cucuienfruntecucuienfrunte

oftat – cucuienfrunte

aseara am fost la Godot la Cucuienfrunte, o piesa cu Radu Iacoban si Tudor Aaron Istodor , dupa monoloagele lui Eric Bogosian. (stiu ca se joaca de aproape un an si are mare succes, dar nu ajunsesem la ea. )

stiti cum e la Cafe Godot, stai la mese, bei un vin sau un wiskey (eu am baut cafe latte fara cofeina ), te uiti la cei de pe scena mica si simti rasuflarea spectatorilor, la propriu, in ceafa. sau in ureche. pt ca sunt foarte aproape de tine, si ei la mesele lor.

***

aseara in spatele meu era un domn la 40 si ceva de ani, cu gulerul de la camasa rasfrint regulametar peste pulovar, cu alte 3 femei alaturi; poate sotia si fiicele, poate niste prietene.

domnul acesta a ris in hohote toata seara. imi venea sa rid de risul lui, oricum acoperea o parte mare din hohotele salii.

ridea cind baietii  de pe scena faceau glume despre oamenii cu notorietate din politica sau showbiz ( e in deschidere o secventa cu un cosmar al unuia dintre personaje in care Petre Roman se intilneste cu Raluca de la bambi, Elena Udrea cu Madonna ), ridea in hohote la glumele despre batrinete si despre inutilitatea vietii, ridea la trimiterile despre consumerism (“iti cumperi o plasma mai mare cu telecomanda ca sa ai si tu putin control”)… ca toti cei din sala, s-a distrat foarte bine domnul din spatele meu. avea si o sticla de vin pe masa, din care degustau cu voiosie si el, si doamnele. vin roshu.

intr-o secventa in care Tudor Istodor povestea ironic despre relaxarea orgasmica pe care ti-o da banul, pentru ca poti plati orice, in supermaket care – sigur – e magazinul lui Superman, a fost un moment de tacere.

apoi Tudor a zis “ia cardul meu”, sau asa ceva, catre ipotetica vinzatoarea de la casa de marcat din supermarketul lui superman.

si in tacerea aia, care a durat nu mai mult de o secunda, domnul din spatele meu a oftat atit de adinc incit m-am intors sa-l vad cum arata. si sa-i zimbesc.

***

despre oftaturile astea dintre uriasele hohote de ris am sa-mi aduc aminte cind am sa ma gindesc la “cucuienfrunte”. sa va duceti sa vedeti piesa; e un umor dulce amar.

(daca baietii ar fi inregistrat o secventa sa o puna pe youtube, v-as fi si aratat putin din ea:) )

pentru mine a fost o surpriza sa-l vad pe Tudor Istodor atit de relaxat intr-un rol, dar in acelasi timp f intens (stiam numai rolurile lui  din piese clasice ) si sa constat nu doar versatilitatea lui Radu Iacoban, ci si generozitatea: el a tradus textul, a ales monologurile, a avut ideea show-ului, dar partile cele mai mari de text le are Istodor.

P.S. afisul lor e facut cu mult inainte de afisul filmului The Ideas Of March pentru ca l-am gasit inclusiv pt un spectacol din iunie 2011:) adica am verificat sa vad cine a fost primul:))))

One Comment Published

11 years ago / Reply

Eu m-am supărat pe public când am fost la Fir`mituri, râdeau unii de zici că turbaseră când Vlad Ivanov avea monologul despre taică-su ce l-a pierdut la cărţi.
Nu-mi place când se râde în momente neprielnice, în acelaşi timp înţeleg că fiecare filtrează altfel ceea ce i se dă.
Ne vedem diseară!

Leave a Comment


five + 4 =


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!