Category : teatru

cucuienfrunteoftat – cucuienfrunte
teatru
13 years ago

oftat – cucuienfrunte

aseara am fost la Godot la Cucuienfrunte, o piesa cu Radu Iacoban si Tudor Aaron Istodor , dupa monoloagele lui Eric Bogosian. (stiu ca se joaca de aproape un an si are mare succes, dar nu ajunsesem la ea. )

stiti cum e la Cafe Godot, stai la mese, bei un vin sau un wiskey (eu am baut cafe latte fara cofeina ), te uiti la cei de pe scena mica si simti rasuflarea spectatorilor, la propriu, in ceafa. sau in ureche. pt ca sunt foarte aproape de tine, si ei la mesele lor.

***

aseara in spatele meu era un domn la 40 si ceva de ani, cu gulerul de la camasa rasfrint regulametar peste pulovar, cu alte 3 femei alaturi; poate sotia si fiicele, poate niste prietene.

domnul acesta a ris in hohote toata seara. imi venea sa rid de risul lui, oricum acoperea o parte mare din hohotele salii.

ridea cind baietii  de pe scena faceau glume despre oamenii cu notorietate din politica sau showbiz ( e in deschidere o secventa cu un cosmar al unuia dintre personaje in care Petre Roman se intilneste cu Raluca de la bambi, Elena Udrea cu Madonna ), ridea in hohote la glumele despre batrinete si despre inutilitatea vietii, ridea la trimiterile despre consumerism (“iti cumperi o plasma mai mare cu telecomanda ca sa ai si tu putin control”)… ca toti cei din sala, s-a distrat foarte bine domnul din spatele meu. avea si o sticla de vin pe masa, din care degustau cu voiosie si el, si doamnele. vin roshu.

intr-o secventa in care Tudor Istodor povestea ironic despre relaxarea orgasmica pe care ti-o da banul, pentru ca poti plati orice, in supermaket care – sigur – e magazinul lui Superman, a fost un moment de tacere.

apoi Tudor a zis “ia cardul meu”, sau asa ceva, catre ipotetica vinzatoarea de la casa de marcat din supermarketul lui superman.

si in tacerea aia, care a durat nu mai mult de o secunda, domnul din spatele meu a oftat atit de adinc incit m-am intors sa-l vad cum arata. si sa-i zimbesc.

***

despre oftaturile astea dintre uriasele hohote de ris am sa-mi aduc aminte cind am sa ma gindesc la “cucuienfrunte”. sa va duceti sa vedeti piesa; e un umor dulce amar.

(daca baietii ar fi inregistrat o secventa sa o puna pe youtube, v-as fi si aratat putin din ea:) )

pentru mine a fost o surpriza sa-l vad pe Tudor Istodor atit de relaxat intr-un rol, dar in acelasi timp f intens (stiam numai rolurile lui  din piese clasice ) si sa constat nu doar versatilitatea lui Radu Iacoban, ci si generozitatea: el a tradus textul, a ales monologurile, a avut ideea show-ului, dar partile cele mai mari de text le are Istodor.

P.S. afisul lor e facut cu mult inainte de afisul filmului The Ideas Of March pentru ca l-am gasit inclusiv pt un spectacol din iunie 2011:) adica am verificat sa vad cine a fost primul:))))

1
2130
radu-beligan-misterul sebastianDl Beligan
teatru
13 years ago

Dl Beligan

“Cum am insistat sa aflu cine e autorul acestei piese minunate si stiau ca n-o sa scape de intrebarile mele, mi-au spus ca e un profesor de la Braila, timid, care nu-si doreste sa fie in atentia publicului. Victor Mincu. Evident, m-am suit in tren si m-am dus la Braila, am parcurs toate scolile, cautindu-l pe acest profesor misterios. Pentru ca nu l-am gasit, m-am intors si mai curios la teatru.”

l-am auzit pe Dl Beligan povestind aseara despre curiozitatea sa legata de cine ar fi putut fi autorul piesei Steaua fara nume. (Mihail Sebastian, fiind evreu, era interzis in 1942 cind a scris aceasta piesa, asa ca a folosit un pseudonim pentru a putea fi acceptata de Teatrul Alhambra – actualul Teatru de Opereta)

citeva clipe mai tirziu, Dl Beligan, povestind despre repetitiile spectacolului Steaua fara nume, s-a “incurcat” la pronuntia unui cuvint. se intimpla oricui, inclusiv actorilor, dar domnia sa poticnindu-se in “repre”…”reprez” s-a incruntat, fata i s-a congestionat, si-a dus usor miinile catre piept – a lupta.

ca spectator, nu stiai daca e lupta mintii sale tinere cu trupul/vocea care urmeaza anii din buletin (pentru ca vorbeste mai lent decit in anii trecuti) sau era doar o bilbiiala banala.

a facut apoi o pauza de o secunda si-a spus impecabil: “reprezentatii”.

si-n pauza aceea, in secunda aceea, am putut simti o parte din ambitia uriasa a Dl Beligan.

***

curiozitatea care l-a facut sa se duca multi kilometri cu trenul in cautarea profesorului care scrisese o piesa pe care urma sa o joace si ambitia cu care s-a adunat pentru a rosti cuvintul “reprezentatii”, mi-au parut a fi cheile longevitatii Dlui Beligan.

sa poti sa ramii mereu alert si viu, curios, dar si sa ai ambitia sa-ti impingi limitele (trupului) sunt lucruri pe care le citim in cartile motivationale, dar – credeti-ma – sunt extrem de impresionante cind le vezi la doi pasi de tine, la un domn de 93 de ani.

aceste doua momente din piesa de aseara au facut cit un interviu lung cu domnul Beligan, la care rivneam de multa vreme.

la sfirsit, la aplauze, la a treia tura de intoarcere din culise, cind a ajuns la mijlocul scenei, Dl Beligan si-a dus mina dreapta la buze ca sa trimita un sarut publicului. si gestul acela – cu degetele contorsionate de batrinete si mina tremurinda care urca incet catre buze – mi-a adus lacrimi in ochi.

***
il puteti vedeti pe dl Radu Beligan povestind despre prietenia cu Mihail Sebastian in Misterul Sebastian, la teatrul Odeon alaturi de Marius Manole, Rodica Mandache si Raluca Aprodu.

1
2091
pisica lui alexechilibru
teatru
13 years ago

echilibru

echilibrul poate sa fie ceva inselator.

ca in aceasta fotografie surprinsa intr-o secunda. clipa care te face sa-ti tii respiratia.

foto Balance by Howard Schatz

*
aseara am fost la Pescarusul, in versiunea masteranzilor la actorie, UNATC ’12, si – uitindu-ma la prestatia lor de pe scena – m-am gindit ca pentru ei de abia de acum incolo incepe greul.

nu pentru ca vor trebui sa mearga la castinguri si sa obtina roluri; nici pentru ca meseria lor e una care implica sacrificii mari; nici pentru ca nu avem o industrie mare pentru ei (film, teatru).

le va fi greu pentru ca vor trebui sa gaseasca un echilibru intre “a-si da drumul pe scena” (a trai cu intensitate maxima, a se darui cu totul pentru satisfactia publicului) si a nu “trage la public” – a avea umilinta de a nu se bucura de senzatiile pe care le provoaca in audienta decit la aplauze.

cu balanta asta, care trebuie sa ramina in echilibru, se vor lupta toata viata. iar asta implica multa vointa. si rabdare.

asa mi-am adus aminte de fotografia lui Alex Axon cu pisica lui. e reala fotografia, nu e photoshop -ata:)

1
2339
kira hagiCum ar fi sa fie altfel?
teatru
13 years ago

Cum ar fi sa fie altfel?

aseara am fost la teatru cu copii, dar nu pentru copii.
“Cum ar fi sa fie altfel?” la Teatrul Foarte Mic, un proiect Best Talents – scoala de actorie pentru copii si adulti.

piesa in 7 personaje, construita in actul I cu cite un monolog pentru fiecare personaj, iar in actul II cu scene in 2-3 personaje din texte de referinta (D’ale Carnavalului – cu o minunata Mitza Baston, Romeo si Julieta), e o incurajare pentru a experimenta in viata. dar a fost, indirect, un mesaj si pentru cei de pe scena. pentru copii.

***

m-a uimit concentrarea copiilor care au ramas in personajele lor chiar si cind unii spectatori intirziati le treceau prin fata, cum mi-a placut foarte mult “firescul” lor. sa fii firesc pe scena e destul de complicat, oricit ar parea de simplu la prima vedere.

si mi-a mai placut ca stiau foarte exact ce fac, aveau o relaxare a expunerii textului, semn ca trecuse prin ei, il interiorizasera.

atentie! vorbim de copii intre 10 si 16 ani, cu doua exceptii ; o tinara de 20 de ani si un tinar de 21.

au fost minunati toti copiii si as vrea sa-i felicit, dar am o mentiune speciala pentru una dintre fetite: Kira (15 ani)

in actul I a jucat fata nabadaioasa din a X-a care-i joaca pe degete in bar pe tatii colegilor ei, care se confrunta cu profesorii si care spune – uitindu-se aspru in ochii adultilor – “eu sunt colega de banca a fiicei dvs, colega nebuna”

partea asta de monolog cu “colega de banca”, Kira a spus-o uitindu-se in ochii mei, cu hotarire, cu putere si cu obraznicie.

eram in primul rind de spectatori, habar n-am de ce m-a ales pe mine, dar era f f credibila cind isi spunea replicile.
m-am gindit ca are curajul acesta pentru ca e o fata care are incredere in ea, pentru ca stiam ca provine dintr-o familie in casa careia au fost prezente nume mari ale Romaniei.

in actul 2 a fost Julieta, fragila si delicata, o cu totul alta persoana, minunata din nou, dar in alt registru. insa abia la aplauzele de final mi-am dat seama cit de gresit am judecat-o.

la final, Kira nu se uita la nimeni din public, inainta tinindu-se de mina cu colegii ei si cu privirea undeva la picioarele scaunelor din fata, imbujorata si o fragilitate care arata o mare timiditate.
abia atunci am inteles ca ea nu era deloc ca fata fatala care ma confruntase cu forta de pe scena si le-am spus parintilor ei: “aveti o mare problema- aveti o actrita!”

***
Sper din tot sufletul ca tinara Kira Hagi sa faca actorie mai departe, pentru ca am recunoscut in ora aceea de la Teatrul Foarte Mic ceva ce am vazut la multi mari actori: o timiditate teribila in viata reala care se transforma pe scena intr-o forta incredibila.

si mai sper sa aiba puterea sa nu -i asculte pe cei care vor comenta “s-a facut si fata lui Gheorghe Hagi actrita” si sa aiba rabdarea sa -i lase pe toti sa se convinga singuri de talentul ei. si sa munceasca mult, cu disciplina, care stiu ca e parte din viata familiei ei.

peste 10 ani imi doresc foarte mult sa ma duc sa fac un interviu cu Kira Hagi, dupa un premiu mare de interpretare pe care il va fi luat, si sa-i spun: habar n-ai, dar la premiera de la “Cum ar fi sa fie altfel?”, o jumatate de monolog mi-ai spus-o mie. si-am pariat pe tine in seara aia ca o sa fii o mare actrita.

***
Best talents este un proiect facut cu mare suflet de Ileana Raducanu (redactor sef Elle Decoration), proiect care urmareste educarea copiilor si formarea caracterelor lor prin teatru. din seria de copii pe care am vazut-o aseara (si care lucreaza de 2 luni) unul dintre copii – Bogdan Dimache – a jucat deja in filmul lui Tudor Giurgiu, Despre oameni si melci; iar schimbarile in temperamentele copiilor sunt remarcabile: li s-a redus timiditatea, sunt mai sociabili, au performante mai bune la scoala.

profesorul de actorie al copiilor este FILIP RISTOVSKI RISIO, un macedonean mai roman decit multi romani pe care-l vedeti in Mercutio(Romeo & Julieta – teatrul de Opereta). mi-a placut atit de mult cum a lucrat cu copiii si cit de firesti erau, incit ma gindesc sa ma inscriu si eu la cursurile lui (au si grupa de adulti) – n-are cum sa-mi strice ceva firesc si relaxare in conversatiile publice.

***
si da, am verificat: in viata de dincolo de scena, Kira Hagi este foarte timida.
si nu e o intimplare ca am remarcat-o eu. si Cristi China care se afla un rind mai in spate, impreuna cu Alecu – Micul Print de la Odeon – a simtit ca asta mica iese in evidenta dintre toti

Kira Hagi si Luca Nicolaescu in Romeo si Julieta:)

Multumesc frumos Sorana Savu si Ileana Raducanu pentru invitatie

4
4139
IMG612Comemorarea Dlui Liviu Ciulei
teatru
13 years ago

Comemorarea Dlui Liviu Ciulei

chiar daca a fost o atmosfera incarcata de emotii greu de dus, mi-a placut comemorarea de astazi a teatrului Bulandra in memoria dlui Liviu Ciulei.

a fost un eveniment facut si cu suflet , dar si cu bani. si cu bun simt, dar si cu accent pe ego.

toata scena era imbracata in flori albe, iar in foaier erau cale albe asezate discret ca un drum catre scena; au fost produse pentru acest eveniment bannere mari cu imagini cu domnul Ciulei, iar decorul de pe scena – minimalist si foarte fin – a fost foarte bine gindit.

pur si simplu, intrai in teatru, vedeai cit de rafinat erau marcate locurile cu imaginea dlui Ciulei si simteai ca totul a fost facut cu dragoste. ca o mingiiere.

am doua imagini pastrate in minte

*
domnul Rebengiuc stind cu un rind mai in fata fata de doamna Mihut, fiecare pe cont propriu in fata emotiilor amintirilor traite alaturi de dl Ciulei. ca de fiecare data cind au avut de muncit pe scena: pe cont propriu.
dupa ce dl Rebengiuc a tinut un mic discurs, doamna Mihut l-a incurajat cu drag. N-am ascultat si discursul doamnei ( a trebuit sa plec mai devreme), dar am vazut-o cum – in fotoliul din sala – isi recitea emotionata insemnarile scrise de mina pe pagini multe, cu un scris larg si caligrafic.

*
Furia Dlui Pintilie pe neputinta sa de a scrie un discurs despre Dl Ciulei “de o luna in fiecare dimineata si seara scriu piramide de texte si le arunc pentru ca nu-mi plac. n-am stiut niciodata ca am atit de multe lucruri de spus despre Ciulei si …. nu pot. am sa scriu o carte despre el.”

a fost cel mai emotionant moment pt mine, singurul la care lacrimile au luat-o la vale in voie; era atit de mult freamat si furie pe sine, si deznadejde si uimire; si neputinta in dl Pintilie care n-a vrut sa se suie pe scena “sunt prea multe trepte pentru un discurs atit de mic” si care a vorbit uitindu-se undeva in pamint, la baza scaunului pe care-l avea in fata fiind prea suparat pe neputinta sa de a spune cit mai exact ce simte pt Dl Ciulei, ca sa mai priveasca lumea in ochi.


(in imagine dl Ducu Darie, directorul teatrului Bulandra)

si pentru ca the show must go on, de acolo am plecat catre “Un cuplu bizar”, o piesa de la teatru de comedie, un proiect sponsorizat de Ballantine’s, care iata ajuta si teatrul.

1
2227
aniversareaNottara La Londra
teatru
13 years ago

Nottara La Londra

Teatrul Nottara este in aceste zile la Londra intr-un turneu cu piesa regizata de Vlad Massaci, Aniversarea.

in aceasta dupa amiaza, este chiar o intilnire de seama la care participa un celebru critic de teatru de la The Guardian, John O’Mahony care ii va pune intrebari in fata publicului regizorului Vlad Massaci. the guardian a si scris o cronica despre piesa; nu i-a dat foarte multe stele (2 din 5), dar nici nu i-a displacut.

e minunat insa ca niste actori romani – care acopera generatii diferite – Alexandru Repan, Emil Hossu, Catrinel Dumitrescu, Ion Grosu, Ada Navrot , Dan Bordeianu sunt zilele acestea la Londra cu un spectacol pe una dintre cele mai importante scene culturale europene, Barbican Centre.

0
1608
guvnorsteatru britanic, live de acasa
teatru
13 years ago

teatru britanic, live de acasa

dupa cum stiti eu am mers in vara asta la Londra ca sa vad 2 spectacole de teatru ( ambele dupa texte de Shakespeare – Furtuna  cu Ralph Fiennes in rolul lui Prospero si Richard al III-le cu Kevin Spacey).

stiu ca la vremea respectiva multi m-au invidiat. dar uite ca si voi puteti avea o experienta asemanatoare, de acasa, dintr-o sala de cinematograf.

The Light Cinema prezinta  Sluga la doi stapani (One Man, Two Guvnors)
Adaptare de Richard Bean dupa Carlo Goldoni
Joi, 15 septembrie 2011,21:00
Durata: 3h

am mai fost la spectacole de la The Light Cinema si trebuie sa va spun ca e o super senzatie. la sfirsitul spectacolului iti vine sa aplauzi, dar stii ca esti intr-o sala de cinematograf, actorii sunt departe si nu te aud… dar pentru ca spectacolul e bun (sper sa fie si acesta, eu am vazut Frankenstein), am trecut peste acest “obstacol” si-am aplaudat ecranul…

pentru ca dincolo, la mii de km erau actorii britanici care jucasera minunat si pe care-i vazusem mai bine decit unii dintre spectatorii din sala: se filmase cu 12 camere, vedeam fiecare sclipire din ochii fiecarui personaj.

asa ca daca vreti sa incercati teatrul britanic nu e nevoie sa mergeti pina la Londra. The Light Cinema. joi. ora 21:00. show-ul e facut in asa fel incit aveti si making of si o excusie prin culise, in prima jumatate de ora, pina incepe spectacolul.

De neratat.

0
1699
commedia-785850Comedia dell’arte la Undercloud
teatru
13 years ago

Comedia dell’arte la Undercloud

Mult public si in aceasta seara la festivalul Undercloud, ceea ce inseamna, cred eu, ca sunt aduse spectacole foarte bune, dar si ca avem public dornic de teatru.

Astazi s-a jucat “Un exercitiu de comedia dell`arte”, un gen de teatru pe care eu nu l-am mai vazut pana acum pe viu. Un spectacol delicos in care se imbina foarte placut improvizatia, actoria si mima, delectand publicul cu o poveste plina de umor si energie, despre iubirea sincera a doi tineri venetieni, Prudenzia (Raluca Aprodu) si Cintyio (Andrei Hutuleac). Dragostea lor e pusa in dificultate de nenumarate ori, insa fara succes, de diavolul simpatic interpretat de Stefan Lupu, mai intervine si El Purcinella care-l slujeste pe capitanul rus Akaki si un amuzant Arlechino, un pierde vara vesel si jucaus.

M-au uimit pe de-o parte usurinta acestor tineri, inca studenti la actorie in anul 3, de a improviza si a interpreta o scena de slow-motion, si pe de alta parte viziunea regizorului Tudor Lucanu de a introduce mici pasaje din reclamele TV actuale, una chiar a sponsorului principal al festivalului care a starnit ropote de ras si aplauze.

La recomandarea lui Chris Simion, directorul festivalului, am luat-o la spectacol si pe fiica mea de 9 ani, dar nu mi-am putut inchipui ca va rade atat de mult si ca la sfarsitul piesei ma va pune sa ma interesez unde se va mai juca pentru ca ea mai vrea sa o vada inca o data!

Si uite asa s-a mai terminat o zi in care teatrul m-a coplesit cu stari emotionale care mai de care mai diferite.

*
corespondenta de Ioana Tugearu.
mai puteti vedea piese din festivalul de teatru independent de orice Undercloud, la Muse, pe Lipscani, pina simbata, inclusiv…
dati click pe foto ca sa vedeti programul

1
5231
4Magie pe scena Undercloud
teatru
13 years ago

Magie pe scena Undercloud

In seara asta am vazut ce nu mai vazusem niciodata: un show de magie! Si nu orice fel de magie, ci un spectacol interactiv si captivant, care m-a facut sa ma simt ca un copil.

Cand am intrat in sala si am vazut recuzita specifica unui show de iluzionism am fost un pic circumspecta. Nu prea ma vedeam amatoare de trucuri si giumbuslucuri. Ce greseala!

Cristina Strecopitov este o prezenta fascinanta pe scena. Timp de o ora, a reusit sa isi lase publicul cu gura cascata (la propriu). Si pe mine alaturi de ei, bineinteles. Am stat foarte aproape de scena si eram in permanenta cu ochii pe mainile ei, poate-poate vad o miscare gresita, o ezitare. Nimic! Dupa primele doua trucuri eram deja acaparata.

Actrita-magician (de altfel printre primele femei-magician din Romania) si-a construit One woman magic show, sub indrumarea lui Andrei Teasca, imbinand elemente teatrale cu trucuri de magie. Multe dintre momente se bazeaza pe participarea publicului si iluziile, fie ca sunt cu sfori, carti de joc, lame de ras, fie ca sunt din categoria mentalism si predictii, au uimit pe toata lumea din sala, mai ales pe cei alesi aleatoriu din public, ca ajutoare.

Pe scurt, a fost o seara relaxanta la festivalul Undercloud, o seara in care am vazut copii si adulti cu ochii mari de uimire si cu zambete largi pe fete.

*
corespondenta de Lucia Grosu. Festivalul de teatru Underground se desfasoara la Muse, pe Lipscani, pina pe 9 septembrie.

0
2459
american-buffaloundercloud ieri part 2
teatru
13 years ago

undercloud ieri part 2

L de la LOIALITATE

A 5 a zi de UNDERCLOUD, piesa “American Buffalo”, avalansa de public la festival, sala arhiplina, o piesa cu mult umor diferit de cel cu care este obisnuit publicul de la noi, niste actori profesionisti care au jucat impecabil, dupa parerea mea, distribuiti perfect in rolurile lor.

Trebuie sa recunosc ca am mai vazut piesa de doua ori si nu ma asteptam sa ma mai amuze la fel de mult. Din contra, am ras si de data aceasta cu lacrimi la aparitiile loialului si baiatului bun la toate, Bobby (Marius Florea Vizante), astmaticului “mafiot sicilian” Donnie (Gheorghe Ifrim) si exaltatului, egoistului si neseriosului Teach (Vlad Zamfirescu).

*
corespondenta de Ioana Tugearu.
Festivalul de teatru Undercloud se desfasoara la Muse pe Lipscani pina pe 9 septembrie.

iata programul pieselor viitoare

0
1681
327106_245006962206207_245005065539730_727442_1045443_oundercloud – ieri – part 1
teatru
13 years ago

undercloud – ieri – part 1

Nu conteaza cine esti,cine esti conteaza!

Aseara la Undercloud s-a jucat “American Buffalo”, in regia lui Cristi Juncu. Cei trei protagonisti, interpretati de Gheorghe Ifrim, Marius Florea Vizante si Vlad Zamfirescu, au coplesit publicul festivalului cu un umor de proportii. Vazusem spectacolul la “el acasa”, pe scena Teatrului Act si asteptam cu nerabdare sa vad cum va fi jucat “in deplasare” .

Pe langa intamplarile amuzante ale celor trei interlopi si textul savuros al lui David Mamet, cei trei actori au impanzit piesa cu momente de improvizatie care au facut deliciul spectatorilor. Un astfel de moment, chiar la inceputul piesei, a zguduit sala de râsete si a avut ca subiect sunetele stridente ale unui telefon mobil uitat deschis.

Usurinta cu care cei trei actori au jonglat cu textul si contextul in care au jucat (sala plina pana la refuz) m-au facut sa realizez cat de sudati sunt cei trei ca parteneri pe scena, cat de bine se cunosc si cum ia nastere, la fiecare spectacol, un alt “American Buffalo”.

Daca esti iubitor de teatru si stii sau iti imaginezi cata munca si sacrificiu stau in spatele rolurilor de care te bucuri, atunci nu ai voie sa ratezi urmatoarea reprezentatie a acestei piese!

* corespondenta de Lucia Grosu.
Festivalul de teatru Undercloud se desfasoara la Muse pe Lipscani pina pe 9 septembrie

0
1728
Amalia2” Toata viata ar dura cat o respiratie. Si atunci respiri adanc…foarte adanc!”
teatru
13 years ago

” Toata viata ar dura cat o respiratie. Si atunci respiri adanc…foarte adanc!”

Despre spectacolul din seara trecuta “Amalia respira adanc”, un one woman show al Teatrului Act, cu Cristina Casian, imi vine foarte greu sa scriu, pentru ca sunt inca ravasita de atatea emotii si trairi, incat imi gasesc cu greu cu greu cuvintele sa descriu starea in care ma aflu.

Am gasit o Cristina Casian foarte buna, teribil de expresiva, cu o forta aproape neomeneasca de a juca destinul trecut prin comunism al Amaliei Anastasia, in mai multe etape ale vietii.

Amalia este scolarita cu cravata rosie, de pionier de o veselie molipsitoare, care-si spune rugaciunile si nu intelege de ce nu are voie sa mearga la biserica, dar fericita ca a scapat de lectiile de pian si de guvernanta nemtoaica si ca poate canta in voie ” voi oropsiti ai sortii”.

Eleva din clasa a XI-a F seral, sfatuita de tovarasul comandant sa-si aleaga ca prieteni pe soldatii de la ambasade si sa-i spioneze, cautand prin gunoaie a aflat despre o multime de tari si ca “Franta era toata o branza”.

Este pe rand tanara indragostita, dar ii trece repede pentru ca in comunism te poti indragosti si anesteziezi onoarea, iar fericirea are picioare scurte, corista in Ansamblul Pastorasul, casatorita cu un tanar intalnit la miting pe care-l insala de cate ori are ocazia, mama indurerata de disparitia copilului in incercarea de a trece Dunarea inot.

Ne-o arata pe Amalia ajunsa femeie de serviciu la Otopeni si care se intalneste dupa multi ani cu fratele sau, Vitea, dansator emigrat in Franta, dar care nu o mai recunoaste.

Amalia a ajuns batrana si singura la un azil de batrani cu toate visele ei, asteptand sa se deschida usa si sa-si ia zborul spre norii pufosi si albi, fericita sa-i intalneasca pe maman, papa, Fanny, pe babuska. “Viata adevarata incepe abia dupa ce mori.”

Este o piesa care vorbeste de bucuriile si durerile Amaliei si, surprinzator, pana la final ajung sa fie si ale tale.

*
Corespondenta de Ioana Tugearu de la Festivalul de teatru independent de orice, Undercloud.
Undercloud are loc la Muse, pe LIpscani, pina pe 9 septembrie.

1
2221
Amalia 1undercloud ziua 3, corespondenta Amalia respira adinc
teatru
13 years ago

undercloud ziua 3, corespondenta Amalia respira adinc

Amalia respira adanc
Aseara am vazut la festivalul Undercloud spectacolul Amalia respira adanc. Stiam ca e o piesa pe care trebuie sa o vad, auzisem numai cuvinte de lauda despre ea si actrita Cristina Casian, insa nu o prinsesem in stagiune. Asa ca am mers.

Amalia… e un one woman-show care lasa urme adanci in mintea si, mai ales, inima spectatorului. Cu cateva zile in urma defineam teatrului ca fiind atunci cand stii ca personajul de pe scena iti vorbeste numai tie si simti ca inima iti bate pe dinafara. Asa s-a intamplat aseara la Amalia.

M-am simtit expusa, personajul imi vorbea mie despre o parte din mine. Eram eu, mica si naiva, mandra nevoie-mare de cravata mea rosie de pionier, cantand cat ma tineau plamanii cantece patriotice comuniste. Nu din convingere, ci doar din placerea de a canta.

Apoi, am vazut-o pe Amalia crescand in epoca de aur, suferind de foame si cautand prin tomberoane. Si nu mai eram eu, Lucia-cand-era-mica, ci Amalia la adolescenta si apoi la tinerete. Chiar daca povestea ei nu mai era cea pe care o traisem eu (eu fiind dintre cei care la Revolutie mai erau copii), am continuat sa ma simt Amalia si sa ma identific cu personajul.
Ea mi-a povestit despre Romania mirosind a transpiratie si spray Mozaic (singurul de pe piata), despre nechezol si tacamuri, despre perchezitii si arestari ale Securitatii, despre calcarea in picioare a spiritului prin umilinte repetate.

Am aflat ca singura modalitate de a te ridica din mocirla de zi cu zi este sa respiri adanc, adanc si sa te lasi prinsa in respiratie ca mai apoi sa te ridici usor de la pamant catre un Rai si un Dumnezeu interzise de partid, alaturi de psihanaliza, cola si libertate.

Am vazut-o pe Amalia la maturitate, curatand toaletele din aeroport si sperand sa isi revada fratele fugit din tara de mult timp. “Nu vreau sa mor inainte sa ma trezesc din visul asta care e viata mea!” spune ea. Caci ce poate fi o viata plina de durere si suferinta, decat un vis urat?
Si iat-o pe Amalia la portile Raiului unde maman se inaltase tot respirand adanc. E iar Amalia-mica, exuberanta, fericita sa isi revada familia iubita, oamenii carora le crescusera aripi de inger.
Chiar, cum ar fi daca viata ar dura cat o respiratie?

*
corespondenta de Lucia Grosu. Festivalul de teatru independent de orice, Undercloud, se desfasoara la Muse, pe Lipscani pina pe 9 septembrie.

0
1976
Richard-lll--001My Richard III (cu Kevin Spacey)
teatru
13 years ago

My Richard III (cu Kevin Spacey)

Stiu ca fiecare spectator dintre cei peste 1000 care incap in sala Old Vic seara de seara are povestea lui despre aceasta piesa.
A mea este asa:

*
L-am descoperit pe Kevin Spacey la Usual Suspects si mi-a placut atit de mult incit, apoi, i-am vazut toate filmele; si cele de dinainte de US si cele de dupa (chiar si prostioara Horrible Bosses).
Sa-l vad pe scena la citiva metri de mine, mai degraba sa-l simt, a fost un foarte mare privilegiu si noroc (mi-am luat bilete din februarie)

*

De cind mi-am luat bilete n-am zis niciodata altfel, referindu-ma la aceasta piesa, decit “ma duc sa-l vad pe Spacey in Richard III-lea”, iar aseara la Old Vic exact asta mi s-a dat.

Pentru ca piesa a fost asezata ca sa fie Spacey peste tot; pe pereti, pe un ecran urias ( pentru ca spectatorii din spate sa poata vedea, macar intr-o secventa – cheie – expresia geniala a fetzei si a ochilor lui); ceilalti actori sunt anexe pe scena, chiar si atunci cind sunt singuri, tot simti prezenta lui Spacey acolo.

Kevin Spacey peste tot, spre fericirea platitorilor de bilet, veniti din toate colturile lumii.

Dar performanta tehnica a lui Kevin Spacey e incredibila; sigur ca l-am vazut in filme cu o tehnica impecabila de a trece de la o stare la alta doar din zimbet sau de a dansa si cinta ca-n musicalurile de demult sau de a fi cel mai nesuferit om de pe planeta doar din privire; dar cind il vezi 4 ore intr-un maraton de stari si emotii, desfasurindu-se secunda de secunda cu aceeasi intensitate (si cind da el replica si daca e doar prezent in scena), iti dai seama ca omul asta are niste calitati si abilitati incredibile.

Pe la pauza ma gindeam ca piesa asta e ca si cum Usain Bold (detinatorul recordului mondial la 100 m) ar cistiga un maraton doborind recordul mondial. E o demonstratie de campion mondial ca in actorie ia medalia de aur oriunde. Si in teatru, si in film.

(ca si la sportivi, sunt sigura insa ca sacrificiile din spate sunt la fel de mari; si nu cred ca le va povesti vreodata; e in caietul program o declaratie despre cum s-a lasat de fumat, n-a mai baut nimik si, in general, a renuntat la orice cit a pregatit acest rol pentru ca e foarte solicitant. Dar eu cred ca e mult mai mult de atit, la nivel personal in raport cu efortul pe care-l face si in teatru si in film; si ca manager de teatru)

*
Montarea in versiunea Sam Mendes ( domnul care a mai lucrat cu Spacey si pt American Beauty) e adusa in actualitate; Richard 3 poate fi oricare dictator contemporan. Nu m-a impresionat asta, desi are coerenta si se sustine in text (dar am mai vazut multe montari moderne pentru Richard sau pentru lucrari shakesperiene). E corecta. Atit as spune.

Insa am doua secvente pe care le iubesc mult din experienta de aproape 4 ore de aseara.

Prima e din timpul piesei si nu e una in care Spacey sa fi sprintat pe scena in rolul lui exceptional.

E secventa in care unul dintre apropiatii lui Richard aduce la curte, ca dovada a indeplinirii misiunii, capul uneia dintre victimele sale. E intr-o cutie de carton maro si-l aseaza pe un scaun de lemn din fata lui Richard care, abil si manipulatoriu, incepe sa spuna cit de mult a iubit el victima, pentru ca apoi sa –si aminteasca neintelegerile dintre ei; moment in care bastonul care-l ajuta sa se deplaseze pare ca se transforma intr-un pumnal cu care incepe sa loveasca adinc in cutie de unde sar stropi de singe.

Toti spectatorii din sala teatrului Old Vic au avut o reactie de “chhh; auuu, brr”, a fost un murmur general la sincron, din toate colturile, cu gindul ca in cutia aceea era un cap de om.

Asta e magia teatrului si puterea imaginatiei spectatorului pusa in valoare de actori si regizori inteligenti.

Cea de-a doua secventa pe care o voi pastra in minte multa vreme este chipul lui Kevin Spacey la final, la aplauze.

Fata care arata epuizarea totala, dar cu o privire bucuroasa; trupul drept chiar daca mai pastra urmele (din costum) ale cocoasei lui Richard, dar fragil si tremurind de oboseala. ( dupa efortul incredibil pe care -l face in primele 4 acte, in ultima secventa sta spinzurat in scena, de picioare, cu capul in jos, peste 5 minute).

Urarele publicului si chipul lui epuizat au fost pentru mine ca o metafora “sa –ti dai sufletul pentru ceea ce crezi”.

Si pentru asta a meritat sa vin de la mii de km distanta si stau patru ore pe scaun.

8
4429
327106_245006962206207_245005065539730_727442_1045443_oUndercloud – corespondente ziua 2 (part 2)
teatru
13 years ago

Undercloud – corespondente ziua 2 (part 2)

Cum m-am lasat de gandit. Mic tratat pentru intelectualii epuizati.

Spectacolul este povestea tulburatoarea a zilelor noastre. Textul, adaptat dupa romanul lui Hannes Stein, este o satira a prezentului in care ne zbatem. Anca Sigartau si 1Q Sapro dau viata unor personaje care incearca sa convinga publicul, intr-o maniera usor interactiva, sa se lase de gandit.
Piesa se structureaza in 3 parti: argumentare, exercitii practice si concluzii. Din argumentele care sustin renuntarea la activitatile intelectuale ar fi: gandirea iti distruge sansa la o cariera, gandirea insingureaza, duce la plictiseala si in final rapeste tot misterul vietii.
Textul spumos si jocul entuziast al celor doi actori au contribuit la crearea unei atmosfere calde si prietenoase in sala de spectacol. Relatia nascuta intre actori si public e remarcabila.
Jocurile de cuvinte, improvizatia si replicile memorabile (“Femeile frumoase si destepte au mari sanse sa ramana singure!”) construiesc un spectacol in esenta tragic-comic. Autorul ne indeamna sa avem mintea goala si inima plina. Gandirea nu duce la nimic bun, “Jos intelectualitate!”, striga cele doua personaje.
La ce bun sa gandesti intr-o lume in care se pare ca doar superficialul are success? Mai bine iti speli mintile cu droguri si esti fericit.
Dupa o incursiune comica in ceea ce numim drama existentei noastre, piesa ne impinge incet catre marginea prapastiei, catre masuri extreme, catre disperare si deznadejde. Fie te implici si iti asumi nefericirea care poate sa te puna la pamant, fie renunti la gandit si traiesti in ignoranta si nepasare. ”Alegerea este a voastra”, spun personajele la final.

Cada cu picioare

El si Ea.Si o cada. Doar ca El (Cristi Balint) si Ea (Stefana Samfira) intruchipeaza cate 5 personaje fiecare.
Spectacol amuzant si foarte bine receptat de publicul festivalului, Cada cu picioare este un tur de forta actoricesc. Desi piesa, scrisa de Werner Trieschmann si regizata de Florin Zamfirescu, prezinta publicului 10 personaje care se perinda pe scena, fiecare cu personalitatea sa,in final Cada…e o poveste despre singuratate si cautarea implinirii in doi.
Am fost foarte impresionata de rapiditatea cu care cei doi actori au trebuit sa isi schimbe mastile. Odata cu modificarea unui obiect din costumatie, care dureaza mai putin de un minut, Cristi Balint si Stefana Samfira schimbau radical tipologia personajului.
Ca spectator, m-am surprins asteptand cu nerabdare urmatoarea masca, urmatorul personaj. Am ras cu pofta, textul fiind de un umor remarcabil. Dintre replici imi amintesc una memorabila: “Era un frig! Daca stranutai pe-un hamster il ciuruiai cu gloante de gheata!”.

*
Corespondenta de la festivalul de teatru independent de orice, Undercloud, de Lucia Grosu. festivalul se desfasoara la Muse, pe Lipscani, un bilet costa 30 ron

0
1825
UNDERCLOUD 2011_ ProgramUndercloud, corespondenta ziua 2
teatru
13 years ago

Undercloud, corespondenta ziua 2

Cada cu picioare

Oamenii ajung sa cumpere lucruri de care nu au nevoie pentru a impresiona sexul opus sau …pentru a-i uita. Dupa ce se depart incearca sa scape de toate amintirile. Asa ajung Scott si Olivia sa scoata la vanzare o cada cu trei picioare.
Olivia, o tanara singura si retrasa care se simte bine in linistea apartamentului sau intunecat,racoros si vechi, este invadata de potentiali cumparatori ai cazii, fiecare interesat mai mult de persoana fetei decat de obiectul scos la vanzare:
-un priceput meserias, bun la toate, insistent si posesiv
-Angus “erou scotian”, tanar regizor de videoclipuri si dependent de pastile convins ca omul este facut din karma si sange
-tatal tanarului, un obsedat sexual cu trei sotii la activ si nenumarati amante, care ar achizitiona cada daca iubita si-o doreste
-un maseur cu alte orientari sexuale care stie tot ce se intampla prin vecini, si….
-Scott, un tanar singur, normal si placut….interesat de cada, dar si in cautarea iubirii.
Atunci cand relatia lor scartaie si se despart, este randul lui Scott sa scoata cada la vanzare si sa scape de amintirile ce s-au strans de-a lungul relatiei lor si apar interesate mai intai
– o antrenoare de baschet dornica de o partida de sex cu palidul Scott
– Maria, o tanara iubitoare de inmormantari si tot ce implica acestea, imbracata permanent in negru pt ca nu se stie niciodata cand moare cineva si…sa fie pregatita
-o alcoolica care aduce karma pozitiva
-Gertude, vanzatoarea de vechituri, si…
-Olivia, fata draguta si timda interesata de cada dar si de un partener de apartament.
O poveste amuzanta in care toata lumea este in cautarea iubirii…

Toate personajele feminine sunt interpretate de Stefana Zamfira, toate personajele masculine sunt interpretate de Cristi Balint.

*
corespondenta de la festivalul de teatru independent de orice, Underground, de Ioana Tugearu.

click pe foto si puteti vedea toate piesele din program. festivalul se desfasoara la Muse, pe Lipscani, un bilet costa 30 ron

0
1880
theatre1sa scriem un ebook despre teatru
teatru
13 years ago

sa scriem un ebook despre teatru

De ce joaca actorii in teatrele independente?

V-ati intrebat vreodata?

Unii o fac pentru ca in teatrele lor nu sunt distribuiti in roluri care sa le exploateze abilitatile; altii o fac pentru ca in teatrele in care sunt angajati nu sunt distribuiti deloc; unii o fac pentru ca vor sa experimenteze si un alt gen de abordare a publicului; altii pentru ca doar acolo, in circiumi mai speciale, sau in teatre mici, sau in spatii care sunt orice – magazine, bulevarde etc –, pot sa vorbeasca.

Dar toti actorii fac teatru in companiile independente pentru ca-si iubesc meseria. Sigur ca tremura de emotie la fiecare aparitie (ne-a povestit minunat Marius Manole pe blogul lui ), sigur ca primesc bani putini, sigur ca le e greu sa joace cind in dreapta se ciocnesc halbele de bere, dar… ei se bucura pentru fiecare sansa de a juca. Si daca observa in sala oameni care uita de bere sau de vorba si privesc transpusi la/in ei, seara aia e o victorie mare.

*

Cu ocazia festivalului de teatru independent (de orice) – UNDERCLOUD – va propun sa le aratam actorilor cit de mult ne bucura pe noi, spectatorii, pasiunea lor de a juca.

Spuneti o definitie personala a teatrului sau a actorului pe hashtag-ul #undercloud pe twitter, le voi aduna pe toate intr-un ebook s!mpa pe care-l vom trimite tuturor actorilor din festival.

Si tuturor actorilor care ne-au bucurat vreodata. Va fi o multumire publica, colectiva pentru munca si talentul lor.

Hai! E momentul sa spunem si noi cit de mult ne bucura ei, actorii, si cum n-am putea trai fara emotiile pe care ni le dau.
*
Ca sa fim cit mai eficienti, am sa va rog sa faceti cunoscut celor care va citesc aceasta initiativa: un ebook despre emotiile pe care ni le-au adus actorii si teatrul, definitii personale ale teatrului, realizat din statusuri de twitter. Si hashtag-ul #undercloud.

Apoi, evident sa scrieti despre emotiile voastre pe twitter.

Multumesc frumos.

*
Undercloud – Festival de teatru independent de orice – incepe miine 29 august si se incheie pe 10 septembrie. Toata spectacolele au loc la Muse, in centrul vechi, biletele costa 30 ron. Programul spectacolelor l-am postat aici.

1
1992
327106_245006962206207_245005065539730_727442_1045443_oSimpa si Undercloud
teatru
14 years ago

Simpa si Undercloud

Vrei sa te intilnesti (in locul meu) cu niste actori simpa?

Anul acesta festivalul de teatru independent Undercloud are o semnificatie speciala pentru mine. De fapt, de anul asta incolo, va avea mereu o semnificatie speciala pt mine.

Va fi pentru totdeauna “primul eveniment cultural la care S!MPA a fost partener oficial”, alaturi de nume mari ca VODAFONE, Ministerul Culturii sau revista ELLE.

Va dati seama ce inseamna asta? Pe linga bucuria mea imensa ca sunt pusa alaturi de nume asa de mari, de luni mergem cu totii la teatru. Sunt piese in festival in care joaca prieteni de-ai mei, sunt alte piese pe care nu le-am vazut dar vreau foarte mult sa le vad si sunt citeva pe care le stiu si le iubesc tare (“Amalia respira adinc” TREBUIE vazuta. TREBUIE!)

*
Festivalul se suprapune (4 zile) peste excursia mea in Anglia ( tot in interes de teatru, Richard III-lea cu Kevin Spacey), asa ca am nevoie de ajutoare. Mare mare nevoie.
Caut 2 reporteri speciali care sa mearga la teatru in locul meu si sa scrie, ca special guest pe blogul meu

Regula de inscriere e simpla: daca ai blog scrie pe blogul tau de ce vrei sa mergi la Undercloud ca reporter special (vei avea acces si la actorii din distributie pentru interviuri) si pune un link aici.
Daca n-ai blog, scrie pe Facebook de ce vrei la festivalul de teatru independent si tag-uieste-ma.
Miine la prinz alegem corespondentii:)

*
Iata programul, e f simpa, tre sa mergem! toate piesele se joaca la Muse, in Centrul Vechi. sunt bilete putine, deci trebuie cumparate din timp. costul unui bilet 25 ron 30 ron.

P.S. festivalul e plin de premiere pentru lumea 2.0, o piesa care se va juca pe Facebook, plus un ebook s!mpa ( in care veti scrie voi), dar despre astea miine.

8
5082
rodicamandache11Dorulet
diverseteatru
14 years ago

Dorulet

ieri am gasit la carturesti Visul unei nopti de iarna, piesa lui Tudor Musatescu cu Rodica Mandache si Florin Piersic.

m-am uitat azi noapte cu o mare bucurie la piesa.
am marele noroc sa o stiu pe doamna Mandache si sa ne fi intilnit (nu atit de) des (pe cit ar trebui) in ultimii ani. stiu povesti minunate despre teatru de la dinsa, unele chiar despre spectacolul asta.
stiu povesti despre spectacolele in care joaca acum (chiar vineri am vazut-o alaturi de Marius Manole in Marea iubire a lui Sebastian, la Godot… si-am avut placerea si onoarea, impreuna cu Ana si Raluca, sa o conducem acasa si sa mai povestim povesti despre teatru), dar niciodata nu am vazut-o pe doamna Mandache ca in piesa asta. Ca in “Doruletz”, cum se numeste personajul sau. ( niciun gest, nicio privire, nicio inflexiune a vocii )

asa ca am furat de pe ecran, cu printscreen, citeva imagini din piesa:)

anul trecut, mi-a povestit despre cum a schimbat-o piesa asta. am cautat prin arhive si-am gasit fragmentul de text.

Crede ca intâlnirea cu inteligenta lui Florin Piersic in „Visul unei nopti de iarna” a modelat-o ca actrita.
„Florin Piersic nu e ca restul oamenilor. De actori nici nu mai vorbesc. E din alt aluat. I-a placut atât de tare rolul meu incât venea si repeta pentru mine, nu pentru el. Regizorul era un coleg de-al meu, Dan Necsulea. La prima repetitie, ne-am dus la National, eu, Florin, regizorul si am deschis textul. Citeam si imi placea de mine, stiam ce grozava sunt si ce talentata. Si Florin a zis: «Uite despre ce e vorba. Rodica e o actrita foarte colorata, ca si mine de altfel. Acum noi trebuie sa ne chinuim sa-i scoatem tot ce ne-a aratat aici ca sa ajungem la ea. Ala-i rolul.» Pesemne ca alta actrita ar fi spus «vezi-ti de treaba». Astea sunt caderi de sus, dar eu reactionam bine si-am lucrat minunat cu el.“
La aniversarea a 50 de ani de cariera ai lui Florin Piersic, s-a spus ca i-a facut cea mai frumoasa urare. Intre multele amintiri si snoave de pe platourile de filmare povestite de partenerele lui de de-a lungului timpului, Rodica Mandache i-a urat „Sa nu fii singur”.

*
alte doua lucruri minunate pe care mi le-a spus doamna Mandache

„E la fel de greu de suportat o lauda ca si o injuratura. E aceeasi carare. Nu e usor de primit. Dar asta nu inseamna ca nu le depozitezi undeva, unde te intâlnesti cu ele si le scoti din când in când. Si pe unele, si pe celelalte.”

„Dupa fiecare rol extraordinar sa nu-ti inchipui ca esti placat undeva pe un piedestal si de acolo te ia toata lumea. Nu. Succesul tine cât tine rolul ala. Atât. Si daca intr-o zi ti se umfla maseaua, nu mai tine nici cât rolul ala.”

*
daca-si doreste cineva sa vada piesa, va dau cu drag DVD-ul, lasati la comentarii un semn:)

5
5672
IMG_4821Mariana Mihut si timiditatea
teatru
14 years ago

Mariana Mihut si timiditatea

Se spune ca actorii sunt foarte timizi, iar scena e singura lor cale de eliberare. Ati declarat în repetate randuri ca sunteti timida. E adevarat?

“E prima data cand aud ca si alti actori sunt timizi. Eu am vazut niste impertinenti”, rade Mariana Mihut. “Nu stiu, nu cred ca e o teorie care sa se confirme in realitate. Dar in ce ma priveste, chiar trebuie sa-mi inving timiditatea”.

Felul Marianei Mihut de a acorda interviuri rar, foarte rar, a devenit proverbial. Cind se facuse ora pentru interviul nostru , la 11 fix, niciun minut mai devreme, intr-o dimineata de Festival Anonimul, in Delta, a incuiat silentios usa casutei din lemn in care era cazata. Purta o palarie din paie, la git o esarfa si pasea masurat, ca pisicile.

“Buna dimineata, draga mea”. Ochii, de un verde vioi, straluceau.

Avea un amestec de caldura si curaj, barbia dreapta, de parca atunci ar fi coborit de pe scena, din Lear – un rol care ii e foarte drag –, dupa un tur de forta fulminant.

Cum stateam fata in fata, Mariana Mihut a povestit despre timiditate. A lasat sa se vada, autoironic si onest, ca si marii actori sunt vulnerabili, stiind ca se poate invata din asta.

“De cele mai multe ori, in tinerete – nu stiu cum e la varsta asta, daca m-am schimbat –, paream pur si simplu idioata din cauza timiditatii. Eram cineva care nu-si gaseste vorbele, care se balbaie şi se-nroseste, face pete pe gat. Ce poti sa crezi despre un asemenea om, care si-a ales si sa fie actor, decat ca este idiot?”.

Data viitoare cind o voi vedea pe scena, locul de putere suprema, unde c-o singura replica iti poate taia respiratia, o sa ma gandesc la zambetul care insotea marturisirea asta.

“Timizii nu sunt tampiti, sunt numai timizi”.

*
Ana Maria Onisei este jurnalist, scrie pentru Adevarul , Dilema

0
2380

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!