Category : culturale

tiff gala 2017TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

Merg la TIFF si la FITS de foarte multi ani. In ultimii 4 ani am mers aproape mereu in aceeasi gasca, dar oricum ar fi fost, domn Manafu a fost in echipa si am facut impreuna lucruri frumoase.

Miza noastra e sa aratam celor de acasa putin din atmosfera, sa oferim povesti care sa contina elemente memorabile cu efect de trimitere catre sala de cinema sau de teatru.

Sau cu efectul dorintei de a veni si tu la TIFF/FITS in anul urmator.

Anul asta, dupa premiera filmului Breaking News m-am gandit ca tot ceea ce tine unite industriile acestea doua este prietenia.

Prietenia care ii face pe actori regizori si producatori sa munceasca aproape pe gratis doar ca sa-si duca la indeplinire visul de a-si vedea filmele gata

*

Eram la finalul filmului Breaking News, vedeam distributia care urca pe scena de pe scaunele de langa mine si ma gandeam ca pe ei toti ii leaga o prietenie stransa.

Andi Vasluianu, eroul din film, e prieten de multi ani cu Oana Rasuceanu – scenarista alaturi de Ana Agopian, dar si cu Iulia Rugina regizoarea filmului. Era si Tudor Giurgiu acolo, si el prieten cu Vasluianu (a fost protagonist si intr-un film de-al lui – Despre oameni si melci), dar si cu Oana Rasuceanu care a muncit multi ani ca PR al TIFF.

In sala printre cateva sute de spectatori eram noi , o gasca de prieteni bloggeri care ii asteptam pe eroii de pe scena ca sa ne facem o fotografie impreuna ca sa-I ajutam la promovarea filmului care vine din septembrie pe ecrane.

Si in minutele alea cand ii ascultam pe protagonisti multumind emotionati celor care i-au ajutat si sprijinit ca sa poata sa-si faca filmul, mi-am adus aminte iar cat de mult inseamna astazi in Romania participarea privata – sponsorizarile de la “multinationalele” hulite de cei care nu vor sa vada ca dezvoltarea Romaniei e datorata mult strainilor sositi printre noi care ne-au profesionalizat in multe domenii.

Un simplu exemplu pe care-l cunosc bine: Raiffeisen in 20 de ani de prezenta in Romania a participat la programe culturale si sociale cu peste 13 milioane de euro. Zilele filmului Romanesc de la TIFF se desfasoara cu participarea exceptionala a Raiffeisen, iar  multe dintre spectacolele de la Teatru ACT cu Oana Pellea sau Marcel Iures au ajuns la Festivalul de Teatru de la Sibiu sau in turnee in toata tara, tot gratie Raiffeisen.

13 milioane de euro investiti in cultura de catre un brand privat, cu profesionalismul unui brand privat, urmarind rezultate eficiente (calitatea asocierii, un numar mare de spectator, dar si o constructive solida pe termen lung), adica nu mici lovituri ca la finantarile de la stat.

tiff prieteni breaking news

Cand am vazut fotografia pe care o facusem impreuna – echipa de la Breaking News si noi, gasca de bloggeri, acreditati special pentru zilele filmului romanesc de catre Raiffeisen, mi –a parut a fi un exemplu despre doua lumi care sunt unite pentru ca au aceleasi afinitati, aceleasi valori si gusturi. Si culmea, au fost unite de catre … un sponsor care a indentificat afinitatile comune.

Nu degeaba anul asta am spus ca avem #poftadefilmebune.

*

Acum cativa ani Oana Rasuceanu, Ana Agopian si Iulia Rugina m-au primit la cursul lor de scenaristica pentru scurt metraj de la Control N ca sa invat cateva tehnici care imi erau de ajutor  in ceea ce scriu eu. Vineri, la premiera filmului lor Breaking News le-am rugat sa-mi dea cateva pagini din scenariu sa vad cum au lucrat, Ana mi-a raspuns “ce misto! Dar vezi ca am avut 17 drafturi”

Pe Andi Vasluianu il stiu dincolo de ce vedeti dvs in filme sau la televizor, il stiu drept un actor foarte generos si frumos asezat pe dinauntru care e gata oricand sa-si ajute mai tinerii colegi, explicandu-le propriile frici ca sa le dea lor curaj.

Despre Cristi Manafu sau Ana Onisei care  apar in fotografia de mai sus, as putea scrie romane, pentru ca ne cunoatem de mai bine de 10 ani si am lucrat de multe ori impreuna. Ne-am ajutat unii pe altii lucrand.

(v-as povesti putin si despre prietenia dintre Manafu si Gabi Nedelea – care e si el in poza, in fata, jos, dar ca sa nu fiu foarte indiscreta am sa spun doar ca eu ii numesc “fratii Petreus”)

Cristi Sutu si Radu Băzăvan sunt si ei in gasca TIFF de 2 ani, dar pe mine – personal – ma leaga de ei multe alte proiecte facute impreuna… Plus o legatura de rudenie intre mine si Radu, dat fiind numele noastre asemanatoare (doar el are diactritice in numele de familie, eu nu!)

Credeti-ma ca aceasta combinatie, cu toti la un loc e exploziva… si radem f f f f f f mult.

Ce vreau sa spun cu aceasta postare?

Participarile cu fonduri private in asemenea evenimente culturale fac sa se miste lucrurile mai bine. Statul roman nu ar putea sustine nici un festival precum TIFF, nici pe unul precum FITS, iar impactul acestor festivaluri in dezvoltarea industriilor din care fac parte, dar si in educarea unor generatii, este imens.

Ca sa nu mai vorbesc de sprijinul moral, dincolo de cel financiar, pentru ca niste actori imensi sa poata sa continue sa faca proiecte in spatiul public.

 *

TIFF 2017 s-a incheiat exact in linia despre care scriu mai sus: au fost premiate proiecte care n-ar fi putut fi facute niciodata fara finantare privata – las mai jos intreaga lista de premii ca sa puteti cauta filmele cand vin la Bucuresti zilele viitoare, dar mentionez aici un singur premiu pentru documentar oferit catre doi jurnalisti/ fotograf freelanceri:

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

*

Ne revedem cu cronici despre teatru, actori si proiecte frumoase in doar cateva zile, cand ajung la Sibiu, la Festivalul international de teatru.

Sa aveti #poftadefilmebune  si sa le si intalniti!

*

PREMIILE CELEI DE-A 16-A EDIȚII TIFF

Trofeul Transilvania, în valoare de 15.000 de euro, oferit de Staropramen – Familia mea fericită/ My Happy Family, regizat de Nana Ekvtimishvili și Simon Gross

Premiul pentru Cea mai bună regie, în valoare de 5.000 de euro – Guðmundur Arnar Guðmundsson, pentru filmul Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Special al Juriului, în valoare de 1.500 de euro, oferit de HBO – Tărâmul binecuvântat/ God’s Own Country, regizat de Francis Lee

Premiul pentru Cea mai bună interpretare, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Conceptual Lab – Ia Shugliashvili din Familia mea fericită/ My Happy Family

Mențiunea Specială a Juriului – Gloria/ Glory, regia Kristina Grozeva și Petar Valchanov

Premiul FIPRESCI, oferit de juriul Federației Internaționale a Criticilor de Film unui film din secțiunea Alt.Rom.Com – Dezîndrăgostire/ Afterlov, regizat de Stergios Paschos

Premiul Publicului, oferit de MasterCard – Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Publicului Cinepub, pentru filmul cel mai popular din secțiunea Zilelor Filmului Romanesc, în valoare de 1500 Euro, oferit de Cinepub – Planeta Petrila, regia Andrei Dăscălescu

Premiul pentru întreaga carieră – Alain Delon

Premiul de Excelență, oferit de Mercedes-Benz – Tora Vasilescu

Premiul pentru întreaga carieră – Violeta Andrei

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, în valoare de 6.000 de euro (servicii de post-producție), oferit de Cinelabs România  – Inimi cicatrizate, în regia lui Radu Jude

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Scurtmetraj, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Jameson și servicii echipament cameră & electrică & grip, oferit de R3 Film Rental, în valoare de 4.000 Euro – Scris/Nescris/ Written/Unwritten, regizat de Adrian Silișteanu

Mențiunea specială a juriului pentru scurtmetraj în Zilele Filmului Românesc – Offstage, regia Andrei Huțuleac 

Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj din secțiunea Umbre, în valoare de 500 de euro, oferit de Shorts TV – Panta/ Curve, în regia lui Tim Egan

Mențiuni speciale în secțiunea Umbre-scurtmetraj: Eu sunt ieșirea/ I Am The Doorway, în regia lui Robin Kasparik, și În spatele tău/ Behind, de Ángel Gómez Hernández

 

2608
Laura Coroianu_2192-photo credit Cristian Vasile webPovestea Awake – sau cum entuziasmul unor tineri a facut sa existe un festival unic langa orasul lor

Povestea Awake – sau cum entuziasmul unor tineri a facut sa existe un festival unic langa orasul lor

Anul acesta a aparut un nou festival pe harta distractiilor cool in aer liber, Awake, un festival creat de Emagic, compania care a fost si mama pentru B’ESTFEST.

Cei mai multi il stiu insa drept festivalul pentru care vine in Romania  Rag’n’Bone Man, revelatia muzicala a anului.

Zilele trecute am aflat de la Laura Coroianu, CEO Emagic, povestea din spatele acestui festival nou nascut.

Laura Coroianu_2181-photo credit Cristian Vasile web  “Dupa 7 editii de B’ESTFEST, discutand cu foarte multi dintre cei care au un stil de viata activ, am ajuns la concluzia ca bucuresteanului, cel putin, ii place sa evadeze din orasul lui. De aceea sunt si cozile alea infernale spre Valea Prahovei sau spre mare.  Ideea de city break si weekend get away e foarte impamantenita in sudul tarii, asa ca ne-am gandit sa o folosim.

Am stabilit ca daca vrem sa mai facem un festival trebuie sa indeplinim doua conditii.

  1. Sa fie in afara Bucurestiului, mai departe pentru ca oamenii care vin din Bucuresti sa evadeze in alt spatiu
  2. Sa fie cea mai frumoasa locatie pe care o gasim. Un loc nou cu o poveste frumoasa, cu o vibratie extraordinara,” isi aminteste Laura Coroianu.

Pentru ca planetele se aliniaza frumos, cam in aceeasi perioada a evaluarilor post B’ESTFEST, in vara lui 2013, un tanar sudent din Targu Mures, care o cunostea pe Laura prin parintii lui, a inceput sa faca presing om la om pe tot terenul ca sa-i convinga pe cei de la Emagic ca ei, tinerii, au nevoie de un festival.

Era momentul in care se inchisese si Festivalul Peninsula, iar Electric Castle abia facea primii pasi, iar el si prietenii lui isi doreau tare mult sa faca un festival in judetul lor.

De aici incolo e o poveste despre perseverenta si despre cum iti indeplinesti visul daca tu crezi foarte tare in el si depui toate eforturile in dezvoltarea lui.

 Tanarul student a facut echipa cu prietenii lui si i-au vorbit Laurei atat de frumos despre judetul Mures, despre oamenii din zona, despre tinerii care vor sa se distreze frumos, incat ea le-a spus: „daca gasiti un loc frumos, cu poveste care sa se incadreze standardelor noastre, luam in calcul sa facem un festival in Judetul Mures.”

Au inlaturat imediat posibilitatea de a face o noua versiune Peninsula, asa ca au inceput sa bata judetul pas cu pas, sa fotografieze locuri si castele, sa caute povestile din spatele cladirilor. Dupa un an de scouting inedit, in care au trimis multe fotografii catre Emagic, au facut chiar excursii la Bucuresti ca sa-i convinga ca Tg Mures e magic, intr-o zi au trimis imagini cu Castelul Teleki.

Nu erau spectaculoase fotografiile pentru ca erau facute cu un telefon modest, dar chiar si asa se vedea ca locul – care e amplasat la 17 km de Tg Mures – are ceva special.

Putin mai tarziu Laura si colegii ei de la Emagic au aflat si povestea uluitoare…

Domeniul Teleki_AWAKE (3) web

In acest castel s-a nascut in 1739, Samuel Teleki cel care avea sa devina fondatorul primei biblioteci publice din Transilvania si Comanditarul Palatului Teleki din Dumbravioara.

O generatie mai tarziu in 1789, fiul lui Samuel Teleki transforma parcul palatului din Gornesti – odata cu reconstructia cladirii  – intr-o gradina franceza, unica in zona unde se practicau amenajari baroce, cu modele inspirate din costumele populare maghiare.

20 ani mai tarziu, parcul din domeniul Gornesti primeste influente britanice, iar in gradina sunt saditi arbori rari in Romania.

In 1849 trupele rusesti care ii sprijineau pe habsburgi in inabusirea revolutiei au distrus pentru prima oara castelul: tablouri rupte, carti arse – iar pielea copertilor lor folosita pentru seile cailor. Un secol mai tarziu, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, tot rusii au devastat castelul si au distrus biblioteca. Se estimeaza ca avea peste 60.000 de exemplare si o colectie impresionanta de ilustrate din toata lumea. O mica parte din aceasta colectie se afla la Biblioteca din Tg Mures.

Domeniul Teleki_AWAKE (4) web

Dupa o vizita la Castelul Teleki si dupa ce a simtit puterea acestui loc cu gradinile sale uriase, cu copaci care se afla in patrimoniul national, Laura si sotul ei, Guido Janssens, parteneri in Emagic, le-au dat pustilor vestea pe care si-o doreau de multa vreme. Se face un festival la ei acasa.

Domeniul Teleki_AWAKE (11) web

Awake se numeste si e un festival boutique care face un melange intre arte – nu va fi doar muzica artistilor care sunt acum prezenti in topuri (Rag’n’Bone Man,Tom Odell, Modestep, Dirtyphonics, Aeroplane, Mazde), ci si un concurs international de instalatii de arta, concurs care le va oferi castigatoriilor sansa unei expozitii unice, in uriasul parc din jurul castelului.

Designul intregului festival – care va fi centrat in jurul unui cub cu carti (inpirat de povestea faimoasei biblioteci Teleki)  – va fi coordonat de Attila Kim, unul dintre cei mai talentati arhitecti romani, autorul conceptului pentru Pavilionul Romaniei la Bienala de la Venetia 2015. El  va face echipa cu Roberta si Doru Boeriu si Raluca Rugina.

In memoria bibliotecii Teleki, in cea mai frumoasa parte din parc, unde este un lac dar si unii dintre cei mai spectaculosi arbori din zona, va fi The Forest Library.

Domeniul Teleki_AWAKE (4) web

Daca va intrebati cum il cheama pe cel mai hotarat dintre tinerii care au luptat timp de 4 ani pentru un festival in judetul lor, e bine sa stiti ca el este Horia Grigoras. Intre timp a terminat facultatea de istorie, este membru in mai multe asociatii civice si… este Local Festival Manager la Awake. Va veti intalni cu el in septembrie la Castelul Teleki.

Horia Grigoras web

Echipa Emagic are insa un nou obiectiv: sa stranga bani – odata cu promovarea nationala si internationala a festivalului Awake – ca sa ajute la reconstructia minunatului castel Teleki.

Laura Coroianu recunoaste ca nu s-ar fi ajuns la Festivalul Awake daca echipa de la Bucuresti nu s-ar fi hranit din energia acestor tineri minunati, daca n-ar fi vazut entuziasmul lor molipsitor. Dar cumva si pentru ea e o intoarcere la radacini pentru ca bunicii erau din judetul Mures si are cateva amintiri despre frumusetile din zona, din povestile lor.  In plus, arhitectul Attila Kim – coordonatorul echipei de design – este si el originar din Targu Mures.

Festivalul Awake are loc pe 1-3 septembrie, la Castelul Teleki, la 17 km de Tg Mures

Pe langa The Forest Library, locul unde va fi o biblioteca in aer liber, pe domeniul din Gornesti vor mai fi amplasate:

Serenity Meadow – zona de “wellbeing” pentru cursuri de yoga si pillates

The Brewery – locul unde poti degusta cele mai interesante tipuri de bere artizanala

The AWAKE Platform – o platforma sociala destinata initiativelor creative, cu workshop-uri, conferinte inspirationale.

Pe durata festivalului va fi si un teatru de strada in colaborare cu Facultatea de actorie de la Targu Mures.

Abonamentele se gasesc in continuare la pret de early-bird, respectiv 151 de lei (fara camping), sau 175 de lei (camping inclus) si pot fi achizitionate online, de pe Eventim.ro, sau din reteaua magazinelor partenere. In perioada 1 iunie – 31 august, abonamentele vor costa 181 de lei, respectiv 205 lei (inclusiv camping).

Domeniul Teleki_AWAKE (7)  web

credit foto: Cristian Vasile, Mihai Raducanu, Andrei Zaițiu si Csaba Friss.

awake_poster_preview_final_low res

katy perryKaty Perry si o directie vizuala intuita acum 2 ani:)

Katy Perry si o directie vizuala intuita acum 2 ani:)

Cand eram la inceput in meserie obisnuiam sa ma enervez foarte tare cand propuneam ceva care stiam ca e corect, pe un trend, sau inaintea vremurilor si nu era acceptat.

Stiam pentru ca citeam si ma preocupam/documentam mult inainte de orice propunere pe care o faceam.

Dupa niste ani, nu stiu daca e bine sau rau, am ajuns sa-mi spun

nu e business-ul meu, oamenii care m-au angajat isi construiesc business-ul cum vor ei.

business-ul e la acest nivel prin munca si priceperea lor, deci nu mai pune la suflet si doar propune si sustine ce crezi, iar daca nu-i convingi pot sa fie multe cauze – o directie de business la care nu ai acces ca informatii, sau nepriceperea lor in a intelege ce spui, sau orice altceva.

Nu ma mai enervez de multa vreme deci, dar imi place sa remarc cand se intampla sa anticipez trenduri sau directii creative. Cand mi se confirma, adesea la nivel international, directiile pe care le-am propus ma simt bine, stiu ca documentarea constanta si riguroasa functioneaza: pentru ca stii cu ce oameni sa lucrezi si ce sa alegi.

Asa s-a intamplat recent odata cu lansarea noului single Katty Perry – Cherry pie  Bon Appetit.

El are o directie vizuala pe care o propusesem impreuna cu Dimitri Caceaune si David Gal in urma cu 2 ani pentru matinalul de la radio 21.

N-a trecut atunci, dar le mai multumesc o data baietilor pentru creativitatea si talentul lor, pentru cat au muncit si imi face placere sa arat aici doua dintre vizualuri.

Vizualul lui Katy Perry lansat in urma cu cateva zile

katy perry

vizualurile propuse pentru Radio 21, de David Gal si Dimitri Caceaune in 2015

david gal dimitri caceaune pt radio 21 david gal dimitri caceaune radio 21 - 2015

2743
Ion-Caramitru-presedintele-UNITERGala UNITER, altfel – “Are un agent la Londra. Cum am si eu.”

Gala UNITER, altfel – “Are un agent la Londra. Cum am si eu.”

~ Are un agent la Londra. Cum am si eu. Avem, de fapt, acelasi agent~, a zis domnul Ion Caramitru in a 4 -a ora de gala UNITER cand o prezenta pe Anamaria Marinca.

Pana atunci vorbise cam doua ore, caci era prezentator al Galei (cum este de cand exista aceasta Gala UNITER), ii intrerupsese pe premiantii de pe scena grabindu-i la momentele lor de multumire, cantase – ceva lautaresc manelistic amestecat cu Astor Piazzolla – si i se dedicase un monolog “ironic”.

 

Numai ca propozitiile astea ~ Are un agent la Londra. Cum am si eu. Avem, de fapt, acelasi agent~ au spus despre dansul cat toata ceremonia. Si-a fost cel mai trist lucru din toata gala UNITER 2017.

Nu erau relevante in economia show-ului. Nu erau informatii care sa aduca nimic in plus pentru spectator. Anamaria Marina urma sa faca o laudatio pentru scoala de teatru de la Iasi unde a fost eleva, scoala care era premiata in gala.

Aveam pe scena un actor foarte foarte talentat. Cu roluri importante in teatru. Cu putere in “industrie” nu doar prin UNITER, ci si la directiunea Teatrului National din Bucuresti. Un om care a experimentat puterea (a fost ministru al Culturii) si succesul in multe forme in cei 75 de ani de viata.

Era pe scena un om pe care anii nu l-au domolit pe dinauntru si, in adrenalina unui show live – cu multa improvizatie – mai gaseste un moment si inca unul ca sa se “aseze” pe el egalul – daca nu deasupra-  tuturor.

*

Gala UNITER, o productie a unui ONG – pentru ca asta e Uniter-ul – care face legile si da niste repere in teatrul romanesc, se schimba de la an la an. In ultimele editii, multe productii independente au fost nominalizate si premiate, primind validarea unor specialisti care, din pacate, isi micsoreaza randurile biologic. Acum 10-15 ani nici macar nu s-ar fi gandit cineva la asta.

UNITER-ul – o initiativa privata a domnului Caramitru si a colaboratorilor sai – a schimbat multe in teatrul romanesc, uneori le-a dat aripi teatrelor, alteori – punandu-le frana – le-a ambitionat.

*

Dar vorbele acestea ale domnului Caramitru ~ Are un agent la Londra. Cum am si eu. Avem, de fapt, acelasi agent~ m-au facut sa ma gandesc cu tristete la nemultumirile si neimplinirile din sufletul lui Ion Caramitru.

Un om impacat cu ego-ul sau n-ar fi simtit nevoia unei asemenea completari care, cum spuneam, nu era relevanta pentru show. N-a fost facut comentariul nici macar in gluma, ca sa aiba o nuanta.

Stiu ca am jumatate din varsta dlui Caramitru si ca probabil n-am vazut in toata viata mea spectacole de teatru cate a jucat domnia sa (desi sunt un spectator consecvent), mai stiu ca poate fi considerata o aroganta observatia despre replica cu agentul.

Dar  este doar despre tristetea si frustrarea unui actor mare.

*

Aproape de finalul Galei, primarul Timisoarei i-a oferit domnului Caramitru o diploma de excelenta din partea orasului.

Felicitari tuturor premiantilor, cu o suplimentara imbratisare virtuala  pentru Ana Ularu si Andrei Hutuleac pentru munca lor sustinuta si premiul meritat din plin.

 

1961
marius manole olesea nespeac gigi caciuleanu protv#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

E ceva in trupul omului – in energia lui – care se aduna odata cu experientele de viata si cu cat ele sunt mai rafinate cu atat expresiile corpului, ale mainilor spun mai repede detalii despre educatia sa.

Uneori e suficient sa vedem pe cineva cum merge pe strada si, fara sa-l cunoastem, fara sa conteze hainele de pe el, fara sa rosteasca niciun cuvant, doar din felul in care-si poarta lupta verticala cu gravitatia, din pasii pe care-i face, sa simtim daca e educat sau nu.

De asta, dintre toate artele, dansul tradeaza cel mai repede educatia.

De asta, dansul lui Marius Manole de la #uitecinedanseaza a facut valuri pe net la un public pe care emisiunea nu l-a targetat deloc prin disputele intre dive sau discutiile lejere cu tenta sexuala intre jurati: artisti plastici, scenografi, actori, dansatori.

A fost acolo o combinatie magica: un coregraf dansator care are in esenta lui autenticitatea – ideea de a merge pe un drum al lui, ”câș” , fara sa-i pese de ce crede lumea – , un actor care, atunci cand are incredere in omul care-l manuieste, se lasa slefuit pana la a fi transformat integral, si o dansatoare cu o mare pasiune pentru ceea ce face – cu siguranta intelegand in nuante fine autenticitatea coregrafului si geniul lui, dar si charisma si energia magica partenerului.

Dansul rezultat e un viral simpatic pe net, cumva mai castigator – in extras ”facsimil” din emisiune – decat audientele show-ului in integralitatea lui pentru ca vorbeste, fara sa rosteasca niciun cuvant, despre educatia celor implicati. Simti ca oamenii au substanta in spatele energiei imprimata de fiecare miscare.

N-are legatura cu faptul ca au dansat reinterpretand o poezie, n-are legatura nici cu frazele din dans care au avut ritmul dat versurilor prin recitare. E dincolo de orice gandire, e pe simtire. Ca atunci cand simti ca un om e educat dupa cum merge pe strada.

M-am gandit mult astazi la reactia generata de acest dans si de ce, de exemplu, un dans mai spectaculos si mai sexual in exprimare nu a avut la fel de mult succes. Au fost multe din categoria asta in acest prim sezon de Uite cine danseaza.

Cu siguranta n-au fost toate autentice (despre unul am scris de unde a fost copiat, mai stiu cel putin doua copiate, dar nu la fel de flagrant) si, poate, n-a fost combinatia magica de educatie, miscare, spectaculozitate si originalitate, combinatie care sa treaca dincolo de orice.

Dar daca tot s-a intamplat un moment de asemenea magie, care e rar in emisiunile noastre tv, ar fi frumos sa profitam de el pentru putina educatie.

Poate producatorii emisiunii se gandesc ca la finala sa aduca alte cateva momente de dans create de domnul Caciuleanu care se mai joaca pe scenele de la noi si ar putea uimi lumea care nu ajunge des in sala la un spectacol de dans.

Cred ca oamenii dintr-un oras mic, oricare, ar fi uimiti sa vada cum Napasta lui Caragiale poate fi spusa prin 3 minute de dans, sau cum cetateanul turmentat face un dans cat un fragment din Sonata Lunii a lui Beethoven vorbind despre nesiguranta, fragilitate, incapatanare, asteptare fara sa spuna nimic, dar care sa-i tina pe spectatori cu respiratia taiata. (ambele secvente sunt din spectacolul D’ale noastre in regia si coregrafia lui Gigi Caciuleanu, care se joaca la TNB pe 11 mai, puteti sa va cumparati bilete de aici).

Cum mai cred ca oamenii ar fi profund emotionati de Beatles adusi intr-o formula surpriza intr-un context in care pe fiecare dintre noi ne macina avalansa de informatii (false sau nu) si fuga tampita dupa lucruri fara esenta.  Se intampla in Imagine all the people, un spectacol montat la Opera din Iasi.

Cum mai cred ca i-ar uimi exercitiile de echilibru in momente de maxima nebunie – ca-n viata – pe niste jumatati de cercuri ca de butoaie – se intampla in  Folia, Shakespeare & Co.

Si i-ar pune pe ganduri cat de mult ne-am pervertit limbajul si cat de superficiali am devenit, in epoca emoticoanelor – se intampla in Emojiplay la Teatrul Excelsior din Bucuresti.

Asa ca astazi m-am gandit mult la momentul la care nu credeam ca se va intampla in aceasta emisiune: un dans 100% autentic, creat cu adevarat de la zero pe personalitatatea dansatorilor pentru acest show, care sa fie inteles de toti prin simtire, nu prin gandire.

Si cred ca, daca ar avea putin curaj, producatorii emisiunii ar putea face mai elegant mersul catorva oameni de pe strada.

*

Pentru educatia dvs, urmariti cu incredere spectacolele de dans si de teatru, in salile de spectacole, chiar daca nu ajung la televizor. :)

 

2839
prin_desert_spre_libertateEunsun KIM – Prin desert spre libertate (carte) –

Eunsun KIM – Prin desert spre libertate (carte) –

Am citit zilele acestea o autobiografie a unei fete de 20 de ani care a fugit din Coreea de Nord la 11 ani si a avut nevoie de un drum de 9! ani ca sa traiasca o viata libera in Coreea de Sud.

Am citit-o fix zilele astea cand Coreea De Nord a facut o parada uriasa in care si-a prezentat armele nucleare, cand Turcia a ales (sau n-a avut incotro, i s-a ales de catre presedinte) o dictatura.

Am citit-o zilele astea cand e cu vacanta si multa mancare pe masa, iar din primele pagini intelegi cat de mare era foametea in Coreea de Nord in anii 90. Fetita care e personajul principal, dupa ce nu mananca nimic 6 zile, isi scrie testamentul fiind sigura ca o sa moara de foame, cum se intamplase cu tatal si bunicul ei.

*

Povestea din carte e socanta: fata fuge cu mama si sora ei in China, iarna cand raul care desparte cele doua tari e inghetat; ajunge sa fie vanduta sclava unui taran caruia ii munceste pamantul, reuseste sa fuga de acolo, trece prin Mongolia in Coreea de Sud unde e tinuta intr-un lagar ca sa invete… capitalismul.

Toate pe durata a 9 ani de chinuri incredibile.

E o secventa in carte in care descrie aglomeratia din trenurile din Coreea de Nord si cum calatorii isi fac nevoile in cutii de fier, pe locul unde stau, pastrand cutiile langa ei, pentru ca e atat de aglomerat incat daca se ridica nu mai au unde sa stea.

Sau cum, pe vremea foametei de la mijlocul anilor 90, copiii fura orice de prin paduri si mananca radacini si ierburi nestiute.

Mai este o secventa in care povesteste cum copiii, la 8-9 ani, erau scosi de la ore ca sa mearga sa vada … executiile (omorarea celor care au fost impotriva regimului) ca sa invete disciplina si supunerea fata de system.

In Coreea de Nord nu se vorbeste despre asta nici acum. In istoria lor nu exista acest moment chiar daca au murit aproape 1 milion de oameni de foame.

Ca si atunci, si acum, ei tin pe perete acasa portretul conducatorului iubit. Acum e nepotul lui Kim Il Sung, cel care conducea glorios tara spre foamete si saracie.

Si atunci erau parade uriase cum a fost cea de acum 2 zile.

*

Pentru cei care au peste 35 de ani, fiecare capitol din carte e, dincolo de socul intamplarilor, un nou impuls sa se intrebe: asa am fi ajuns si noi?

Sau, si mai grav, asa putem sa reajungem si noi?

In Turcia e dictatura, in Rusia e dictatura, Ungaria nu se simte prea bine, iar noi avem promisiuni comunist-populiste care pudreaza saracia multora, dar si autoritatea dictatoriala a celor care au ajuns la putere.

Fetita asta, Eunsun Kim care are deja 30 de ani, a reusit impreuna cu mama ei care a muncit mult ca sa o ajute, sa termine facultatea, sa aiba o bursa in Statele Unite si acum lucreaza ca ambasador intr-un ONG care si-a propus sa arate lumii ororile din Coreea de Nord ca sa existe o presiune internationala pentru a se mai rezolva ceva acolo, oricat de putin.

Va recomand sa cititi cartea pentru determinarea acestei copile care, dupa ce s-a vazut libera, n-a incetat sa lupte pentru tara ei, pentru oamenii pe care-i stie. Un gest pe care noi putem sa-l facem pentru ai nostri nu doar mergand la vot, ci implicandu-ne in actiunile societatii civile.

Eunsun Kim spera ca intr-o zi sa poata sa mearga sa revada mormantul tatalui ei.

Cartea Eunsun Kim – Prin Desert spre Libertate – fuga mea din Coreea de Nord – a aparut la editura Corint , in colectia Corint Istorie si o puteti gasi aici.

P.S. Catre sfarstul cartii povesteste cum au invitat-o la Londra pentru a vorbi despre ororile prin care a trecut pentru o emisiune norvegiana. Invitat, alaturi de ea, era Sting (despre care nu stia absolut nimic pentru ca in Coreea de Nord nu fusese difuzat niciodata).

Iata acea emisiune.

3101
27 pasiAgassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Agassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Am citit ieri cartea ultra maratonistului Tibi Useriu – 27 de pasi – si, dincolo de povestea uluitoare, m-a socat, emotionat, marcat profilul de barbat care reiese printre randuri.

Titlul vine de la numarul de pasi cu care Tibi Useriu cuprindea intreaga curte din inchisoarea in care a fost scos la plimbare o ora pe zi timp de 9 ani si 8 luni.

”27 de pasi” este o carte despre libertate dar nu pentru ca vorbeste despre un om care a stat aproape 10 ani intr-o puscarie de maxima securitate, ci pentru ca acel om a invatat sa-si simta corpul separat de suflet, sa-si simta mintea/gandul separat de inima/instinct si sa lucreze cu ele inspre evolutia lui.

Este o carte despre libertatea pe care o obtii in spatiile care par inguste (mintea, corpul tau) dar care sunt, de fapt, nemarginite.

Astazi Tibi Useriu e un model pentru multi tineri pentru forta cu care a luat-o de la capat, pentru puterea si vointa de a-si da restart intr-o noua viata. Dar e in carte un capitol pe care sper sa-l citeasca toti psihologii si administratorii din penitenciarele din RO, un capitol in care povesteste cele 6 luni de iad din libertatea de dupa eliberare cand ar fi facut orice ca sa se intoarca la puscarie, intre cei patru pereti perfect albi.

Si mai sper ca marturisirile lui Tibi sa ajunga si in penitenciarele din Romania pentru ca si acolo va schimba mult in viata si intelegerea libertatii a celor care sunt inchisi.

***

Cunosc locurile de pe langa Bistrita despre care vorbeste Tibi in carte, am fost de cateva ori acolo, ba chiar il cunosc si pe fratele lui – Alin – pe care am avut bucuria si onoarea sa-l intervievez cand era la inceputul constructiei miscarii care se numeste Tasuleasa Social, una dintre cele mai mari scoli de voluntariat si mentorat din Romania.

Stiam o parte din povestea copilariei lor plina de abuzuri si violente, descrisa barbateste de Alin, in putine cuvinte, in discutiile noastre din afara inregistrarilor pentru interviu. Stiam chiar si ca Tibi era, la un moment dat, in puscarie in Germania pentru ca fratele lui nu ascundea intamplarea, dar nici nu a pus niciun fel de presiune sau vina cand a mentionat asta la una dintre intrebarile mele.

Cand citesti cartea insa, si vezi cat de mult a coborat garda Tibi ca sa povesteasca ce i s-a intamplat in copilarie si in primii ani ai tineretii, incepi sa simti multele nuante de gri dintre binele si raul pe care il face sau il primeste un copil sarac care s-a nascut intre munti.

***

Cartea mi-a adus aminte de biografia lui Agassi, la care si face o trimitere, dar nu pentru partea de sport (Useriu – 42 ani – este un atlet care a castigat unele dintre cele mai grele curse de maraton / ultramaraton din lume), ci pentru partea de singuratate din sport, partea in care se lupta cu mintea si trupul lui in conversatii contradictorii in timpul curselor, pentru partea in care iti arata cum si-a dezvoltat vointa si determinarea.

Intr-un fel foarte foarte ciudat, mi-a mai adus aminte de o carte pe care am citit-o prin adolescenta – Jurnalul lui Constantin Noica – si de o propozitie care ma urmareste de atunci ”libertatea este neatarnarea de oameni si lucruri”. Pentru ca Tibi Useriu a invatat si isi traieste libertatea exact asa cum o descria Noica.

Si mi-a mai adus aminte de un film, Shame – cu Michael Fassbender si Carey Mulligan in rolurile a doi frati ale caror copilarii  dificile se resfrang la maturitate intr-o dependenta (sexuala, la el) si o tulburare emotionala de personalitate (la ea).

Useriu seamana putin la infatisare cu Fassbender si poate si de aceea m-am gandit la acest film.

E o secventa catre finalul filmului in care personajul lui Fassbender iese din spitalul in care se afla la recuperare sora care incercase sa se sinucida, si incepe sa planga in ploaie. E atat de multa forta, vulnerabilitate, sensibilitate si singuratate in secventa aia, si atat de mult adevar incat cred ca toate premiile de actorie pe care le-a castigat Fassbender pentru acest rol s-au asezat in acele 2 minute.

Si Tibi Useriu plange prin ploaie si iti povesteste in carte cum plangea in ploaie in timpul curselor lui de ultra maraton.

Ma rog, si cititorii plang acasa. Mult.

***

Am vrut sa citesc mai intai cartea si abia apoi sa vad orice inregistrare, interviu video cu Tibi Useriu, stiind ca – prin natura meseriei – am sa vad prin ”imagini” lucruri care mi-ar fi dat un portret al lui din perspectiva mea, si nu versiunea pe care vrea el sa o arate lumii, asa cum se intampla intr-o naratiune controlata, asezata frumos pe hartie, editata de cateva ori. ( felicitari prietenului lui Tibi care l-a ajutat la carte pentru structura si pentru solutiile tehnice de a pastra si masculinitatea, barbatia dar si emotia intr-o stare cat mai pura).

Dupa ce am citit cartea, m-am uitat la interviul pe care l-a facut Andreea Esca pentru Europa FM cu Tibi Useriu. Si, dincolo de povestile pe care Andreea le-a aflat in plus, dincolo de zambetul si vorba linistita ale lui Tibi, am sa tin minte multa vreme gestul de mangaiere pe care –l face cu degetul mare pe manerul scaunului de cate ori e intrebat ”in rafala” lucruri din copilarie. E foarte vizibil in prima si in ultima parte a interviului, cand emotiile pentru el erau mai mari.  ( puteti vedea aici tot interviul)

E in gestul acela asa de multa nevoie de tandrete si de afectiune cat nu poate fi ascunsa de zeci de maratoane sau mii de kilometri alergati.

Sa cititi cartea, nu pentru senzationalul ei, ci pentru a intelege si simti cat de multe poti sa faci cu mintea ta in conditii extreme. Si cat de multe pierdem in viata pentru ca nu suntem pusi/ sau nu ne punem in situatii care sa ne dezvolte vointa, care sa ne invete sa constientizam separarea spiritului de trup.

Si, mai ales, pentru ca nu avem puterea sa stam o vreme singuri ca sa ne cunoastem.

*

Imi place mult o secventa din carte in care Useriu se pregateste pentru primii sai 213 km de alergare- o cursa din Pasul Tihuta pana la Cluj, cu final pe Arena centrala. Intr-o dimineata, inainte de antrenament, aude la radio o stire despre el si despre cum gestul lui va fi in beneficiul copiilor bolnavi care beneficiaza de dializa si realizeaza, inca o data, ca nu are cum sa abandoneze. Mintea lui nu concepe sa-i dezamageasca pe copiii aceia.

E o frumoasa lectie despre cum libertatea in sensul lui Noica (neatarnarea de oameni sau lucruri) poate fi inteleasa deplin doar in compania altora.  Pentru ca emotiile sunt mai puternice si mai frumoase daca sunt impartite, cu iubire, cu cei din jur.

 

 

 

 

6293
datelii locuinta frida kahlo“Casa Azul”, universul intim al artistei mexicane Frida Kahlo

“Casa Azul”, universul intim al artistei mexicane Frida Kahlo

Culori vibrante, multa lumina naturala, numeroase tipuri de plante si detalii artizanale, acestea sunt doar cateva elemente definitorii pentru muzeul Frida Kahlo, locatie cunoscuta sub numele de “Casa Azul” (Casa Albastra), ascunsa bine in centrul cartierului Coyoacan din capitala Mexicului.

Daca ajungi in Ciudad de Mexico, viziteaza casa artistei Frida Kahlo, ce a devenit muzeu in 1958, conform dorintelor sale si ale sotului ei, Diego Rivera, dorinte exprimate inainte de a muri. In prezent, acesta este unul dintre muzeele cele mai cunoscute si vizitate din capitala mexicana.

Casa Albastra este un refugiu intim, plin de personalitate, un loc pe care Frida l-a aranjat cu generozitate, in care vei gasi obiecte personale, vopsele tempera, lucrari de arta, tot universul artistei latinoamericane, recunoscuta la nivel mondial. Fatada si accentele puternice albastre te transpun in alta lume, una plina de viata, energie si creativitate. In aceasta casa poti admira si cateva lucrari importante realizate de Frida: Viva la Vida (1954), Portretul tatalui meu Wilhem Kahlo (1952).

Fotografii de Bethlehem Imaz

casa frida kahlo detalii muzeu frida kahlo tempera frida kahlo detalii datelii locuinta frida kahlo

1471
furt uite cine danseaza alison vs maricaun furt la #UiteCineDanseaza

un furt la #UiteCineDanseaza

Update – intr-o lume in care distantele nu mai exista gratie internetului, a fost doar o chestiune de ore pana autorul coregrafiei copiate sa afle.

S-a intamplat asa: blogul meu e citit de oameni apropiati lumii dansului, in comunitatea mea de pe facebook sunt multi oameni conectati la lumea dansului la nivel international. Cineva a vazut filmul si i l-a trimis.

Probabil ca rezolvarea incidentului se va face cu discretie departe de ochii publicului, dar intamplarea e un bun caz de studiat in conferintele despre comunicare si internet.

Nu m-am gandit nicio clipa ca textul /filmul va ajunge la Travis Wall, am scris sambata la suparare pentru ca remarcasem furtul. Dar parcursul vestii (in 30 de ore a ajuns la cel despre care scriam si locuieste in partea cealalta a globului) e o dovada  ca nu mai poti sa crezi ca lucrurile pot merge oricum, ca esti departe de aia de la care te ”inspiri” si nu o sa stie nimeni.

(mai jos povestea initiala)

Editia din 27 martie Uite cine danseaza a prezentat un mic furt.

Este vorba despre dansul lui Liviu Teodorescu ”coregrafiat” de Marica Derdene.

Nu ma astept ca Florin Calinescu, Cabral, Mihaela Radulescu sau Andreea Marin sa stie ca e un dans furat, cum as putea sa le gasesc scuze si lui Mihai Petre si Gigi Caciuleanu ca nu stiau ca a fost un dans copiat pentru ca sunt multe productii de gen.

Dar ma asteptam ca producatorii emisiunii sa fi stiut ca acest dans este furat pentru ca este unul super super premiat in versiunea dansata de Allison si Robert, coregrafiata de Travis Wall.

Ca sa nu existe discutii, formatul emisiunii spune ca fiecare dintre coregrafi trebuie sa CREEZE un dans pentru fiecare editie. Nu sa-l fure:)

versiunea din america

versiunea din romania

 

Scriu abia acum pentru ca astazi am reusit sa vad emisiunea. Si mai scriu tocmai pentru ca mi se pare foarte foarte romanesc sa furi de la altii chiar si cand e vorba despre o poveste atat de dramatica.

Domnul Gigi Caciuleanu stie pasiunea mea pentru dans si stie ca aceasta remarca vine din dorinta de a fi respectata munca fiecarui dansator si coregraf. (De altfel puteti citi aici o bucurie de interviu cu domnul Gigi Caciuleanu pe care l-am facut in urma cu aproape 9 ani, iar acest link va va duce catre o serie de cronici ale spectacolelor domniei sale pe care le-am vazut, spectacole de o profunzime, o emotie si o teatralitate aparte. Pe care vi le recomand din inima.)

Liviu Teodorescu e un baiat foarte talentat, nu e vina lui, nu el trebuie sa aiba cultura si background-ul de dans (desi e foarte posibil sa i se fi aratat miscarile din clipul original), dar e incorect fata de munca unuia dintre cei mai talentati si premiati coregrafi de dans contemporan ai momentului, Travis Wall (care si-a pus in aceasta coregrafie povestea mamei lui).

E o problema a coregrafei lui Liviu Teodorescu si a producatorilor emisiunii.

O problema mare, de etica, zic eu.

7563
dadu shinDadu Shin, inspiratie in culori saturate si stari vibrante

Dadu Shin, inspiratie in culori saturate si stari vibrante

text de Eliza Manolescu

Ilustratiile lui Dadu Shin, un artist american ce provine dintr-o familie asiatica, sunt realizate in culori vibrante, saturate, ce exprima optimism si putere.

Shin locuieste in Brooklyn (New York) si si-a dorit intotdeauna sa deseneze. Creativitatea lui a inceput sa se dezvolte inca din copilarie. Adult fiind, Dadu Shin s-a inscris la cursurile scolii de design din Rhode Island, iar apoi s-a mutat la New York, unde si-a inceput cariera ca artist-freelancer.

Este un tip modest, care a declarat intr-un interviu ca singurul lucru la care crede ca se pricepe cel mai bine este desenatul. De asemenea, Shin se gandeste serios sa-si incerce talentul pe viitor si in domeniul modei si a designului de tesaturi.

Mai jos poti vedea o parte din lucrarile sale:

dadu shin lucrari shin desen shin lucrare dadu shin 2 dadu shin desen

1145
vaze ceramicaMalwina Konopacka si vazele pictate manual

Malwina Konopacka si vazele pictate manual

Malwina Konopacka este un designer ilustrator care creeaza obiecte decorative in forma de vaze din ceramica, pe care le stilizeaza. Prima ei serie de vaze se numeste OKO si fiecare piesa iese in evidenta prin diferite concavitati desenate, colorate sau cu detalii ale chipului uman, in special ochiul, ce te captiveaza de la prima vedere.

Malwina a absolvit Facultatea de Arta din Varsovia si are o diploma de ilustrator de la Universitatea din Berlin. A participat la diverse expozitii in Varsovia, New York sau Milano, colaborand in acelasi timp si cu presa poloneza. In prezent, atentia ei este concentrata pe colectia de vase OKO.

Vazele din ceramica sunt pictate manual si sunt creatii unice sau in editii limitate, ce au influente din cultura traditionala poloneza a portelanului prin utilizarea culorilor alb si albastru de cobalt, precum si modele care amintesc de anii ’60.

Malwina Konopacka

vaza designer polonez

Ultima serie, “Jungle”, contine 20 de vaze caracterizate prin detaliile din natura, cum sunt frunzele, palmierii, bananele sau cactusii, care combina nuanta de verde cu portelanul clasic englezesc, in ilustratii moderne. De asemenea, colectia include si doua omagii pentru pictorul francez Henry Rousseau si 10 modele de vaze cu elemente de aur.

vaza omagiu henry rousseau

1340
josh si cainele sau(foto) Inspiratie pop in culori vibrante, de primavara, de la Josh Sperling

(foto) Inspiratie pop in culori vibrante, de primavara, de la Josh Sperling

Nuantele vibrante, inspiratia din cultura pop art, accentele vesele si frumoase estetic captiveaza atentia lucrarilor vibrante ale lui Josh Sperling. Activitatea artistului american, nascut in 1984, prezinta o combinatie perfecta de forma si culoare.

Josh creeaza structuri super colorate pe care le atarna pe perete pentru a crea un mix armonios, dand viata unei compozitii pline de bucurie prin formele rotunjite, ca si cum nu exista loc pentru unghiuri si duritate.

Sculpturile sunt create din scanduri de lemn care sunt puse impreuna ca un puzzle pe o panza alba. Abstract sau figurativ, piesele artistului au un impact vizual puternic, dar in acealasi timp dau impresia unui univers extrem de prietenos.

josh lucrare

josh speling

josh sperling

1133
crihana culori“Europa indestructibila” prin ochii artistului Florian Doru Crihana

“Europa indestructibila” prin ochii artistului Florian Doru Crihana

Elvetia pare sa fie locul in care artistul roman Florian Doru Crihana se simte cel mai bine, in orasele de poveste asemanatoare cu cariera sa.

A debutat in 1987 intr-o expozitie colectiva la Braila. Si-a facut o imagine asupra lumii rascolind saptamana de saptamana, timp de 20 de ani, temele arzatoare ale societatii contemporane. Concluziile sale grafice au fost premiate de 80 de ori in toata lumea.

Insa acum cinci ani a hotarat sa intre mai adanc in istoria unor comunitati europene, pentru a descoperi ceea ce mai era de descoperit – o misiune aproape imposibila. Dar, dupa cum scrie criticul de arta Mariana Tomozei Cocos, a reusit: « Crihana vrea sa inteleaga – si sa ne faca si pe noi sa intelegem – atitudini umane din prezent si din trecut, eventual consecinte ale lor proiectate in viitor, acele sensuri care scapa investigatiilor facute de istorici sau sociologi.  »

Si asa a procedat cu mai multe orase din Europa: Venetia, Brugge, Legnica, Sacile, Pordenone, Bologna, Potsdam, Strasbourg, La Reole si Berna.

afis fribourg

Noua sa expozitie despre orasul Fribourg din Elvetia se aliniaza perfect la aceasta serie pentru ca publicul prezent la vernisaj a confirmat afirmatiile criticului : « Parcurgand cu privirea lucrarile, cautand cheia imaginilor, inevitabil se instaleaza o perceptie a ansamblului, dincolo de detaliile amuzante; este chiar orasul, vazut prin prisma autorului, orasul acesta care parca pluteste, cu monumentele lui celebre, cu legendele lui vechi care se amesteca cu prezentul si nu poate fi despartit de istorie. »

galerie cathedrale fribourg

Imediat dupa vernisajul din galeria Cathedrale  (prima galerie de arta din Fribourg, fondata in 1966), elvetienii au venit sa vada, sa se vada. Unii au plecat cu cate un tablou, ca sa nu uite. Artistul a ramas mai multe zile in orasul elvetian deoarece vestea se duce cam greu, pentru un roman. Asteapta presa nu pentru el, ci pentru ei.

lucrare expo fribourg crihana

crihana sevalet

Crihana isi ia mereu cu el sevaletul, ca sa nu se opresaca din lucru. De data aceasta pentru berlinezii care il asteapta la Potsdam, in luna august ,cu noua sa serie despre oras – a doua . Da, a doua pentru ca acolo unde merge, este asteptat sa continue cu partea a doua. De aceea anul acesta este anul seriilor 2 (la Potsdam si Venetia), lucrari de la 35 la 70.

Si uite asa romanul nostru face istorie prin Europa, dar i-ar trebui vreo trei vieti sa acopere tot Estul si tot Vestul. Lui insa nu-i pasa, traieste simplu la Galati, se trezeste la 5 dimineata si alearga pe faleza, iar in timpul zilei e cu mintea pe strazile vreunui oras medieval.

caricatura crihana fribourg crihana caricatura fribourg

1984
canvas bernard SBernard Simunovic si tablourile sale pline de vitalitate

Bernard Simunovic si tablourile sale pline de vitalitate

Artistul croat Bernard Simunovic, ce traieste acum in orasul Dortmund din Germania, isi petrece timpul intre arta pura si lucrarile grafice.

Tablourile sale pe panza (canvas) au un simt al miscarii continue si o scanteie de vitalitate spontana. Acestea se deosebesc prin elementele grafice de pe fundalul cu puncte pline de culoare, ce uneori sunt imbinate cu forme suprapuse, intr-o singura culoare, pura, si prin figuri umane, chipuri si profiluri care sunt evidentiate clar si pronuntat.

Datorita folosirii liniilor negre si subtiri, care contrasteaza cu restul detaliilor, tablourile seamana cu niste schite vesele, in miscare, dar sunt de fapt picturi unice, elaborate cu grija, care indica anii in care Simunovic a studiat arta.

Stilul se recunoaste prin complexitatea cu care sunt realizate, facandu-l pe privitor sa vrea sa descopere povestea spusa in fiecare tablou.

canvas Bernard Simunovic Bernard canvas linii negre lucrare Bernard Simunovic

Sursa: bernard-simunovic.com

1798
The-Oscars-2017-Betting-OddsPR & Promovare – campaniile cu care studiourile incearca sa castige Oscaruri in 2017

PR & Promovare – campaniile cu care studiourile incearca sa castige Oscaruri in 2017

La noapte se impart Oscarurile intr-o ceremonie care va fi foarte politica si care a debutat cu un mic scandal.

Cu o zi inainte de ceremonie, unuia dintre posibilii castigatori  i-a fost retrasa nominalizarea pentru ca nu a respectat regulile de promovare si de campanie pentru castigarea statuetei. Mai exact: si-a sunat fostii colegi care sunt membri in Academie si i-a rugat sa-l voteze, regulamentul interzicand express lobby-ul prin telefon.

Este vorba despre Greg P. Russell care era nominalizat pentru Sound Mixing pentru filmul 13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi 

Cu o stire ca asta am zice ca Academia Americana de film e mai catolica decat papa, doar ca asa cum am scris in anii trecuti narativul unei campanii pentru Oscar poate aduce multe statuete si sa cheltuie muuuulte mii , uneori chiar milioane de dolari, in asemenea campanii.

(aici despre campaniile din anii trecuti)

Sa vedem ce idei de campanii au avut anul acesta.

Regele manipularilor in campaniile pentru Oscar – Harvey Weinstein – are anul acesta Lion – un film cu 6 nominalizari, incluzand cel mai bun film, cel mai bun actor si actrita in rol secundar ( Dev Patel si Nicole Kidman) si cel mai bun scenariu adaptat.

Daca nu va mai aduceti aminte de nastrujniciile lui Weinstein intru castigarea statuetelor (puteti citi mai multe aici), am sa va reamintesc doua situatii.

Lupta cea mai mare e pentru a fi in atentia celor 7000 de membri ai academiei cu tot felul de informatii, asa ca in 2014, cand Weinstein avea Philomena in competitie, a luat-o frumos pe actrita din rolul principal si pe scenarist si i-a dus la o intanire privata cu Papa, la Vatican, unde au vorbit despre Philomena Project – o asociatie care voia sa atraga atentia asupra adoptiilor ilegale. Asociatie pe care o creasera ei, ca sa fim exacti.

Un an mai tarziu cand avea in competitie The Imitation Game, Weinstein in persoana s–a dus la Londra si a somant guvernul britanic sa isi ceara cuze miilor de homosexuali ale caror vieti au fost ruinate de legile englezesti impotriva homosexualitatii. Ba chiar a amenintat ca va dona decoratia primita de la Regina Marii Britanii daca nu se va intampla sa fie scuze publice. A fost in toate ziarele cu aceasta afirmatie, scuze n-au existat, medialia a rama acasa la Weinstein, dar gay-ii de la Hollywood s-au simtit bine ca  se gandeste cineva la ei.

Va dati seama ca nu putea rata momentul noii nominalizari – in Lion e vorba despre un copil indian adoptat de o familie de americani care se intoarce acasa ca sa-si afle adevaratii parinti – in contextul interdictiei lui Trump de a accepta musulmani din 7 tari in SUA.

Lion a avut o reclama full page in Los Angeles Time care il infatiseaza pe actorul Sunny Pawar in varsa de 8 ani, insotit de textul ” A fost nevoie de un mare efort ca sa obtinem viza pentru un actor de 8 ani sa vina pentru prima data in America. La anul s-ar putea sa nu mai putem face asta.”

lion los angeles times

Si apropos de telefoanele pe care le-a dat domnul caruia i-a fost retrasa nominalizarea, la casele mai mari se procedeaza cu petreceri private – organizate de socialite care aparent nu au legatura cu filmul – la care sunt invitati membri ai Academiei si actori din filmul care a platit, de fapt, petrecerea. Asa s-a intamplat zilele trecute, inainte de trimiterea pachetelor cu voturile, la Monkey Bar in New York unde Nicole Kidman gatita pruna intr-o rochita Louis Vuitton a venit insotita de acelasi pusti indian de 8 ani, imbracat la costum, chipurile sa socializeze… erau acolo muuulti dintre membri academiei, iar evenimentul era organizat de… UNICEF.

Ca sa nu credeti ca doar Miramx cu Lion face tumbele astea, e bine sa stiti ca in aceeasi zi, la RainBow Room Paramount a organizat un pranz la care au participat Amy Adams si Martin Scorsese, iar Kenneth Lonergan si Casey Affleck – regizorul , respectiv actorul principal – din Manchester by the Sea au facut frumos la faimosul restaurant ”21”.

Manchester by the sea s-a bucurat si de o petrecere gazduita de Jeff Bezos, presedintele Amazon Studios, in curtea domeniului sau.

*

Ryan Reynold care a pierdut Globul de aur, deci are un start intarziat pentru Oscarul pentru Deadpool, are o campanie cu mult umor.

Ad-ul care promoveaza filmul si nominalizarea lui face misto de toate premiile.

ryan reynolds

In plus, echipa de comunicare a scos o scrisoare ca din partea lui Reynold pe care a trimis-o membrilor academiei, in care din nou sunt multe ironii la adresa Hollywoodului. Printre altele, spune ”Campania noastra a avut un buget mai mic decat bugetul pentru cocaina al unui studio mare”

Mai jos fotografia cu una dintre scrisorile trimise

scrisoare ryan reynolds

Partea cea mai vizibila a campaniilor – pentru cei din afara sistemului, mai ales – sunt aparitiile in presa. Toate talk show-urile posibile, toate morning show-urile si copertele de reviste…

Emma Stone a fost coperta Vogue in noiembrie, Ruth Negga  in ianuarie tot la Vogue, Natalie Portman a fost pe coperta Marie Claire, Michelle Williams pe coperta Elle, si toate nominalizatele au stat frumos pe coperta editiei speciale Vanity Fair.

La domni lucrurile sunt mai restrictive, dar tot avem Ryan Goslin pe coperta GQ si Mahershala Ali pe coperta Hollywood reporter.

*

Echipa de la La la Land a mers si pe categoria ”sa intalnim membrii academiei in aria lor” si si-a trimis actorii – Ryan Gosling si Emma Stone – la un festival foarte mic, dar cu participare numeroasa a viitorilor votanti: Santa Barbara Film Festival. Unde desigur au fost petreceri, fotografii si- ca la electorale – multe strangeri de mana.

*

Si anul acesta s-au bagat milioane in reclamele din Variety si Hollywood Reporter ( un sfert de pagina costa 65.000 de dolari in Variety pentru o singura aparitie) si s–au facut multe calculi pe demograficele membrilor academiei.

Ca sa stiti ce vedeti diseara, inchei cu cateva cifre din demograficele votantilor:

Sunt 7000 de membri dupa noile admisii in academie, noi admisii generate de nevoia de diversitate si de intinerire a votantilor.

89% sunt ”albi”

73% sunt barbati.

70% sunt peste 50 de ani

Printre votanti se afla si… o calugarita. Mother Dolores Hart – are 78 de ani. E membra a academiei din 1960, a fost admisa la 3 ani dupa ce a jucat in Loving You alaturi de Elvis Presley. Intre timp s-a calugarit, locuieste intr-o manastire din Connecticut si, da, vede toate filmele nominalizate pe care trebuie sa le voteze.

*

sa ne bucuram de ceremonie si  sa avem parte de discursuri care sa motiveze alti tineri sa mearga pe drumul lor, sa-si urmeze visurile.

 

3442
tavan flori uscate lawRebecca Louise Law si ploaia de flori

Rebecca Louise Law si ploaia de flori

Inspirata de primavara, natura si pietele pline de ghiocei, zambile si lalele, am descoperit aceasta artista care face magie folosind instalatii si.. flori.

Daca ai visat vreodata sa ai un tavan acorperit cu sute de flori, te poti inspira de la Rebecca Louise Law, o artista britanica, specializata in instalatii si opere de arta alcatuite din materiale naturale: flori, ramuri, frunze si ferigi. Opera ei este fizica, feminina si senzuala, si aplica in mod constant jocul din relatia om – natura.

Pasionata de transformarea si conservarea naturii, Rebecca ofera un concept alternativ de frumusete prin lucrarile sale, care evolueaza pe masura ce natura isi urmeaza cursul.

rebecca louise law

Lucrarile ei sunt expuse, printre altele, la The Garden Museum din Londra, Centrul Cultural Onassis din Atena si Chandran Gallery in San Francisco.

In prezent, proiectul ei “The Beauty of Decay Series” organizat in colaborare cu fotograful Rachel Warne, poate fi vazut la 100 Columbia Road, dupa ce a ocupat Luton Hoo Estate in Bedfordshire. Cele sase piese investigheaza frumusetea trecatoare a florilor.

Intre 3 februarie si 28 mai 2017, ii puteti vedea expozitia personala “Pride” in Danemarca, mai exact la muzeul Skovgaard, sarbatorind astfel orasul Aarhus ca fiind Capitala Culturala in 2017.

[gallery ids="46598,46595,46594"]
1927
origami sculptura caroline prestonOrigami – arta plierii hartiei si minunatiile Carolinei Preston

Origami – arta plierii hartiei si minunatiile Carolinei Preston

Tot ce iti trebuie pentru a crea magie origami este creativitate. Hartia pliata poate lua forme diverse, de la fluturi, flori, pana la diferite figuri geometrice, abstracte.

Caroline Preston este o artista desavarsita. Pentru ea creativitatea nu are limite, imbinand arta origami cu elemente diverse, pentru a crea sculpuri, bijuterii si tablouri deosebite.  De exemplu, pentru realizarea unui pandantiv, artista foloseste trei tipuri diferite de printuri, din hartie japoneza “washi”, speciala pentru origami datorita proprietatilor sale rezistente.

Caroline Preston este un artist origami ce traieste si lucreaza in Devon, Marea Britanie. S-a nascut in 1979 si a absolvit facultatea de Arta. Lucrarile sale sunt expuse si colectionate in toata lumea. Maestra in origami, Caroline este reprezentata de The Art Movement Gallery si a expus atat national, cat si international, in New York, Londra sau Galeria 360 din Florenta.

Cocorul se numara printre cele mai reprezentative figuri origami japoneze. Legenda spune ca “cine va impaturi o mie de cocori de hartie, i se va indeplini o dorinta”. Cu siguranta pana acum, Caroline a pliat peste o mie. Cocorul origami este un simbol al pacii, dragostei si longevitatii.

In lucrarile sale, Caroline pliaza fluturi, ce simbolizeaza speranta, schimbarea, frumusetea si fragilitatea, cat si cocori putin modificati, avand o forma complet unica. Artista a învățat maiestria impaturirii hartiei în timp ce era în Japonia si a fost inspirata de povestea lui Sadako Sasaki.

[gallery link="none" ids="46585,46584,46580"]
1326
golden globes instagram(super fun) Golden Globes 2017 de pe instagramul vedetelor –

(super fun) Golden Globes 2017 de pe instagramul vedetelor –

Spun in fiecare an ca e o mare distractie sa te uiti pe canalele de socializare ale artistilor de la Globurile de Aur/Oscar in timpul ceremoniilor pentru ca ei se simt bine si-si fac tot felul de fotografii pe care nu le-ar putea obtine niciun fotograf.

Iata cateva dintre cele mai simpatice postari din noaptea trecuta, cu copii care se uita de acasa de pe covor la tatal pe scena:), cu actrite prin avioane in intarziere la ceremonie, cu actrite in pregatire pentru ceremonie distrandu-se cu echipa de beauty, cu domnul Jimmy Fallon facand ce stie el mai bine – promovare amuzanta pentru a atrage o audienta tot mai mare.

We’re ready. 👊🏼 tune into the #GoldenGlobes tomorrow @ 6pm ET/ 3pm PT

A photo posted by SISTINE STALLONE (@sistinestallone) on

Back. #goldenglobes kick off. A photo posted by Elizabeth Banks (@elizabethbanks) on

Snowed in…#delayed #nyc #LA #goldenglobes #nosleep #asusual #flysafe #grrrr #zzzzz A photo posted by Priyanka Chopra (@priyankachopra) on

Moment of stillness before the #goldenglobes #MissSloane A photo posted by Jessica Chastain (@jessicachastain) on

Love these kids and their show ❤️💛❤️ #StrangerThings #GoldenGlobes

A photo posted by Reese Witherspoon (@reesewitherspoon) on

Ok really my last photo #goldenglobes ps I had the best time. Home At ten.

A photo posted by Drew Barrymore (@drewbarrymore) on

#goldenglobes

A video posted by Kerry Washington (@kerrywashington) on

Grateful to have time to hang with my fairy godmother #eddieredmayne

A photo posted by Brie (@brielarson) on

@jimmyfallon this was MY picture ✨✨✨✨😂😂😂#goldenglobes2017

A photo posted by Sofia Vergara (@sofiavergara) on

Super pumped for the Golden Globes 💃🏼

A photo posted by Goldie Hawn (@officialgoldiehawn) on

Home. Contents of purse and contents on head and hands. And in ears. Time for a burger and a Moscow mule. X, sj

A photo posted by SJP (@sarahjessicaparker) on

Rest well my pretties and thank you. X, sj

A photo posted by SJP (@sarahjessicaparker) on

3185
carriefisher22(inedit) 25 de fotografii rare de la filmarile primului Star Wars facute publice de interpretul lui Chewbacca

(inedit) 25 de fotografii rare de la filmarile primului Star Wars facute publice de interpretul lui Chewbacca

Actorul care s-a aflat sub masca celebrului personaj Chewbacca din Star Wars, Peter Mayhew, i-a adus un omagiu emotionant actritei Carrie Fisher care a decedat in urma cu cateva zile ca urmare a unui atac de cord.

Peter facut publice o parte din fotografiile realizate in anii 70 pe platourile de filmare de la Star Wars, fotografii rare si unice care nu au facut parte din comunicarile catre presa la vremea respectiva.

Un rasfat pentru fanii Star Wars.

carriefisher1-900x563 carriefisher2-900x1304 carriefisher3-900x675 carriefisher4-900x574 carriefisher5 carriefisher6 carriefisher7 carriefisher8 carriefisher9 carriefisher10 carriefisher11-900x605 carriefisher12 carriefisher13-900x604 carriefisher14 carriefisher15 carriefisher16 carriefisher17 carriefisher18-900x585 carriefisher19-900x599 carriefisher20-900x597 carriefisher21-900x627 carriefisher22 carriefisher23-743x1024 carriefisher24 carriefisher25

2989
rain-man-23(inedit) Cum au ajuns sa joace impreuna Tom Cruise si Dustin Hoffman in Rain Man, un film care a luat 4 Oscaruri?

(inedit) Cum au ajuns sa joace impreuna Tom Cruise si Dustin Hoffman in Rain Man, un film care a luat 4 Oscaruri?

Anul trecut (in 2016, adica) am citit o carte care vorbeste despre una dintre cele mai mari agentii de impresariat si management pentru industria divertismentului american – CAA – Power House, The Untold Story of Hollywood’s CREATIVE ARTISTS AGENCY.

Power_House_CAA_Cover_embed

Printre multele povesti inedite de acolo e una la care ma intorc cu gandul adesea. Povestea din spatele filmului Rain Man.

Rain_Man_poster

Rain Main e filmul in care Tom Cruise e un tanar egoist care are un frate mai mare, autist – Dustin Hoffman – frate care a mostenit de la tatal lor ntreaga avere de mai multe milioane de dolari. Personajul lui Cruise incearca sa descopere de ce fratele lui care pare ca traieste in alta lume a primit toti banii, iar filmul e un road movie care e si comedie si drama si are o pilda frumoasa.

Rain Man a castigat Oscarul pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, cel mai bun regizor si cel mai bun actor in rol principal – Hoffman –  in 1989 si este unul dintre cele mai indragite filme din toate timpurile, dar…. a fost la un pas sa nu se faca.

Intial actorul Bill Murray era in carti pentru rolul lui Raymond – domnul autist, iar Hoffman era fratele – rol care a ajuns apoi la Tom Cruise, asta pentru ca in scenariul original baiatul autist era cel mai mic dintre cei doi frati.

Pentru acest proiect s-a muncit mai bine de 5 ani pana a ajuns in faza de productie pentru ca… desi le placea subiectul, toti producatorii  si regizorii implicati aveau retineri sau isi doreau sa modifice scenariul atat de mult incat n-ar mai fi ramas ideea initiala. Pentru ca le-a placut atat de mult ideea filmului, Rain Man a fost un proiect integral al agentiei CCA, agentie creata de Michael Ovitz, unul dintre cei mai puternici oameni de la Hollywood..

PAULA WAGNER, agenta care raspundea de Tom Cruise (pe atunci era foarte la inceputul carierei, Wagner nu mai lucreaza din 2008 cu Cruise) isi aminteste: Eram ntr-un meeting si Mike Ovitz a spus “Avem filmul asta pe care Dustin il tot numeste Rain Man, o sa fie un film foarte emotionant si foarte frumos dar trebuie sa gasim cine il va interpreta pe fratele mai mare a lui Dustin.” Fratele mai mare insemna desigur cineva mai in varsta decat Dustin Hoffman. Citisem scenariul, plansesem si ii spuseem sotului meu – Tom Cruise trebuie sa joace rolul asta, asa ca in sedinta m-am auzit spunand “In loc de un frate mai mare, cred ca ar trebui sa fie un frate mai mic si Tom Cruise sa-l joace”. Toti au reactionat ferm negandu-mi ideea, doar Mike a tacut o vreme si apoi a spus “Crezi? Interesant”.

Numai ca atunci Wagner nu stia ca, intr-un fel, planetele fusesera aliniate cu grija de multa vreme. Iata ce isi amintesc actorii din rolurile principale.

TOM CRUISE:  Eram impreuna cu sora mea intr-un restaurant cubanez si ea l-a vazut la o masa pe Dustin Hoffman. Eram uimit amandoi ca-l vedem aproape si sora mea ma tot inghiontea “trebuie sa te duci sa-I saluti” Nu voiam sa fac asta, pentru ca era evident ca nu trebuia deranjat la masa, dar sora-mea nu s-a lasat “ii iubesti munca, daca nu te duci tu, ma duc eu si te prezint”. Asa ca m-am dus la masa, rusinat.

“Ma scuzati, domnule Hoffman”

“Tom Cruise!”

Nu-mi venea sa cred ca imi stie numele, era in ultima saptamana de reprezentatii cu piesa Moartea unui comis voiajor, era nebunie pe bilete si el m-a invitat pe loc, impreuna cu sora mea, la spectacol. Ne-am dus in culise dupa spectacol si l-am felicitat, iar el mi-a spus atunci “o sa lucram candva impreuna, sunt sigur”, iar 2 ani mai tarziu mi-a trimis scenariul de la Rain Man.

Hoffman are si el o poveste simpatica despre cum s-a intalnit cu cel care avea sa fie regizorul filmului – Barry Levinson.

DUSTIN HOFFMAN: M-am dus cu copiii la Cirque du Soleil, prima lor reprezentatie in Los Angeles. Copiii nostri erau mici pe atunci si a fost o experienta minunata. In spatele meu statea un tanar cu nevasta si copiii lui. S-a prezentat drept Barry Levinson, regizor. Ne distraseram bine impreuna cu copiii nostri la spectacol, asa ca am iesit imediat dupa cu totii la masa. Am vorbit despre ce proiecte avem fiecare si Barry a fost de acord sa se uite putin pe scenariul de la Rain Man caruia nu-I dadeau de capat de cativa ani. Amandoi am rost ca punct de intalnire un restaurant mexican, Paradise Cove. Am spus “ e restaurantul meu preferat” iar el a adaugat “si al meu” si am stiut de atunci ca o sa fim prieteni si o sa facem proiectul acesta impreuna.

*

Imi place mult povestea asta pentru ca e despre perseverenta si sincronicitati.

E despre cum oamenii mari – ca Hoffman sau Cruise – devin mai mici sau egali in fata oamenilor pe care-i plac si cu care au lucruri in comun.

E o poveste despre generozitate.

Daca n-ati vazut Rain Man, va rog tare sa-l vedeti.

oscar rain man

3356
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!