culturale - Blogul Cristinei Bazavan

13 years ago

Meryl Streep

cind eram in America a avut loc premiera filmului in care Meryl Streep o interpreteaza pe Margaret Thatcher, iar cronicile din ziare nu erau chiar cele mai prietenoase cu filmul. new york times sustinea ca e prea romantat si ca , pentru ca regizorul e femeie – Phyllida Lloyd, a dus filmul intr-o zona care n-are legatura cu biografia unui om de stat.

toti insa remarcau interpretarea minunata a lui Meryl Streep.

zilele astea a inceput o avalansa de aparitii ale lui Streep in presa internationala; in parte pentru ca trebuie promovat filmul, dar si pentru ca i se face lui Streep o precampanie pentru Oscar.

Streep careia nu-i prea place sa acorde interviuri, e acum obligata prin contractul de promovare al filmului sa se intilneasca cu multi jurnalisti. E un moment rar de care fanii lui Meryl Streep ar trebui sa profite ca sa o studieze in detaliu.

iat-o intr-o inregistrare de la conferinta de presa pariziana a filmului Iron Lady. Uitati-va cit e de frumoasa si de senina, ce chip minunat are… si are 62 de ani!!

unul din site-urile mele preferate, nowness.com a facut ieri un remember al citorva dintre cele mai reusite fotografii ale sale🙂

din pacate, nu am vazut pe lista premierelor de la noi, Iron Lady pina in aprilie, deci avem cam mult de asteptat. 🙁

culturale

13 years ago

Stephen King – On writing

Around 1960, Forry (who sometimes referred to himself as “the Ackermonster”) spun off the short-lived but interesting Spacemen, a magazine which covered science fiction films. In 1960, I sent a story to Spacemen. It was, as well as I can remember, the first story I ever submitted for publication. I don’t recall the title, but I was still in the Ro-Man phase of my development, and this particular tale undoubtedly owed a great deal to the killer ape with the goldfish bowl on his head.

My story was rejected, but Forry kept it. (Forry keeps everything, which anyone who has ever toured his house—the Ackermansion—will tell you.) About twenty years later, while I was signing autographs at a Los Angeles bookstore, Forry turned up in line . . . with my story, single-spaced and typed with the long-vanished Royal typewriter my mom gave me for Christmas the year I was eleven. He wanted me to sign it to him, and I guess I did, although the whole encounter was so surreal I can’t be completely sure. Talk about your ghosts. Man oh man.

***

Nobody ever asks about the language.
They ask the DeLillos and the Updikes and the Styrons, but they don’t ask popular novelists. Yet many of us proles also
care about the language, in our humble way, and care passionately about the art and craft of telling stories on paper.
What follows is an attempt to put down, briefly and simply, how I came to the craft, what I know about it now, and how it’s done. It’s about the day job; it’s about the language.

***
citesc cartea lui Stephen King “On Writing”. nu-mi place King pentru ca nu-mi plac SF-urile, dar cartea aceasta pe jumatate autobiografica, pe jumatate despre tehnicile de scris sper sa ma motiveze pentru a ma apuca de un proiect maricel care e in plan. si pentru care nu-mi gasesc inca entuziasmul.

am cartea lui King in pdf, nu cred ca va fi tradusa la noi, asa ca pentru cine e fan, as putea sa o trimit pe mail.
daca va intereseaza, lasati un comentariu & adresa reala de mail in semnatura pe care vi-o cere blogul cind comentati

carti simpa

13 years ago

timiditate

am gasit un minunat profil al scriitoarei mele preferate, Joan Didion

(tocmai am adus din America Blue Nights, noua sa carte pe care n-am inca curaj sa o citesc: e despre decesul fiicei sale)

probabil ca nu veti gasi carti scrise de ea sa cititi pentru ca nu e tradusa in romaneste, dar va rog cititi fragmentul de mai jos

“She never took her purse off her lap!” my mother said afterward of that night, gobsmacked. “She took it to the dinner table!”

If you had told my mother that Didion regularly served elaborately cooked meals to 60 people at a time, on Spode china in a rambling—and very Berkeley—house in the seedy part of Hollywood, and had interviewed Jim Morrison and entertained Janis Joplin, she would have been shocked. Didion seemed like a young woman who had never been to a dinner party without her parents. She seemed like someone who owned one good thing to wear, and would bravely wear it whenever an engagement even hinted at formality.

I can tell you this for certain: anything you have ever read by Didion about the shyness that plagued her in her youth, and about her inarticulateness in those days, in the face of even the most banal questions, was not a writer’s exaggeration of a minor character trait for literary effect. The contemporary diagnosis for the young woman at our dinner table would be profound—crippling—social-anxiety disorder.

***

am spus intotdeauna ca oamenii mari (ca rezultate, notorietate dar si caracter) sunt niste mari timizi.
intregul profil aici, poate-l vreti, cine stie

🙂

culturale

13 years ago

o actrita pleaca la Hollywood – nuante

o actrita din romania decide ca e mai bine pentru cariera ei sa mearga in America.

f bun. nu e nici prima, nici ultima. e talentata (ma uimeste cit de usor ii iese sa plinga pe ecran), e frumoasa si are in CV deja citeva filme bune care sper sa o ajute la castingurile viitoare. altfel spus, ii doresc multa bafta.

doar ca tinara in cauza simte nevoia sa se justifice pentru gestul ei spunind ca in romania nu e industrie de film si ca de asta nu poate ea progresa, intr-un text printre rindurile caruia urla cuvintele “vreau atentie! rugati-va de mine sa nu plec!”

textul ajunge la stiri. si e un bun PR pentru ca ea sa obtina viza. (bafta! sa o obtina)

***

au plecat (si au si lucrat in filme mari de afara) Dragos Bucur, Vlad Ivanov, Anamaria Marinca, Alexandru Potocean, Oana Pellea, Medeea Marinescu – ca sa-i pomenesc doar pe cei care-mi vin acum in minte prin prisma contractelor recente, desi cap de lista sunt Marcel Iures si Maia Morgestern. niciunul n-a sarit in sus sa se lamenteze inainte.

da, nu avem industrie de film; da, nici nu ne ajutam noi pe noi sa avem industrie (cazul adinei pintilie al carei film super finantat in afara n-a primit finantare CNC – e doar un exemplu).

dar sunt niste nuante care fac diferenta in ceea ce inseamna caracterul fiecarui actor. si cum speculeaza ei lucrurile (mai ales, ce lucruri aleg sa speculeze) pentru a obtine atentie.

filme simpa

13 years ago

nu vrem sa “facem”, vrem sa “fim”

citesc autobiografia actorului Alan Arkin ( l-ati vazut in Little Miss Sunshine si sper ca veti vrea sa-l vedeti intr-un film care nu va ajunge niciodata in cinema la noi The privates lives of Pipa Lee ) si am gasit acolo urmatoarea poveste.

Arkin filma alaturi de o actrita pe nume Madeline Kahn si intr-o pauza de filmare, gindindu-se la multele abilitati artistice ale partenerei sale de filmare ( o foarte buna pianista, compozitoare, dar si o buna actrita de comedie), a intrebat-o care crede ca e atu-ul ei, pe ce mizeaza mai mult.
Madeline n-a stiut sa raspunda pentru ca, asa cum remarca Arkin, parea ca nu se gindise la asta pina atunci.
Arkin a intrebat-o altfel “ce voiai sa te faci cind erai mica? care a fost primul tau instinct?”

iar Madeline a spus ca ii placea muzica.

“adica voiai sa faci muzica?”

“nu. voiam sa fiu muzica”

***
Arkin isi incheie povestirea in felul urmator: “We don’t want to do it; We want to be it. Only we don’t know it. No one tells us.”

si spune ca restul cartii sale, an improvised life, e pentru cei care vor sa fie muzica.

***

de mai bine de 2 ani, in semnatura mailului meu se afla “trying to be a human being, not a human doing”; nici macar nu mai stiu de unde am luat asta, dar mi s-a parut a fi ceva ce trebuie sa ma calauzeasca. abia aseara citind cartea lui arkin am inteles de ce, desi nu era pe lista mea de cumparaturi, cind am vazut-o in Border’s, am luat-o pur si simplu: trebuia sa ajunga la mine, macar pentru povestea de mai sus.

carti simpa

13 years ago

cum sa citesti o carte

Why is marking a book indispensable to reading it? First, it keeps you awake — not merely conscious, but wide awake. Second, reading, if it is active, is thinking, and thinking tends to express itself in words, spoken or written. The person who says he knows what he thinks but cannot express it usually does not know what he thinks. Third, writing your reactions down helps you to remember the thoughts of the author.

(…)

Reading a book should be a conversation between you and the author. Presumably he knows more about the subject than you do; if not, you probably should not be bothering with his book. But understanding is a two-way operation; the learner has to question himself and question the teacher, once he understands what the teacher is saying. Marking a book is literally an expression of your differences or your agreements with the author. It is the highest respect you can pay him.”

How to Read a Book, scrisa de Mortimer Adler in 1940

culturale

13 years ago

200 de zile pina la JO -Londra

n-as fi stiut ca de astazi mai sunt fix 200 de zile pina la Olimpiada de la Londra, dar cel mai simpatic dintre ambasadorii aflati cu misiuni in Romania, ambasadorul Marii Britanii, Martin Harris, n-ar fi arborat steagul oficial al Olimpiadei la sediul Ambasadei.

Dl Ambasador Harris a facut si o declaratie foarte simpatica pe blogul domniei sale:

This summer we will celebrate the Queen’s Diamond Jubilee. This is not a once in a lifetime occasion. It is not even a once in a century occasion. It will be a momentous celebration of the sixtieth anniversary of the monarch’s accession to the throne – something which has only happened once before in the UK’s history, when Queen Victoria celebrated her Diamond Jubilee in 1897.

The Jubilee itself will be commemorated between 2-5 June, with events across the United Kingdom. The highlight will be a huge pageant on the River Thames, with a flotilla of over a thousand boats, headed by the Queen’s own Royal Barge – recalling great state occasions of the past when the River was the main thoroughfare of London. It promises to be an amazing spectacle, and a fitting celebration of the Queen’s long service to the United Kingdom.

I know that some in Romania are already getting prepared for the Diamond Jubilee, and school children have been perfecting their English by learning about our Kings and Queens, food, life style, habits, achievements of our culture and by scripting letters of congratulation to Her Majesty the Queen. I am looking forward to awarding prizes in a special language contest organized this spring in Bucharest.

After the Jubilee party, London’s stage will be set for the greatest show on earth – the Olympic and Paralympic games. On Monday 9 January we celebrated the marking of 200 days to the Olympics by raising the Olympic flag at the British Embassy in Bucharest. I am looking forward to a great summer of sport, and expect close competition between Romania and the UK in the rowing lake at Eton Dorney, nearby Windsor Castle. I am also delighted that Romania is sending its largest ever team to the Paralympic Games.

Draga Domnule Ambasador,

nu aveti de unde sa stiti, dar Londra este orasul meu preferat dintre toate orasele lumii in care am fost (si m-am plimbat ceva). in vara asta am sa fiu din nou la Londra, pentru ca odata cu Olimpiada va fi si o avalansa de spectacole de teatru, dans. si eu am sa profit de asta.

All the best
cb

***
P.S. daca as fi in locul parintilor cu copii de scoala, i-as cam pune pe copiii mei sa participe la concursul mentionat de domnul ambasador.:)

filme simpa

13 years ago

David Lynch – The World is as you are

salon.com a publicat un foarte frumos interviu cu David Lynch. trei intrebari mai jos, restul interviului aici

On “Pinky’s Dream,” when Karen O sings, “Are you laughing, or are you crying?,” she’s asking about two very different displays of emotion, which seem related here.

Yeah, there’s a Vedic expression, “The world is as you are.” So two people could hear the same song, and one says, “This is a sad song,” and the other says, “No, that’s really, really happy.” And there’s something about a lot of ‘50s music that had those two things, depending on the [listener] – it kinda held both, would work for both moods.

(…)

Going back to the question in “Pinky’s Dream,” do you sometimes laugh at things that other people would find disturbing?

Oh yeah. But I’m not maybe the only one. In Frank Booth [the nightmarish villain played by Dennis Hopper], in “Blue Velvet,” I saw so much humor, and many times, I would have to cover my face, in his most brutal scenes. I think it had to do with a person that’s so obsessed that the obsession can sometimes, if you look at it at the right angle, be humorous. The person could kill you, but at the same time, there’s some humor swimming in it.

(…)

Is being in a “safe, comfortable” place important for you? I understand you don’t like to sing in front of people.

[laughs] No, I sure don’t! And yeah, it’s super-important. I’m really only ever singing in front of Dean, and he’s not looking at me, and he puts a lot of the stuff [effects] on my voice, so I feel it’s almost like somebody else is singing, and it helps me a lot. If Dean puts certain stuff on the voice, and the music is a certain way, a character can be born.

filme simpa

13 years ago

indoiala

ce faci cind te indoiesti?

daca n-ati vazut filmul asta cu Meryl Streep si Philip Seymour Hoffman, trebuie sa-l vedeti!

cind te uiti la ce pot sa faca oamenii astia cu expresiile chipurilor lor ca sa transmita emotii, iti vine sa crezi ca sunt de pe alta planeta.

P.S. aproape toata distributia acestui film a fost nominalizata la oscar

Javier_Bardem_Penelope_Cruz_Jamon_jamon_Bigas_Luna_1991

filme simpa

13 years ago

a story about passion and ham

aseara mi s-a facut dor de un film de Bigas Luna; am ales la intimplare Jamon Jamon , a story about passion and ham 🙂

ma rog, nu e chiar “passion and ham” filmul, dar ar fi frumos sa-l vedeti pentru sexualitatea aparte si pentru pasiunea pe care doar spaniolii stiu sa o puna pe ecran.

altfel, in timp ce ma uitam la film m-am gindit ce ciudata e viata asta: Penelope Cruz si Javier Bardem se iubeau inflacatat in filmul asta, dar au ajuns sa se iubeasca cu patos in viata privata dupa ce, amindoi, au facut super cariere la Hollywood.

carti simpa

13 years ago

Eugenides si un concurs

mi-ar placea sa incepeti anul cultural frumos ( cu o carte buna, un film minunat, un spectacol care sa va impresioneze cu adevarat).

asa ca pentru carte, am o sugestie si un concurs: Jeffrey Eugenides – Intriga Matrimoniala.

am mai scris despre aceasta carte la vremea lansarii ei (am cumparat-o in varianta ebook in ziua lansarii si a fost o lectura absolut minunata; eugenides e unul dintre scriitorii mei preferati), iar acum pentru ca Polirom mi-a trimis si editia romaneasca a cartii m-am gindit sa o scot la concurs.

descrie casatoria intr-un paragraf si cea mai frumoasa descriere primeste cartea lui Eugenides.

concursul se incheie miine, 5 ian, la ora 12.00.

succes

in editia de iarna a The Paris review e un interviu cu Jeffrey Eugenides. aici un fragment frumos

“Like a lot of young writers, when I started out, I had a dim conception of my material. I wrote about people and places that were vastly separated from those I knew. Then, too, if I tried to write about my own self, the -results were far from illuminating, for the simple reason that I didn’t understand myself too well. As soon as I began writing The Virgin Suicides, however, I suddenly realized that I knew a lot, not about my own psychological -dimensions so much but about the town where I grew up. I knew everything about the people who lived on our old street. I remembered their oddities and family histories, the rumors and gossip, and I remembered the weather, the local legends, the racial tensions, the flora and fauna. I stopped being embarrassed about being from a suburb in the Midwest. I treated it like my own Yoknapatawpha County and, for the first time, produced something that interested adult readers.

ides-of-march-ryan-gosling-george-clooney

filme simpa

13 years ago

de vazut

Am vazut The Ides of March, noul film regizat si produs de George Clooney, cu Ryan Glosing in rolul principal.

Filmul este povestea transformarii unui tinar de la un idealist frumos si onest la un om de business politic care calca pe cadavre ca sa-si urmareasca scopul.

Cum 2012 e un an electoral si la noi, e tocmai potrivit sa va uitati la acest film.

Altfel, constat ca imi place din ce in ce mai tare Ryan Gosling (l-am vazut in avion si in prostioara Crazy. Stupid Love si-a fost tare simpatic). ce nu inteleg, in ceea ce-l priveste, e interesul lui in viata privata pentru femeile mult mai mari decit el: a fost iubitul Sandrei Bullock, acum e iubitul Evei Mendez.

culturale

13 years ago

alte secvente din New York

la Christie’s sunt scoase la licitatie rochii si bijuterii care i-au apartinut lui Liz Taylor

***
mi-ar placea sa stiu in cite dintre pozele necunoscutilor de prin NY am aparut. e atit de aglomerat si pe toti ii apuca talentul fotografic incit toata lumea apare in fotografiile altora

rockfeller center – locul unde e cel mai inalt brad (nu l-am fotografiat ca ma enerva cumplit aglomeratia si tot ce-mi doream era sa plec cit mai rpd de acolo:) )

***
la show-ul de Craciun de la Radio City Hall – marea atractie turistica a sezonului – o reclama interesanta; un spider care proiecta numele sponsorului pe pereti, inainte de inceprea show-ului si la sfirsit cind spectatorii paraseau sala. (poate se inspira si cei din teatrele noastre)

filme simpa

13 years ago

Casatorie

– te-ai casatorit de 2 ori, mai vrei sa te casatoresti?
– nu. niciodata.
– de ce esti asa de sigur? a fost rau?
– a doua oara m-am casatorit pentru ca toata lumea imi spunea “o sa imbatrinesti singur”. de fapt, nu imbatrinesti singur, doar mori singur.

*
Morgan Freeman, intr-un interviu cu Piers Morgan

culturale

13 years ago

2 vesti simpa de la New York

am doua vesti simpatice de la New York

prima: in Timeout New York, editia 15-28 decembrie, se afla clasamentul Best (and worst) of 2011.

la categoria filme, pe locul 3 la BEST, in viziunea unuia dintre cei 3 editori care scriu, se afla…. Marti, dupa Craciun.

David Fear, film editor, scrie asa:

“Thing Romanian’s new wave has crested? Check out Radu Muntean’s tale of high infidelity, with a single shot centerpiece that’s a virtual screenacting clinic.”

in fata filmului nostru sunt Shame si A Separation

***

si a doua veste simpatica: la trecerea dintre 2011 si 2012 in Time Square, oficiile de gazda la va face Lady Gaga.

filme simpa

13 years ago

Terry Gilliam – The Christmas Card

🙂
de la domnul care a facut Imaginarium of Doctor Parnasius, the fisher king, brazil, 12 monkeys… cu mult inainte de oricare dintre aceste filme

culturale

13 years ago

Bardot

asa, de lenevit, intre perne, cu o patura pufoasa, cu o placinta cu brinza si stafide, plus o portocala. si-un ceai cu scortisoara.

culturale

13 years ago

topul fotografiilor de dans 2011

in telegraph e un top al celor mai frumoase fotografii din spectacole de dans/balet.

l-am descoperit via Alex Traila si am ales doua fotografii

una cu akram khan (promisiunea cea mare pe care mi-am facut-o pt anul viitor: sa-l vad intr-un spectacol, daca se poate desh – din care e fotografia)

si inca o fotografie din Gloria ( de la Royal Opera House)

restul fotografiilor aici

filme simpa

13 years ago

Mirela Oprisor in top

unul dintre cele mai prestigioase topuri de sfirsit de an, Village Voice Film Poll, le detine si pe Mirela Oprisor si Maria Popistasu pentru interpretarile din Marti, dupa Craciun.

In clasamentul realizat cu participarea a aproape 100 de critici de film americani, Mirela Oprisor se afla pe locul 13 ( cu 13 nominalizari si 5 critici care au desemnat-o cea mai buna actrita a anului) – depasind nume precum Mia Warlikovska, Michelle Willliams, Ellen Barkin, Jodie Foster sau Natalie Portman-, iar Maria Popistasu se afla pe locul 39.

pe locul intii in clasamentul celor mai bune actrite este Anna Paquin pentru rolul din Margaret.

in clasamentul celor mai bune filme ale anului avem tot doua mentionari : Marti, dupa Craciun (Radu Muntean) locul 23 si Autobiografia lui Nicolae Ceausescu (Andrei Ujica)- locul 25.

iata aici tot clasamentul

culturale

13 years ago

Fotografii cu aroma de cafea

azi am mai primit un dar de la Mos Craciun (pe mine ma cam iubeste mosu’ asta), un dar care pentru mine e o mare bucurie pentru ca pe trei dintre oamenii mentionanti in el, i-am intervievat si revazind fotografiile imi aduc aminte cum sunt autorii lor, gesturile lor, privirile lor…

e vorba de un album de arta cu toate fotografiile calendarelor Lavazza de la inceputul calendarului si pina in prezent.
in ultimii ani am fost la trei dintre lansarile calendarelor si i-am vazut de aproape pe fotografii autori – Eugenio Recuenco, Miles Aldrige si , celebra-timida- minunata, Annie Leibovitz.

daca vrei sa stii cum e Leibovitz de aproape….:)

ii stiu pe membrii familiei Lavazza (i-am intervievat si pe ei), am fost in birourile lor si, pentru ca emotionalul functioneaza, oriunde vad lavazza in lume, zimbesc si ma gindesc ca-i stiu.

albumul asta de arta e parte din istoria fotografiei pentru ca pentru Lavazza au mai facut poze de la LaChapelle (am vzt o expo de-a lui la Praga acum 2 saptamini, va arat foto curind) pina la Newton, de la Mondino pina la Olaf

Multumesc frumos fetelor de la DraftFCB si lui Alessandro Sforza, reprezentatul Lavazza in Romania, cel mai simpatic dintre italienii pe care-i cunosc.

later edit: pe principiul dar din dar se face rai, tocmai ce am decis ca-l marit… la edi enache pt ca si-l doreste:)

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Category : culturale

Meryl Streep

Stephen King – On writing

timiditate

o actrita pleaca la Hollywood – nuante

nu vrem sa “facem”, vrem sa “fim”

cum sa citesti o carte

200 de zile pina la JO -Londra

David Lynch – The World is as you are

indoiala

a story about passion and ham

Eugenides si un concurs

de vazut

alte secvente din New York

Casatorie

2 vesti simpa de la New York

Terry Gilliam – The Christmas Card

Bardot

topul fotografiilor de dans 2011

Mirela Oprisor in top

Fotografii cu aroma de cafea

Aboneaza-te la newsletter