portrete ale unor mari artisti din… vorbele lor

Suntem ceea ce vorbim, gandim, iubim… spunem tot mai des asta, iar un artist s-a gandit sa transforme vorbele unor mari artisti in portretele acestora.

A desenat mai intai in creion, apoi a optat pentru acrilic si au rezultat picturi pointiliste cu un mesaj foarte puternic,  toate formate din scrierile lor, declaratiile lor din interviuri sau… versurile cantecelor lor.

Phil Vance se numeste artistul, e din California, deseneaza de foarte mic si primele lucrari le-a expus in libraria parintilor sai.

Iata cateva desene din seria ”In their own words”

typography-portraits-phil-vance-1

typography-portraits-phil-vance-15

typography-portraits-phil-vance-16

typography-portraits-phil-vance-2 typography-portraits-phil-vance-3 typography-portraits-phil-vance-4 typography-portraits-phil-vance-5 typography-portraits-phil-vance-6 typography-portraits-phil-vance-7 typography-portraits-phil-vance-8

1096
bilete-tiff-2018-strajerii-the-sentriesDe vazut cu copiii: Strajerii, primul film cu si despre copii de dupa Revolutie –

De vazut cu copiii: Strajerii, primul film cu si despre copii de dupa Revolutie –

Fiecare generatie de copii a avut filmul ei. Noi am trait cu Ciresarii si Toate panzele sus.

Dar de mai bine de 20 de ani copiii nu mai aveau un film romanesc pe care sa-l urmareasca pas cu pas, sa creasca alaturi de eroii lui, sa invete lucruri simpatice din el, sa preia din aventurile lui pentru a le pune in practica in curte sau in spatele blocului.

Cred ca la asta s-a gandit si regizorul si producatorul Liviu Marghidan cand s-a apucat de proiectul Strajerii.

A luat 19 copii, trei actori profesionisti, i-a dus intr-o ”tabara” in padure si le-a dat zilnic cate o provocare pe care a filmat-o, apoi a lasat chimia naturala a copiilor sa-si faca treaba …

Sigur ca pentru copii s-a facut casting, ca a fost un scenariu (sau rama, structura lui), ca s-au tras multe duble pentru unele situatii cand copiii au fost ”promptati” sa spuna putin altfel niste replici, dar filmul nu a respectat modul de lucru standard, a fost mai aproape de un reality.

Rezultatul? Un film despre o excursie in padure in care un copil se pierde, despre gastile dintre fete si baieti, despre aventura prin padure cand te descurci doar cu o busola, fara alta tehnologie.

Iar printre replici, mici invataminte de viata, despre protejarea mediului, despre prietenia, grija si respectul fata de celalalt.

In film joaca si Filip, baiatul producatorului Ada Solomon, si Stefan – baiatul regizorului Tudor Giurgiu, dar si copii care nu mai fusesera pe un platou de filmare.

Cum sunt copiii prietenei mele Anamaria Nicola, Ilinca si Andi.

ilinca vasile calonfir stefan giurgiu

(Ilinca Nicola, Vasile Calofir si Stefan Giurgiu)

Amandoi au fost la casting dupa ce mama lor a vazut anuntul pentru film pe facebook. Au luat probele si s-au mutat 10 zile in natura. A fost pentru prima data cand dormeau la cort fara parintii lor, cand a trebuit sa se spele singuri in rau.

Cand vorbesti cu ei despre aventura la primul lor film, totul pare ca a fost o joaca. Si-au facut prieteni, gasca fetelor a dominat-o pe cea a baietilor etc etc.

”In prima seara mi-a fost mai greu ca mi-era foarte frig la picioare si nu stiam ca ma dureau din cauza asta,” isi aminteste Andi – 9 ani – care e un foarte mare fan al sporturilor si al stiintelor, stie povesti multe despre marii inventatori ai lumii, dar poate oricand sa comenteze ca un profesionist orice meci de fotbal. (chiar exerseaza acasa pe tema asta si, desigur, acum in perioada CM nu prea a ratat meciuri).

”Nu am vazut tot scenariul, veneau idei de actiuni si spuneam ce simteam noi. Liviu ne mai punea ”acum tu trebuie sa-i zici lui X ceva”, asta era tot. In rest era ca o tabara normala”, spune Ilinca – 11 ani -pentru care aventura la acest film a insemnat si o noua idee de cariera: vrea sa se faca actrita la Hollywood. Anul trecut in perioada in care filma Strajerii a fost ziua ei de nastere, implinea 10 ani si a fost prima aniversare pe care a facut-o fara parinti. I-a placut insa pentru ca… ”era pe platourile unui film adevarat”.

Ce-a fost cel mai greu?

strajerii filmari andi

(Andi Nicola, intr-o secventa din film, alaturi de ceilalti copii)

”Cel mai enervat lucru era ca trebuia sa repetam de mai multe ori aceeasi secventa si ca trebuia sa tinem minte ce zisesem initial. A fost si un concurs de orientare pe  munte, am urcat si am coborat un deal de mai multe ori, si cand am terminat am fost foarte obositi…”.

Viata de actor, chiar si cand e mai aproape de reality, e grea. Cu 19 copii care se distreaza non stop, una dintre cele mai grele secvente de filmat a fost cea in care e pierdut unul dintre ei.

De fiecare data cand se dadea replica – ”s-a pierdut Radu” – cineva radea sau il arata pe Radu unde se afla in afara cadrului.

strajerii filmari 1

Din perspectiva copiilor, filmarile – cu toate provocarile si efortul fizic – au fost mult mai simpatice decat munca pe care o au de facut acum: sa dea interviuri ca sa promoveze filmul. Spun ca asta e mai greu si ca nu le place, dar inteleg ca e parte din ”meserie”.

Din perspectiva adultilor… nu stiu ce sa zic:))). Sa stai cu 19 de copii mititei 10 zile, in padure, la cort, si sa-i pui sa faca niste lucruri repetitive la program fix 10-12 ore pe zi, fara ca ei sa se prinda ca e munca, mi se pare a fi magie.

Banuiesc ca Vasile Calofir si Florentina Tilea – actorii adulti care au stat cu copiii cel mai mult si n-au avut timp de odihna nici in pauzele de filmare pentru ca trebuiau sa faca in asa fel incat copiii sa nu se plictiseasca – au plecat cu mai putine kilograme in dotare si cu cateva fire de par alb in plus.

Dar stiu sigur ca astia micii ii iubesc foarte tare, ca ii considera prietenii lor. Si mi se pare minunat ca la varsta lor sa aiba un asemenea privilegiu si asemenea amintiri.

In vara aceasta se filmeaza Strajerii partea a II-a, de data asta au scenariu serios si au de invatat multe replici. Au crescut cu totii, s-au obisnuit cu camerele de filmat, in plus regizorul le-a descoperit temperamentele si poate sa scrie replici gandite pentru ei.

*

Daca aveti copii de 8-12 ani, duceti-i la acest film de vacanta. O sa se bucure, o sa invete cateva lucruri simpatice si vor creste odata cu cativa copii actori cu care se vor identifica de la an la an daca productia va continua.

E o vreme buna pentru cinematografia noastra care incepe sa produca filme pentru cat mai multe categorii de public.

Strajerii intra de maine, 25 iunie, in cinematografele din toata tara. Sa va duceti copiii la film.

strajerii filmari 4

3246
Once-Upon-A-Time-In-Hollywood-Quentin-Tarantino-Leonardo-DiCaprio-2018-CinemaConLeonardo DiCaprio, Brad Pitt, Al Pacino, Kurt Russell, Tim Roth in viitorul film al lui Quentin Tarantino –

Leonardo DiCaprio, Brad Pitt, Al Pacino, Kurt Russell, Tim Roth in viitorul film al lui Quentin Tarantino –

Jumatate din Hollywood joaca in cel mai recent film al lui Quentin Tarantino, One upon a time in Hollywood, o productie care – conform regizorului – se va apropia cel mai mult de Pulp Fiction dintre toate filmele sale.

Leonardo DiCaprio, Brad Pitt, Al Pacino, Kurt Russell, Tim Roth, Michael Madsen, Burt Reynolds sunt printre actorii care dau viata evenimentelor din 1969 cand actrita Sharon Tate – sotia regizorului Roman Polanski – a fost ucisa.

In rolul lui Tate a fost distribuita Margot Robbie, iar printre actorii distribuiti surprinzator se afla Damian Lewis (pe care-l stiti din Homeland sau Milionaire) care joaca rolul lui Steve McQueen.

Margot-Robbie-Sharon-Tate2

steve mcqueen damien lewis

Filmarile au loc chiar in aceste zile la Los Angeles, iar premiera va fi in 9 august 2019 la 50 de ani de la incident.

Tarantino spune ca nu este o biografie, ca nu va respecta in detaliu adevarul istoric, ci e mai degraba o radiografie a Hollywoodului in perioada hippy a anilor 60-70.

Filmul are ca rama de povestire actiunile unui actor si ale dublurii sale din filme, in perioada crimelor lui Charles Manson.

Iata si un trailer – teaser despre film

3273
julian-barnesde citit: Julian Barnes – Singura poveste –

de citit: Julian Barnes – Singura poveste –

Cea mai recenta aparitie editoriala Julian Barnes in romaneste, Singura Poveste, a fost si cea mai vanduta carte a editurii Nemira la recentul targ Bookfest.

Asta arata ce baza mare de fani are Barnes in Romania, dar si ce intelept au fost ce de la  Nemira sa cultive si sa creasca o colectie de autor cu 15 titluri Barnes.

*

Eu sunt dintre fanii Julian Barnes. Il iubesc pentru modul in care stie sa descrie relatiile de iubire fara sa foloseasca sabloane, pentru modul in care merge in profunzime pe mai multe straturi, cu un amestec de umor si autoironie.

Pentru felul in care te lasa sa patrunzi in mintea personajelor sale, antropologic si sociologic.

*

Cea mai recenta aparitie, Singura Poveste este o carte nostalgica, despre un domn ajuns la varsta a III-a care isi reaminteste povestea de dragoste care l-a definit. Avea 19 ani, iar iubita lui -Susan- era cu 30 de ani mai in varsta, avea sot si doi copii.

Ce m-a cucerit pe mine la carte, dincolo de povestea nostalgica, analitica si asezata cumva in oglinda (ceea ce lui i se pare a fi succesul personal – charisma – in cucerirea lui Susan, un capitol mai incolo se dovedeste doar o plasa de salvare pentru ea), e structura cartii.

Cartea e impartita in 3 capitole, in primul Paul – tanarul indragostit – povesteste actiunea la persoana I ”eu fac, eu spun”, il al doilea actiunea e la persoana a II-a ”faci, spui”, desi tot Paul povesteste, iar in capitolul ultim se indeparteaza si mai tare de actiune si povestea e la persoana a III-a (el face, el spune) cu frazele din ce in ce mai lente, mai lungi , cum e si ritmul vietii personajului principal.

Pentru mine Singura poveste, dincolo de scriitura minunata a lui Barnes, e o carte despre descompunerea iubirii prin varsta. Cum se descompune iubirea lui Susan odata cu batranetea ei – si cu pierderea capacitatilor fizice si mentale, dar si cum se destrama iubirea lui Paul odata ce inainteaza in varsta si incepe sa depaseasca ”cocosismul” de la tinerete.

Singura Poveste e un recviem pentru o dragoste pierduta, dar care te-a definit ca om. E o carte greu de purtat dupa lectura, vor fi multe secvente care va vor urmari, dar asta e parte din farmecul lui Julian Barnes.

singura poveste

Cartea poarta si insemnele blogului meu ceea ce, pentru un fan de Barnes cum sunt eu, e un foarte mare compliment. Multumesc Editurii Nemira ca mi-a facut o asa mare bucurie.

 

2144
Cethosia_cyane(de vazut) Se deschide expozitia cu fluturi exotici la Muzeul Antipa –

(de vazut) Se deschide expozitia cu fluturi exotici la Muzeul Antipa –

De astazi se intoarce la Muzeul Antipa, in sera din spate, o expozitie care e o mare bucurie si pentru copii si pentru adulti.

Zeci de fluturi exotici, vii, specii remarcabile si foarte spectaculoase ca aspect sunt foarte foarte aproape de vizitatori.

Daca nu ati fost niciodata, va spun ca fluturii vin si se aseaza pe voi, puteti avea portocale sau flori in mana si vin se stau pe ele…

Printre speciile din expozitia de acum (care e deschisa pana pe 16 eptembrie) o sa vedeti  fluturele impărat (Morpho peleides), fluturele cap-de-bufniță de bananier (Caligo eurilochus), fluturele coada-rândunicii-de-smaragd (Papilio palinurus), roșcatul cu aripi dantelate (Cethosia biblis), fluturele coadă de coțofană (Graphium agamemnon), fluturele flacără vie (Dryas iulia) și fluturele de malachit (Siproeta stelennes).

Iata-i mai jos, dar mai sunt multi alti fluturi. Si imaginati-va copilul dvs care intra intr-o sera plina de fluturi super colorati.

Un bilet de intrare este 10 lei pentru copii, studenti si pensionari si  12 lei pentru adulți. Copiii cu vârsta mai mica de 3 ani au accesul gratuit in expoziție.

Cethosia_cyane Dryas iulia gdr-caligo-eurilochus-04384 Graphium_agamemnon_tailed_jay_green_spots_20071206 images maxresdefault Morpho_peleides_qtl1 Papilio_palinurus(gwz) Siproeta stelennes

1439
cartiConcurs Bookfest 2018 – am de dat 4 vouchere de 100 ron fiecare! –

Concurs Bookfest 2018 – am de dat 4 vouchere de 100 ron fiecare! –

UPDATE: castigatorii sunt Elena Hapaianu, Monica Saulea, Nicula Dragos, Ana Maria Laszlo

veti primi detalii pe mail.

multumesc tuturor celor care ati comentat si ati recomandat carti. revin intr-o postare separata cu recomandarile mele de scriitori americani

Numai maine nu-i poimaine si vine Bookfestul peste noi. Ca in fiecare an, gratie organizatorilor, am si anul acesta de daruit vouchere pe care le puteti folosi la cumparaturi la standurile editurilor.

Am patru vouchere, dau cate unul pe cap de cititor. Un voucher poate fi cheltuit la standul unei singure edituri, alegeti carti in valoarea lui si nu se reporteaza banii nefolositi spre alta editura.

Cum le dau?

M-am gandit sa facem cu totii o lista de cumparaturi super smart si de citit cu drag pentru orice vizitator.

Asa ca, pentru a va putea inscrie la tragerea la sorti pentru un voucher va rog sa recomandati o carte din oricare dintre categoriile de mai jos:

autor american,

biografie, jurnal

carti motivationale, educationale

(later edit:  sunteti prea destepti – comentati mai mult decat cerintele, va multumesc… nu e nevoie sa scrieti 3 carti, doar una singura din oricare categorie:) )

Puteti sa lasati comentariile voastre pana pe 29 mai, ora 16.00. La ora 20 stabilim castigatorii si de miercuri incolo, la targul de carte cu voi!!! Cand anunt castigatorii, promit sa las si o lista de autori americani absolut minunati pe care i-ati putea citi cu drag

*

Salonul Internațional de Carte Bookfest va avea loc în perioada 30 mai – 3 iunie, în noul pavilion B2 de la Romexpo. Invitatul de Onoare al acestei ediții este Statele Unite ale Americii.

Intrarea este liberă iar expozanții – cele mai importante edituri din România – îi așteaptă pe vizitatori cu cele mai bune cărți la cele mai bune prețuri, o mulțime de lansări și evenimente interactive. Copiii vor fi vedete ale acestei ediții, care prinde sărbătoarea de 1 iunie chiar în mijlocul celor cinci zile de Bookfest.

Salonul Internațional de Carte Bookfest este organizat de Asociaţia Editorilor din România, sub egida Federației Editorilor din România, cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale. Pentru al treilea an consecutiv, Salonul Internațional de Carte Bookfest este organizat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.

 

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!