Category : culturale

the-little-prince-best-quotes-cover-800x469Micul Print are 75 de ani – cateva povesti despre istoria de dragoste din spatele nuvelei –

Micul Print are 75 de ani – cateva povesti despre istoria de dragoste din spatele nuvelei –

Saptamana trecuta Micul Print a facut 75 de ani.

Cartea scris de Antoine de Saint Exupery este una dintre cele mai cunoscute in intreaga lume, a fost tradusa in peste 300 de limbi si dialecte, e considerata una dintre cele mai bine vandute carti din toate timpurile. Ca sa avem o imagine corecta, e bine sa stiti ca anual se vand 2 milioane de carti cu aceasta nuvela.

Dincolo de mesajele care par o analiza inspirationala a relatiilor dintre adulti, Micul Print e o poveste in care si-au gasit loc o multime de trimiteri din viata lui Antoine de Saint Exupery.

Tonio, cum ii spunea sotia sa – Consuelo, era aviator si lucra pentru posta transportand colete peste desertul Saharei. Cu trei ani inainte de a scrie nuvela a avut un accident si s-a prabusit in desert, fiind la un pas de moarte nu doar din cauza socului prabusirii ci si a deshidratarii (aveau un termos de cafea si putin vin cand s-au prabusit).

Se spune ca o parte din gandurile din Micul Print sunt trimiteri la halucinatiile pe care le-a avut in cele 3 zile de mers prin desert, extrem de deshidratat. (au fost salvati de un beduin pe care l-au intalnit intamplator).

In nuvela sunt cateva trimiteri la viata lui amoroasa tumultuoasa. Era casatorit cu Consuelo, o aristocrata din El Salvador, dar avea cateva amante. Una dintre ele, la New York, jurnalista Silvia Hamilton Reinhardt, cea careia ii este atribuit, ca inspiratie si metafora, personajul vulpii si vorbele “limpede vezi doar cu inima”. Manuscrstul i-a fost daruit lui Reinhardt care, ani mai tarziu, dupa ce ajunsese o nuvela faimoasa in toata lumea, l-a donat bibliotecii Morgan.

Trandafirul din poveste e o trimitere la sotia lui, careia ii spunea The Rose de fiecare data cand incerca sa o impace dupa o escapada in care nu stia multe zile nimic despre el.

Asa arata Consuelo Consuelo_en_1942_à_Montréal

Si asa arata domnul Saint Exupery saint exupery

Exista doua carti foarte frumoase despre viata lui Saint Exupery (intre sutele de carti care analizeaza opera si viata lui).

Una scrisa din perspectiva lui, biografia scrisa de Stacy Schiff, o carte care reuseste sa surprinda dragostea lui pentru zbor intr-un mod atat de intim incat o sa vreti sa simtiti aerul cum il descrie el. ( eu am vrut – si am si facut-o – sa sar cu parasuta dupa ce am citit aceasta carte).

Si cea de-a doua dintr-o perspectiva mai feminina, scrisa de Consuelo. De fapt publicata dupa moartea ei la cativa ani buni, cand din intamplare cei care au avut grija de ea pe ultima perioada a vietii au gasit manuscriul. Cartea e formata din scrisorile pe care si le trimiteau cei doi, mai ales scrisorile lui Consuelo si arata si relatia lor complicata, dar si lumea grea si adanca in care obisnuiau sa ajunga gandurile lui Antoine de Saint Exupery. Cea de-a doua carte se numeste Povestea Trandafirului ( The Tale of the Rose).

iata cateva dintre gandurile lui Consuelo:

“I look sad because I don’t have the courage to escape from you. And I think I don’t want to understand the truth: for you, I am nothing but a dream. You like to play with life, you’re not afraid of anything, not even of me. But I want you to know that I am not an object or a doll: I don’t change faces on command, I like to sit down every day in the same place, on my own chair, and I know that you, you like to leave, to go to a new place every day. ”

“Nothing belongs more fully to an artist than his creation – even if you give him your youth, your money, your love, your courage, nothing belongs to you.”

Mai jos cateva dintre desenele, obiectele de arta inspirate de Micul Print in acesti 75 de ani.

(eu port mereu un inel pe care scrie “limpede vezi doar cu inima”, creat de Carla Szabo)

inel

 

Daca vreti sa daruiti obiecte cu insemnele Micului Print e bine sa stiti ca exista un magazin boutique specializat. Il gasiti aici.

***

27-little-prince.w600.h315.2x  le-petit-princelittle prince art little prince little_prince__his_rose_by_citrusfoam-dajeesu little_prince_by_zerorinn-d9e2xd8 lpp-statue Nuria Balaguer The Little Prince - Art Exhibitions by French artist Arnaud Nazare the_little_prince_3d_01_bestmoviewalls_by_bestmoviewalls-d9hq4fm The+Little+Prince Woo Hee Kwon , 'The Little Prince' illustration

 

3981
vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-2(Foto) O cladire ca o padure verticala in mijlocul orasului –

(Foto) O cladire ca o padure verticala in mijlocul orasului –

Un architect belgian a cucerit Franta cu un proiect pentru orasul Angers – o cladire care arata ca o mini padure in mijlocul oraului.

Vincent Callebaut si-a numit cladirea Arboricole si a gandit-o pentru cei care sunt numiti millenials – tinerii cu varsta intre 25 is 35 de ani.

Cladirea contine 50 de apartamente, o terasa bar, o berarie, o galerie de arta si o sala de concerte. Fiecare balcon are propria gradina,  acoperisul are panouri solare iar structura si forma cladirii o fac mai usor de incalzit sau de aerisit, folosind energa naturala.

Cladirea dezvolta un nou concept pentru constructiile in marile orase – arhitectura verde – cu paduri verticale care ii dau proprietarului ca traieste ca-n vacanta. In plus plantele sunt alese in asa fel incat sa compenseze umiditatea, sa creeze un aspect vizual placut si, in unele situatii, sa filtreze lumina.

E incredbil cum gandeste omul acesta ca ar trebui sa arate cladirile in marile orase si sper din tot sufletul sa vedem curand asemenea constructii in preajma noastra.

vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-1 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-2 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-3 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-4 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-5 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-6 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-7 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-8 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-9 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-12 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-13 vincent-callebaut-vertical-garden-concept-angers-14

1546
sakaeIncredibile flori bijuterie facute din … rasina!! –

Incredibile flori bijuterie facute din … rasina!! –

Lumea accesoriilor si a bijuteriilor fantezie e atat de mare incat pare ca nimic nu te mai poate surprinde. Iata insa o artista japoneza care face accesorii – flori – pentru cocurile japonezelor cand sunt imbracate in kimono-urile de ceremonie.

Florile sunt atat de spectaculoase si de apropiate de realitate (desi sunt imaginare, nu sunt reproduceri ale unor flori reale) incat au depasit granitele tarii si au inceput sa fie achizitionate de femei din lumea intreaga pentru a-si accesoriza tinutele zilnice.

Pe artista o cheama Sakae, iar site-ul ei cu mai multe creatii il gasiti aici.

Tot ceea ce vedeti mai jos e facut din fir de litza si rasina.

Blue Pink Pink-flower Purple Red sakae 1 sakae 2 sakae White-flower

1834
mollat cover(foto) O librarie din Franta isi face cititorii parte copertile cartilor –

(foto) O librarie din Franta isi face cititorii parte copertile cartilor –

In epoca in care se vand tot mai putine carti printate, iar librariile trebuie sa vanda si alte accesorii ca sa poata iesi bine la capitolul business, in Franta exista o librarie independenta care e extrem de creativa si a gast cai foarte simpatice sa-si creeze comunitati in online pentru a le aduce apoi in librarie.

Libraria se numeste Mollat si are un site foarte simpatic si interactiv pe care-l gasiti aici, dar a devenit celebra in toata lumea pentru un proiect pe care-l face pe instagram in care cititori sunt integrati – cu chipul sau corpul – in coperti de carte.

Mi se pare super simpatic proiectul, dar nu ma prind daca au angajat un om special pentru asta pentru ca le iese foarte bine si cred ca e cineva care ste multa geometrie si are o cultura vizuala foarte buna ca sa poata face asa ceva live in librarie.

iata cateva dintre copertile dn proiect.

2552
audreyThe Audrey Hepburn Way of life – 12 ganduri despre feminitate, familie si stil –

The Audrey Hepburn Way of life – 12 ganduri despre feminitate, familie si stil –

Audrey Hepburn e considerata una dintre cele mai frumoase femei din lume, o femeie cu o atitudine si un stil pe care multe tinere isi doresc sa-l imite.

Cum am citit zilele trecute cartea How to be Lovely: The Audrey Hepburn Way of life, m-am gandit ca astazi de 8 martie, un dar frumos ar fi cateva dintre regulile dupa care si-a cladit ea viata.

Ca sa aveti putin context, Audrey s-a nascut in Belgia, mama ei era baroneasa, iar tatal ei era un om de afaceri irlandez.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, parintii s-au despartit, iar Audrey a plecat cu mama ei in Olanda unde a trait o vreme in conditii de maxima saracie, apoi s-a mutat la Londra. Oricat de sarace au fost, mama sa a avut grija ca Audrey sa ia lectii de balet si sa citeasca foarte mult. Cand s-a mutat la Londra, Audrey a facut modeling pentru ca era inalta si foarte slaba, dar a si cantat si dansat in baruri de cabaret.

Abia dupa 8 ani de munca grea prin cabaret, a fost descoperita la un casting din intamplare si distribuita in filmul Vacanta la Roma, desi nu avea deloc cursuri de actorie.
I-au spus “Ai facut balet, ai disciplina, asta e tot ceea ce conteaza. In rest inveti pe platourile de filmare.”

N-a avut o viata amoroasa foarte lina, a fost casatoruta de doua ori si a avut doi baieti, iar catre finalul vietii a locuit alaturi de un actor olandez, Robert Wolders, pe care l-a considerat adevaratul ei sot desi nu s-au casatorit niciodata.

Impactul personalitatii ei in film, in actunile umanitare (a fost ambasador UNICEF), in moda ( a fost muza lui Hubert de Givenchy) se rezuma frumos si metaforic printr-o intamplare din 2015. Primul robot umanoid a fost modelat dupa chipul si corpul ei.

Iata cateva dintre gandurile ei din cartea How to be Lovely: The Audrey Hepburn Way of life

How to be Lovely The Audrey Hepburn Way of life

1. Am nevoie adesea sa fiu singura. Sunt foarte fericita daca pot sa stau singura de sambata seara pana luni dimineata in apartamentul meu. Asa imi incarc bateriile.

2.Sunt introverta. Pot sa fiu foarte singura intr-o aglomeratie de oameni. De fapt, eu iubesc sa ma plimb cu cainii prin parc, sa ma uit la copaci, la flori, la cer. Stiu ca pe multi ii sperie singuratatea, dar pe mine ma ajuta. Pot sa-mi fiu propriul companion, fara sa ma plictisesc.

audrey-hepburn

3. Oamenii au o multime de frici, dar cele mai multe sunt la mare departare de ei si le sunt si necunoscute, in esenta. Oamenii se tem de moarte, o stare prin care n-au trecut, se tem sa aiba o cariera pe care n-au avut-o. Stiu aceasta teroare pe care ti-o genereaza propriile frici. Eu am luat viata asa cum a venit, fara sa ma sperii. Am stiut insa ca fiecare pas facut in fata ma va schimba si nu voi mai fi la fel ca inainte.

4. Cand esti tanar e normal sa ai modele. Eu voiam sa fiu ceva intre Elisabeth Taylor si Ingrid Bergman. Nu mi-a iesit sa fiu ca niciuna dintre ele.

5. Am fost genul de persoana care am incercat sa obtin cel mai bun din ce am. Am fost foarte slaba, foarte inalta si n-am avut nimic cu adevarat spectaculos. Ma gandeam chiar ca sunt atat de urata ca nimeni nu o sa vrea sa se casatoreasca cu mine. Dar cel mai important lucru din viata mea este ca am reusit sa traiesc si cu ce am avut bun, dar si cu partile rele. Si cu greselile mele, dar si cu victoriile si sa ma impac cu gandul ca asa a fost sa fie, in conditiile in care eu am incercat sa fac tot ce pot mai bine.

6. Sunt departe de ceea ce mi-ar placea sa devin ca fiinta umana, dar stiu ca nu am facut chiar lucruri neinseamnate pana la urma.

Audrey_Hepburn_1956

7. Scopul meu in viata n-a fost sa am lux. Cand eram copil voiam o casa cu o gradina. Pe care le am acum. Atat am visat, si visul s–a implinit.

8. E un lucru important la copii pe care adultii nu trebuie sa-l strice. Copiii au doar prieteni, nu si dusmani. Mi-am crescut copiii rugandu-i sa nu creada niciodata ca sunt diferiti de altii. Toti suntem la fel.

9. Am o mare admiratie pentru femeile care pot face cele trei lucruri importante care ne definesc – sa aiba o cariera, sa isi ingrijeasca cu mare atentie sotul si sa-si creasca copiii cu intelepciune.

10. Faptul ca fac filme nu inseamna ca micul dejun se pregateste singur acasa, sau ca nu mai trebuie sa fac lectii cu copiii mei. Functionez in continuare ca o femeie care are grija de casa ei.

audrey family

11. Mama nu a fost o persoana afectuoasa. E fost o mama fabuloasa, dar cu o disciplina Victoriana pe care mi-a imprimat-o si mie. La fel si etica. Era foarte stricta si ne cerea foarte mult noua copiilor ei. Avea multa dragoste in ea, dar nu putea sa ne-o arate.

12. Sex appeal-ul este ceva ce simti inauntrul tau. Este mai degraba sugerat decat aratat. Am inteles repede ca nu sunt atat de bine “echipata” ca Sophia Loren sau Gina Lollobrigida, dar am inteles la fel de repede ca si in cazul lor succesul e mai degraba despre atitudine si sex appeal, nu despre dimensiunile unor parti ale corpului.

3916
cover intagram oscar 2018Ce au postat pe instagram vedetele de la Oscar 2018 –

Ce au postat pe instagram vedetele de la Oscar 2018 –

In fiecare an la Oscaruri imi place sa ma uit pe instagramul vedetelor implicate pentru mici secvente de realitate. Controlata, desigur, dar mai aproape de realitate decat imaginile de pe covorul rosu.

Am facut o selectie si pentru editia 90 a premiilor Oscar a unor imagini de pe instagram, cu o remarca despre doamna Jane Fonda care a invatat incredibil de bine sa foloseasca social media , dar sa si pastreze misterul de diva.
(cum au fost imbracate aceste doamne, vedeti aici)

Laura Dern

laura-derndern2

 

Ashley Judd

 

ashley judd

Molly Sims

molly sims

Olivia Munn

olivia munn

 

Nicole Kidman a fost vedeta instagramului la aceasta editie a Oscarurilor. A pus imagini de la repetitii, de la pregatirea sa “de beauty”, dar si un filmulet “real life” cand s-a intalnit pe drumul catre echipa sa de beauty cu un autobuz cu turiste cu care a intrat in dialog.

si o imagine facuta cateva minute mai tarziu cand Nicole Kidman s-a intalnit cu echipa sa de beauty si au trecut la treaba:)

  @margotrobbie x @chanelofficial   O postare distribuită de Bryce Scarlett (@brycescarlett) pe

  OK off I go! Here’s a sneak peak! 😉 #Oscars #Oscars2018   O postare distribuită de Jane Fonda (@janefonda) pe

Viola Davis (care este o persoana atat de solara si vesela, departe de rolul sau din How to get away with murder) s-a fotografiat cu familia sa inainte de ceremonie. 

  ❤️   O postare distribuită de Viola Davis (@violadavis) pe

Dupa ceremonie au inceput petrecerile, deci va fi un nou val de fotografii pe instagram. Iata un cadru de la petrecerea lui Elton John

My favorite men :) @eltonjohn @liamhemsworth O postare distribuită de Miley Cyrus (@mileycyrus) pe

2477
cover oscar 2018(foto) Oscar 2018 – peste 50 de tinute cu bune si rele, dar si cateva observatii despre ceremonie –

(foto) Oscar 2018 – peste 50 de tinute cu bune si rele, dar si cateva observatii despre ceremonie –

La editia 90 a premiilor Oscar au fost mai multi actori pe care-i stim mai degraba din serialele de televiziune decat de pe marile ecrane.
Asta e prima observatie despre Oscarurile acestui an si arata indirect cam unde s-a mutat centrul de interes (si banii) in aceasta industrie.

A fost o editie militantista (cu Time’s Up dar si multa sustinere pentru persoanele de culoare si pentru imigranti – bine, au fost si foarte multi actori de culoare pe scena).

Cu Frances McDormand care a castigat Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol principal si care le-a rugat pe toate femeile nominalizate sa se ridice in picioare ca sa le vada toti producatorii si sa le ajute in proiectele viitoare.

A fost o editie emotionanta (Gary Oldman – cu primul sau Oscar in aceasta noapte pentru intruchiparea lui Churchill in Darkest Hour, care a multumit printre altele mamei sale care are 99 de ani si l-a urmarit de acasa)

Personal, ma bucur ca The Shape of Water n-a castigat foarte multe premii pentru ca, dupa mintea mea, e o peltea plina de clisee. A castigat 4 statuete printre ele cel mai bun regizor si cel mai bun film, iar asta o sa fie suficient pentru spectatori ca sa se duca sa-l vada.
Imi pare rau ca Christopher Nolan n-a castigat cu Dunkirk pentru ca acolo era chiar o capodopera, dar cred ca oamenii se asteapta de la Nolan sa fie mereu la acest nivel si nu il mai premiaza pentru excelenta pe care o reprezinta prin esenta fiintei lui.

La capitolul fashion am avut mult alb, 3 rochii rosii care au semanat foarte tare, ceva ciudatenii si – din nou – divele absolute s-au dovedit doamnele ecranului din anii 80-90.(cu un moment absolut genial cu Jane Fonda si Helen Mirren prezentand un premiu)

fonda mirren

Adam Rippon
adam rippon

Alejandro Gonzales Inarritu si Maria Eladia Hagerman
Alejandro Gonzalez Inarritu and Maria Eladia Hagerman

Allison Janney
Allison Janney

Allison Williams
Allison-Williams

Andra Day
Andra Day

Ashley Judd
Ashley Judd

Caleb Landry Jones
Caleb Landry Jones

Chadwick Boseman
Chadwick Boseman

Christopher Nolan si sotia sa, productorul, Emma Thomas
Christopher Nolan and producer Emma Thomas

Danny Glover si sotia, Eliane Cavalleiro
Danny Glover and Eliane Cavalleiro

Dee Rees (regizor) si Sarah Broom
Dee Rees (left) and Sarah Broom

Diane warren
Diane Warren

Donald Sutherland
Donald Sutherland

Eiza Gonzalez
eiza gonzalez

Elisabeth Moss
elisabeth moss

Emily Blunt
emily blunt

Emma Stone
emma stone

Eva Marie Saint
Eva Marie Saint

Gael Garcia Bernal
Gael Garcia Bernal

Gal Gadot
gal gadot

Gary Oldman si Gisele Schmidt
Gary Oldman and Gisele Schmidt

Gina Rodriguez
Gina Rodriguez

Greta Gerwig
Greta Gerwig

Haley Beennett
Haley Bennett

Helen Mirren
Helen Mirren

James Ivory ( a castigat Oscarul pentru cel mai bun scenariul adaptare – Call me by your name)
James Ivory

Jane Fonda
jane fonda

Jennifer Garner
Jennifer Garner

Jennifer Lawrence
jennifer lawrence

Steven Speilberg si Kate Capshaw
Kate Capshaw and Steven Spielberg

Kobe Bryant si sotia Vanessa Laine Bryant ( Kobe, probabil unul dintre cei mai mari baschetbalisti din toate timpurile, a castigat un Oscar pentru scurt metraj animat!!!! )
Kobe Bryant  Vanessa Laine Bryant

Laura Dern
Laura Dern

Laura Louie si Woody Harrelson
Laura Louie and Woody Harrelson

Laurie Metcalf
Laurie Metcalf

Lupita Nyong o
lupita nyong o

Margot Robbie
margot robbie

Mary J Blige
Mary J. Blige

Matthew McConaughey si sotia Camila Alves
Matthew McConaughey and Camila Alves

Meryl Streep
meryl streep

Molly Sims
Molly Sims

Nicole Kidman
nicole kidman

Octavia Spencer
Octavia Spencer

Rita Moreno
Rita Moreno

Salma Hayek
Salma-Hayek-2.nocrop.w512.h2147483647

Sandra Bullock
Sandra Bullock

Sandy Martin
Sandy Martin

Saoirse Ronan
saoirse ronan

saoirse-ronan-2

St Vincent ( e o cantareata americana, castigatoare de Grammy, care s-a gandit sa incalce protocolul pentru, cred, putin mai multa imagine)
st-vincent

Tiffany Haddish
Tiffany-Haddish

Viola Davis
Viola Davis

Whoopi Goldberg
Whoopi Goldberg

Kim Morgan si Guillermo del Torro ( a castigat Oscarul pentru cea mai buna regie)
Writer Kim Morgan and director Guillermo del Toro

Zendaya
Zendaya

Zoey Deutch
Zoey deutch

si bonus track, aceasta tanara dansatoare, vedeta de instagram in america, Violeta Komishan pe care o suspectez ca e romanca si care s-a afirmat la aceasta editie a premiilor Oscar cu o rochie care a lasat sa se vada sanii in intregime.

violeta komishan

4630
oscar 2018(dosar) Cateva lucruri in culisele ceremoniei Oscar, cu numarul 90, din aceasta seara –

(dosar) Cateva lucruri in culisele ceremoniei Oscar, cu numarul 90, din aceasta seara –

La noapte se intampla editia cu numarul 90 a premiilor Oscar, asa ca iata cateva informatii simpatice care va vor duce putin in atmosfera de la Los Angeles.

Scena va arata ca in fotografia de mai jos si e formata din cristale si oglinzi, o trimitere la scenele de pe Broadway. Ceremonia va fi prezentata de Jimmy Kimmel (ca si anul trecut) si se asteapta ca dupa penibilul moment de anul trecut cand Faye Dunaway si Warren Beatty au anuntat un alt castigator, tot ei sa vina sa anunte si anul acesta Oscarul pentru cel mai bun film. ( n-a fost vina lor anul trecut, cineva i-a dat un carton gresit doamnei Dunaway)

ringoflights

Onorariul pe care-l primeste Kimmel pentru aceasta seara este de 15.000 de dolari, dar e absolut evident ca nu face asta pentru bani (el primeste anual pentru show-ul de televiziune, undeva la 15 milioane de dolari).

Altfel, si la aceasta editie va fi putina politica. Avem deja un producator sirian care locuieste in Turcia, Kareem Abeed, nominalizat pentru documentarul Last Men in Aleppo care nu a primit viza sa intre in Statele Unite, deci nu va fi diseara la ceremonie.

#metoo si Time’ Up ajung si la Oscar, nu doar prin actiuni motivationale ci i prin restrictii si cate un mic scandal. Jennifer Lawrence si Jodie Foster vor prezenta Oscarul pentru cea mai buna actrita , incluindu-l pe Casey Affleck care a fost acuzat de hartuire sexuala.

Nici Ryan Seacrest nu se simte prea bine ( si el e acuzat de hartuire sexuala de catre stilista cu care a lucrat multi ani) dar va face in continuare show-ul de pe covorul rosu pentru E! entertainment. Dat find scandalul, unele vedete au refuat sa fie intervievate de el pe covorul rosu.

E deranj mare cu securitatea participantilor si in acest an. Peste 500 de politisti sunt plasati in zona ca sa coordoneze traficul in cartier, mai ales ca in perimetrul mall-ului in care este sala de desfasurare a ceremoniei, tot traficul va fi inchis inclusiv pentru pietoni. Pe langa politisti in perimetru se vor afla pompieri, membri ale fortelor speciale, lunetisti si alti oameni bine echipati in caz de avarie.

Primaria factureaza catre Academia Americana de film serviciile de Securitate si de curatenie legate de acest eveniment. Anul acesta factura a fost de 340.000 de dolari cu 40.000 mai mult decat anul trecut.

Cum e o editie aniversara, petrecerea de dupa – adica Balul Guvernatorilor – are ca tema istoria Academiei de fim. Asta inseamna ca in sala  in care va avea loc petrecerea vor fi o multime de obiecte din filme devenite iconice. Printre ele va fi si peruca pe care a purtat-o Audrey Hepburn in  “Breakfast at Tiffany’s.”

Facebook are exclusivitate – ca retea social media – si in acest an pentru a transmite culisele show-ului si ceremonia de pe covorul rosu. Pe paginile  Academy of Motion Picture Arts & Sciences si ABC, incepand cu ora 3.30 la noapte, puteti vedea cerenomia de pe covorul rosu, iar in timpul show-ului interviurile din sala verde ale castigatorilor.

*

Factura aceea de 340.000 de dolari catre primaria Los Angelesului trebuie platita si ea cu niste bani, asa ca sponsorshipul si pachetele de sponsorizari sunt la putere. Iar orice brand plateste mai ales pentru a avea ceva vedete – nominalizate la Oscar daca se poate – la el in pravalie.

Asa se face ca de luni incoace in Los Angeles si in inprejurimi au fost o multime de activari in circuit inchis ale brandurilor care sunt sponsori, activari la care vedetele implicate in cerenomia cu nr 90 erau super rasfatate. Cateva exemple:

Joi a fost un eveniment care se numea Secret Room Events Red Carpet Gift Lounge la care vedetele puteau veni cu copiii si, in timp ce parintii beau un vin scump sau faceau un tratament cosmetic, copiii se jucau in compania unor personaje indragite de ei. La plecare vedetele au primit ceva cadouri – electronice care fac tratamente anti ageing, excursii in Bali sau in Caraibe.

Tot joi, intr-o alta activare in Beverly Hills a fost un show de prezentare de diamante, StyleLab’s Jewelry Suite, la care au mers cateva vedete dar mai ales stilisti care erau preocupati de ultimele retusuri ale tinutelor starurilor pe care le au in grija. Cadoul pentru vedeta care poarta o bijuterie de la domnii care au facut activarea e o alta bijuterie amintire cu un diamant…

Vineri a fost un deranj mai mare cu WOW Creations Celebrity Gifting Suite, unde 125 de invitati, inclusiv nominalizatii din acest an, au primit daruri care au depasit 10.000 de dolari. In punguta cu cadouri a fost un membership la Toluca Lake Tennis si Fitness Club, ochelari de soare Parker, imbracaminte  Grande Maison de Blanc sau ciocolata Phillip Ashley Chocolates.

GBK’s Pre-Oscar Gifting Suite  a fost tot vineri unde chef Filippo Sinisgalli din Italia (un domn cu stele Michelin) le-a gatit nominalizatilor si a oferit drept cadou cateva cine pe care sa le gateasca acasa la unii intre ei. Si de la aceasta mica petrecere s-a plecat cu electronice super cool, cu excursii exotice (au avut trei versiuni de excursii in Portugalia, deci cineva din aceasta tara isi face bine treaba la capitolul turism).

Si ieri au fost multe petreceri cu spa, pentru ca doamnele trebuie sa fie relaxate inainte de chinul ceremoniei – 4 ore impaiate intr-o rochie incomoda si pe niste tocuri super inalte nu e o fericire pentru nimeni, dincolo de orice zambet de pe covorul rosu.

In aceasta noapte e insa raiul petrecerilor pentru ca odata terminata ceremonia incepe celebrarea victoriilor.

Oricum la capitolul petreceri – care au avut de fapt scopul promovarii filmelor nominalizate – de cateva saptamani e un iures general. Pare ca petrecerea de miercuri seara data de Vanity Fair pentru filmul “Call Me by Your Name” la Chateau Marmont a fost una dintre cele mai reusite (filmul are 4 nominalizari). Joi Vanity Fair a mai organizat o petrecere pentru femeile care s-au afirmat la Hollywood, iar duminica seara mai au una, imediat dupa ceremonia Oscarurilor. (numai organizator de evenimente la Vanity Fair sa nu fii in aceste zile pentru ca, practic, mori de oboseala)

4634
shutterstock_carti8 carti de daruit femeilor de 8 martie, pe tipologii de persoane

8 carti de daruit femeilor de 8 martie, pe tipologii de persoane

Stiu ca ne luati parfumuri, flori si martisoare, sunt foarte frumoase, ne bucuram tare, dar pentru ele uneori aveti nevoie de documentare –se intampla sa nu stiti ce parfum ne place…si e un buget mai generos.

Dar versiunea cea mai simpla – dincolo de flori – ar putea fi o carte simpatica prin care ati putea calatori prin alte lumi.

O carte cu mesaj.

Am ales cateva pentru voi, poate va inspira

Daca mama care primeste darul e grijulie, e genul emotional si empatic am doua sugestii – Juniper (KELLEY BENHAM FRENCH, THOMAS FRENCH)  sau Scanteia (KRISTINE BARNETT). Prima despre o fetita nascuta prematur, a doua despre o mama care a gasit calea sa vorbeasca cu fiul ei autist.

Daca mama e nostalgica si genul cochet, atunci i-ar placea sa citeasca Duduia – scrisorile din exil ale Elenei Lupescu – o lectie de istorie spusa cu gratie si o lectie despre cum poti sa vorbesti depre defectele altora intr-o forma foarte foarte diplomatica.

Daca avem o mama tanara, emotionata ca traieste si descopera bucuria unei noi vieti care creste langa ea, dar si dragostea profund neconditionata atunci propun sa alegeti o carte pe care nu are timp sa o citeasca acum, dar care o sa o bucure in cateva luni dupa ce va fi dormit si ea suficient: O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda (Ioana Chicet Macoveiciuc)

Daca daruiti o carte unei femei fara prea multe obligatii dar care e obisnuita sa judece lumea in alb si negru, fara nuante de gri, i-ati putea darui Parfumul (Patrick Suskind), o poveste despre un criminal in serie pe care il veti indragi si care v ava face sa va ganditi ca sunt multe nuante de gri in fiecare actiune a oamenilor. In plus e o capodopera de scriere, veti citi si veti simti diferte arome in nari.

Daca luam in calcul o carte pentru o femeie analitica, cerebrala, care doreste sa controleze cat mai mult din ce i se intampla atunci alegeti Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” (Haruki Murakami)

Daca aveti in familie sau printre cei apropiati, o femeie care-si cultiva misterul, e eleganta, rafinata – genul de femeie cu care vor sa semene toate celelalte neamuri desi o barfesc adesea -, daruiti-i Noveccento (Alessandro Baricco)

Daca vorbim despre o tanara romantica, gata oricand sa-si puna flori in par si sa se gandeasca la printi pe cai albi, atunci daruiti-I Lebedele de pe Fitfth Avenue (Melanie Benjamin)

Daca vorbim despre o adolescenta visatoare, introverta, care vi se pare ca nu stiti de unde sa “o mai luati” ca sa vorbiti ca alta data cu ea, daruiti-I Da mai departe (Catherine Ryan Hyde).

Daca vreti sa vedeti o multime de alte carti, asezate pe categorii, puteti face o vizita la eMAG aici  si gasiti inclusiv oferte speciale pentru aceste zile. Credeti-ma, o carte e un dar care nu se demodeaza niciodata.

2990
meryl streep katherine grahamDosar – Ce trebuie sa stiti despre filmul The Post, nominalizat la Oscar, inainte de a-l vedea –

Dosar – Ce trebuie sa stiti despre filmul The Post, nominalizat la Oscar, inainte de a-l vedea –

 

Pentru femeile care (mai) au legatura cu jurnalismul in Romania, filmul acesta va fi motivational: e despre lidership feminin (fara sa fie –foarte – feminist), e despre cum se face jurnalismul si cat de departe suntem noi si am fost dintotdeauna de asemenea jurnalism.

Dar filmul e o fictionalizare pentru efect artistic al unor intamplari dintr-o redactie de ziar care ar trebui sa ne invete sau sa ne aduca aminte despre niste valori din meseria asta.

Filmul The Post vorbeste despre momentul in care in America anilor 70, un angajat al unei organizatii non guvernamentale care se ocupa cu analiza si cercetarea unor aspecte legate de strategia militara a scos din arhiva secreta a Pentagonului documente care aratau ca razboiul din Vietnam aducea pierderi uriase statului american dar oficialii nu voiau sa-l opreasca pentru ca… ii interesa perceptia populatiei: sa nu fie considerati lasi sau slabi.

Documentele au ajuns la New York Times initial, reporterii de la NY Times au muncit 3 luni sa verifice informatiile si-au scris un articol care a facut valuri mari in America  dar le-a si adus o interdictie judecatoreasca pentru o viitoare publicare a documentelor in alte articole. (astazi aceste documente sunt publice integral si pot fi gasite aici)

The Washington Post a folosit acest moment, a facut rost de documente si  le-a publicat. Scriind un articol in 8 ore dintr-un teanc de hartii care nici macar nu erau asezate in ordine, au cautat cateva subiecte si editorul lor Ben Bagdikian a scris rapid un text.

A fost mai degraba o decizie despre a avea stirea cea mare si despre dreptul la libera exprimare decat despre o buna documentare pentru un articol.

prsht Peste ani intamplarea a fost povestita atat de Key Graham – publisherul ziarului la vremea respectiva in cartea ei Personal History ( o gasiti aici) , cat si de Ben Bradlee- editorul sef al ziarului in acel moment (in cartea A Good Life: Newspapering and Other Adventures) si daca vreti sa stiti povestea exact cum s-a intamplat, dar si sa va motivati sa mai faceti jurnalism intr-o Romanie care nu pune pret pe informatia corecta si documentata, cititi-le cartile.

Inainte de a merge sa vedeti filmul iata alte cateva detalii – din viata reala – de context:

Filmul ii este dedicat scenaristei  si regizoarei Nora Ephron (doamna cu Sleepless in Seattle, Tou’ve got mail, When Harry met Sally, Julie & Julia etc).

Atat Spielberg cat si Meryl Streep si Tom Hanks au lucrat cu Ephron, asa ca dedicatia e naturala. Ephron a fost unul dintre primii reporteri femeie cu putere de semnatura din redactia The Washington Post (in anii 60 femeile aveau voie sa faca doar documentare, nu semnau articole nici daca le scriau integral:) ), mai tarziu Ephron a fost casatorita cu  Carl Bernstein si el jurnalist la The Washington Post, implicat in publicarea documentelor din scandalul Watergate. Cei doi au divortat dupa 4 de ani de mariaj pentru ca Bernstein o insela cu o doamna politician.

Ma rog, Ephron s-a razbunat si a pus totul intr-o povestire care a si fost ecranizata, unde nu a fost deloc generoasa in descriere nici cu Bernstein, nici cu amanta acestuia. Filmul  se numeste Heartburn si i-a avut in rolurile principale pe Jack Nicholson si pe Meryl Streep.

Spielberg a primit scenariul filmului The Post cu 6 zile inainte de alegerile prezidentiale din America din 2016 si s-a gandit ca va avea un trend foarte bun in contextul in care in America va fi o femeie presedinte. A castigat Trump si lucrurile s-au schimbat radical. Spielberg spusese ca face filmul doar daca Tom Hanks si Meryl Streep sunt in rolurile principale. Ei au citit scenariul in februarie 2017 si au acceptat imediat.

Desi impreuna au facut peste 100 de filme, au 5 Oscaruri, 10 Emmy-uri si 12 Globuri de Aur, Tom Hanks si Meryl Streep nu s-au mai intalnit niciodata intr-un film pana la The Post.

Putin context despre femeile in America in anii 60 – 70.

Filmul The Post apare in Ro in acelasi timp cu o carte in care sunt descrise comportamentul si educatia, pregatirea pentru viata, a femeilor din lumea bogata a Americii acelor ani. Cartea se numeste Lebedele de pe Fifth Avenue, am mai scris despre ea aici. (De altfel Key Graham e descrisa in carte, cand e special guest star la o petrecere la New York, si e prezentata cu toata stangacia si lipsa ei de stil. In film, Spielberg e mai flatant cu Meryl Streep si ii da o nota in plus in stil si eleganta)

In acea vreme, femeile nu munceau. Erau crescute sa fie un fel de gheise – sa aiba grija de sotul si copiii lor, sa-i bine dispuna, sa-i hraneasca si sa-i educe (desi pentru asta aveau bone specializate). Asa ca atunci cand Katherine Graham a fost nevoita sa ajunga publisherul The Washington Post ( sotul ei care era de fapt publisherul s-a sinucis, iar ziarul era o afacere de familie – fusese cumparat de tatal ei  – asa ca nu a avut alta solutie) a avut de luptat foarte mult nu doar cu prejudecatile oamenilor, ci si cu propria educatie (avea 45 de ani si nu muncise nici macar o zi nicaieri): si-a luat profesori de economie, de public speaking si de management si a invatat foarte multi ani.

A avut oricum o viata foarte grea la The Washington Post pentru ca la cateva luni dupa scandalul Pentagon Papers (prezentat in acest film), a avut loc scandalul Watergate prezentat in filmul All the president’s men.

Fiica ei povesteste intr-un interviu in care vorbeste despre ce e adevarat si nu din productia hollywoodiana despre Pentagon Papers ca mama sa avea un simt special al stirii si al competitiei pentru stire. Si spune o anecdota amuzanta.

La cativa ani distanta de la scandal, Lally Graham Weymouth era jurnalist pentru New York Times si intervieva oameni politici importanti ai vremii. Asa a ajuns la o cina cu Papa Ioan al II-lea in resedinta privata a acestuia de la Vatican. Lally i-a povestit mamei ei intr-o discutie informala despre vizita din Roma ca Papa a intrebat-o despre scandalul Monica Lewinski (pentru ca tocmai se intamplasera dezvaluirile) iar Katherine Graham cum a inchis telefonul a dat stirea catre ziarul ei.

Si putin context Romania versus America in jurnalism.

Daca vi se pare ca e prea mult interventia avocatilor ziarului in investigatia jurnalistica, asa cum e ea prezentata in film, trebuie sa stiti ca este reala. Si astazi in America, chiar si in epoca fake news, publicatiile mari care se respecta au departamente legale cu zeci de angajati care nu fac decat sa verifice sursele din articole. Revista Vanity Fair a dezvaluit candva ca departamenul sau de „verificat informatii” are peste 100 de angajati si ca fiecare jurnalist preda articolul alaturi de o lista cu contacte unde pot fi verificate informatiile.

In Romania, de cand exista ziare n-am avut niciodata un business de presa construit pe etica. In anii 70, aceeasi perioada in care se desfasoara actiunea din film, noi aveam ziare controlate de partidul comunist, iar in anii 80 ele erau profund cenzurate de comunisti.

In anii 90, ziarele au fost create de oameni imbogatiti peste noapte care au folosit – dupa o schema pe care o stiau deja din comunism – publicatiile pentru propriile interese. Dupa cunostintele mele, nu stiu sa existe departament specializat in verificarea informatiilor care apar in ziare. Cel mult exista bunul simt al editorului responsabil de sectia respectiva, acolo unde exista.

*

Iata cum arata jurnalistii in realitate vs actorii din The Post.

meryl streep katherine graham tom hanks bill

6661
Fecioarele-1-1(Am vazut) Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu

(Am vazut) Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu

La teatrul Excelsior puteti vedea musicalul Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) care e o desfasurare de forte in actorie, dans si cantat care te incanta pur I simplu.

Ma asteptam ca spectacolul sa arate bine – in sensul visual (lumini, costume, estetica de pe scena) – pentru ca stiu ce face Razvan Mazilu si ii cunoc gusturile, n-ar lasa ceva la public care sa nu arate cat mai aproape de impecabil.

Ce nu ma asteptam e ca distinsele actrite de pe scena sa cante si sa danseze atat de mult si de bine. Pe unele dintre ele le-am mai vazut in muzicalurile precedente montate de Razvan Mazilu, dar pareau ca au si mai putin text si ceva mai putin de cantat (si pe alocuri mai usor)

De data aceasta au de cantat pe voci(!!!!) bucati corale din Bach, Pergolesi si Handel, dar si Beatles, Eric Clapton sau Rod Stewart, intr-un context dulce amar al povestilor unor adolescente care vor sa descopere viata odata cu o excursie la un concurs intre coruri de liceu.

Actritele sunt insotite pe scena de o orchestra cu doua piane, percutie si chitara bas…

Toata lumea canta LIVE!!!!

fecioarele 2-1 Fecioarele-1-1 Fecioarele-noastre

Textul are la bază romanul The Sopranos (Sopranele) de Alan Warner si are un premiul Oliver obtinut anul trecut, dar subectul e universal valabil si l-as recomanda mamelor cu adolescente sa mearga impreuna. Ar fi o dovada de incredere si o complicitate mama fiica de care isi vor aduce aminte multa vreme.

Limbajul e usor mai relaxat si apar unele cuvinte licentioase pentru ca sunt conversatii reale, autentice intre adolescente.

Spectacolul de la EXCELSIOR le include în distribuție pe Alina Petrică, Meda Topîrceanu, Aylin Cadîr / Ioana Mărcoiu, Daniela Tocari, Oana Pușcatu și Ana Bianca Popescu.

Orchestra este formată din Adina Cocargeanu – pian, Imola Tamás – percuție, Andreea Archip – pian și Dana Georgescu – chitară bas.

Razvan-Mazilu-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare-3

Pentru mine e o mare mirare si un mare mister ce face Razvan Mazilu de reuseste sa ii aduca in fata publicului pe actritele si actorii din distributia spectacolelor sale la nivelul in care canta impecabil, danseaza in sincron de multe ori si au si text cu actorie, iar spectatorul nu aude nicio gafaiala, nu simte ca actorii fac efort.

Uneori ma gandesc ca asta tine de disciplina lui de fost balerin si de dorinta de a fi cat mai aproape de perfectiune care ii sunt imprimate in oase, nu va avea cum sa scape toata viata de asta, asa ca ii “chinuie” pe actori:)

Dar chiar si asa: unde le gaseste pe aceste actrite care canta si danseaza mai bine decat majoritatea cantaretelor din topuri?!!!

Daca aveti un copil adolescent, o fetita mai ales, care descopera acum lumea si dragostea, duceti-o la acest musical. Va rade, o va pune pe ganduri, o sa fie surprinsa ca exista asa spectacole si in Romania si o sa se uite cu muuuult respect la dvs, parintele, pentru ca aveti atat de multa incredere in ea sa ii aratati un spectacol in care se vorbeste (si) despre viata sexuala a unor adolescente.

Spectacolul se joaca pe 22 si 23 februarie, saptamana aceasta, mai sunt bilete si – daca aveti incredere in mine – luati-va bilete. O sa va placa f f mult. Si o sa va ganditi: vaaaai, dar nu stiam ca se poate asemenea spectacole in Romania!

Va puteti lua bilete de aici

Razvan-Mazilu-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare-4

1316
ileana popovici(am citit) Reconstituiri cu Ileana Popovici

(am citit) Reconstituiri cu Ileana Popovici

Pentru cei care nu stiu, Ileana Popovici este o doamna foarte specala care in anii 70 a fost vedeta in multe filme importante, dar si in emisiuni de televiziune.

Absolventa de Conservator, Ileana Popovci a ajutat la realizarea coloanei sonore pentru multe emisiuni si filme, dar si pentru exercitiile la sol ale generatiilor de autor din gimnastica romaneasca.

reconstituiri

Cu un chip si un corp care aducea mai degraba cu Giulietta Massina a lui Felini, doamna Popovici a fost departe de divele din Romania acelor vremuri si cu toate acestea unii dintre cei mai importanti regizori de film ai momentului au fost profund indragostiti de ea.

In carte e un moment in care descrie cu discretie si eleganta cum regizorii Dan Pita si Sergiu Nicolaescu s-au inchis in bucataria ei din Drumul Taberei pentru a-si disputa iubirea ei. La vremea respective era iubita lui Pita, dar Nicolaescu lucrae cu ea si incepuse sa-I faca curte.

Cartea recupereaza o parte din  anecdotele acelor vremuri si da cateva indicii despre omul care este Ileana Popovici (foarte generos, un jurnalist foarte bun, un mentor pentru multi dintre cei pe care -i vedem astazi la televizor, unul din oamenii din spatele multor cariere muzicale ale anilor 70-80).

Mai un fragment absolut delicios dessper castingul pe care l-a dat pentru unuld intre cele mai bune filme din istoria cinematografiei romanesti, Reconstituirea – in regia dlui Lucian Pintilie. Ileana, studenta pe atunci la Conservator, nu stia cine este domnul Pintilie, dar sora sa care tocmai terminase institutul de teatru i-a spus sa se duca la proba.
Proba a dat-o cu Vladimir Gaitan care fusese instruit de regizor sa o provoace pe Ileana pentru a vedea cum reactioneaza in diverse situatii; Ileana sincera s-a certat cu Gaitan:))

aici cateva imagini din Reconstituirea

Cartea contine si cateva randuri – ca o caracterizare – de la oameni importanti sau cu notorietate care au lucrat cu doamna Popovici, marturisiri care – puse fata in fata cu gratia si smerenia doamnei – par in unele cazur pline de ego si emfaza. E o oglinda frumoasa (si involuntara) a raportarii Ilenei Popovici la lumea artistica in care a trait si lucrat multi ani.

Ca un cititor profesionist de biografii si nu numai, dar si ca editor de multe texte, am o singura observatie – cartii i-ar fi trebuit o editare mai riguroasa mai ales in partea intrebarilor reporterului care face interviul amplu care da, asa zisa, structura a cartii.

Scrisa sub forma unui interviu lung, singura structura a cartii e data de o cronologie simpla a vietii subiectului, dar cred ca acest subiect ar fi meritat o structura mai elaborata si mai riguroasa.

E un gand al meu de fiecare data cand citesc biografii romanesti: in lipsa unei scoli de specialitate care sa –i invete pe jurnalisti sa scrie mai riguros, dar si a unei culturi prin care marii scriitori sa ajute la scrierea unor biografii importante, cartile biografice despre romani sunt modeste in scriere si in structura.

Sigur ca asta nu afecteaza cititorul care va fi cucerit de povestile din carte, stiu insa ca ar fi fost si mai mult impresionat daca aceasta carte ar fi fost scrisa de cineva care avea scoala americana pe scrieri de forma lunga. (si ma gandesc aici de gasca de la DOR care ar putea sa ia in calcul sa ajute la scrierea unor asemenea biografi)

Sa cititi Reconstuiri cu Ileana Popovici, e o excursie frumoasa in timp prin sufletul unei doamne foarte foarte speciala.

Cartea nu se gaseste in librarii, din pacate, dar o puteti comanda online de aici. Eu am citit-o in varianta online cumparata de pe elefant.ro.

ileana popovici ileana popovici 1 Ileana popovici (1)

1632
ivenkoRalph Fiennes face un film despre celebrul balerin Rudolf Nureyev

Ralph Fiennes face un film despre celebrul balerin Rudolf Nureyev

 Zilele acestea la festivalul de film de la Berlin, Ralph Fiennes le prezinta distribuitorilor un film despre care sper ca se va vorbi multa vreme. The White Crow, un film despre viata celebrului balerin si coregraf Rudolf Nureyev

Fiennes a regizat povestea lui Nureyev, concentrandu-se pe plecarea acestuia din Uniunea Sovietica in anii 60, prima plecare spre vest a unui artist mare din blocul comunist, evadare care a avut un mare impact cultural si politic la vremea respectiv.

Partea simpatica este ca Ralph Fiennes (pe care noi il stim din Lista lui Schindler, Pacientul englez, Skyfall sau The Grand Budapest Hotel ) are in plan acest film de mai bine de 20 de ani, inca de cand a citit biografia balerinului publicata de Julie Kavanagh si nu s-a lasat pana nu a gasit cea mai buna formula pentru realizarea lui.

Fiennes care este la al treilea film ca regizor vrea sa faca o poveste despre autenticitate si despre esenta unui artist, fiind cunoscut faptul ca Nureyev a fost un artist pe care – in acele vremuri – il numeau nonconformist, dar el era autentic si vorbea prin fiecare actiune a sa despre spiritul si credinta in felul in care vede aceasta meserie.

Scenariul este scris de David Hare (care a mai scris scenariile pentru The Reader sau The Hours pentru carea  fost nominalizat la Oscar), asa ca trebuie sa ne asteptam la o poveste foarte puternica in mesaj si foarte emotionala.

Evident ca filmul contine multe secvente de balet, care au fost coregrafiate si supravegheate de fostul prim balerin de la Mariinsky Ballet ( unde a lucrat si Nureyev), Igor Zelensky.

In rolul lui Nureyev este un tanar balerin care nu a mai jucat niciodata intr-un film, dar are o parte importanta din infatisarea lui Nureyev si din charisma lui. Se numeste Oleg Ivenko.

Din distrbutie mai fac parte Sergei Polunin si insusi Fiennes.

Filmarile au avut loc in Rusia ( in Ermitaj!!!!! – din 2002, de la filmul lui Alexander Sokurov, Russian Ark nu a mai avut nimeni voie sa filmeze in celebrul muzeu Ermitaj), dar si in Louvre si in cateva castele franceze.

Iata cateva imagini cu Nureyev, pentru ca mai jos sa aveti fotografii si cu actorul care il interpreteaza pe ecran. Filmul e in plan a ajunga pe ecrane la sfarsitul acestui an.

 

giselle1Nadia-Nerina-460_1005605c nureyev (1)nureyev 0  nureyev 2nureyev 3 nureyev 6 nureyev

 

 

Oleg Ivenko

ivenko 1 ivenko 2 ivenko 3ivenko 4 ivenko

1619
cybele young umbrelaArtista Cybele Young creeaza o lume fantastica a obiectelor obisnuite din… hartie

Artista Cybele Young creeaza o lume fantastica a obiectelor obisnuite din… hartie

text de Eliza Manolescu

O pereche de casti galbene. O carcasa de vioara. Un set de chei. Toate obiectele in miniatura sunt inspirate din arta japoneza origami, de catre artista de renume international din Toronto, Cybele Young.

Talentata si mereu zambitoare, Cybele a expus in galerii din New York, Londra, Vancouver si Calgary. Arta ei si viata de familie au inspirat-o de-a lungul timpului sa creeze si carti pentru copii.

Imaginatia ei nu are limite. Fiecare obiect pe care il creeaza in miniatura, oricat de ludic ar fi, este expus pas cu pas intr-un proces dramatic de metamorfoza, deoarece se transforma in forme de viata neobisnuite. O pereche de role din sticla devine treptat o retea de membrane asemanatoare ciupercii, sau o poseta obisnuita genereaza un strat gros de spite ascutite.

Artista juxtapune sculpturile in miniatura, cu motive abstracte si familiare, pentru a crea un sentiment de dialog sau joc intre ele – la fel ca micile momente aparent nesemnificative din viata noastra de zi cu zi, care reunite pot crea rezultate neasteptate.

cybele young poseta cybele young origami Cybele Young art cybele vase cybele origami cybele bormasina cybele pesti cybele paper

1230
Lebedele de pe Fifth Avenue(fragment in exclusivitate) Lebedele de pe Fifth Avenue – Melanie Benjamin

(fragment in exclusivitate) Lebedele de pe Fifth Avenue – Melanie Benjamin

Am bucuria sa va prezint in exclusivitate un fragment din romanul Lebedele de pe Fifth Avenue de Melanie Benjamin, cartea care sunt sigura ca va fi una dntre vedetele din librariile din Romania din acest an.

Cartea povesteste viata lui Truman Capote din perspectiva omului monden care incearca sa-si faca loc in inalta societate New Yorkeza. Povestea este inspirata de fapte reale si porneste de la un faimos articol din Esquire semnat de Capote (un fragment din cartea Answered Prayers) care i-a distrus cariera. In respectivul articol Capote a dezvaluit unele dintre cel mai ascunse secrete din viata unora dintre cele mai importante femei ale epocii – femei bogate sau maritate cu barbati foarte bogati care se prezentau in publicatiile vremii (Vougue, Harpers Bazaar, Life) drept neveste cu o viata perfecta.

Capote – care era prietenul lor intim, acceptat de toti sotii pentru ca era gay deci nu era o amenintare pentru cuplu – s-a infiltrat usor in vietile acestor femei, s-a autoinvitat la petrecerile lor si a sfarsit prin a le face publice unele dintre cele mai intime secrete.

Cartea, pe langa povestile savuroase din lumea mondena din New York-ul anilor 60, dezvaluie si cum erau crescute aceste femei pentru a fi neveste perfecte, iar asta ar putea fi informatii amuzant nostalgice despre cum se raportau femeile la ideea de casatorie si cum ajungeau sa le fie pe plac unora dintre cei mai importanti si bogati barbati ai lumii.

Lebedele de pe Fifth Avenue de Melanie Benjamin se lanseaza pe 14 februarie la Libraria Humanitas Cismigiu, la ora 19, si am sa fiu si eu acolo:)

lansarea lebede

Mai jos un fragment din roman, dar ca sa asezam frumos realitatea impreuna cu fictiunea, iata cum aratau in realitate, la vremea cand se petrece actiunea, o parte din personaje.

Truman Capote

capote

Barbara Cushing – Paley

babe paley

Gloria Guinness

soar_guinness_v

Marella Agnelli

marella-agnelli-theredlist

Lebedele de pe Fifth Avenue – Melanie Benjamin      

(roman)

Traducere din engleză și note de Florica Sincu

Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

© Humanitas Fiction 2018

 

„A fost odată ca niciodată…“

Niciodată n-a fost atât de bine, niciodată n-a fost atât de rău…“

„A fost odată unul din Nantucket…“

Truman râdea de se prăpădea. Îşi ținea mâna la gură ca un băieţel şi umerii sfrijiţi i se cutremurau de râs, iar ochii albaştri îi sclipeau de o veselie răutăcioasă, încât ai fi zis că e nici mai mult, nici mai puţin decât o întrupare a unei statui de-a lui Pan.

— Of, Big Mama! Sunt aşa un drăcuşor răutăcios!

— True Heart, eşti nepreţuit! Slim îşi amintea că şi ea râdea până o dureau fălcile. Truman avea efectul ăsta asupra ei, în vremurile acelea glorioase de început – o făcea să râdă. Asta era tot, pe cuvânt. Nimic mai simplu şi mai adevărat.

Pe când era tânăr, prin 1955, când şi ele erau tinere – sau, oricum, ceva mai tinere –, când faima era călduță şi prietenia căpăta aripi, alimentată de şampanie, de caviar şi de cadouri de la Tiffany, Truman Capote era o sursă nemaipomenită de haz.

— „A fost odată ca niciodată…“ a rostit Slim în cele din urmă.

— Da. În fine… a repetat Truman cu vorbirea lui tărăgănată, teatrală, şi a adăugat câteva vorbe: „A fost odată ca niciodată un oraş pe nume New York“.

„New York.“

Familiile Stuyvesant, şi Vanderbilt, şi Roosevelt, şi respectabila, tihnita Washington Square. Trinity Church. Vestita sală de bal a doamnei Astor[1], Cei Patru Sute, elita secolului al nouăsprezecelea, snobul de Ward McAllister. Edith Wharton, trădătoarea. Restaurantul Delmonico. Zany Zelda şi Scott[2] în fântâna din Grand Army Plaza. Grupul de scriitori şi de actori strânşi în jurul mesei rotunde de la hotelul Algonquin; Dottie Parker[3], cu pana şi cu limba ei, amândouă ascuţite ca briciul. Spectacolele de revistă The Follies. Grupul de editorialişti de scan dal care semnau cu numele Cholly Knickerbocker. Clubul 21. Seratele dansante organizate de Lucky Strike la clubul Stork. Clubul de noapte El Morocco. Recitalul incomparabilei Hildegarde[4] în Salonul persan de la Plaza Hotel, cu Cary Grant, îngenuncheat la picioarele ei, în adoraţie. Fifth Avenue: magazinele Henri Bendel, Bergdorf, Tiffany.

Exista şi un New York subteran, plasat mai jos, din toate punctele de vedere. Ellis Island, Bowery Lane şi Lower East Side. Metroul. Schrafft’s şi alte localuri cu autoservire, tonete cu hotdog şi cu pizza vândută la felie. Pui atârnaţi la ferestre în Chinatown, murături la putină pe Delancey Street. Beatnicii din Village, cu ciorapi găuriţi, cu helănci jegoase şi cu un desăvârşit dispreţ față de orice.

Numai că nu spre acest New York tindeau ambiţioşii, visătorii, nesăţioşii. Ei erau atraşi de impunătorul New York, oraşul clădirilor impozante şi al apartamentele luxoase de la St. Regis, de la Plaza ori de la Waldorf, acel New York pentru care Trenul de la linia A e un cântec, nu o opţiune. Acel New York unde găseşti la cel mai mic semn un taxi galben încăpător, dacă limuzina e ocupată. Acel New York cu premiere strălucite la Metropolitan, cu nenumărate baluri şi banchete de caritate, cu trotuare largi şi curate, unde nu se îmbulzesc cărucioare cu umeraşe pentru haine, şi copii care se joacă. Cu panoramă spre parc, spre râu, spre pod, nu spre străduţe dosnice, întunecate şi spre ziduri de cărămidă afumată. Acel New York al teatrelor, al cinematografelor, al cărţilor, al revistelor The New Yorker, Vanity Fair şi Vogue.

Un far călăuzitor, un pisc, un far aşezat pe un pisc. O lumină strălucind necontenit în depărtare, vizibilă până şi din lanurile de porumb din Iowa, de pe dealurile din cele două state Dakota, din deşerturile Californiei ori din mlaştinile Louisianei. Trimiţând fără întrerupere semnale. Chemându-i pe cei nemulţumiţi, seducându-i pe visători. Îndemnându-i pe cei cu sânge fierbinte şi iute să îşi privească familiile placide, vecinii blazaţi, mormintele strămoşilor adormiți şi să-şi spună: „Eu sunt deosebit. Sunt altfel. Sunt mai mult“. Veneau toţi la New York. Nancy Gross, din California, poreclită de prietenul ei, actorul William Powell, „Slim“. Gloria Guinness, „La Guinness“, născută într-o familie de ţărani dintr-un sat mexican. Barbara Cushing, căreia i s-a zis „Babe“ încă de la naştere, mezina unui triplet senzaţional de surori din Boston.

Şi Truman. Truman Streckfus Persons Capote, care şi-a făcut într-o bună zi apariţia în avionul privat al soţilor William S. şi Babe Paley. Se ţinuse ca scaiul după Jennifer Jones şi David O. Selznick, buni prieteni ai familiei Paley. Bill Paley, preşedinte fondator al companiei de radio şi televiziune CBS, a rămas cu gura căscată la vederea acelui faun tânăr, subţirel, cu ochi mari albaştri şi cu o voce caraghioasă.

— Mi-am închipuit că vorbeai despre președintele Truman, i-a şoptit el ironic lui David. N-am mai auzit până acum de… individul ăsta mărunțel. O să trebuiască să ne petrecem tot weekendul cu el?

— Vai, Bill, fireşte c-ai auzit de el, a murmurat gingaş Babe Paley, soția lui, şi a ieşit să-l întâmpine pe musafirul nepoftit cu legendara ei căldură şi graţie.

Sigur că auzise şi Bill Paley de Truman Capote. Mai era cineva în Manhattan care să nu fi auzit de el în 1955? „Truman, Truman, Truman“, şuşotit, fluierat, invidiat, dispreţuit. Abia împlinise treizeci de ani Băiatul-Minune, acest Wunderkind, dacă nu chiar Mica Teroare, cum i se spunea doar printre scriitori. Truman Capote, subţirel, cu părul căzut nostalgic pe frunte, cu ochii expresivi şi cu buzele țuguiate, în aşteptare, întins leneş pe canapea, arunca o privire senzuală de pe coperta primului său roman, Alte glasuri, alte încăperi. Un roman pe care, ce-i drept, nici Babe, nici vreuna dintre prietenele ei, cum ar fi Slim sau Gloria, nu-şi dăduse osteneala să-l citească. Îi şuşoteau totuşi numele la petreceri, la vreo gală de binefacere şi la masa de prânz.

— Trebuie neapărat să-l cunoşti pe…

— Eu sunt pur şi simplu înnebunită după…

— Nu se poate să nu-l cunoşti pe…

„Truman.“

— Eu ţi l-am prezentat mai întâi, i-a amintit Slim lui Babe după acel weekend nefast petrecut în locuinţa din Jamaica a soţilor Paley; acel weekend uimitor, ameţitor, când Babe şi Truman s-au trezit orbiţi de cel dintâi răsărit al soarelui prieteniei, încă atât de nou pentru ei, încât nu îşi dăduseră bine seama că fuseseră prinşi amândoi în mrejele unui lucru de care muritorul de rând nu avea parte. Tu chiar nu-ţi mai aminteşti, dar a fost al meu, a fost Inima mea Credincioasă. Nu-i cinstit că mi l-ai furat! Şi Slim şi-a ţuguiat buzele şi şi-a scuturat părul blond, care îi intra mereu în ochi şi o făcea să semene cu Lauren Bacall mai mult decât semăna Lauren Bacall cu ea însăşi, ceea ce era perfect justificabil, din moment ce Lauren Bacall o copiase întâi pe Slim. A fost cam pe-atunci când Truman lucra la scenariul filmului Mai tare ca diavolul şi Leland l-a invitat într-o seară la masă. Nu ții minte?

— Nici vorbă, eu l-am descoperit prima, a insistat Gloria, aruncând scântei din ochii aceia exotici, ca de cărbune, care ameninţau întruna să-i demaşte originea bine ascunsă de rochiile Balenciaga, de coafurile concepute de Kenneth şi de accentul ei britanic studiat. Mă mir, Slim, c-ai uitat, a continuat ea. S-a întâmplat la scurt timp după ce Truman a adaptat pentru teatru Harfa de iarbă, ca să fie jucată pe Broadway. Normal că nu mă dau în vânt după Broadway, a zis, aruncându-i o privire răutăcioasă lui Slim, care s-a zbârlit toată. Dar mă bucur nespus c-am fost la premieră în seara aceea. Imediat ce ne-am văzut ţi-am povestit totul despre el, dragă Babe.

— Te-nşeli, draga mea! Eu l-am chemat într-un weekend la Paris, nu v-aduceţi aminte? a intervenit Pamela cu un accent britanic atât de pronunțat şi un glas atât de reţinut, încât toate s-au aplecat instinctiv spre ea să o audă (şi toate i-au recunoscut instinctiv şiretlicul care îi făcea pe soţii lor să se aplece la fel şi să dea cu nasul de magnificul ei decolteu, scos în evidenţă de croiala Dior). Asta a fost cu mult înainte să-l cunoaşteți voi, a continuat Pamela, pe vremea când lui Truman tocmai i se publicase Alte glasuri, alte încăperi. Bennett Cerf – îl ştiţi, editorul – m-a întrebat dacă nu vreau să-i țin companiei tânărului său romancier, care era foarte agitat la gândul criticilor pe care avea să le primească. Pamela şi-a reţinut cu greu un tremur al umerilor; doar nu era convenabil să recunoşti că ai avut de-a face cu tipi de felul ăsta. Erai şi tu acolo, Babe, a mai zis ea. Sunt sigură!

— Doamnelor, doamnelor! le-a pus la punct C.Z., neclintită şi inaccesibilă, ca de obicei, nici chiar „înăuntru“, dar nici total „în afara“ lumii lor. Simplă, deloc complicată, o blondină hitchcockiană cu un surâs luminos (şi un accent bostonian excesiv de apăsat şi de curat). Tot grupul ştia că C.Z. era mai fericită să lucreze prin grădină cu o săpăligă în mână sau să îşi vadă de cai decât să ia masa la Le Pavillon. De obicei, a spus ea, lucrurile astea mă lasă rece, dar cred că eu i l-am prezentat pe Truman lui Babe. Când făceam cumpărături la Bergdorf. Truman se pricepe de minune să aleagă exact geanta potrivită. În după-amiaza aia erai şi tu acolo, Babe.

— Nu, eu aş zice c-a fost pe iahtul nostru, a spus Marella, nesigură pe engleza ei, mereu timidă şi reţinută în tovărăşia prietenelor, dat fiind că era mult mai tânără decât ele şi niciodată sigură de statutul ei, în ciuda imensei bogăţii şi a unei frumuseţi remarcabile. Un chip despre care Truman spunea că ar fi putut să fie opera lui Botticelli, dacă artistul ar fi avut mai mult talent. Alec Corda l-a adus, într-o vară. Cred că tu şi Bill eraţi atunci cu noi, aşa-i Babe?

Într-un costum Chanel de in, dintre cele care nu se şifonau oricât ar fi fost de cald în New York, Babe Paley n-a răspuns. Abia dacă le-a aruncat amuzată câte o privire în timp ce îşi scotea mănuşile, le plia şi le băga în geanta ei Hermès din piele de aligator. Aşezată la cea mai bună masă în mijlocul restaurantului Le Pavillon, era atentă la cei din jur. Se afla în lumea ei, o lume de o eleganţă calmă, artificială; un univers al aparenţelor, în care prânzul era cel mai însemnat moment al zilei, un motiv să te dai jos din pat dimineaţa, să mergi la coafor, să cumperi ultima noutate de la Givenchy ori de la Balenciaga, drept recompensă pentru grija de a avea o casă perfectă, nişte copii perfecţi, un soţ perfect. Şi pentru păstrarea unui trup perfect. La urma urmei, de cinat, cinezi acasă ori la vreo petrecere, altfel la ce bun să mai angajezi un bucătar-şef, dacă nu chiar doi?! Însă la prânz mergi la The Colony ori la Quo Vadis. Şi, cu precădere, la Le Pavillon, unde Henri Soulé tratează doamnele din înalta societate ca pe nişte obiecte de artă, cum de altfel şi sunt, le plasează cu mândrie în salon pe banchete de pluş roşu, la mese acoperite cu pânzeturi fine, unde vaza de cristal cu flori proaspăt culese e înconjurată de pahare Baccarat, de porţelanuri şi de tacâmuri de argint. Ele îşi beau vinul preferat şi fac mofturi la cele mai fine preparate franţuzeşti (pentru că, de bună seamă, când ai ţinuta şi prestigiul care îţi asigură intrarea în Le Pavillon, nu vii acolo să mănânci), bârfesc şi sunt văzute.

Pe trotuarul din faţa restaurantului se înghesuiau întruna fotografi gata să imortalizeze lumea încântătoare dinăuntru, iar Babe, înaltă, cu ţinuta ei regală şi cu zâmbetul graţios, era cea mai căutată, spre permanenta frustrare a prietenelor ei şi în ciuda dispreţului manifestat de ea. Cu toate astea, o persoană înzestrată cu spirit de observaţie, aşa cum era Slim, ar fi putut să constate că Babe îşi încetinea imperceptibil pasul dacă se întâmpla să nu fie prin preajmă nici un fotograf, ca şi cum ar fi căutat cu privirea sau şi-ar fi dorit să apară vreunul ca prin minune.

Oare de ce era preferată Babe Paley? De ce tocmai ea era în centrul atenţiei? De ce căutau cu încăpăţânare un prilej să o salute reverenţios mulţi dintre cei care nu se bucurau de privilegiul de a fi aşezaţi la aceeaşi masă cu ea? Nu era cea mai frumoasă. Gloria Guinness se bucura de această onoare graţie gâtului ei lung, elegant, a unui păr ca pana corbului şi a ochilor ei scânteietori. Nu era nici cea mai amuzantă, ci Slim Hayward, ale cărei zeflemele ori vorbe de spirit fuseseră şlefuite la picioarele unor bărbaţi precum Ernest Hemingway, Howard Hawks ori Gary Cooper. Nici cea mai nobilă nu era, fără îndoială. Nobleţea şi-o împărţeau între ele Pamela, Honorable Pamela Digby Churchill, fiică a unui baron, fostă noră a unui prim-ministru, şi Marella Agnelli, o prinţesă bona fide, căsătorită cu Gianni Agnelli, moştenitorul regatului Fiat.

Babe Paley îşi căpătase rangul datorită acelui har care e stilul. Se spunea şi despre celelalte că au stil, însă Babe era însăşi în truchiparea stilului. Nimeni, de pildă, nu băga de seamă ce purta, cel puţin nu la prima vedere, deşi era întotdeauna îmbrăcată  cu cele mai alese creaţii originale de modă. Remarcată era ea însăşi, silueta ei înaltă, zveltă, ochii ei gravi şi întunecaţi, felul în care îşi ţinea geanta la încheietura braţului, graţia nesofisticată cu care îşi împingea ochelarii de soare pe creştet ori îşi descheia mantoul cu o singură mână şi îl lăsa să-i cadă de pe umeri în braţele unui maître d’hôtel care aştepta în spatele ei.

Ce nu observa lesne lumea era singurătatea care o însoţea pretutindeni, asemenea parfumului ei preferat, suav, cu miros de iarbă, Vent Vert, de la Balmain. În ciuda bogăţiei fabuloase, a nenumăratelor case, a copiilor, a unui soţ mai dinamic şi mai influent decât toţi bărbaţii prietenelor ei, tovărăşia ei permanentă era singurătatea. Mai bine spus „fusese“. Până acum.

— Chiar nu contează, a rostit Babe într-un târziu, pecetluind definitiv discuţia. Sunt pur şi simplu bucuroasă că l-am cunoscut. Pentru Truman! a mai adăugat şi a ridicat cupa cu şampanie Cristal.

— Pentru Truman! au răspuns ca un ecou cele patru prietene şi au ciocnit paharele în cinstea ultimei lor descoperiri, stârnite şi anticipând cu mare poftă o mulţime de ocazii de distracție, nimic mai mult.

— Pentru Truman, a mai şoptit o dată Babe, însă doar pentru sine, şi a surâs aşa cum prietenele ei nu o mai văzuseră făcând până atunci. Însă tocmai în clipa aceea a intrat în restaurant ducesa de Windsor, care şi-a întors cu un gest suveran faţa mică şi dură la stânga şi la dreapta, de parcă ar fi fost cu adevărat de spiţă regală. Pe loc s-a stârnit în jur focul bârfelor.

— Ai mai cunoscut vreodată pe cineva mai plictisitor decât ducele?

— Totuşi, bijuteriile…

— Singurul lucru pe care l-a făcut şi el vreodată ca lumea!

Şi, în toiul agitației, nici una dintre prietenele ei nu i-a mai aruncat măcar o privire lui Babe. În afară de Slim, care a mijit ochii şi şi-a muşcat buza. Şi s-a minunat.

*

(…)

[1] Caroline Webster Lina Schermerhorn Astor (1830–1908), proeminent membru al Celor Patru Sute de familii reprezentând protipendada newyorkeză din secolul al XIX-lea. Numărul acesta fusese stabilit în funcţie de capacitatea sălii de bal a doamnei Astor, de către Samuel Ward McAllister (1827–1895), autoproclamat arbitru al eleganţei.

[2] Francis Scott Key Fitzgerald (1896–1940) şi soţia lui, poreclită Zany Zelda (Zelda cea Nebună).

[3] Dorothy Parker (1893–1967), poetă, nuvelistă, critic literar şi satiristă. A făcut parte dintre fondatorii grupului de critici şi scriitori The Algonquin Round Table.

[4] Hildegarde Loretta Sell (1906–2005), cântăreaţă americană de cabaret.

2451
Pulverizare-afis-384x537(am vazut) Pulverizare la Teatrul Apollo 111

(am vazut) Pulverizare la Teatrul Apollo 111

Zilele trecute am vazut spectacolul  Pulverizare la Teatrul Apollo111, un spectacol despre alienarea la locul de munca intr-o societate de consum supra solicitanta.

Textul ii apartine unei tinere de origine romana care scrie (si ia premii) in Franta – Alexandra Badea, regia ii apartine unui tanar regizor (Andrei Majeri) care cred ca e in aceeasi generatie cu Alexandra, deci a rezonat foarte mult cu subiectul. In plus a castigat concursul de proiecte de la Apolo111, asa ca drept premiu a montat acest spectacol.

Spectacolul e sustinut de patru actori care isi spun povestile prin monoloage, plimbandu-se pe un catwalk ca si cum viata pe care o traiesc (cel mai mult la locul de munca) e un show la care altii se uita si, eventual, fac bani.

alexada

Pentru mine, care am depasit de aproape 10 ani ipostaza corporatiei, a locului de munca la care ai obiective si responsabilitatea unor oameni aflati intr-un excel, spectacolul a fost dulce amar si pe alocuri amuzant. Tot timpul m-am uitat la personaje cu relaxarea superioara ca mie nu mi se mai intampla asa ceva.

Pentru vecinele mele de rand, care venisera de la corporatie imbracate in taior , cu fuste creion, care-si luasera un vin de la barul de alaturi si-l sorbeau usor din cand in cand, a fost mai greu de purtat. Le-am auzit la inceput chicotind pentru ca unul dintre personaje sta pentru cateva clipe in chiloti si m-am gandit “c’mon n-ati depasit faza asta la aceasta varsta?!”, le-am simtt inghiontindu-se la un moment in care unul dintre personaje face o prezentare in power point pentru ca pana la sfarsit sa le aud oftand. Nu de plictiseala, sunt sigura, ci pentru ca era despre ele mult in spectacolul de pe scena.

smarandanicolas

Doua tinere doamne si doi tineri domni joaca personaje din viata si activitatea voastra de muncitori silitori pe o plantatie corporatista. Asta e. Nu e un documentar, dar prezinta foarte realist cum e cu alienarea prin munca in mai multe parti ale lumii.

O sa fie greu sa purtati cu voi povestile de acolo pentru ca greselile personajelor sunt si ale voastre.

Tin de ego, de mai multi bani, de a te duce dupa un trend, de a-ti pasa mai mult de judecata sefului decat de ce simti si ce faci efectiv la locul tau de munca. Si uneori nici nu e o greseala, pentru ca tin de dorinta ta de a-ti depasi conditia. Sau a avea ce sa mananci.

Nu e un spectacol care condamna corporatiile, sa nu ma intelegeti gresit. E un spectacol care vorbeste despre crapaturile din structura solida a unei corporatii, a muncii pentru o “viata mai buna”, asa cum ti-o prezinta altii ca ar trebui sa fie mai buna.

Pulverizare-afis-384x537

La finalul spectacolului m-am gandit ca adevarul e undeva la mijloc. Iar moderatia in munca si in viata ar trebui sa fie calea.

Asta pentru ca in Romania, corporatiile ne-au invatat in primul rand sa muncim sustinut si realist, sa nu mai raportam rezultate maret de false (desi acum ne intoarcem in raportarile statului la recolte uriase la hetarul de orice) si ne-au mai ajutat sa facem multe lucruri frumoase pe care statul nu le poate face (prin ONG-urile pe care le finanteaza). Dar gandul acesta al meu e si pentru ca lucrez mult in zona de CSR cu multe corporatii.

Oricum, vedeti spectacolul din perspectiva celui care munceste ca sa-si indeplineasca planul… O sa va scuture putin. Sa luati si vin de la intrare ca sa fie mai usor de purtat ce vedeti.

Pulverizare ii are in distributie pe Smaranda Caragea, Ada Galeș, Alex Bogdan, Nicholas Cațianis.

Bilete va puteti cumpara de aici, urmatorul spectacol e sambata, 10 februarie.

 

 

1525
wabi-sabi-bedroom-1(trend) Uitati de Hygge, a venit Wabi-sabi!!!

(trend) Uitati de Hygge, a venit Wabi-sabi!!!

Zilele trecute ii spuneam unui prieten ca as vrea sa merg la Muzeul Taranului sau la Muzeul Satului sa gasesc un mester care sa-mi faca o masuta cu trei picioare , cu margini neregulate, cat mai frust lucrata si m-a intrebat: ai devenit si tu fan Wabi – sabi?!

Habar n-aveam ce inseamna Wabi Sabi, eu imi doresc aceasta masuta ca sa se potriveasca cu altceva din casa, dar am cautat sa vad care e treaba cu Wabi Sabi care se anunta cel mai nou si mai tare trend in stil de viata pentru 2018.

Wabi Sabi  e un trend japonez care spune ca frumusetea e in imperfectiune.

Asta e o idee frumoasa de imbratisat in toata viata, nu doar in decoratiuni interioare. Banuiesc ca vor aparea curand carti pe tema pentru ca am gasit pe Pinterest o multe de fotografii despre cum sa iti alegi obiectele din casa in acest trend, dar si creatii ale brandurilor de decoratiuni care … vand imperfectiuni, colturi inegale, obiecte care par in echilibru precar.

Vestea simpatica e ca lenjeria de pat in trendul asta … nu se calca. (deci eram la moda de cand ma stiu, caci tot ce fac e sa am grija sa intind la uscat cat mai bine cearceafurile ca sa nu para prea sifonate:) )

Asa, pentru cultura noastra generala, inainte sa ne navaleasca tot pe tema – Wabi – Sabi este un curent filosofic japonez care a aparut in secolul 15, care a venit ca reactie de opunere la trendul cu decoratiunile japoneze foarte mari, supra dimensionate. Waba- sabi e despre a gasi frumusetea in imperfectiuni si despre a te conecta la natura (a folosi materiale natural) si a te bucura de frumusetile simple ale vietii.

E despre autenticitatea din viata fiecaruia. Si despre simplitate.

Mai jos, cateva fotografii care se potrivesc pe trend care e prezent la noi la tara de cand e lumea si pamantul. Ma rog, la noi in unele sate conditiile de viata sunt de secolul 15, dar asta e alta discutie. Eu vreau in continuare sa gasesc un mester care lucreaza in lemn ca sa-mi faca o masuta.

wabi sabi 6

wabi sabi 5 wabi sabi 7 wabi sabi 8 wabi sabi 9wabi sabi wabi sabi1wabi sabi2 wabi sabi3

wabi-sabi-240462-1509386241054-main.640x0cwabi-sabi-bathroom wabi-sabi-bedroom-1 wabi-sabi-bedroom-2 wabi-sabi-dining wabi-sabi-dining-2 wabi-sabi-etsy-trend-2018-01-1507654348 (1) wabi-sabi-etsy-trend-2018-02-1507654548 wabi-sabi-etsy-trend-2018-03-1507654601 wabi-sabi-living

 

5493
culori1Nu destinul e de vina pentru nereusitele noastre. Ce sa fac ca sa fiu EU mai bun? –

Nu destinul e de vina pentru nereusitele noastre. Ce sa fac ca sa fiu EU mai bun? –

Ce-i face pe marii campioni sa fie The Greatest?

Sunt oameni care se confrunta cu durerea, fizica si emotionala, cu o rata mult mai mare decat media. De cele mai multe ori vorbim de tineri, chiar adolescenti, care dupa ani de munca imensa rateaza intr-o mare competitie si reusesc cumva ca in doar cateva zile sa-si gaseasca motivatia sa se intoarca la antrenamente ca sa lupte pentru o victorie mare.

Noi, oamenii care nu suntem The greatest in niciun domeniu de activitate, ne uitam la ei cu admiratie si proiectam vietile noastre pe infringerile si/sau victoriile lor .

Rareori ne gandim:  daca un copil de 17-20 de ani gaseste resurse sa o ia de la capat, eu de ce nu pot? Ce are el/ea in plus fata de mine? Sau suntem din acelasi aluat iar eu sunt mai rasfatat(a) si imi caut scuze sa nu muncesc la fel de determinat pentru visul meu?

Cineva mi-a spus – poate ca ei (campionii) au un destin mai bun – si m-am gandit: Pe bune?! Adica dam vina pe altii (e sportul nostru national, invatat de la politicieni), chiar si cand altii e o notiune abstracta precum “destin” pentru faptul ca nu muncim noi constant si cu determinare, cu propria persoana pentru a fi mai buni?!

*

De felul meu sunt o persoana disciplinata, care se simte confortabil cu un to do list pe care sa-l urmareasca. As putea spune ca, intr-unele momente, am chiar un temperament/caracter autist: procedurile imi dau confort, lucrurile noi ma incurca. Am invatat sa ma uit la mine cu atentie, am invatat sa-mi corectez multe dintre aceste momente de autism social, dar am un confort (poate ca vine din increderea in sine) care ma face sa nu-mi pese de gura lumii si sa ma ghidez dupa ceea ce simt ca e bine sau ceea ce-mi spun ca e bine oamenii in care am incredere. Sa caut mereu drumul meu, in liniste, chiar daca e greu de parcurs.

 Am observat ca, la intervale regulate de timp (care se masoara in ani), mintea mea are nevoie de antrenamente pentru a fi mai motivata, mai concentrata, pentru a invata sa (re)elimine elementele nocive care m-au indepartat de la claritate.

Nu vorbesc aici de exercitiile de meditatie care ajuta la curatarea zilnica a creierului, pe astea le fac, dar dincolo de ele, pentru ca – dupa reperele mele – mi se pare ca uneori ajung sa cobor ritmul la ceea ce am de facut pe o durata mai mare de cateva saptamani (pentru ca ma fura viata cu toata avalansa de informatii si de tentatii), simt nevoia de noi “antrenamente”.

Asa am ajuns in decembrie sa caut ce ii motiveaza pe sportivi, cum functioneaza mintea lor, ce exercitii mentale fac. Pe drumul acesta am ajuns si la o carte care se numeste The Greatest , scrisa de unul dintre cei mai mari cronicari sportivi ai momentului, Matthew Syed

Eu am citit-o in engleza fara sa stiu ca exact in ianuarie apare si la noi. O gasiti la editura Publica (Cei mai buni. Cum să atingi perfecțiunea în sport), m-am uitat putin pe traducerea ei pentru ca intre timp am daruit-o pe cea primita de la editura, si e foarte frumos tradusa.

Las mai jos cateva ganduri din carte care sper sa va motiveze si sa va faca sa va ganditi la propria performanta (ca e vorba de croitorie, de reparat masini sau actorie) si la cum poate fi ea imbunatatita.

(cum pe drumul meu pentru a ma remotiva si a-mi regasi ritmul am ajuns si la o doamna care a facut exercitii mentale pentru sportivi si a lucrat cu Ivan Lendl si Andy Murray pentru a avea concentrarea si determinarea sa fie nr 1 in tenis, dar si cu alti campioni olimpici, la sfarsitul acestui articol las un exercitiu pentru antrenarea atentiei si concentrarii care e util de facut dimineata inainte de a va da jos din pat)

 Exemplele pe care le dau mai jos sunt in engleza pentru ca mi-a fost mai usor sa le au din versiunea ebook pe care am citit-o.

cei-mai-buni-matthew-syed-editura-publica_1

Federer despre rutina zilnica de dinaintea unei final de Grand Slam, rutina care-l ajuta sa nu puna presiune pe el si sa-si faca treaba cat mai bine.

‘The strange thing is that I was always incredibly nervous on the morning of a grand-slam final. At Wimbledon, I would often wake up at five thirty a.m., my body pumping with adrenalin. My mind would be racing. I had a terrible fear of failure. I lost a few times in grand-slam finals and it sucked. The hard truth is that nobody cares about the loser. It was the fear of failure that drove me. ‘But something would happen when I walked on to play at two p.m. Suddenly I felt in control. In control of myself, in control of my emotions, in control of the crowd. I was comfortable. My head would clear out all the other stuff and focus on something incredibly simple. I would lose myself out there. The best way to describe it was like the body taking over the mind.’ It is a revelatory phrase. I ask how easy it was for the mind to cede control to the body. ‘You need confidence to be able to do it,’ he says. ‘Don’t get me wrong. Before that second-serve ace, I was nervous as hell. During matches, I would get feelings of anxiety. But the act of playing would free my mind: when I toss the ball up, my arm swings and my body takes over. It just clicks. It’s about repetition as a kid; it’s about good technique; it’s about having everything in place. It’s about confidence and muscle memory. It’s the 10,000 hours.’

Despre ratare, infringere, nereusita

Failure is generally considered a pejorative. It has profoundly negative connotations. But, to Coleman, it has a very different meaning. ‘I’m not afraid to fail,’ he said. ‘Everybody fails. I have had more failures than I’ve had success.’ His point was simple and powerful. Failure is central to life and learning. It is how you grow, develop, and ultimately flourish. As Michael Jordan, the basketball ace, once put it: ‘I fail. But that is why I succeed.’ If failure is stripped of its negative associations, if it is no longer an indictment of who you are, but an opportunity to learn, what reason is there to be fearful? If football is a game of expression, and you accept the mess-ups that are inherent to any creative enterprise, why freeze at the point of executing a pass? And if you are with a group of like-minded people, cohesive and strong, united in resolve and ambition, why worry what the media might say if things go wrong?

Despre personalitate si caracter

Most of us are, to use a term from economics, risk-averse. We avoid risk, we try to live our lives by minimising its influence, we hedge our bets. That is why there is rather a large sector of the economy known as the insurance industry and why we hike millions of pounds into its claws. But it is also why we are mesmerised, at some profound level, by those among us who embrace uncertainty, who take the daring course, who risk the world to gain the world.

(…)

Most of us think we are better than we are. In fact, the tendency is so powerful that psychologists have given it a name: illusory superiority.

In Being and Nothingness, Jean-Paul Sartre wrote that the vast majority of us are inclined to misgauge the calculus of risk. We fear to step outside the comfort zone because of a morbid trepidation of what might lie beyond, when the unspoken reality is that, whatever we do, however much we insure and barricade ourselves in, the existential endgame is always the same. ‘Fear?’ he wrote. ‘If I have gained anything by damning myself, it is that I no longer have anything to fear.’

The phenomenon of illusory superiority is not, by any means, all bad. When we rate ourselves highly, we tend to become more positive, optimistic and resilient, as Martin Seligman, the psychologist, has noted. But when we are overlooked, it can lead to a sense of injustice that can be destructive. Every now and again, isn’t it worth accepting that we failed to make the cut, not because the boss or selector is a raving lunatic, but because we were not good enough? This means that, instead of stewing or, worse, quitting, we find new ways to improve.

 

Despre smerenia de a o lua de la capat

I remember talking to David Beckham about when he was out of favour at Real Madrid under Fabio Capello. Many felt that the Italian had made a mistake by dropping the midfielder, and it would have been easy for Beckham to have regarded the decision as prejudicial. He was wealthy, famous, popular, and could have coasted through his remaining months at the Spanish club before joining Los Angeles Galaxy. In extremis, he might have had a slanging match with his coach. Instead, he forced himself to accept that Capello was doing what he thought was best for the team, which was the first step in trying to convince the coach to change his mind. ‘I knew that Fabio wanted the club to do well, and that the best way to get back into the team was working harder, showing my stuff on the training pitch, giving it everything,’ Beckham said. A few weeks later, Capello, an arch rationalist, performed an about-turn. ‘I started to see that he was working hard and this week he has trained perfectly,’ the coach said. ‘He was better than good. He has behaved like a great professional . . . the only thing that has influenced my decision is the work that Beckham has put in. This is not about the players saying they want him back in the squad and nor do I think that my decision to recall him undermines my authority.’

Despre puterea subconstientului… si de ce e nevoie sa-ti exersezi mintea ca sa lasi subconstientul sa te conduca in unele momente.

The power of the subconscious has much to do with the basic architecture of the brain (according to neuroscientists, the subconscious can process up to 11 million bits of information per second while the conscious mind can only process 40), but it can also be gleaned from the testimony of top performers. When a sportsman (or, for that matter, musician) is at peak performance, the conscious mind is often very still. Very serene. Rather, it is the subconscious competence, built up over many years of practice, that is given full rein. There is a gargantuan amount of processing going on, and a huge amount of effort, but it is all taking place beneath the radar of conscious awareness. The zone in sport, rather like the state of Zen, can be compared to a duck gliding effortlessly across the water while its legs are going like the clappers.

Si citatul meu preferat din carte, care apartine unui mare fotbalist si antrenor, Jonatan Cruyff, si care se potriveste minunat oricarei activitati daca vrei sa fii printre cei mai buni. Si mai ales se potriveste cu aceste vremuri in care cei mai multi cauta victoriile pe scurtatura, cu cat mai putina munca, daca se poate cumparandu-le, imitind forma si uitand continutul.

Winning is just one day, a reputation can last a lifetime,’ Jonatan Cruyff said. ‘Winning is an important thing, but to have your own style, to have people copy you, to admire you, that is the greatest gift.’

*

Mai jos unul dintre cele 36 de exercitii faimoase ale coach-ului pentru campioni B Alexis Castorri. (am primit cartea ei zilele trecute, am comandat-o la un anticariat din America pentru ca nu a mai fost editata din 1992 si am sa revin cu un nou articol despre exercitiile ei).

Prin acest text nu vreau sa spun ca trebuie sa faceti asa, sa urmati pasii acestia, sa faceti exercitii de motivare sau de activare a memoriei si concentrarii. Vreau doar sa pun in fata, in spatiul public, si o alta perspectiva despre nereusitele noastre ca societate. Daca toti ne-am face mai bine treaba, cat mai bine si mai etic, in dreptul nostru, lumea s-ar schimba din interior.

Nu destinul e de vina pentru nereusitele noastre.

mental aerobics Alexis Castorri

 

 

6424
love tennisDe la dragoste spre ura si invers, in doua documentare cu Martina Navratilova si Boris Becker –

De la dragoste spre ura si invers, in doua documentare cu Martina Navratilova si Boris Becker –

Sunt pe Netflix doua documentare foarte emotionante si interesante despre performanta.

Despre unul am mai scris la sfarsitul anului trecut  – Winning, povestile adunate si frumos mixate a 6 mari campioni ai lumii. Care sunt caracteristicile care i-au facut sa intre in istorie nu doar pentru performanta sportiva, ci si pentru ceea ce au facut in viata dupa ce n-au mai facut sport.

(si Nadia e printre ei, puteti citi mai multe aici)

Una dintre sportivele mentionate in acest documentar e Martina Navratilova, probabil una dintre cele mai mari jucatoare de tenis ale lumii.

martina-navratilova-1-600x431

Navratilova, o femeie cu un mare caracter si o mare sportivitate, a fost umilita si chinuita ani de zile, urata la propriu de public si presa pentru ca a marturisit public ca este lesbiana.

Era atat de condamnata pentru viata sa privata in anii 80 incat presa nu o prezenta decat cu fotografii in care arata foarte foarte urat, in care era cu fata chinuita de efort sau cu o postura nepotrivita a corpului (din timpul unui meci).

Povesteste cum ravnea dupa dragostea publicului care o huiduia de cate ori intra pe teren.

In cartea lui Mattew Syed – Cei mai buni – e o alta poveste cu Navratilova in aceeasi directie. E un moment in care Martina (care a muncit singura toata viata pentru ca nu si-a permis un antrenor) ii marturiseste adversarei ei din acel moment Chris Evert (o alta mare mare campioana) ca nu stie ce sa faca sa –si multumeasca mai mult fanii, ca platete cu multi bani pe cineva ca sa rapunda la toate scrisorile pe care le primeste, asta pentru ca e foarte important pentru ea sa fie inteleasa si iubita.

Evert – care era blonda, frumoasa, fashionable – ii marturiseste ca primeste saci de scrisori pe care le arunca.

Astazi Navratilova e comentator de tenis si e foarte iubita de multa lume. Caracterul ei puternic, sportivitatea, corectitudinea, darzenia au rezitat an de an la oricare agresiune externa si Navratilova a inceput sa fie iubita de oameni pentru ceea ce este ea cu adevarat.

Si e o frumoasa lectie de viata in povestea ei de la ura catre dragoste. puteti vedea documentarul aici.

*

In drumul invers – de la marea dragoste a publicului catre ura profunda – se afla Boris Becker in aceste zile. Si el este prezent intr-un documentar care a avut premiera pe Netflix in aceasta saptamana.

Boris-Becker-injury-crutches-holiday-spain-837164

Becker a schimbat fata tenisului mondial – la 17 ani castiga Wimblendonul, juca un tenis cum astazi nu se mai vede (cu multe acrobatii), stia sa incheie punctele si… facea in afara jocului lucruri care pareau nebunesti: s-a dus cu steagul Germaniei pe teren la Wimblendon, ceva ce nu se mai vazuse pana atunci.

In perioada lui de glorie, Becker a fost primit de mari presedinti, de regi si printese, a fost foarte foarte rasfatat de public. A ajuns sa fie implicat in mari scandaluri, in casatorii care au esuat si acum e ingropat in datorii.

Are probleme de sanatate complicate (talpa unui picior a fost operata de cateva ori si merge foarte greu), are 50 de ani si a fost declarat falimentar pentru ca are datorii uriase.

Astazi nemtii il urasc, iar Becker s-a mutat la Wimblendon locul in care s-a nascut ca sportiv, a fost pentru o vreme antrenorul lui Djokovic si antrenorul de Cupa Davis al echipei Germaniei, dar aceaste colaborari s-au incheiat.

Personal cred ca documentarul de pe Netflix despre viata lui (altfel foarte bine facut si cu o structura minunata) e parte dintr-o campanie prin care se doreste readucerea lui in atentia publicului, cu putina simpatie. Pentru ca sansa lui de a merge mai departe e sa recapete iubirea publicului ca sa fie sustenabil macar pentru proiecte comerciale, publicitare.

Dar oricum ar fi, e foarte foarte trist filmul despre el. La sfarsit se uita in camera si spune cu tristete si usoara ura ”Nu v-am apartinut niciodata, nici voua spectatorilor, nici voua nemtilor. Daca am fost al cuiva cu adevarat atunci am fost al mamei mele si sunt al sotiei si copiilor mei. Atat.”

Puteti vedea documentarul aici. (da, apare si domnul Tiriac care a fost managerul lui in perioada de glorie)

becker

1454
klimt-art-atelier-des-lumieres-2Atelier de Lumieres – una dintre cele mai spectaculoase expozitii din lume, in acest moment

Atelier de Lumieres – una dintre cele mai spectaculoase expozitii din lume, in acest moment

In timp ce la noi noul ministru al Energiei scoate pe gura panseuri despre cum ”am vazut cu totii in filme ca fara energie mergem catre o alta societate”, in Franta nivelul manifestatiilor culturale trece in zona SF (pentru noi).
Din aprilie, la Paris, o institutie guvernamentala care functioneaza in parteneriat cu intitutii private – Culturespaces – deschide un centru expozitional spectaculos. Se numeste Atelier de Lumieres si e un fel de wonderland al picturilor.

Prima expozitie va fi un omagiu adus lui Klimt si va contine imagini uriase proiectate intr-o hala pe care cei de la Culturespaces au renovat-o.

Pare simplu ceea ce descriu dar uitati-va putin la imagini, nivelul de imensiune, experienta pe care o are un vizitator este incredibila in momentul in care literalmente intra printr-o pictura, sau priveste in miime de detaliu o pictura, sau se plimba printr-un mic oras in care peretii “cladirilor” sunt picturi uriase.

klimt-art-atelier-des-lumieres-1 klimt-art-atelier-des-lumieres-2klimt-art-atelier-des-lumieres-3

cladirea, hala in care se desfasoara expozitia arata, de fapt, asa.

klimt-art-atelier-des-lumieres-4 klimt-art-atelier-des-lumieres-5
Stiu ca e aproape jenant sa vorbim de asemenea inovatii zilele acestea cand guvernul nostru e format din oameni care au vocabularul unei maimute care a fost trainuita doua zile de un logoped, dar stirea poate sa va aduca un zambet pe buze si sa va arate ce lucruri frumoase sunt in lume.

Ca sa intelegeti, Culturespaces este un program guvernamental creat de ministerul culturii din Franta in 1996 pentru a aduce inovatii in arta. Daca la noi s-ar fi creat un asemenea program, vai ce am mai fi ras pentru ca ar fi fost doar o cale sa mai fure niste baieti niste bani. Oamenii astia din Franta au un parteneriat cu Engie, au renovat cateva cladiri ca sa le faca centre de arta si au reunit unele dintre cele mai mari companii care au in grija noile tehnologii cu muzee mari ale lumii.

Iar educatia, dezvoltarea gustului pentru frumos, pentru istorie (a artei sau nu) inseamna inca un milimetru de bun simt adus in caracterul unui om. Ceea ce se va reflecta in intreaga societate.

3222
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!