Category : culturale

colaj bafta(FOTO) Cum s-au imbracat vedetele la BAFTA 2016

(FOTO) Cum s-au imbracat vedetele la BAFTA 2016

Aseara s-au acordat premiile BAFTA, la Londra, ceremonie care e doar la un pas de Oscar si care , anul acesta, a desemnat marele castigator filmul The Revenant (cel mai bun actor DiCaprio, cel mai bun film, cel mai bun regizor- Inarritu), preferatii mei de la Spotloght au luat pentru scenariu original (sper sa ia si la Oscar), kate Wislet a luat pentru actrita in rol secundar (pt Steve Jobs).
Lista castigatorilor aici.

Acum putina distractie cu tinutele de pe covorul roshu.

Alicia Vikander
alicia vikander

Annabelle Wallis (noua iubita a lui Chris Martin de la Coldplay:) )
annabelle wallis - chris martin

Cate Blanchett
cate blanchett Cate_Blanchett

Dakota Johnson
dakota johnson

Leonardo DiCaprio
dicaprio bafta 2016

DiCaprio – Alesandro Inarritu
dicaprio inarritu

Eddie Redmayne si sotia, Hannah Bagshawe
eddie redmayne hannah bagshawe

Juliane Moore
juliane moore 1 julianne moore

Julianne_Moore

Kate Wislet
kate winslet bafta winner

Kate Winslet si Michael Fassbender
kate winslet michael fassbender

Kate Winslet
kate winslet

Laura Whitmore, prezentatoare tv
laura whitmore

Maggie Smith
maggie smith

Mark Ruffalo
mark ruffalo

Mat Damon si sotia, Luciana Barroso
matt damon luciana barroso

Benicio delToro
nbenicio del toro

Olga Kurylenko
olga kurylenko

Rooney Mara
rooney mara

Saoirse Ronan
saoiirse ronan

Steven Spielberg si Kate Capshow
steven spielberg kate capshow

2111
Gwen-StefaniGwen Stefani – primul videoclip creat intr-o emisiune live

Gwen Stefani – primul videoclip creat intr-o emisiune live

Dupa 10 ani in care s-a concentrat pe casnicie, copii si show-uri de televiziune, Gwen Stefani se intoarce la muzica si va lansa in martie un nou album, This Is What the Truth Feels Like.

Ca sa se aseze pe trenduri si sa revina in actualitate, peste doar cateva zile, intr-o pauza publicitara de la premiile Grammy va filma primul clip creat live intr-un show de televiziune.

E cu deranj si scenariu, multe costume schimbate in 4 minute si cu multe camere de filmat. ( la romanica noastra natala, prin anii 2000 aveam zeci de clipuri rezultate dintr-o cantare aparent live la tv.)

 

Premiile Grammy vor avea loc pe 15 februarie, iar doamna Gwen Stefani vrea sa ia caimacul  publicitatii si promovarii din acest show care e al doilea ca impact in entertainment dupa Oscaruri.

Sigur ca nu are cum sa ia vreun premiu ca nu mai are un cantec nou de 10 ani, dar va avea o pauza publicitara doar a ei, 4 minute promovate intensiv de acum, iar rezultatul acelei pauze publicitare va fi multiplicat de sute de mii de ori a doua zi, via you tube.

mi se pare o miscare geniala.

iata cum suna primul cantec de pe acest album

1509
Amantul japonezAvanpremiera simpa (Fragment) Isabel Allende – Amantul japonez

Avanpremiera simpa (Fragment) Isabel Allende – Amantul japonez

Imi face placere sa va ofer in avanpremiera un fragment din cea mai recenta carte a scriitoarei Isabel Allende, Amantul Japonez, care va fi in doar cateva zile in librarii in Colecţia Raftul Denisei, Humanitas Fiction. Multumesc frumos Humanitas Fiction.

 

Isabel Allende: 21 de cărți publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 țări; 2 filme de succes realizate după romanele ei.

O dublă poveste de dragoste, la distanță de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profundă înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări.

În 1939, când Polonia e amenințată de nazism, Alma Belasco e trimisă de părinți să trăiască la San Francisco, alături de mătușa și de unchiul ei, care locuiesc într-un conac opulent. Inițial timorată de noua ei familie și incapabilă să se integreze, Alma va avea în cele din urmă o legătură profundă, pentru toată viața, cu fiul grădinarului familiei, Ichimei. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despărțiți cu cruzime, iar Ichimei ajunge într-un lagăr, împreună cu familia sa. Multe decenii mai târziu, Alma e una dintre bătrânele excentrice care populează azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu răbdare și infinită tandrețe, Irina Bazili, o tânără îngrijitoare din Republica Moldova cu o istorie tristă în propria biografie, ajunge să descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma și Ichimei și își găsește în ea izbăvirea.

 

Fragment

Traducere de Cornelia Rădulescu

Lark House

Irina Bazili a început să lucreze la Lark House, care se afla în Berkeley, la margine, în anul 2010. Avea douăzeci şi trei de ani împliniţi şi prea puţine iluzii, căci de la cincisprezece tot schimbase locuri de muncă în mai multe oraşe. Nu- şi putea imagina că această rezidenţă pentru vârsta a treia avea să se dovedească locul perfect şi că în următorii trei ani urma să o facă la fel de fericită ca în copilărie, înainte ca destinul ei să o ia razna. Lark House, înfiinţat la jumătatea lui 1900 pentru a oferi bătrânilor cu venituri mici o locuință decentă, atrăsese de la bun început, din motive necunoscute, intelectuali progresişti, ezoterici convinşi şi artişti de mică anvergură. Cu timpul, destule aspecte s-au schimbat, însă aşezământul continua să perceapă taxe pe potriva veniturilor fiecărui rezident pentru a promova, teoretic, o anume diversitate socială şi rasială. Practic, cu toţii erau albi din clasa mijlocie, iar diversitatea consta în subtile deosebiri între liber-cugetători, căutători de căi spirituale, activişti sociali şi ecologici, nihilişti, başca oarece hipioţi care mai vieţuiau în zona golfului San Francisco.

La primul interviu, directorul Hans Voigt i-a spus Irinei că era prea tânără pentru un post care presupunea atâtea responsabilităţi, dar cum era nevoie să se ocupe urgent un post vacant la Departamentul de administraţie şi asistenţă, putea lucra acolo până aveau să găsească persoana potrivită. Irina şi- a zis că acelaşi lucru era valabil şi pentru el: omul semăna cu un tinerel bucălat cu calviţie prematură, prea puţin indicat să conducă aşezământul. Mai târziu avea să constate că înfăţişarea lui Voigt era înşelătoare în funcţie de distanţă şi de lumină, căci omul împlinise cincizeci şi patru de ani şi se dovedise un administrator excelent. Irina l-a asigurat că, deşi nu avea studii, avea să compenseze prin experienţa pe care o avusese cu bătrânii în ţara ei natală, Republica Moldova.

Zâmbetul ei timid l-a făcut să se înmoaie pe director, care a uitat să-i ceară o scrisoare de recomandare şi a purces să enumere obligaţiile postului, care se puteau rezuma în câteva cuvinte: să uşureze existenţa oaspeţilor de la nivelurile doi şi trei. Cu cei de la nivelul unu n-avea treabă, ei trăiau independent, chiriaşi într-o clădire cu apartamente, nici cu cei de la nivelul patru, numit pe bună dreptate Para disul, căci aceia aşteptau să ajungă la cer, dormitând în cea mai mare parte a timpului şi neavând nevoie de serviciile pe care li le-ar fi putut oferi. Sarcina Irinei era să conducă rezidenţii la doctor, la avocat sau la contabil, să-i ajute să completeze formularele de sănătate sau cele pentru impozite, să-i însoţească la cumpărături şi alte treburi de acest gen. Singura legătură cu cei din Paradis era organizarea funeraliilor, dar pentru asta avea să primească instrucţiuni detaliate, după caz, a lămurit- o Hans Voigt, pentru că dorinţele muribunzilor nu coincideau întotdeauna cu cele ale rudelor; cei de la Lark House erau de religii diferite, iar funeraliile tindeau a fi nişte ceremonii ecumenice destul de complicate.

I-a mai explicat că uniformă purta doar personalul – îngrijitori şi infirmieri –, iar pentru restul angajaţilor exista un cod tacit, caracterizat prin respect şi bun gust. De exemplu, tricoul ei cu Malcolm X era nepotrivit pentru instituţie, a grăit directorul pe un ton emfatic. Sigur, nu era vorba de Malcolm X, ci de Che Guevara, dar Irina nu i-a spus-o, bănuind că Hans Voigt nici nu auzise de luptătorul care la o jumătate de secol după epopeea sa continua să fie venerat atât în Cuba, cât şi de o mână de radicali din Berkeley, unde locuia ea. Tricoul îl cumpărase cu doi dolari de la un second-hand şi era aproape nou.

— Şi aici nu se fumează, a mai avertizat- o el.

— Nu fumez şi nu beau, domnule.

— Eşti sănătoasă? Că asta e foarte important când lucrezi cu bătrânii.

— Sunt.

— Mai e ceva ce- ar trebui să ştiu?

— Sunt dependentă de jocurile video şi de romanele fantasy, ştiţi dumneavoastră, Tolkien, Neil Gaiman, Philip Pullman. Mai spăl şi câini, dar asta nu-mi ia mult timp.

— Ce faci în timpul liber nu e treaba mea, duduie, dar la lucru trebuie să fii mereu pe fază.

— Fireşte. O să vedeţi, domnule, că, dacă-mi daţi această şansă, n-o să vă pară rău, ştiu cum să mă port cu oamenii în vârstă, a spus ea cu aplomb.

Interviul odată încheiat, directorul i-a arătat locurile. Instituţia adăpostea două sute cincizeci de persoane a căror vârstă medie era de optzeci şi cinci de ani. Lark House fusese magnifica proprietate a unui magnat al ciocolatei, care o donase oraşului împreună cu o sumă generoasă menită finanţării. Cuprindea o clădire principală, un mic palat pretenţios unde se aflau birourile şi spaţiile comune – biblioteca, sufrageria şi atelierele – şi o serie de plăcute edificii din lemn, perfect armonizate cu parcul la prima vedere sălbatic, în realitate bine îngrijit de o echipă de grădinari. Clădirile cu apartamente independente şi cele care îi găzduiau pe cei de la nivelurile doi şi trei comunicau între ele prin largi coridoare acoperite, unde se putea circula cu scaunele cu rotile la adăpost de vremea rea şi cu pereţi laterali din sticlă, prin care se putea admira natura, cel mai bun balsam pentru necazurile oricărei vârste. Paradisul, o construcţie izolată din beton, ar fi făcut notă discordantă dacă nu ar fi fost complet acoperit cu iederă. Biblioteca şi sala de jocuri erau disponibile la orice oră; salonul de înfrumuseţare avea orar flexibil, iar atelierele ofereau cursuri diverse, de la pictură la astrologie, celor care încă mai năzuiau la surprize viitoare. La Magazinul Obiectelor Uitate, cum scria pe o uşă şi unde lucrau nişte doamne pe bază de voluntariat, se vindeau haine, mobilă, bijuterii şi alte lucruri de care internaţii nu mai aveau nevoie sau rămase de pe urma răposaţilor.

— Mai avem şi un cineclub excelent, de trei ori pe săptămână proiectăm filme la bibliotecă, a adăugat Hans Voigt.

— Ce fel de filme? a sărit Irina curioasă, sperând să fie vorba de filme cu vampiri şi de SF- uri.

— Selecţia o face un comitet şi se preferă genul thriller, se dau în vânt după producţiile lui Tarantino. Există aici o anumită fascinaţie pentru violenţă, dar nu te speria, oamenii înţeleg că e vorba de ficţiune şi că actorii apar apoi, bine-mersi, în alte filme. E un fel de evadare din realitate. Avem destui oaspeţi care fantazează să asasineze pe careva, de regulă un membru al familiei.

— Şi eu la fel, a sunat replica spontană a Irinei.

Crezând că fata glumea, Hans Voigt a râs binedispus: aprecia la angajaţii săi atât simţul umorului, cât şi răbdarea. În parcul cu copaci bătrâni se zbenguiau fără pic de teamă veveriţe şi un număr neobişnuit de cerbi şi ciute. Hans Voigt i-a spus că ciutele veneau aici să fete şi să-şi

crească puii, că domeniul era un adevărat sanctuar al păsărilor, mai ales ciocârlii, de unde şi numele: Lark House asta însemna, casa cu ciocârlii. Mai multe camere de luat vederi erau plasate strategic ca să spioneze animalele şi, totodată, bătrânii care s-ar fi rătăcit sau accidentat, însă

instituţia nu conta pe măsuri de securitate. În timpul zi lei porţile rămâneau deschise şi doar doi paznici neînarmaţi patrulau pe acolo. Erau poliţişti ieşiţi la pensie, unul avea şaptezeci de ani, celălalt şaptezeci şi patru; nici nu era nevoie de mai mult, căci nimeni nu şi-ar fi pierdut timpul sărind gardul ca să jefuiască nişte babalâci lipsiţi de venituri. S-au încrucişat cu două femei în scaune cu rotile, cu un grup care căra şevalete şi cutii cu vopsele pentru cursul de pictură plein- air, cu câţiva care-şi plimbau câinii tot atât de rablagiţi ca şi ei. Proprietatea mergea până la golf, când era maree înaltă se putea ieşi cu caiacul, cum făceau câţiva rezidenţi încă nedărâmaţi de beteşuguri. „Aşa mi-ar plăcea să trăiesc“, a suspinat Irina, aspirând adânc aroma dulce de pini şi laur şi comparând locurile cu văgăunile insalubre prin care vieţuise de la cincisprezece ani.

— În fine, duduie Bazili, să-ţi spun şi de cele două fantome de care precis vei afla de la angajatele haitiene.

— Nu cred în fantome, domnule Voigt.

— Felicitări. Nici eu. Cele de la Lark House sunt o tânără femeie în rochie roz cu voaluri şi un copilaş de vreo trei anişori. E vorba de Emily, fiica magnatului ciocolatei. Biata de ea a murit de inimă rea după ce copilul ei s-a înecat în piscină, la sfârșitul anilor ’40. După care magnatul şi-a abandonat casa şi a înfiinţat fundaţia.

— Puştiul s-a înecat în piscina pe care mi-aţi arătat-o?

— Exact. Dar de-atunci, din câte ştiu, n-a mai murit nimeni în ea.

Curând, Irina avea să-şi schimbe părerea în ce priveşte fantomele, descoperind că mulţi bătrâni erau tot timpul însoţiţi de morţii lor; Emily şi copilaşul ei nu erau deci singurele spirite care bântuiau pe acolo.

A doua zi la prima oră Irina s-a prezentat la lucru în blugii ei cei buni şi un tricou discret. A constatat că ambianţa de la Lark House era relaxată, dar nu neglijentă; arăta mai curând ca un campus universitar decât ca un azil de bătrâni. Mâncarea era comparabilă cu cea a oricărui restaurant respectabil din California: organică în măsura posibilului. Serviciul era eficient, iar îngrijitorii şi personalul medical cât se poate de amabili. În doar câteva zile a învăţat numele şi maniile colegilor şi bătrânilor de care trebuia să se ocupe. Iar frazele în spaniolă şi franceză pe

care le memorase au făcut să fie apreciată de personalul provenit aproape în totalitate din Mexic, Guatemala şi Haiti. Salariul pe care- l primeau nu era nici pe departe pe măsura muncii grele pe care trebuiau să o facă, însă prea puţini se plângeau. „Pe bunicuţe trebuie să le răsfeţi, dar să te arăţi respectuoasă; tot aşa şi cu bunicuţii, dar fără să le cauţi prea mult în coarne, că li se suie la cap“, a sfătuit- o Lupita Farías, o mexicancă al cărei chip amintea de o sculptură olmecă, şefa echipei de curăţenie. Era de treizeci şi doi de ani la Lark House şi avea acces în toate camerele, drept care cunoştea bine fiecare ocupant, le ştia viaţa, le ghicea necazurile şi le alina tristeţile.

— Atenţie la depresie, Irina, că aici e la ea acasă. Dacă observi că cineva se izolează şi e potopit de tristeţe, că rămâne în pat fără motiv sau nu mai vrea să mănânce, vii fuguţa la mine să mă anunţi, ai priceput?

— Şi ce le faci, Lupita?

— Păi, depinde. Îi mângâi, că asta le place mereu, pentru că pe bătrâni nu-i atinge nimeni, şi îi momesc cu un serial la televizor: nimeni nu vrea să moară până nu vede cum se termină. Unii se alină rugându-se, numai că aici sunt mulţi atei, iar ăştia nu se roagă. Cel mai important este să nu-i laşi singuri. Şi, dacă nu mă găseşti, o anunţi pe Cathy, ştie ea ce să facă.

Doctoriţa Catherine Hope, rezidentă a nivelului doi, fusese prima care-i urase Irinei bun venit în numele comunităţii. La şaizeci şi opt de ani, era cea mai tânără; după ce ajunsese în scaun cu rotile optase pentru asistenţa şi compania de la Lark House; trecuseră doi ani de atunci, timp în care devenise sufletul instituţiei. „Oamenii bătrâni sunt cei mai amuzanţi de pe lume“, îi spusese atunci Irinei. „Au trăit mult, spun exact ce le trece prin cap şi nu dau doi bani pe părerile celorlalţi. N-ai să te plictiseşti aici. Rezidenţii noştri sunt persoane cu educaţie şi cu sănătate bună, care continuă să înveţe şi să experimenteze. În comunitatea asta există stimulente, se poate evita cel mai rău fla gel al bătrâneţii: singurătatea.“

Irina era la curent cu spiritul progresist al celor de la Lark House, despre care se cam dusese vestea. Exista o listă de aşteptare de ani de zile pentru internări, ar fi fost şi mai lungă dacă mulţi postulanţi n-ar fi dat între timp colţul. Bătrânii de acolo erau dovada vie că vârsta, cu

toate limitările ei, nu-i împiedica să se distreze şi să ia parte la vacarmul vieţii. Câţiva dintre ei, membri activi ai mişcării Bătrâni pentru Pace, se duceau vineri dimineaţa să protesteze în stradă împotriva aberaţiilor şi nedreptăţilor lumii, mai ales ale imperiului nord- american, pentru care se simţeau responsabili. Aceşti activişti, printre care se număra o doamnă de o sută unu ani, îşi dădeau întâlnire într-un colţ al pieţei, chiar vizavi de postul de poliţie, veneau în baston, în cadru sau în scaunul cu rotile şi agitau pancarte împotriva războiului sau a încălzirii globale, în timp ce maşinile care treceau îi susţineau claxonând şi trecătorii semnau petiţiile întinse de străbunicii furibunzi. Nu o dată apăruseră la televizor aceşti revoltaţi, iar poliţiştii se făceau de râs ameninţându- i cu gaze lacrimogene, lucru care nu se concretiza, fireşte. Emoţionat, Hans Voigt îi arătase în parc Irinei o placă în memoria unui muzician de nouăzeci şi şapte de ani, care murise în 2006 în plin soare, în urma unui atac cerebral care-l lovise pe neașteptate în timp ce protesta împotriva războiului din Irak.

Irina crescuse într-un sat din Moldova în care trăiau acum doar bătrâni şi copii. Tuturor le lipseau dinţii, primilor pentru că le căzuseră, ultimilor pentru că îşi schimbau dinţii de lapte. S-a gândit la bunicii ei şi, ca de atâtea ori în ultimii ani, s-a căit că-i părăsise. La Lark House avea prilejul să le ofere altora ce nu le putuse oferi alor săi. Cu acest gând a început să se ocupe de cei de acolo, curând le-a câştigat simpatia, nu numai lor, dar şi câtorva de la nivelul unu,  independenţii. De la bun început atenţia i-a fost atrasă de Alma Belasco. Se evidenţia printre celelalte femei prin atitudinea aristocratică, un fel de câmp magnetic o izola de restul muritorilor. Lupita Farías spunea că doamna Belasco nu se potrivea acolo, că mulţi purici n-avea să facă, oricând putea veni s-o ia acelaşi şofer care o şi adusese într-un Mercedes Benz. Dar lunile treceau fără ca asta să se întâmple. Irina se mulţumea să o observe de la distanţă, căci Hans Voigt îi ceruse să se ocupe de persoanele de la nivelurile doi şi trei, nu de independenţi. Oricum, era destul de ocupată cu clienţii ei – nu erau numiţi „pacienţi“ – şi trebuia să se pună la punct cu amănuntele noii sale slujbe. De exemplu, să studieze filmările ultime lor funeralii: o evreică budistă şi un agnostic pocăit. La rândul ei, Alma Belasco nici n-ar fi observat- o pe Irina dacă aceasta nu s-ar fi aflat pentru scurt timp în mijlocul unui mic scandal.

 

1837
dan c mihailescu cartea de la ora 5Ce inseamna ca Dan C Mihailescu se muta in online cu Cartea de la ora 5

Ce inseamna ca Dan C Mihailescu se muta in online cu Cartea de la ora 5

In fiecare zi, de luni pana vineri, la ora 5 pe www.carteadelaora5.ro, dar si pe o pagina de FB si un canal dedicate, vor fi postate pastille de 5 minute cu cate o recomandare de carte a domnului Dan C Mihailescu.

Ce inseamna aceasta miscare pentru piata media?

 Banii care vin in productie continut online

La lansarea de aseara domnul Dan C Mihailescu a mentionat ca, dupa ce emisiunea de la ProTv s-a incheiat, a avut doua propuneri de la televiziuni, una de la un post de radio, dar ca a venit in online – un mediu despre care nu avea o parere buna dar incearca sa-si invinga o prejudecata.

De fapt, cred ca trecerea domniei sale la online – intr-un context care inseamna un site si un canal youtube dedicate, fara publicitate, desi e un proiect emag – inseamna un prim semnal ca marii investitori in online trec la nivelul urmator al dezvoltarii lor si incep sa produca continut costisitor.

Continut din care, la prima vedere, nu beneficiaza. Dar pentru cine stie impactul cronicilor lui Dan C Mihailescu, e clar ca efectul se va simti in vanzarile de carti care se gasesc si pe emag. (chiar daca site-ul emisiunii nu e legat direct de emag. Exista un logo, dar nu va avea link la site de cumparaturi online).

Sunt sigura ca ofertele financiare de la televiziuni si de la radio au fost decente spre generoase, cum sunt sigura ca investitia din online e mult mai mare. Proiectul include, de altfel, si un club de carte cu intalniri lunare.

E reconfortant sa vezi ca un produs de calitate isi gaseste finantare

Nu ma refer doar la emag care a fost castigatorul “licitatiei” asupra domnului Dan C Mihailescu. Ma refer la toti cei care l-au ofertat (televiziunile, radioul) si la valul de simpatie din online.

Imi imaginez ca si domnul Mihailescu a fost onorat sa vada un asemenea val de simpatie, mai ales cel din online unde – cum cu sinceritate marturisea aseara – punea foarte usor etichete “oameni care imprastie ura, care au de spus orice despre toate”.

Acum si-a nuantat parerea “sunt si oameni buni si educati” si si-a gasit un rol: sa se aplece catre cei care nu stiu ca sa le impartaseasca din ceea ce a acumulat.

Productiile de nisa isi gasesc canale de nisa

S-a spus de multe ori ca in Ro, cultura nu-si mai gaseste locul la tv (sau ca televiziunile nu investesc in cultura), dar la nivel international trendul a fost mereu: produse de nisa pe canale de nisa. Noi n-am avut un presedinte vizionar ca Francois Mitterrand care i-a unit pe francezi si pe germani intr-un canal dedicat educatiei culturale – ARTE, asa ca nu stim cum e sa ai produse culturale pe un canal dedicat.

Investitia aceasta deschide un drum. Si, pentru ca mediul online o permite, le da finantatorilor toate uneltele ca sa targeteze publicul pe care-l sa-l monetizeze, masoare, analizeze.

(Imi si imaginez cum cumparatorii de carti de la emag vor primi frumoase newsletter cu productiile domnului Dan C Mihailescu)

***

Dan C Mihailescu a tinut sa precizeze ca emag i-a dat libertatea sa vorbeasca despre orice care isi doreste si ca nu i-a conditionat emisiunea de vanzarea cartilor despre care vorbeste. A mentionat insa ca a fost rugat sa anunte in avans despre ce carti vorbeste pentru ca magazinul online sa aiba pe stoc acele carti.

Personal am un motiv de mare bucurie ca domnul Dan C Mihailescu continua cronicile de carti: e singurul critic care face accesibila si umana orice carte, oricat de grea ar fi, si stie sa explice intr-un limbaj spumos, sofisticat dar fara sa te incurce in neologisme, esenta unei carti. O face intr-un asemenea fel incat iti doresti sa cumperi cartea respectiva. (mie, personal, mi-a vandut prin emisiunea de la tv multe cartiJ )

Am si un motiv de invidie legat de emisiunea aceasta. Producator, editor si ajutor de continut este Daniela Petrescu, o tanara domnisoara foarte talentata si foarte atenta la detaliile gramaticii limbii romane. O invidiez teribil pentru experienta de a lucra zilnic cu domnul Mihailescu

…cu toate micile momente amuzante pe care le va avea de-a lungul timpului. Domnul Mihailescu deschide computerul o data pe zi, seara, raspunde la mailuri tot o data pe zi si are mai tot timpul telefonul inchis. Desigur, in acest timp citeste. A marturisit ieri ca parcurge aproape 400 de carti pe an.

De luni, de la ora 5, aici, Cartea de la Ora 5. Prima carte e Solenoid de Mircea Cartarescu. In episod apare si domnul Cartarescu si pisica domniei sale :)

1620
leonardo-dicaprio-variety-coverPR & Promovare – DiCaprio si campanii geniale de strangere de voturi pentru un Oscar (part 2)

PR & Promovare – DiCaprio si campanii geniale de strangere de voturi pentru un Oscar (part 2)

Saptamanile acestea la Hollywood sunt petreceri in fiecare seara. Toata lumea a invatat de la regele campaniilor de promovare pentru obtinerea unui Oscar, Harvey Weinstein, co-fondatorul Miramax (despre ale carui smecherii publicitare am scris aici), ca unul dintre cele mai importante lucruri ca sa convingi pe cineva sa voteze este sa discuti cu el direct. Si sa-i strangi mana.

Revista Variety scrie in fiecare an despre avalansa de petreceri pe care le fac studiourile pentru ca actorii, producatorii, regizorii sa se converseze cu membrii Academiei americane de film care voteaza pentru o statueta.

Se foloseste orice pretext – mic dejun, pranz, cina, party post cina – pentru ca sa fie adusi membrii Academiei in fata echipelor implicate in filmele nominalizate la Oscar. In ultimii ani pe langa strangerile calduroase de maini, la moda au fost selfie-urile.

Mult prea multe petreceri, prea putini votanti

 De exemplu, in a doua saptamana a acestui an, inainte de Goburile de Aur (care, se spune, sunt o trambulina buna pentru nominalizarile la Oscar) au fost intalniri informale dupa cum urmeaza: un brunch cu Tom McCarthy , regizorul filmului Spotlight, la Sunset Tower, un pranz “Steve Jobs” la Chateau Marmont cu Michael Fassbender, Kate Winslet si Aaron Sorkin. (care in aceeasi zi au mai avut si o sesiune de intrebari si raspunsuri. )

Lady Gaga a concertat la o receptie privata la Peninsula Hotel (desigur, cu invitati dintre membrii Academiei), Spike Lee a fost gazda unei petreceri pe la care a trecut, din intamplare, si presedintele academiei Cheryl Boone Isaacs, Linda Perry a gazduit o petrecere la care au fost invitate si prietenele ei, Christina Aguilera, Courtney Love, Juliette Lewis, dar si Tobey Maguire, Jodie Foster, Stephen Bishop (care voteaza in sectiunea muzica la Oscaruri).

The Hateful Eight a fost promovat cu o petrecere la care Quentin Tarantino i-a avut sustinatori pe David O Russell si Christopher Nolan , toti sub aripa lui Weinstein, toti promovati intens in campaniile pentru Oscar in anii trecuti.

La vremea respectiva nici macar nu se anuntasera nominalizarile la Oscar, dar studiourile munceau la campanie deja. (acum 2 ani, unul din membrii academiei a povestit dementa unei zile in care s-a intalnit in serie cu Jake Gyllenhaal, Hugh Jackman, Steve McQueen, Alfonso Cuarón. Articolul il puteti citi aici )

De fapt, campaniile marilor studiouri incep cam din august septembrie. La momentul respectiv se stie ce filme au premiera ca sa fie eligibile pentru Oscar si toata lumea incepe sa comunice cu inteligenta ca sa se obisnuiasca membrii Academiei cu rolurile, actorii noi, regizorii si rezultatele (anuntate in avans) ale muncii lor.

DiCaprio si eforturile lui in serie pentru a castiga un Oscar

Spre exemplu, Leonardo DiCaprio, despre care tot Hollywood-ul stie ca e disperat sa castige o statueta, si-a inceput campania pentru Oscar 2016 inca din septembrie 2015 cand, imbracat frumusel si relaxat, s-a dus ca spectator la unul dintre cele mai importante festivaluri de muzica, in aer liber, din New York care strange fonduri pentru proiecte de ecologie si mediu, Global Citizen Festival.

[caption id="attachment_41917" align="alignnone" width="193"]The 2015 Global Citizen Festival in Central Park Featuring: Leonardo DiCaprio Where: New York, New York, United States When: 26 Sep 2015 Credit: Derrick Salters/WENN.com The 2015 Global Citizen Festival in Central Park
Featuring: Leonardo DiCaprio 

[/caption]

Desigur, a dat interviuri peste interviuri si-a ajuns si la cat de greu i-a fost lui in filmul The Revenant, ce dedicat este meseriei si cum a facut “in real” toate nastrujniciile din film, chiar daca era foarte frig. Mesajul pe care l-a repetat de atunci (cand inca nici nu se lansase filmul) si pe care il spune si acum e simplu: e cel mai greu lucru pe care l-a facut vreodata in film. Cele mai mari sacrificii pe care le-a facut pentru un rol. Si-a pus viata in pericol pentru acest rol care e performanta vietii lui.

DiCaprio e de altfel cunoscut pentru campaniile lui preOscar in care acorda interviuri siropos patetice. La vremea cand spera sa castige un Oscar pentru “The Wolf of Wall Street” (2014), revista Variety – care e citita de toti oamenii in industria filmului din America- a publicat un cover story profil in care multe nume mari de la Hollywood i-au adus elogii. Printre randuri era si povestea despre dedicarea lui pentru familie, cum a crescut doar cu mama si ce greu i-a fost ca au divortat parintii.

leonardo-dicaprio-variety-coverDiCaprio’s parents divorced when he was a year old, and he lived primarily with his mother, Irmelin, in a hardscrabble neighborhood he affectionately refers to as “Prostitution Alley,” near Western Avenue and Hollywood Boulevard. “I saw all the moral decay you could, beginning at 2 years old,” he notes. “But I also got to see how the other half lived.” That was thanks to a to scholarship to University Elementary School, a magnet program of UCLA, in the tony Westwood section of Los Angeles. His mother would drive him 45 minutes to school and back every day. “I could see that this other world was out there. And if I could only get my shot, I would never waste the opportunity. That mentality and that gratitude are still in me.”

Aici puteti citi intregul articol

Pentru ca stie cat de importanta e familia pentru o parte importanta dintre cei care voteaza, prin octombrie 2015 DiCaprio a aparut tinandu-se de mana cu domnisoara model care era iubita lui la momentul respectiv, Kelly Rohrbach. Site-urile din zona filmului l-au ironizat mult, tocmai pentru ca nu obisnuieste sa faca asemenea fotografii.

leonardo-dicaprio-and-kelly-rohrbach Intre timp, in decembrie, s-a despartit de domnisoara respectiva.

Tot la campania pentru Oscar pentru rolul din The Wolf of Wall Street, DiCaprio a obtinut o proiectie privata cu Barack Obama pe care a anuntat-o gratios, printre randuri, cand s-a scuzat ca trebuie sa plece mai devreme de la Londra ca sa… ajunga la Casa Alba. Numai ca Obama a decis sa ramana doar la un dejun cu actorul si la o discutie despre ecologie si mediul incojurator, iar proiectia n-a mai avut loc.

Anul acesta, a trecut la next level: la Papa nu fusese inca. Ieri, DiCaprio s-a vazut cu Papa cu care a vorbit, cum altfel, despre mediul inconjurator si ecologie, dar si despre efortul pe care l-a facut in cel mai greu rol din cariera lui, cel din The Revenant.

Se spune ca in echipa lui de campanie pro Oscar se afla unii dintre cei mai tari specialisti, iar contractele au cifre generoase pentru perioada de campanie, un bonus daca se obtine nominalizarea si un bonus si mai generos daca va reusi sa ia statueta.

Se mai spune ca DiCaprio e atat de obsedat sa ia un Oscar pentru ca stie ca a gresit o data cand a ales Blood Diamond pentru campania pro Oscar, in loc sa aleaga celalalt film pe care –l facuse in acel an: The Departed.

A ales sa fie nominalizat pentru cel mai bun actor in rol principal, in loc sa aiba sanse la nominalizare (si premiu) pentru actor in rol secundar. In 2011, au aparut chiar cateva articole care explicau gafa lui care a tinut de ego. 

 Premiul a fost castigat atunci, la rol principal, de Forest Whitaker pentru The Last King of Scotland, iar The Departed a luat Oscarul pentru cel mai bun film, un semn ca ar fi avut si el mai multe sanse la voturile membrilor Academiei.

Cu “The Revenant” DiCaprio se afla la a cincea nominalizare la Oscar dupa “What’s Eating Gilbert Grape”, “The Aviator”,  “Blood Diamond” si “The Wolf of Wall Street” si ne vom mai distra mult pana la ceremonie cu tumbele de promovare pe care le va face.

 

 

2133
cover oscar campaniiPR & PROMOVARE: 5 campanii geniale de castigare a unor voturi pentru Oscar

PR & PROMOVARE: 5 campanii geniale de castigare a unor voturi pentru Oscar

In perioada dintre anuntarea nominalizarilor la Oscar si pana se incheie votarea membrilor Academiei, in industria filmului american se petrec miscari subterane mai tari decat multe cutremure.

Pentru ca banii pusi in joc sunt foarte multi (orice detinator de statueta e mai interesant pentru un potential investitor, iar spectatorii vin mai cu spor la cinema), sunt diabolice jocurile de culise care se fac pentru fiecare vot in plus.

Cel mai spectaculos dintre promoterii din aceasta perioada (recunoscut de toata lumea cinematografica) este co fondatorul Miramax, Harvey  Weinstein. De altfel, filme sale au nu mai putin de 300 de nominalizari la Oscar (obtinute pe parcursul a 25 de ani, ca sa intelegeti corect amploarea si experienta acestui om).

Iata cateva dintre smecheriile pe care le-a facut Weinstein de-a lungul anilor.

1990 Harvey Weinstein a facut primul pas spre o mare campanie de Oscar.

Actor Daniel Day Lewis holds his Oscar for best actor for his performance in "My Left Foot" at 62nd Annual Academy Awards in Los Angeles Monday night, March 27, 1990. (AP Photo/Douglas C. Pizac) My left food era un film indie – despre un veteran de razboi (interpretat de Daniel Day Lewis) – care aparent nu avea nicio sansa in fata filmelor produse de marile studiouri (Miramax e un studio independent care tine de studiourile Walt Disney)

Fiind convins ca fiecare vot conteaza, Weinstein a inceput o campanie de guerrilla ca sa fie sigur ca membrii academiei ii vor vedea filmul: a facut o proiecte la centrul medical unde se aflau cei mai batrini dintre membrii academiei, unii cu aparate de respirat, altii ceva mai stabili- Motion Picture Retirement Home. L-a convins pe regizorul Jim Sheridan sa participe la cateva zeci de mini party-uri la care a avut grija sa invite membrii Academiei.

S-au uitat unde isi petrec in mare majoritate vacantele membrii academiei si au aflat ca multi merg la Aspen, iar o alta importanta parte merg in Hawaii. Asa ca au facut proiectii speciale ale filmului in aceste locuri

L-a dus pe actorul din rolul principal – Daniel Day Lewis, si el nominalizat pentru un Oscar – in Senatul American sa le vorbeasca politicienilor despre persoanele cu dizabilitati.

Rezultatul? 2 statuete (cel mai bun actor in rol principal si cea mai buna actrita in rol secundar) din 5 nominalizari.

In 2014 a mai mers o data pe acest drum cand Philomena Lee, femeia care a inspirat filmul Philomena, nominalizat la Oscar, s-a dus la Washington DC si le-a vorbit senatorilor americani cum despre ar trebui sa schimbe legile pentru a face adoptiile mai accesibile.

1998 cu doua pelicule nominalizate la cel mai bun film – Shakespeare in love si Life is Beautiful-, Weinstein a facut super super tumbe. A angajat unii dintre cei mai mari publicisti de la Hollywood (printre ei Warren Cowan, Dick Guttman, Gerry Pam si Murray Weissman) nu ca sa obtina super acoperire in presa ci ca sa… vorbeasca cu membrii academiei despre cat de bune sunt filmele.

benigni oscar statue Regizorul filmului Life Is Beautiful, Roberto Benigni, s-a mutat la Los Angeles pe toata perioada de votare si a participat IN FIECARE SEARA la o alta petrecere data in cinstea lui, la care – desigur – erau invitati si dintre cei care votau. Benigni a si castigat Oscarul pentru cel mai bun actor.

Pentru promovarea Shakespeare in love, Miramax a facut o petrecere care se numea Welcome to America, dedicata regizorului britanic John Madden la care au participat regizori, producatori, actori.

Producers and cast celebrate after winning best picture for Shakespeare in Love during the 71st Annual Academy AwardsCa sa fie sigur ca Shakespeare va fi mai prezent in mintea votantilor decat marele favorit, Saving Private Ryan, Weinstein a cheltuit cu campania de promovare 5 milioane de dolari (in medie se cheltuieste intre 250.000 – un film independent pana la 2 milioane – o mare casa de productie)

In 2011 cu The King’s Speech, Weinstein a avut o viata grea. Se lupta cu The Social Network, iar casa producatoare rivala avea toate armele pentru a avea petreceri de clasa A. Ce a facut ?

kingsspeech_oscar_400 A organizat o petrecere post nominalizari la care gazde au fost Ridley Scott, Jennifer Lopez si Mick Jagger, o alta petrecere gazduita de Arianna Huffington, o proiectie la care au fost invitati cei care fac parte din elita media – de la Rupert Murdoch pana la Katie Couric. Si multe alte petreceri mici cu vedete mari si cu membrii ai academiei printre invitati.

In plus a lansat un zvon cum ca a editat filmul scotand trimiterile sexuala existente in poveste ca sa prinda rating bun, dar a lasat sa circule si zvonuri despre secvente de sex care, mai tarziu, s-a dovedit ca nici nu existasera.

In 2013 Weinstein a atins apogeul.

A angajat-o in secret pe doamna care a fost manager adjunct de campanie electorala pentru Obama, Stephanie Cutter, ca sa-l ajute sa promoveze The Silver Linings Playbook

jennifer lawrence oscar The Silver Linings Playbook  In ultima zi de votare, a aparut un comunicat de presa din partea Miramax in care se spunea ca regizorul de la Silver Linings, David O Russell va lucra din nou cu Jennifer Lawrence pentru The Ends of the Earth. Russel avea si o declaratie in comunicat in care vorbea despre cat de dedicata e meseriei Jennifer, dar si familiei ei care e o sursa de inspiratie pentru intreaga ei activitate. Putin mai tarziu, dupa Oscaruri, s-a aflat ca Russell nici n-a fost in carti pentru acel film, darmite sa mai fi si semnat un contract. Weinstein a vrut doar sa atraga atentia asupra lui Lawrence inaintea ultimelor voturi.

Doamna Stephanie Cutter, care a facut Campania din 2012 a lui Obama, a mers si acum pe cai politice si, in februarie 2014, cu foarte foarte putin inainte de inchiderea voturilor, l-a luat pe domnul Bradley Cooper – nominalizat la cel mai bun actor pentru acest film – la o conferinta de presa cu mai multi politicieni, apoi regizorul David O Russel s-a intalnit cu vicepresedintele Joe Biden ca sa vorbeasca despre reforma in sanatate. Toate cu multa expunere in presa, desigur.

*

Zilele astea multi se minuneaza ce des apare Leonardo DiCaprio in presa cu tot felul de declaratii, nu neaparat legate de filmul lui inghetat. E pentru a treia oara cand are echipe uriase de promovare, pe langa cele ale studioului producator, in incercarea de a ajunge la cati mai multi membrii ai academiei si a-i convinge ca e baiat bun, familist, de casa. Au aparut si glume care spun ca e doar o chestiune de timp pana apare o declaratie ca isi doreste foarte tare sa aiba un copil, doar doar va fi pe placul celor care voteaza.

Pana la urma totul se reduce la matematica. Sunt 5173 de votanti. Cum faci sa ajungi la cat mai multi si sa-i si convingi sa-ti dea tie votul?

Zilele viitoare va mai povestesc despre cateva campanii minunate de Oscar de la studiourile concurente lui Miramax. Sunt, indirect, lectii minunate de marketing.

3696
carlas dreamCULISE MUZICA: In loc de LA MULTI ANI, CARLA’S DREAM –

CULISE MUZICA: In loc de LA MULTI ANI, CARLA’S DREAM –

Astazi se implinesc 4 ani de cand Carla’s Dream au scos primul lor cantec. Si-au marcat aniversarea cu o noua piesa  “Sub pielea mea”, lansata la aceeasi ora cu prima piesa de acum patru ani. “Sub pielea mea” a rupt pe internet, are in mai putind e 24 de ore vizualizari cam cat face o trupa cu notorietate medie intr-o luna.

I-am descoperit acum 3 ani via un prieten care e din Moldova si care ii asculta foarte des. Putin inainte de POHUI cu INNA.

Am si o piesa pe care o ascult adesea cand imi caut confort ca sa scriu ( dincolo de “Te rog”), se numeste “Funeral Face”, e in engleza si nu a fost deloc promovata in RO.

Pentru ca sunt un foarte mare fan, dupa mult lobby, folosindu-mi toata influenta si toate cunostintele din lumea muzicii, acum vreo 2 ani i-am cunoscut pe baieti. Si pentru ca sunt niste oameni foarte foarte faini, ne-am mai conversat din cand in cand. Eu felicitandu-i pentru munca lor, ei primind totul cu modestie si autocritica.

De ziua lor, m-am gandit sa va fac voua un cadou: sa va spun cateva lucruri mai putin cunoscute, sau care nu ies la iveala intr-un interviu (oricum ei acorda rar interviuri). Cateva mini povesti care va arata, mai degraba, caracterul lor.

La Carla’s Dream educatia ruseasca isi spune cuvantul.

Nu-i ajuta sa spun ca sunt foarte cititi (pentru ca nu e deloc sexy sa fii intelectual), dar pe langa faptul ca sunt cititi, au si o alta perspectiva de a privi lucrurile care vine din scoala ruseasca, mai evidenta in literatura rusa.

Asa se explica versurile lor foarte destepte, pe mai multe straturi de intelegere. Si interesul pe care-l genereaza la publicul de categorii sociale diferite.

Au o foarte mare atentie la detalii.

Imi aduc aminte de o conversatie in care a fost mentionata cochetaria femeilor din Romania: remarcasera ca in RO e un procent mult mai mare de femei care au manichiura si pedichiura frumos facuta, asortata. (Era dupa o vizita a lor la Constanta si o tura pe plaja in zona, de asta puteau generaliza). Dar faptul ca au remarcat la un asemenea detaliu va da un indiciu despre atentia lor pentru lucrurile din jur.

Am discutat alta data despre structura unei piese care era in lucru si ceea ce povesteau mi se parea magie. Nu am backgroundul muzical ca sa pot sa redau ceea ce imi explicau, dar imi amintesc ca era f f multa critica/autocritica acolo, cu argumente despre cum ar trebui sa fie, ce sa i se adauge ca sa aiba mai multa amplitudine si mai multa putere.

Cum ziceam, nu stiu sa explic, dar in analiza aia, care facea referire la o piesa pe care o scriau pentru altcineva si la parcursul carierei respectivei persoane, la ce ar mai trebui sa cante ca sa construiasca o imagine coerenta, era explicatia foarte clara de ce scriu hit dupa hit: chiar stiu ce fac si fac totul cu onestitate. Imi aduc aminte ca au spus ”daca nu iese din prima, daca e prea gandita, nu e bine pentru ca nu mai e sincera”

N-au ego. Sau nu l-am descoperit eu in conversatiile noastre tehnice – despre piese, succes, adaptarea la piata din Romania.

Si-au propus sa fie relevanti pentru Romania dar nu intr-o forma artificiala, cu forta – prin marketing agresiv. Au luat-o pas cu pas si, o vreme, au cantat in cluburi din tara cu  mult mai putini spectatori decat ar fi avut in Moldova (unde sunt mici dumnezei), dar au luat asta ca pe o forma de a invata piata, publicul si a se descoperi pe ei. In seara asta (21 ian 2016, la 4 ani de la lansare), canta la Hard Rock Cafe din Bucuresti, intr-un show cu casa inchisa.

Au un foarte mare respect pentru muzicienii din Ro.

Si pentru ca e diferenta de exprimare din limba romana vorbita in Moldova, dar si pentru ca au foarte mare respect, vorbesc cu ”dânsul”, ”dânsa” atunci cand se refera la muzicieni din RO. E intotdeauna amuzant ca, dupa ce spun numele lui Smiley, de ex, sa auzi ”Ne-ar placea sa lucram cu dansul. E o legenda in Romania, e foarte talentat”.

*

Cum am mai spus, scris, sunt printre fanii lor din primul rand. Sunt putin mai norocoasa decat altii pentru ca i-am intalnit si ma bucur foarte foarte foarte mult cand mai descopar super oameni care sunt in grupul lor de fani. Unul dintre fanii lor e Andreea Esca. (are si un interviu cu ei pe care l-a difuzat la stirile ProTV! )

Sunt sigura ca vor fi din ce in ce mai multi oameni care vor incepe sa le vada caracterul dincolo de masca pe care o poarta (la propriu), cum la fel de sigura sunt ca e o chestiune de timp pana cand tot mai mult romani se vor mascui pe fata macar o data, ca sa le celebreze talentul si sa arate ca fac si ei parte din Carlas Dream. Cum a facut Andreea Esca.

 

2157
delia gura taCULISE MUZICA: Delia asa cum nu o stiti #gurata –

CULISE MUZICA: Delia asa cum nu o stiti #gurata –

Astazi Delia a lansat un cantec nou “Gura ta” mai emotional, mai soft, schimband putin directia.

Lucrez de ceva vreme la un profil al Deliei prin care incerc sa arat publicului ca nu e deloc intamplator succesul ei de acum. Nu e gata, ma mai documentez putin, chiar daca am adunat deja o multime de informatii.

Dar piesa asta imi da ocazia sa scriu putin despre Delia altfel decat o stiti.

 Delia are un resort emotional care o face sa fie tot timpul pe zambet cand e in spatiul public, iar cand e in privat sa nu se gandeasca foarte mult la lucrurile negative.

In vara, cand lansase “Da, mama:, am vorbit cu mama ei sa vina la Europa FM pentru o aparitie surpriza in Desteptarea. Dupa ce se terminase emisiunea, vorbeam cu doamna Matache despre Delia copila cu ochii mari si albastri care statea cuminte pe pian la Teatrul de vara din Constanta si se uita, din culise, la scena. Avea cam 3-4 ani pe atunci si era ca o papusa pe care o luau in brate toti artistii cand ieseau de pe scena.

De la o discutie la alta, am ajuns sa povestesc cu doamna Matache despre mancarea sanatoasa, despre problemele noastre de sanatate si cum incercam sa trecem peste ele.

Delia, care ne privea de la distanta, nu auzea ce vorbim (era cu trupa ei si isi planificau sa mearga la mic dejun impreuna) cred ca a vazut ca ni s-au schimbat expresiile fetzelor si-a venit catre noi “Haideti, vorbiti de lucruri triste?! Lasati-le in pace. Haide mama, nu mai vorbiti asa. Sunt si lucruri frumoase pe care sa vi le povestiti.”

Nu era o forma de a o restrictiona pe doamna Matache sa nu dea din casa in fata unui jurnalist. Ne stim de multa vreme, stie ca nu amestec conversatiile private cu cele pentru un articol; era, pur si simplu, protectia pe care ea a invatat sa o puna: sa ne gandim la lucrurile frumoase daca nu putem sa le rezolvam pe cele grele.

Stiu, din surse sigure, ca anul acesta va fi un cantec scris suta la suta de ea care vorbeste fix despre aceasta filosofie a ei de viata.

delia gura ta

2015 a fost anul Deliei nu doar pentru ca a avut hit dupa hit dupa hit (care veneau dupa hiturile din 2014 si erau, de fapt, o confirmare a faptului ca de cand si-a luat cariera in propriile maini – si ale lui Razvan Munteanu, sotul din dotare, care are un creier brici pentru business si urmareste cu atentie trend-uri din muzica si ce fac artistii foarte mari de afara – si-a gasit adevaratul drum). Anul 2015 a fost anul in care a cantat pe aceeasi scena cu Robbie Williams – artistul pe care-l asteptau foarte foarte foarte foarte multi romani in concert. Inclusiv ea.

Una dintre secventele mele preferate de la acel concert s-a petrecut departe de ochii presei, in intimitatea echipei ei.

Delia a pus multa emotie personala in aparitia ei de pe scena din Piata Constitutiei chiar daca a tinut-o dintr-o gluma in alta inclusiv la repetitii ca sa nu puna presiune pe colegii ei. In timpul show-ului a fost o problema de sunet (s-a ars un mixer) si pentru cateva minute lucrurile pe scena au fost complicate.

Cand s-a terminat totul, Delia s-a asezat pe una din boxele din culise, si-a pus genunchii la gura si a inceput sa priveasca in gol. Dupa o vreme a cerut apa si, cand Edvigia – omul ei de la comunicare/PR – i-a adus o sticla de apa, intimitatea ei a fost intrerupta.

Edvigia a profitat de moment ca sa-i reaminteasca de o fotografie pe care trebuie sa o faca din culise pentru Coca Cola, sponsorul concertului, unul dintre brandurile pe care Delia le-a endorsat anul trecut.

“Mai lasa-ma putin”, a spus privind in continuare in gol, departe de orice ar fi fost pe scena din fata ei.

Era obosita, ziua ei de munca incepuse la ora 9, filmase ultimele momente din preselectiile X factor, iar pauza de masa de la filmari o folosise pentru repetitiile pe scena lui Robbie Williams, apoi se intorsese la filmari.

Practic fusese intr-un maraton si tocmai incheiase o prestatie care, din motive care nu tineau de ea, nu iesise cum isi dorise.

Asa ca nimeni nu era suparat ca isi dorea un moment de pauza si ca spusese “mai lasa-ma putin”. Numai ca la doar cateva secunde dupa ce a rostit asta, s-a ridicat de pe boxa, si-a pus zambetul pe fata si-a spus”hai sa facem fotografiile”.

In secundele alea realizase ca sunt oameni in echipa ei care trebuie sa duca mecanismul mai departe, sa respecte contracte, sa duca la bun sfarsit alte lucruri si ca nu trebuie sa-i incurce.

Show must go on in orice situatie.

15027
disney coverCat de chinuite au fost printesele Disney anul trecut

Cat de chinuite au fost printesele Disney anul trecut

Cu o notorietate imensa, dar si un grad de simpatie urias, Printesele Disney sunt subiect de parodii, de analize si de inspirate de zeci de ani.

Numai in ultimul an au fost peste 10 proiecte de design ale unora dintre cei mai talentati artisti tineri, proiecte care le-au avut subiect pe Printesele Disney.

Se estimeaza ca mai mult de jumatate din copiii planetei s-au intilnit macar o data cu o poveste animata unde era implicata o poveste Disney, asa ca publicul acesta este o masa uriasa de manevra pentru captarea unor audiente pe diverse nise.

Una ar fi cea a ilustratiilor amuzante.

Ce au patit printele Disneu anul trecu?

In primul rand au fost imbatrinite. Ca sa vada si ele, dar mai ales publicul cum e cu ridurile. Exista programe speciale care fac asta, dar au fost si artisti care au pus photoshopul in functiune cu mult talent.

Aged Disney Princesses1Aged Disney Princesses2

Aged Disney Princesses3Aged Disney Princesses4 Aged Disney Princesses5

 

Creatiile de mai jos ii apartin unui artist care semneaza cu pseudonimul Life, Art & Times, iar proiectul lui a fost despre imbatrinirea pana la data desenului (2015) in raport cu data la care s-a nascut/ a fost creat personajul.

disney-illustrations pseudonym Life Art and Timespseudonym Life Art and Times1

pseudonym Life Art and Times2 pseudonym Life Art and Times3

pseudonym Life Art and Times4pseudonym Life Art and Times5

 

 

Din categoria ce au mai patit printesele Disney avem… demachierea. O artista cu mult umor dar si ceva urme de feminism, Loryn Brantz, a decis ca lumea ar trebui sa le cunoasca pe printesele Disney si fara make-up. Rezultatul e ca o veste buna pentru companiile de cosmetice, chiar si frumoasele printese Disney arata mult mai bine cu make-up.

without-any-makeup Loryn Brantz

Loryn Brantz 1 Loryn Brantz 2

Loryn Brantz 3Loryn Brantz 4 Loryn Brantz 5Loryn Brantz 6

 

Dar cum ar fi daca printesele Disney ar fi tatuate? la intrebare asta a raspuns un alt tinar artist care a dorit sa capteze atentia unui public global. Joel Santana se numeste artistul si nu cred ca l-ar fi facut foarte fereicit pe domnul Walt Disney cu munca lui.

Joel Santana 2 Joel Santana1 tattooed-disney Joel Santana

 

Din categoria ”ce sa lemai facem noi printeselor Disney care nu a mai fost facut niciodata, dar sa atingem un public tot mai mare” avem… minionii transformati in printese. Sau printesele transformate in minioni, depinde cum privesti situatia.  Proiectul ii apartine lui Jen Lewis si a distrat pe multa lume.

disney-princess-minionsJen Lewis 1 Jen Lewis 2Jen Lewis 3 Jen Lewis 4Jen Lewis 5 Jen Lewis 6 Jen Lewis 7Jen Lewis

 

1725
angela-gheorghiu-photo-01#Colectiv – Inca o lectie grea invatata via Angela Gheorghiu

#Colectiv – Inca o lectie grea invatata via Angela Gheorghiu

Speta suna asa: Angela Gheorghiu, profund marcata de nenorocirea de la Colectiv, a decis in decembrie 2015 sa faca prima ei gala caritabila in Romania si prima gala pe care a organizat-o vreodata de la cap la coada, ca sa stranga fonduri pentru victimele de la Colectiv.

Imaginati-va o soprana – poate cea mai mare soprana a lumii in acest moment – care se apuca sa dea telefoane sa-si faca echipa ca sa organizeze gala umanitara (de obicei, artistii de calibrul domniei sale sunt invitati la gale si nu au treaba cu organizarea lor) si tot efortul pe care-l implica acest drum pe care nu esti obisnuit sa mergi.

Pentru ca am prieteni apropiati care s-au aflat la capatul celalalt al telefonului cind doamna Angela Gheorghiu i-a rugat sa se implice – probono – in organizarea acestei gale, stiu foarte bine cum au stat lucrurile.

A fost un efort imens – logistic si uman, toti cei implicati (orchestra, cor, dirijor, echipe de top in stringere de fonduri, in organizare de evenimente, in comunicarea lor) au fost cooptati probono si evenimentul a avut 3 directii:

– stringere de fonduri pentru victimele colectiv si un mesaj de incurajare si sustinere pentru familiile lor

– un mesaj cu putere de exemplu pentru ca si alti artisti de calibrul Angelei Gheorghiu sa faca actiuni similare, dar si o forma de educatie sociala prin cultura

– un concert rar de care bucurestenii sa se poata bucura, intrucit programul Angelei Gheorghiu nu e foarte darnic cu vizitele si concertele la Bucuresti

In colaborare cu fundatia Pretuieste Viata a Andreei Marin (cooptata pentru ca avea experienta foarte mare in stringere de fonduri) , cu donatii externe dar si cu sumele incasate din bilete s-au strins 430.000 RON.

Numai ca banii incasati din bilete – adica  231.525 RON  – care ar fi trebuit sa fie achitati de operatorul S.C. Project Expoziție Games & Sports S.R.L (biletoo.ro) catre Fundatia Pretuieste Viata nu au fost nici pana acum livrati.

Si-acum situatia arata asa:

Angela Gheorghiu si Andreea Marin (prin Pretuieste Viata) si-au dorit si isi doresc sa faca totul intr-un cadru foarte organizat si au stabilit ca vor da banii mai departe catre Fundatia Estuar care are in evidenta 150 de familii afectate de incendiul de la Colectiv.

Victimele de la Colectiv au tot mai multa nevoie de bani pentru ca au iesit din spitale, au de facut recuperari, au de mancat si platit facturi, iar ei nu pot munci pentru ca sunt inca – multi – incorsetati in bandaje mai ales la maini.

– pentru ca Gala Caritabila a fost un eveniment ultra mediatizat (mediatizarea a ajutat la strangerea banilor), victimele incep sa solicite bani de la Fundatia Pretuieste Viata si, sub imperiul frustrarilor (de la oboseala, stres, boala) sa se revolte ca nu primesc bani in clipa in care-i cer.

Banii sunt inca in aer pentru ca baiatul care a incasat biletele nu i-a livrat. (ceilalti bani din donatiile directe au plecat catre Estuar).

ce am invatat eu din asta?

Ca in Romania e foarte greu sa faci bine. Si de multe ori cind vrei sa faci bine si sa si educi prin actiunea ta, te lovesti de ziduri grele si ramai cu rani rele.

Cred ca Angelei Gheorghiu ii era mult mult mai simplu sa faca o donatie directa catre citeva familii ale victimelor de la Colectiv cu banii pe care i-a strins din donatii directe. Doar ca n-a vrut sa faca o “susha” si a incercat sa lucreze asa cum se face peste tot in lume, sa aiba o gala umanitara prin care sa stringa bani, dar sa si miste suflete ca sa se declanseze un alt sir de donatii.

Intre timp, pentru ca e in Romania, a inghitit-o sistemul.

Personal ma bucur ca am avut intelepciunea sa realizez in acele momente de criza ca e mult mai eficient sa donez direct in conturile prietenilor care au fost afectati la Colectiv. Am gindit pragmatic stiind ca au cheltuieli urgente si ca, prin orice fundatie, dureaza pina ajung banii la ei.

Am donat in primele zile dupa accident mai multor victime aflate in situatii de criza, am donat si in saptaminile urmatoare si, mi-am promis, am sa donez constant o perioada mai lunga pentru ca oamenii respectivi nu pot munci si trebuie sa-si plateasca medicamente si facturi. (chiar si asa, am facut si donatii pentru Crucea Rosie si Mereu Aproape via sms)

Dar lectia asta trista, despre cum apare o rotita din mecanism care se impotmoleste si strica ceasul atunci cind ai mai mare nevoie de el, e ceva ce ar trebui sa invatam sa schimbam. Pentru ca nu e eficienta calea individualismului – donez si tac -, ci cea  in care ne unim eforturile si emotiile si miscam muntii.

9907
meda4Scurtmetrajul Meda, in regia lui Emanuel Parvu, la Festivalul de film de la Rotterdam

Scurtmetrajul Meda, in regia lui Emanuel Parvu, la Festivalul de film de la Rotterdam

Scurtmetrajul Meda, in regia lui Emanuel Parvu, a fost selectat in cadrul programului As Long as It Takes: Short, al Festivalului International de Film de la Rotterdam, care se va desfasura intre 27 ianuarie si 7 februarie 2016.

Stirea e publica de ieri si ma bucur sa fie si aici nu doar pentru ca stiu personal o parte din echipa de la acest film, ci pentru ca si dincolo de ecran el inseamna niste pasi importanti pentru prietenii mei.

Filmul e povestea unei fetite de 13 ani, Meda, care e in plasament familial de la 5 ani si careia ii moare mama adoptiva, asa ca trebuie sa se intoarca la orfelinat. Intr-un sistem social bolnav, tatal ei adoptiv nu se poate impaca cu gandul ca o va pierde.

Scurtmetrajul ii are in rolurile principale pe Radu Zetu si Florin Zamfirescu, alaturi de Monica Davidescu, Mircea Rusu, Rodica Negrea, Andreea Gramosteanu, Meda Guta si Ingrid Micu-Berescu. Catalin Simioana semneaza imaginea, Stefan Parlog montajul, Sorin Neagu sunetul, iar Adriana Popa costumele.
Meda este un scurtmetraj independent, produs de Domestic Film.

Domnul Emanuel Parvu e un regizor si un actor foarte bun, dar si un profesionist cu o atentie extrema pentru detalii.

Nu am vazut inca filmul, dar stiu interesul lui pentru a spune povesti adevarate, nuantate si puternice.

Despre Emanuel Parvu am scris acum citiva ani un amplu articol in care puteti vedea atentia lui marita pentru detalii, dar si generozitatea profesorului care vrea sa mearga mai bine domeniul in care activeaza. Il puteti citi aici

*

Programul As Long as It Takes: Short 2016 cuprinde scurtmetraje din toata lumea, grupate in compilatii cu tematici diferite. Meda este singurul scurtmetraj din Romania prezentat in acest program si va fi proiectat in cadrul compilatiei Short Stories: Words of Wisdom, Words of Strife alaturi de alte trei scurtmetraje- Nuestro mar, regia Eileen Hofer, Love Story Not, regia Yosep Anggi Noen, Kwassa Kwassa, regia Tuan Andrew Ngyen & Superflex.

meda6 meda5 meda4

 

1341
shonda rhimesCe am invatat din cartea uneia dintre cele mai influente femei din televiziune: Shonda Rhimes

Ce am invatat din cartea uneia dintre cele mai influente femei din televiziune: Shonda Rhimes

Shonda Rhimes, doamna care sta in spatele unora dintre cele mai de succes seriale americane ale momentului: Grey’s Anatomy, Scandal si How to get away with murder.

Atat de succes incat practic detine ziua de joi la televiziunea ABC cu toate aceste seriale difuzate unul dupa altul.

Despre Rhimes s-a zis multa vreme ca e atat de afurisita si un fel de doamna de fier, incat nu are nimeni curaj sa vorbeasca cu ea. Nu zambeste in public, e total antisociala si nu e chiar cea mai simpatica persoana pe care sa vrei sa o ai alaturi.

In noiembrie Shonda a scos o carte, Year of Yes -How to Dance it Out, Stand in the Sun, and Be Your Own Person, in care a povestit lucruri nespuse din viata sa si lumea a inceput sa o vada si altfel, au inceput sa inteleaga de ce oamenii din echipa ei o iubesc atat de mult, desi admit ca e foarte bossy.

Cartea e o bucurie. E super amuzant scrisa (doar vorbim de una dintre cele mai de succes scenariste din lume), pare foarte relaxata ca forma de lectura dar livreaza multe adevaruri valabile nu doar in viata lui Rhimes ci a multor oameni.

Se numeste Year of Yes pentru ca e despre anul in care a luat decizia sa accepte tot ce i se propune, fiind cunoscuta ca refuza mai tot timpul orice.

Rhimes e o femeie foarte timida, o femeie care a fost obisnuita sa stea in pijamale acasa la ea si sa scrie pentru seriale. Cand a dat norocul peste ea si a inceput sa faca Grey’s Anatomy (un proiect pe care l-a creat de la zero), a fost nevoie sa iasa din pijamale si sa mearga la birou. Si-a iesit f mult din zona ei de confort.

Cind si-a angajat un publicist primul lui job a fost “sa nu apar niciodata in presa”.

This is who I am. Silent. Quiet. Interior. More comfortable with books than new situations. Content to live within my imagination. I’ve lived inside my head since I was a kid. My earliest memories are of sitting on the floor of the kitchen pantry. I stayed there for hours in the darkness and warmth, playing with a kingdom I created out of the canned goods.

Lucky for me, my parents held the unusual in high regard. And so when I wanted to play with the cans in the pantry for hours on end, my mother didn’t tell me to stop messing around with the food and go somewhere else to play. Instead, she declared it a sign of creativity, closed the pantry door and let me be. You have her to thank for my love of long-form serialized drama. (…)  I had a wonderful childhood, but I lived so deep in my imagination that I was happier and more at home in that pantry with the canned goods than I ever was with people. I felt safer in the pantry. Freer in that pantry. True when I was three years old. And somehow even more true at forty-three. As I sit on my sofa staring into the Christmas lights, I realize that I would still be partying in my pantry if I thought I could get away with it. If I didn’t have children who needed me to be in the world. I fight the instinct every day.

E un fragment in carte in care se vor recunoaste toate persoanele (femei sau barbati cu un program aglomerat), Rhimes vorbeste despre ce poate si ce nu poate face. (Ca sa aveti o imagine completa, are 3 copii acasa si o companie care are 600 de angajati – pentru ca acum produce aceste seriale si le da pe toate de-a gata televiziunii ABC care le difuzeaza)

And people are constantly asking me, how do you do it? And usually, they have this sort of admiring and amazed tone. Shonda, how do you do it all? Like I’m full of magical magic and wisdom and specialness. How do you do it all? And I usually just smile and say, “I’m really organized.” Or if I’m feeling slightly kind, I say, “I have a lot of help.” And those things are true. But they also aren’t true. (…) as a very successful woman, a single mother of three, who constantly gets asked the question “How do you do it all?” For once I am going to answer that question with 100 percent honesty here for you now. Because it’s just us. Because it’s our fireside chat. Because somebody has to tell you the truth. Shonda, how do you do it all? The answer is this: I don’t. Whenever you see me somewhere succeeding in one area of my life, that almost certainly means that I am failing in another area of my life.
If I am killing it on a Scandal script for work, I’m probably missing bath and story time at home. If I am at home sewing my kids’ Halloween costumes, I am probably blowing off a script I was supposed to rewrite. If I’m accepting a prestigious award, I’m missing my baby’s first swim lesson. If I am at my daughter’s debut in her school musical, I am missing Sandra Oh’s last scene ever being filmed at Grey’s Anatomy. If I am succeeding at one, I am inevitably failing at the other. That is the trade-off. That is the Faustian bargain one makes with the devil that comes with being a powerful working woman who is also a powerful mother. You never feel 100 percent okay, you never get your sea legs, you are always a little nauseous. Something is always lost. Something is always missing.

*

In carte Ronda marturiseste ca nu a acceptat niciodata nimic pentru ca e foarte timida si ca in anul in care a spus numai DA a avut mult de luptat cu ea, dar efectele au fost uluitoare: nu doar ca si-a facut mai multi prieteni, dar a si slabit fara sa tina diete speciale, a avut mai mult timp pentru copii, a devenit o sefa mai buna si mai calma.

Unul dintre primele Da pe care le-a zis a fost pentru un interviu in emisiunea lui Jimmy Kimmel si cum, practic, a murit de frica acolo. Inca ii mai multumeste lui Kimmel ca a vorbit el mai mult decat ea. Cum mai povesteste despre cat de speriata era si mai este de orice aparitie publica si cum isi inventa orice motiv doar ca sa nu mearga. Si cum si-a promis ca in serialele ei sa prezinte realitatea – de aceea e cea mai mare diversitate de personaje cu sexualitati diferite, rase diferite, probleme diferite,

Si mai povesteste de ce e responsabila sa nu minta in seriale: si-a petrecut toata copilaria incercind sa-si indrepte parul ca sa aiba o coafura ca a lui Whitney Huston, iar cind a intrat in industrie si-a dat seama ca, de fapt, cantareata purta peruca. I s-a parut atat de gresit ca echipa ei nu a comunicat asta si a lasat zeci de pustoaice de culoare sa spere ca vor avea un asemenea look, incit si-a promis ca ea nu-i va pacali pe telespectatori.

In cel mai recent serial al ei, How to get away with murder – Viola Davis (actrita de culoare) are de citeva ori secvente in care arata cum isi da peruca jos :)

Iata unul dintre fragmentele finale ale cartii

We all spend our lives kicking the crap out of ourselves for not being this way or that way, not having this thing or that thing, not being like this person or that person. For not living up to some standard we think applies across the board to all of us. We all spend our lives trying to follow the same path, live by the same rules. I think we believe that happiness lies in following the same list of rules. In being more like everyone else. That? Is wrong. There is no list of rules. There is one rule. The rule is: there are no rules. Happiness comes from living as you need to, as you want to. As your inner voice tells you to. Happiness comes from being who you actually are instead of who you think you are supposed to be. Being traditional is not traditional anymore. It’s funny that we still think of it that way. Normalize your lives, people. You don’t want a baby? Don’t have one. I don’t want to get married? I won’t. You want to live alone? Enjoy it. You want to love someone? Love someone. Don’t apologize. Don’t explain. Don’t ever feel less than. When you feel the need to apologize or explain who you are, it means the voice in your head is telling you the wrong story. Wipe the slate clean. And rewrite it. No fairy tales. Be your own narrator. And go for a happy ending. One foot in front of the other. You will make it.

Cartea nu a fost tradusa la noi, am cumparat-o in versiune Kindle de pe Amazon

year of yes

3661
cover vedete globuri  2016 instagramGolden Globes 2016 si postarile vedetelor pe Instagram

Golden Globes 2016 si postarile vedetelor pe Instagram

Am scris de multe ori ca imi place sa urmaresc o ceremonie din asta mare, unde e vorba despre control, imagine, sa fii impaiat ca sa arati perfect, sa inveti speech-ul dar sa pari natural si proaspat etc etc etc, imi place sa o urmaresc prin ochii vedetelor de la fata locului care se apuca sa faca postari pe instagram.

unele dupa cum le taie capul, sau le tine umorul.

altele dupa filmele din capul lor sau dupa imaginea la care nu vor sa renunte.

iata cateva dintre postarile pe instagram ale vedetelor de la aceasta editie a Globurilor de aur

categoria Zana am fost, Zana raman.

Jennifer Lopez are doua fotografii care arata lupta ei cu… orice, intru perfectiunea unei dive ca-n filme. inclusiv cand ii coase stilista rochia pe ea.

jlo

Jlo a postat si din culisele ceremoniei, nu doar din camera ei de hotel

kate hudson, jennifer lopez lady gaga

Tot la categoria Zana intra si Heidi Klum (care altfel are f mult umor) si Kate Bosworth

heidi klum gg2016

kate bosworth 2kate bosworth

Apoi avem categoria aparent relaxat (si, uneori, amuzant)

Brad Pitt in conversatie cu Selena Gomez. o postare pe intagram a drei Gomez

brad pitt selena gomez

Eva Longoria si Katy Perry

eva longoria katy perry

Melissa McCarthy

mellissa mccarthy

dar si categoria: asta e… ce vreti acum de la mine

Julia Louis Dreyfus cu bigudiuri, pregatindu-se pentru ceremonie.

Julia Louis-Dreyfuss

Mark Ruffalo scriindu-si speech-ul . (a postat si un filmulet in care a zis ca “in eventualitatea in care totusi iau premiul, sa am ceva pregatit)

mark ruffalo

Si mesajele de felicitari primite de Rob Lowe

rob lowe msgrob lowe

Sunt sigura sigura ca la Oscar va fi cu si mai mult spectacol pe instagram pentru ca vedetele, chiar daca nu sunt nominaliate sau nu urca pe scena pentru un premiu, stiu cit de important e sa se asocieze in vreun fel cu ceremonia Oscarurilor.

Nominalizarile se anunta joi pe 14 ianuarie, deci mai avem f f f putin de asteptat pana la primul spectacol: al reactiilor post nominalizari.

Sa aruncati o privire si pe contul de instagral golden globes. anul acesta au avut o activare f f frumoasa cu fotografii alb negru cu vedetele de la ceremonie. le puteti vedea pe toate aici

1865
golden-globesMaine se dau Globurile de aur : cateva amintiri super emotionante si ceva dorinte

Maine se dau Globurile de aur : cateva amintiri super emotionante si ceva dorinte

Maine se imparc Globurile de aur, pentru filmele de cinema dar si pentru productiile de televiziune.
Am si eu preferatii mei, ca toata lumea, dar dintre toate premiile posibile, doua imi doresc foarte foarte mult sa se intimple.

Un Glob de aur pentru coloana sonora pentru Ennio Morricone care a scris muzica pentru filmul The Hateful Eight al lui Tarantino. Morricone are 87 de ani, n-a castigat niciun Oscar desi a scris muzici pentru unele dintre cele mai mari filme ale tuturor timpurilor, iar Globul asta ar putea sa-i deschida calea catre marele premiu cat inca mai este in viata. Are doi mari concurenti in categorie – Carter Burwell (pt filmul Carol) si Alexandre Desplat (The Danish Girl), dar ca o rasplata a istoriei si de dragul unui moment foarte emotionant la gala, mi-ar placea sa castige Ennio Morricone.

Si-mi mai doresc un Glob de aur pentru scenariu de la Spotlight scris de Tom McCarthy si Josh Singer. Filmul e povestea unui caz real de investigatie jurnalistica din America in 2001-2002, ivestigatie despre nenumaratele cazuri de molestari de copii facute de preotii catolici. Ce fac domnii acestia doi cu scenariul este o magie mi-nu-na-ta. Si ei au concurenta serioasa (pe mult mai cunoscutii, Aaron Sorkin pt filmul Steve Jobs si Quentin Tarantino pentru The Hateful Eight.

Dincolo de premii, ceremoniile acestea sunt despre momentele in care apar discursurile emotionante de multumire: o usa mica deschisa catre sufletul unor mari actori care – antrenati prea bine in ceea ce inseamna media – nu mai spun lucruri personale de multa vreme in interviuri.

Iata 3 dintre cele mai emotionante discursuri de la Globurile de aur. Atentie, o sa plangeti:)

Discursul lui Kevin Spacey de anul trecut cand, pentru prima data in cariera dupa foarte multe nominalizari, a castigat un Glob

Discursul de multumire (cu lacrimi) al lui Michael Keaton, pentru Globul obtinut cu rolul din Birdman, in 2015

Prezentarea lui Robert Downey Jr care o introducea pe Jodie Foster drept castigatoarea premiului pentru intreaga cariera, plus discursul foarte foarte foarte emotionant al lui Jodie din 2013

Ceremonia 2016 a Globurilor de aur are loc maine (noapte, dupa fusul nostru orar) la Los Angeles. Aici puteti vedea intreaga lista de nominalizati.

1392
Marie AntoinetteV&A Museum duce interactivitatea la un alt nivel

V&A Museum duce interactivitatea la un alt nivel

Cum faci ca un tanar sa acceseze informatiile dintr-un muzeu, stiind ca e calea cea mai simpla sa afle o parte din istorie si sa nu mai repete/sa invete din greselile altora ?

Toti am raspunde fara sa stam pe ganduri ca trebuie sa aduci muzeul la tanar via internet si stim cu totii galeriile google ale marilor muzee.

Ei bine, Victoria & Albert Museum din Londra a dus la un nivel superior aflarea informatiilor din istorie prin interactivitate digitala.

V&A – un muzeu care e preocupat de arta si design – are o expozitie in care face un parcurs istoric al perucilor.

Pentru vizitatorii care nu ajung in muzeu ca sa afle ca prima peruca a aparut in 1624, la Louis XIII care chelise si a gasit o solutie ingenioasa sa-si acopere scalpul cu par de la cai  ( fiul lui, Louis IV a introdus peruca in vestimentatia nobililor si de aici incolo, distractia a fost din ce in ce mai mare. In vremea lui Marie Antoinette perucile au inceput sa fie imbibate cu pudre parfumate si sa capete constructii din ce in ce mai inalte, accesorizate de bijuterii, pene si tot felul de obiecte din os) pentru acesti viziatori, V&A a creat o aplicatie super amuzanta si care da dependenta: poti sa construiesti propria ta versiune de peruca asemeni celor din sec 18, in timp ce ti se livreaza informatii despre cum se faceau aceste podoabe capilare.

aceasta este creatia mea

peruca V&A

puteti sa va jucati la acest link. atentie, cum spuneam, creeaza dependenta :)

843
spotlight-one-sheetSpotlight – unul din filmele pe care, la Oscar 2016, vor fi puse toate luminile

Spotlight – unul din filmele pe care, la Oscar 2016, vor fi puse toate luminile

Am vazut o notita despre filmul asta – Spotlight – in revista Time care-l trecea in categoria celor mai bune filme ale anului 2015 si mi-am adus aminte ca, pe vremea cand era doar o idee de scenariu, aparea pe site-urile de specialitate drept scenariul pe care-l asteapta toata lumea.

Spotlight e o poveste cu jurnalisti in stilul celei din All President’s Men. Pleaca de la un caz real, o ancheta a departamentului de investigatii a ziarului The Globe din Boston despre un preot care a molestat un copil si ajunge la unul dintre cele  mai mari scandaluri din istoria Americii – sute de preoti care au molestat mii de copii, cu stiinta mai marilor bisericii.

Cazul real s-a intamplat in 2001 si o parte din ancheta departamentului de investigatii se suprapune peste 9/11, iar jurnalistii sunt nevoiti sa intrerupa munca la aceasta ancheta pentru 6 saptamani ca sa scrie o serie ampla de articole despre atacurile teroriste de la World Trade Center .

Spotlight are unul dintre cele mai bine scrise scenarii ale filmelor lansate anul trecut, surprinde atat de fin nuantele meseriei de jurnalist – lupta ca sa castigi increderea sursei, sacrificarea vietii personale, atasarea de un subiect pana se pierde obiectivitatea, presiunea politica, raportarea la sefi intr-o redactie etc – si-o face in secvente care se incadreaza perfect cu povestea.

Spotlight e unul dintre filmele care i-ar putea motiva pe tineri sa se faca jurnalisti, iar pe jurnalisti sa o ia de la capat in munca lor de Sisif (de la zero la fiecare nou articol)  cu mai mult entuziasm si cu convingerea ca pot schimba lumea.

E unul din filmele, asemeni lui All the president’s men sau Frost/ Nixon sau Good Night, and Good Luck, care aduc un frumos omagiu meseriei de jurnalist, dar nu o fac cu laude patetice, ci aratand vulnerabilitatile meseriei, puterea de care trebuie sa dea dovada un om care se vrea a fi un jurnalist bun.

*

Dupa ce am vazut filmul am cercetat sa inteleg cat de mult s-au apropiat actorii din personajele principale (Michael Keaton si Mark Ruffalo) de personajele reale, jurnalistii din redactia Spotlight .

Am descoperit ca si actorii au fost marcati de aceasta poveste care a schimbat America incat au vrut sa faca lucrurile… istorice. Rufallo il ruga pe jurnalistul pe care-l juca sa-i citeasca replicile din film in fiecare pauza, iar Keaton l-a socat pe seful departamentului Spotlight – Walter Robinson- cand a inceput sa-l imite: “era ca si cum te-ai vedea in oglinda, doar ca nu poti controla imaginea ta de dincolo de sticla”

*

O sa va placa mult mult filmul asta. E despre munca cu pasiune, e despre perseverenta, e despre a-ti asuma greselile (o parte din redactia Spotlight a avut subiectul in fata si cu ani in urma dar – in viteza lucrurilor dintr-o redactie – l-au ratat) si mai ales e despre a vedea THE BIG PICTURE.

E o secventa minunata cind seful redactiei vede materialul pe care-l au jurnalistii – dovada ca un cardial stia de abuzurile sexuale al unui preot – si nu-i lasa sa-l publice.

Le spune ca nu e doar despre un caz, e despre sistem si daca fac dovada ca e un fenomen care e raspandit in tot Bostonul si-au facut datoria ca jurnalisti. Cateva luni mai tarziu, jurnalistii descoperisera 87 de preoti, iar dupa publicarea primului articol (au fost aproape 600 pe parcursul a unui an), mii de oameni au sunat la redactie si au povestit ca, in copilarie, au fost abuzati sexual de preoti.

E frumoasa morala asta, intr-o lume in care vrem sa dam lovitura si sa fugim catre altceva: sa te uiti tot timpul la THE BIG PICTURE ca sa poti povesti despre impactul adevarat al unei povesti individuale si ai puterea sa stai pe subiect – oricat de tentat ai fi sa arati ce ai descoperit – pana obtii mai multe nuante ale aceluiasi Adevar.

Josh Singer si Tom McCarthy au scris scenariul ( McCarthy a si regizat) acestui film si sper din tot sufletul sa ia un Oscar pentru scenariu original anul acesta. Sunt nominalizati la Globurile de aur pentru cel mai bun scenariu si cel mai bun film/drama.
Josh Singer a scris pentru seriale celebre West Wing, Lie to me si face mi-nu-na-tii, magie in acest film prin structura povestii.

Va rog sa va uitati la Spotlight  – fie ca aveti treaba cu jurnalismul, fie ca nu.

Filmul ajunge pe ecranele noastre in februarie, am sa va mai amintesc de el si atunci.

1660
Glyn Warren Philpot Young Man Wearing a Sun VisorGlyn Warren Philpot – un pictor de care o sa va indragostiti

Glyn Warren Philpot – un pictor de care o sa va indragostiti

Zilele trecute am descoperit in expozitia Belezza Divina (tra Van Gogh, Chagall e Fontana) care e la Palazzo Strozzi in Florenta doi artisti care m-au emotionat teribil.

Expozitia era dedicata lucrarilor de inspiratie religioasa ale unor mari pictori ai lumii, randuiti cronologic pentru a oferi vizitatorilor o perspectiva si asupra evolutiei raportarii la religie de-a lungul timpului.

Intre toate lucrarile care faceau trimitere la Iisus, la semne religioase si ingeri, sau care reinterpretau povesti biblice era o pictura care parea foarte fashion.

Foarte moderna, foarte actuala, chiar daca era realizata in 1925. Numele ei este Angel of The Annunciation  si este realizata de pictorul britanic Glyn Warren Philpot.

 

glyn warren philpot angel

 

(n-am gasit nicio fotografie care sa arate culorile reale din pictura si, din pacate, nicio fotografie nu poate reda puterea pe care o are o pictura cind o vezi fata in fata, in real, si simti volumetria usoara a straturilor de vopsea)

Cu pictura aceasta in fata, am avut sentimentul ca echipa care s-a ocupat de stilizarea lui Cate Blanchet in filmul Elisabeth: The Golden Age a avut in moodboard si referinte de la acest pictor.

Cate Blanchett as Queen Elizabeth I in, Elizabeth The Golden Age (2007).blanchet elisabeth

 

Am cautat apoi informatii despre acest pictor, am descoperit ca era britanic si a fost unul dintre fondatorii The National Portrait Gallery, dar si ca picturile lui au o atentie speciala pentru moda si ar putea fi oricind pictoriale in marile reviste de moda de acum.

[caption id="attachment_41028" align="alignnone" width="490"](c) The Ashmolean Museum of Art and Archaeology; Supplied by The Public Catalogue Foundation (c) The Ashmolean Museum of Art and Archaeology; Supplied by The Public Catalogue Foundation[/caption]

Gerald Heard by Glyn WarrenGlyn Philpot Portrait of a young man Glyn Warren Philpot - Portrait of Henry Ludwig Mond, 2nd Baron Melchett of Landfordglyn warren philpot 1935 Gwen Mond Lady Melchett

[caption id="attachment_41034" align="alignnone" width="232"]Mrs Gerard Simpson 1937 Glyn Warren Philpot 1884-1937 Presented by the Trustees of the Chantrey Bequest 1937 http://www.tate.org.uk/art/work/N04893 Mrs Gerard Simpson 1937 Glyn Warren Philpot 1884-1937 Presented by the Trustees of the Chantrey Bequest 1937 http://www.tate.org.uk/art/work/N04893[/caption]

Glyn Warren Philpot Young Man Wearing a Sun VisorGlyn Warren Philpot Monsieur Julien Zaire Tom Whiskey 1931-32

Glyn_Warren_Philpot-Mrs_Woolmer

 

Domnul Glyn Warren Philpot (5 October 1884 – 16 December 1937) a fost interesat in mod special sa faca portrete ale unor personalitati contemporane lui si avea un interes deosebit pentru a le stiliza si vestimentatia.

 

Iata-l intr-un autoportret realizat in 1908.

Glyn_Warren_Philpot_by_Glyn_Warren_Philpot

*

Expozitia Belezza Divina (tra Van Gogh, Chagall e Fontana)  e la Palazzo Strozzi din Florenta pana pe 25 ianuarie, daca ajungeti acolo nu o ratati.

*

Cel de-al doilea artist care m-a impresionat foarte mult se numeste Adolfo Wildt, iar lucrarea pe care am vazut-o in expozitie este The Soul and Forms:

Adolfo Wildt the soul and forms

790
Stormtrooper_CorpsConcurs: ai un fan Star Wars pe aproape? am un StormTrooper de daruit

Concurs: ai un fan Star Wars pe aproape? am un StormTrooper de daruit

Sfarsitul acesta de an e unul Star Wars pentru foarte multi oameni. Deja se vorbeste despre recorduri la incasari de bilete peste hotare si stiu ca si la noi a fost nebunie in pre-sale.

Nu sunt fan Star Wars, nu va suparati pe mine, dar apreciez foarte mult ca si la noi – sub influenta unor blockbuster-e – industria mersului la cinematograf incepe sa creasca (lanturile de sali de cinema au avut un an foarte bun cu premiere Star Wars si 50 Shades of Gray ).

Cum apreciez resursele investite de distribuitorii acestor filme intru promovarea lor. Zilele astea am vazut statii de autobuz decorate cu postere Star Wars, cum am vazut si la Carrefour o initiativa foarte speciala.

Daca sunteti din Bucuresti va rog sa mergeti la Mega Mall ca sa vedeti o activare foarte speciala facuta de Carrefour, cam cum scriam in urma cu ceva vreme despre cumparaturile digitale de la japonezi, in statiile de metrou:

E vorba de un panou interactiv ce foloseste tehnologia Kinect, panou care transforma cumparatorii in adevarati Jedi. Panoul simuleaza rafturile pline de produse ale unui hypermarket si folosind Forta acestia ghideaza produsele de pe ecran cu mana si le introduc in cosul virtual.

La fiecare prag de 405 lei atins prin intermediul interfeței interactive, Carrefour își premiază clienții cu un voucher de 10 lei și 3 cartonase Cosmic Shells.  In plus la sfarsitul sesiunii de cumparaturi, dupa ce confirma comanda, consumatorii isi pot ridica produsele in doar 10 minute de la casa de marcat special amenajata.

Pana pe 21, adica si maine inclusiv, puteti sa va jucati si voi si copiii vostri, initiindu-i in lumea Star Wars  la Mega Mall in zona Food Court.

*

Acum, cei de la Carrefour au fost foarte simpatici cu mine si mi-au trimis un StormTrooper foarte spectaculos.

E mare (are 45 cm inaltime), are un pistol si, scrie pe spate pt ca nu am vrut sa-l desfac sa verific, are 7 puncte de articulatii ceea ce-l face foarte flexibil ( imi imaginez) si foarte apropiat de un soldat real.

Cum spuneam, nu sunt fan si as vrea sa se bucure de el un copil (mai mare sau mai mic) pentru care Star Wars inseamna cu adevarat ceva la nivel emotional.

Asa ca, pentru ca tot suntem in apropierea Craciunului, apelez la spiridusii lui Mos Craciun sa-mi spuna cui cred ca ar fi potrivit sa-l daruiesc si de ce.

Maine seara, luni 21 dec, aleg destinatarul ca sa fie timp suficient sa ajunga sub brad. 

SAMSUNG CSC

angela gheorghiu umanitar colectivconcertul umanitar ANGELA GHEORGHIU – o rugaciune COLECTIVa

concertul umanitar ANGELA GHEORGHIU – o rugaciune COLECTIVa

Am fost aseara la gala umanitara exceptionala organizata de Angela Gheorghiu in sprijinul victimelor de la Colectiv si tot ce am in minte, dincolo de emotia puternica, sunt super energia cu care am plecat din sala și gandul ca acest concert n-a fost despre a canta.

Prin lucrarile alese, Ateneul s-a transformat intr-o biserica in care spectatorii si-au spus rugaciunile. Angela Gheorghiu a si cantat ”Tatal nostru” o lucrare compusa de Anton Pann si, pentru ca stateam foarte aproape de scena – in primul rand -, i-am vazut pe muzicienii din Filarmonica George Enescu cum murmurau cuvintele din Biblie, dar si pe spectatorii din jurul meu cum se emotionasera profund.

In sala se aflau iubitori de muzica clasica, veniti special pentru a o asculta pe Angela Gheorghiu (care canta foarte rar in Romania); erau – in mare majoritate – departe de cei care ar fi mers in cluburi precum Colectiv, iar faptul ca, prin achizitionarea biletelor, au donat pentru familiile victimelor de la Colectiv mi se pare o foarte frumoasa intalnire intre lumi si muzici.

De asta cred ca acest concert n-a fost despre a canta ci despre a uni lumi si spirite: Corul si Orchestra Filarmonicii George Enescu au sustinut  pentru a treia oara in toata istoria lor un concert fara a primi un fee, unul dintre cei mai prestigiosi dirijori romani – Tiberiu Soare – si-a gasit timp pentru repetitii, iar Angela Gheorghiu, dincolo de efortul domniei sale de a-i reuni pe toti – a dat telefoane pentru donatii speciale la prieteni din strainatate si – departe de ochii lumii – a fost in spital sa se intalneasca cu ranitii de la Colectiv si sa-i bucure.

Am vazut o Angela Gheorghiu foarte emotionata si foarte foarte concentrata in prima parte a concertului –  piesele cu influenta religioasa – si-o Angela Gheorghiu cu un zambet cald si cu speranta in a doua parte cand i-a bucurat pe spectatori cu doua fragmente din lucrari de Puccini, aflate in repertoriul sau (Tosca – Vissi D’arte si Gianni Schicchi – O mio babbino caro).

Si-o Angela Gheorghiu care – pe zambet – a facut instructie cu noi, spectatorii: ne-a ridicat in picioare si-am cantat impreuna imnul national.

Mi-a adus aminte de tonul ei dojenitor din timpul unui interviu pe care l-am facut in urma cu cativa ani, cand i-am spus ca mentioneaza mereu in gale si interviuri ca e din Romania.

„De ce puneţi voi, jurnaliştii, mereu problema aşa? Cum să nu spun, dacă aşa este. Îi pun să scrie că sunt din Adjud din România, nu doar ţara. Dacă m-aş fi născut într-un sătuc dinAmerica, n-as fi avut acelaşi respect?”, a ripostat strângând pumnul drept şi aducându-şi mâna pe lângă corp.

Aceeasi incrancenare a pumnului drept am vazut-o si aseara cand canta Imnul National.

puteti dona pentru #colectiv in aceste conturi
RON RO25BRDE445SV33742074450
EUR RO13BRDE445SV33742314450

 

angela gheorghiu umanitar colectiv 2

1264
cotabitaCum am inceput saptamina plingind – Gala Chapeau

Cum am inceput saptamina plingind – Gala Chapeau

Luni dimineata eram pe strada cind am auzit o piesa a lui Gabriel Cotabita la Europa FM, iar George Zafiu mi-a dat sms “da pe radio”. I-am raspuns “ascult”.

Dupa piesa am auzit vocea emotionata a lui Zaf care-l introducea pe Cotabita care a inceput sa vorbeasca ferm, direct, asezat, despre experienta lui de viata recenta si despre un spectacol frumos care are loc miine (Gala Chapeau).

N-a spus nimic din ce sa nu mai fi auzit alta data la oameni care au trecut prin cumpene in viata si cu toate astea, mergeam pe strada si imi curgeau lacrimile.

Se pare că momentul prin care am trecut m-a făcut să ajung la un alt nivel spiritual. Crede-mă, poate ți se pare că e exagerat, dar după ce treci printr-o perioadă în care te întâlnești cu diverse entități, începi să înțelegi că viața are cu totul alte niveluri. Se pare că v-am auzit. Nu m-am dus către lumina albă, de altfel nici nu mi s-a arătat. Si o să spun sincer, este pentru prima dată când mărturisesc asta, eu consider că ceea ce mi s-a întâmplat e un semnal de ”vezi că mai ai ceva de făcut”, adică un fel de reset și ”hai, ia-o de la capăt”. Pentru că, în mod normal, așa cum am aflat ulterior, nimeni nu se mai aștepta să mai fiu aici. Eu încerc să preiau cu bună știință soarta care mi s-a prescris în acest moment, pentru următoarea fază, și cred că voi reuși să fac față.

*

Ceea ce înseamnă material mi-a devenit total insensibil. Nu mai are niciun fel de importanță. Și asta probabil că ați auzit-o de foarte multe ori, dar crede-mă că nici nu poți să-ți imaginezi cum dintr-o dată dispare orice importanță materială. Și lucrul pe care l-am simțit la un moment dat a fost că, dacă am venit aici, am ceva de spus, iar acum încep să mă simt obligat. Poate că până acum totul a fost o încercare personală de a fi mai bun, acum am simțit că trebuie să fac cumva să dau un mesaj pentru alți oameni. Deocamdată încă aștept să mi se curețe, să mi se așeze gândurile

In primul moment am crezut ca am plins pentru ca-l stiu pe Gabi, pentru ca am simtit emotia lui Zaf si mai ales pentru ca am inteles niste lucruri interne in “ai fost sincer cu mine si cind a fost greu sa faci asta” cum i-a spus Cotabita lui Zaf in direct.

Numai ca dupa ce am trimis catre jurnalisti transcrierea interviului ( a fost primul interviu pe care l-a acordat Gabriel Cotabita dupa accidentul sau), am inceput sa primesc telefoane de la oamenii din presa care, cumva incurcati, cumva rusinati, imi spuneau ca au citit transcrierea si le-au dat lacrimile.

*

Intr-o transcriere nu mai e emotia pe care o simti din tremurul vocii sau din pauzele dintre cuvinte, nu mai e nici intonatia speciala a unor vorbe. Sunt doar cuvintele insiruite unul dupa altul si semnificatiile pe care le aduc cu ele.

Si totusi oamenii s-au emotionat la ceea ce a spus Cotabita.

Interviul a fost preluat de ziare, de televiziuni si mesajul lui – dincolo de curiozitatile triviale (dar cum vorbeste, dar cum este) a fost dus mai departe. (Btw, daca ascultati inregistrarea de la radio veti vedea ca are tonusul cu care suntem obisnuiti, ba chiar si ironiile prin care zice lucruri grele)

*

Insiruirea aceasta de fapte m-a facut sa meditez mai mult la acest interviu si la impactul lui.

Cred ca oamenii isi vor cauta de acum incolo un sprijin in Gabi Cotabita pentru fricile si gindurile lor legate de moarte, se vor uita la el si-i vor asculta vorbele ca sa gaseasca sperante pentru o altfel de viata (cit esti in viata, sau cind ai trecut dincolo).

Iar asta e o miza mare pe care, se pare – din declaratii -, ca Gabi o vede ca pe o datorie.

Si e, indirect, o frumoasa lectie de viata.

*

Miine, la Sala Palatului, e un spectacol special la care va invit sa va luati bilete si sa mergeti.  Gala Chapeau, un spectacol in care unii dintre cei mai importanti artisti ai RO – de la Smiley pina la Loredana  – urca pe scena ca sa cinte versiuni proprii ale hiturilor lansate peste ani de Cotabita. Si Gabi Cotabita va fi pe scena, a spus-o la radio:)

Dar, cu tot respectul pentru Gabi, cred ca nu pentru el trebuie sa mergeti la acest spectacol. Sau nu doar pentru el. Genul acesta de Gale ar trebui sa devina o obisnuinta si-ar trebui sa se “descarce” in dublu “bine”: o bucurie pentru artistul caruia i se aduce un omagiu, plus o donatie catre o cauza care necesita finantare.

Ar fi frumos sa cream un ritual, un obicei, in a ne onora artistii cu ei in sala de spectacol alaturi.

Ne vedem miine la Sala Palatului!

puteti sa va cumparati bilete de aici

gala chapeau

*

P.S. M-am interesat daca in playlist este si cintecul meu preferat din adolescenta “Conventional”. Este!

Imi aduc aminte ca atunci cind Gabi a decis sa remixeze hiturile sale, m-am rugat de el sa fie si aceasta piesa pe CD. Am primit pe email prima varianta de lucru a remixului, care se afla bine pastrata in calculator.

Si imi mai aduc aminte ca, atunci cind a aparut dublul CD cu toate hiturile remixate, l-am sunat pe Gabi sa-i mutumesc ca e si Conventional acolo si ne-am contrat putin pe niste texte.

Mai scriu si aici ceva ce am spus si atunci “daca te hotarasti sa scrii o carte despre viata ta, mi-ar placea sa fiu eu cea care aseaza povestile in pagina”. Chiar daca o sa se incrunte Zaf – cam 2 miimi de secunda – ca o sa fie mai putin timp  pe care o sa-l aloc, temporar, pentru stirile de PR si alte lucruri simpatice de la Europa FM.

 

 

2321
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!