Category : teatru

doamna mihaela tonitza iordache a murit :(

era o Doamna.
am intilnit-o de citeva ori; o data in ziua care ramine pentru mine Ziua mea cu Stefan Iordache, despre care am scris la momentul in care domnul Iordache a murit.

il iubea mult pe domnul Iordache si era ceva minunat intre ei. aveau un singur regret: ca n-au facut copii la tinerete. si, poate tocmai de asta, si-a pus tot sufletul in Teatrul Tandarica pe care l-a condus.

n-as vrea sa ramina in mintea mea doar Doamna Tonitza Iordache.
a facut lucruri cu adevarat minunate in teatru (a tradus texte minunate), la facultate (unde a fost profesoara) si la Tandarica.
cum n-as vrea sa ramin in minte cu ceea ce a scris pe coroana de la inmormintarea dlui Iordache “Asteapta-ma”.

colegii mei din presa s-au grabit atunci sa speculeze senzationalul si sa spuna ca e vorba de anuntarea unei sinucideri. cei care stiau ca dna Tonitza Iordache era bolnava au inteles multe din mesajul acela. si-am apreciat ca i-au respectat intimitatea.

in mod straniu, cind ma gindesc la dinsa imi aduc aminte de cea mai buna salata de rosii cu ardei gras si brinza pe care am mincat-o vreodata. si chemarea “copii, haideti odata la masa ca se lasa seara!”. e o amintire de acum 10 ani, din curtea lor de la gruiu.

si asta e amintirea pe care vreau sa o pastrez.

2139

firmituri de multumesc

In seara asta am fost sa (re)vad o piesa pe care am vazut-o acum 3 ani, prin octombrie, de doua ori la rind. In doua seri consecutive.

*
Dupa piesa, prin Amzei, mergeam in sus catre Magheru si pe linga peretii alimentarei Nic, in dreptul gurilor de aerisire, dormeau doi cersetori. Cam la 2 metri distanta unul de altul, cit sa fie fiecare in dreptul aerului cald care venea din subsol.

Citeva sute de metri mai incolo, pe linga hotelul Howard Johnson, un rrom-peste (pimp) isi trimitea prostituata la receptia hotelului si o anunta ca va veni mai tirziu sa o ia.

Cind treceam pe linga British Council ca sa ajung pe straduta pe care locuiesc, ma gindeam ca si in piesa din seara asta, erau o cersetoare si-o curva. Si mai erau doi oameni, cumva nefericiti in viata sexuala, dar care stateau impreuna pentru ca fiecare isi dorea sa-i fie un pic mai bine decit i-a fost in viata de pina atunci.

M-am gindit ca, undeva in vilele pe linga care treceam, locuiesc familii ca aceea din piesa.

Si m-am mai gindit ca sunt extrem de norocoasa si ca am o viata foarte frumoasa pentru care, vorba Anei – cu care am fost in seara asta la piesa -, nu prea stiu cum si cui sa multumesc.

*

In 2006, m-am dus la Green Hours dupa mega circ si fitze (“nu merg eu la teatru de circiuma”, “hai lasa-ma cu teatrul nostru” etc etc) si numai Razvan Penescu (Liternet.ro), cel care m-a invitat, stie ce a indurat vreo 2 zile pina am zis ca merg.

Am vzt piesa si m-a socat f f tare Vlad Ivanov cu un monolog. Mi s-a parut incredibil ce facea acolo, in circiuma, in fumul ala idiot, intr-un loc in care, dupa mintea mea, nu avea cum sa fie loc pt ACTORIE. Si-am zis ca e o intimplare, ca actorul n-are cum sa fie asa de bun, ca sigur i-a iesit asa intr-o seara, asa ca – rasfatata si cu o oarecare superioritate – am vrut sa o vad si a doua zi. Ca sa-mi dovedesc mie ca n-are cum sa fie la fel.

Razvan mi-a fct nebunia si m-a dus din nou la piesa, fara sa –mi intoarca niciunul din comentariile pline de amabilitati din zilele precedente. Vlad Ivanov a fost la fel, la secunda si in reprezentatia nr 2.

*
Azi la 3 ani distanta, tot in Green Hours, Vlad Ivanov a fost din nou, la secunda, la fel: cu aceeasi emotie, aceiasi stropi de saliva la o anume replica. Incredibil de exact si de emotionant in tehnica lui.

Iar dupa spectacol, pentru ca viata e stranie si face ce vrea ea, am putut sa-mi indeplinesc o dorinta suprarealista de acum 3 ani, de la finalul celei de-a doua vizionari. Mi-am dorit f f tare atunci sa-i spun lui Vlad Ivanov ca e f talentat si sa-l iau in brate ca sa-i multumesc, pe limba mea, pt ce traisem acolo. Iar azi, l-am imbratisat spunindu-i asta.

Pe voi va conving sigur sa vedeti piesa cu un text in revista de decembrie. Piesa se numeste Firmituri si se va mai juca la Green Hours pe 14 decembrie.

*
Cind am ajuns acasa, l-am cautat pe Razvan si i-am multumit pentru intimplarea de acum 3 ani.

2362

De la Monk si Law &Order la Teatrul National din Bucuresti

La TNB se joaca, din stagiunea asta, Tartuffe de Moliere cu Horatiu Malaele. Combinatia aceasta e suficienta pentru a aduce public mult in sala, doar ca piesa e mai mult decit atit.
Moliere-ul de la TNB marcheaza intoarcerea pe scena romaneasca a regizorului Andrei Belgrader, care are in palmares regia unor episoade din Monk sau Law & Order, plus piese multi premiate pe Broadway; regizor care a fost professor la Yale si Julliard.

*
Cum se simte munca lui in piesa?
Era o atmosfera relaxanta, o energie buna in aer. Actorii pareau ca nu se iau in serios, au jucat cu o relaxare care i-a facut si mai simpatici. Nu s-au straduit sa traga la public cu glumite sau gesturi de susa. ( e de vazut daca vor pastra finetea asta si peste o jumatate de an)

Tartuffe-ul lui Belgrader e o montare bulevardiera, turistica, relaxata, chiar daca la sfirsit te loveste un pic mesajul regizorului (adaugirea lui la piesa): ne asteptam, cind ne bagam in necazuri, sa ne salveze cineva. oricine ar fi acel cineva: Hitler, Dali, Einstein sau Ceausescu.

*
In sala la premiera Romulus Vulpescu era vecin de scaun cu Silvia Kerim, actorii TNB aveau un colt al lor, unde Ilinca Goia si Monica Davidescu straluceau.
Cuplurile cele mai admirate au fost Florin Zamfirescu si Catalian Mustata; Miron Mitrea si sotia.

*

Regizorul despre munca lui in America:

Lucrez foarte mult cu Tony Shalhoub (nota red.: actorul care-l interpretează pe Adrian Monk, în serialul omonim), care mi-a fost ¬student. Prin el am regizat un show care se cheamă „Monk“. E unul dintre puţinele show-uri în care regizorul are ceva de spus. La cele mai multe există o formulă gata pregătită. Trebuie să termini într-o zi de lucru de 14 ore ceea ce ar trebui făcut într-o săptămână. Lumea serialelor de la Hollywood e obosită. Îmi place, dar nu aş vrea să fac numai asta.
*

Să fiu cinstit, eu nu prea mă uit la text. Am fost deseori criticat că îl masacrez pe Shakespeare, că masacrez o mulţime de lume. Eu nu-s chiar aşa convins că i-am masacrat, dar criticile păreau atât de convingătoare! Cu Beckett fac exact pe dos. Respectul meu pentru Beckett e enorm: omul chiar ştia ce indicaţii să dea, până la ultimul gest. Prima oară când am încercat să mă abat, nu mi-a ieşit. Ceva nu era bine, nu-mi dădeam seama precis ce, dar mi-era clar că Beckett avea dreptate. Ori de câte ori inventam ceva dincolo de textul lui, mecanismul se deregla. Trebuie că Beckett a fost ceasornicar

Andrei Belgrader Tabu, iunie 2008

2062

hugh jackman frate cu tudor chirila

astazi a facut ocolul lumii o stire cum ca actorul Hugh Jackman a intrerupt un spectacol pe Broadway pentru ca intr-unul dintre cele mai tensionate momente ale piesei, i-a sunat telefonul unui spectator.

in vara, la sfirsitul stagiunii trecute, Tudor Chirila facea un gest similar. l-a explicat raspicat pe blogul lui, unde spectatorii au fost de acord cu el.
am asistat insa la discutii (cu oameni din bransa) care sustineau “e actor, trebuie sa joace in orice conditii, asta e”.

*
n-ar fi bine ca telefoanele sa fie lasate la garderoba, printr-un regulament al teatrului?
nu-ti convine, stai acasa si vorbeste linistit cu cine vrei tu, asta e.

1345

Breakfast at Tiffany’s, Theatre Royal Haymarket, London

pentru mine Breakfast at Tiffany’s are eleganta lui Audrey si finetea frazei lui Capote.
adica imi place nuvela lui Truman Capote (care initial a fost publicata in Esquire) mult mai mult decit filmul, dar Holly Golightly nu poate sa aiba alt chip decit cel al lui Audrey Hepburn.

probabil ca mine sunt foarte multi, iar englezii care au pus in scena textul au riscat multicel. s-au descurcat insa bine pentru ca au stiut cum sa-si promoveze show-ul (si Holly, si William au momente de nuditate completa).

am vazut miercuri seara Breakfast at Tiffany’s la Theatre Royal Haymarket. piesa e una dintre atractiile sezonului in Londra, a avut premiera in urma cu 3 saptamini si are deja foarte multe cronici in marile lor ziare.

n-am avut voie sa facem foto asa ca nu pot exemplifica cele ce le voi scrie: productia a excelat la capitolul scenografie si decoruri.
fara sa fie extravaganta, ba chiar minimalista (cu doua schele care imitau scarile cladirilor vechi), scenografia a fost super personaj in piesa; a adus dinamism, a facut foarte rapida trecerea de la o scena la alta, de la un cadru la altul.

actrita din rolul principal (Anna Friel) s-a facut blonda cu de la sine putere si perceptia mea, influentata desigur de Pop Icon-uri, a fost ca Holly a ajuns un fel de Marilyn-o-cauta-pe-Madonna-ca-sa-o-intilneasca-pe-Audrey.
*
Iat-o pe Anna Friel pe vremea cind era bruneta


*
Olivia (gazda noastra la piesa asta) spunea ca l-au facut pe William un personaj mai slab decit in carte. Cind am ajuns acasa am recitit putin din cartea lui Capote si mi-am dat seama ca nu aveau cum sa puna finetea frazei lui Capote in rolul tinarului Josep Cross (pe care l-ati vazut la cinema in Milk alaturi de Sean Penn, era frumuselul Dick Pabich). Capote scria incredibil, pur si simplu.

Pe mine m-a deranjat insa adaptarea, pentru ca au pastrat rolul povestitorului suprapus peste cel al lui William. Cartea e scrisa asa, dar povestirea la persoana a III-a in teatru mi se pare too old.

*
dar la capatul zilei (si al piesei) a fost o experienta dragutza. mult deasupra majoritatii pieselor care se joaca la bucuresti.

*
later edit: am descoperit pe net fotografii cu Anna blonda

2294

exclusiv kinodiseea: lectia de actorie cu Maria Dinulescu si Laurentiu Banescu

in festivalul kinodiseea -primul festival international de film pentru copii din romania – au fost o serie de workshopuri destinate cresterii creativitatii copiilor. printre ele si un atelier de actorie.

cum eu nu eram in tara, am rugat-o pe mihaela iancu (pe care o puteti citi si pe liternet cu o rubrica saptaminala, Drumul spre oz) sa mearga la un atelier de actorie pentru copii si sa descrie o secventa de acolo, special pentru blogul meu.

faceti deci cunostinta cu Matei si Malina, vedete in citiva ani:)

*

Matei e un ghem de zulufi castanii, doi ochi caprui migdalati si obraji plini. Cand afla ca trebuie sa repete scena singur, buzele lui cad subit din zambetul larg intr-o linie plata. E pedepsit pentru ca nu a fost atent la actiunea fetelor incheiata ceva mai devreme. Tocmai el, care era regizorul lor. Asa ca acum va fi actorul, iar Malina, una dintre fetite, va fi regizoarea.
– Tu esti hotul, ii spune ea pe un ton autoritar. Atentie, trebuie sa faci roata, spagatul si alte lucruri mai complicate.
Matei incearca sa intervina. Malina i-o taie scurt.
– Fara comentarii, eu vorbesc.
Ceilalti copii izbucnesc in ris, Matei nu intelege.
– Te rog sa-l faci sa inteleaga, ii cere Maria Dinulescu, unul din trainerii atelierului.
– Atentie, pentru tine, elixirul e o comoara adevarata. Tu trebuie sa faci miscari din alea, extrem de…
– Complicate, pricepe Matei.
– Da, adica sfoara, spagatul…
Se urca linga el pe scena.
– Astea sunt firele electrice, zice ea si atinge cu varfurile picioarelor linii invizibile pe podea. De exemplu, faci pac-pac-pac (adica pasi laterali) si pac (cade in spagat). Vin garzile. Trebuie sa scapi si dupa aia sa spui “Sunt un mare fraier.” Merci.
Iese triumfatoare de pe scena, iar copiii o aplauda.

Matei se pregateste cu Laurentiu Banescu, cel de-al doilea trainer. Pentru Malina, e un fel de spectacol mut in care vede doar aratatorul lui Laurentiu descriind traseul, escaladarile lui Matei pe scaune pana la tron si pasii de hot. Intervine.
– Poti sa pasesti si asa – adica incrucisand picioarele.Ca sa pari mai hot, te rog.
Incepe actiunea. Matei pleaca din dreapta scenei. Are de trecut un scaun pe post de fereastra. Se suie pe suportii lui si ajunge pe cealalta parte. Nu-l scapa din ochi pe Laurentiu. Scoate din buzunar o pereche de ochelari de vedere. Lentilele mari si rotunde il fac mai adorabil decat e. Toti rad. Paseste cum stie el, se urca pe scaune, ia elixirul, coboara, trece printre firele invizibile si ajunge iar la fereastra impovizata. E mereu cu ochii catre Laurentiu care il priveste incurajator de pe margine. Matei ia ochelarii şi îi scapă pe jos într-un gest care s-ar fi vrut spontan, dar pe care il face cu atata grija incat copiii explodeaza in rasete. Se preface surprins de stangacia lui.
– Ni-no, ni-no, ni-no, porneste Laurentiu o alarma si toti copiii il imita.
Matei trece si de ultimul obstacol.
– Replica, spune Maria.
– Sunteti niste fraieri, asa mi-a spus el sa zic, il paraste pe Laurentiu.

Sala e distrata. Secventa se reia. Malina se urca pe scena pentru comentarii. Se opreste langa “fereastra”. Ramane sobra.
– Eu am facut putin mai activ totul. Ai intrat gresit. Nu trebuie sa calci aici – adica pe o latura a scaunului unde conventia spune ca e perete – ci sa te urci pe scaun, sa te rotesti si sa cazi pe partea cealalta. Altfel e interzis.
– Actiune, spune Malina si apoi se asaza cu palmele pe buza scenei si isi culca fata pe bratele impreunate. A topit orice exigenta.

Matei intra pe fereastra cum trebuie, face cativa pasi, scapa un oftat scurt cand isi aminteste ca a uitat de ochelarii. Se reintoarce langa fereastra si ii pune la ochi, apoi merge lejer inainte. Numai hot nu zici ca e. Isi da seama ca nu e bine, se reintoarce la fereastra si incepe sa calce cu grija.
– Stop, stop, ii striga Malina. In filmari, toata lumea te priveste. Poti sa faci greseli, dar sa nu le repeti asa. Actiune, reia Malina.
Matei trece de fereastra cu miscarile care ii sunt cel mai la indemana, paseste mai departe, uita de ochelari, dar isi propune sa continue, ajunge la elixir, il ia de pe tron, se intoarce lenes la fereastra, scapa cu grija ochelarii jos si alarmele pornesc prin vocea lui Laurentiu si a copiilor. Iese din sala tronului unde se petrecea actiunea.
– Sunt un mare fraier, spune apasat, ca si cum ar crede-o. Apoi sare obosit de doua ori in sus. Toti copiii il aplauda si rad sanatos.
Maria si Laurentiu cad de acord – “Malina e cea mai buna regizoare cu care nu am vrea sa lucram niciodata pentru ca e dura.”

Mihaela Iancu

nota mea: pt bunul mers al industriei o precizare. pentru acest post guest star, mihaela iancu a fost retribuita cu 50 de ron din bugetu-mi personal. sunt sigura ca mihaela ar fi scris si fara bani, dar nimik n-ar trebui sa fie gratis. nici chiar pe web.

2181

atelier de miscare corporala

atelier de mişcare corporală-Performing The Body, coordonat de coregraful Florin Fieroiu.
7 – 10 oct la Teatrul Ion Creanga

Atelierul este structurat pe 3 etape :

1) exerciţii de stimulare a creativităţii limbajului corporal
2) exerciţii de subordonare a acţiunilor unor reguli care nu sunt cunoscute dinainte
3) exerciţii de disociere a actului teatral în 3 roluri şi spaţii distincte: Generatorul, Dramaturgul şi Performerul:

Atelierul se adreasă tuturor actorilor interesaţi de a-şi redescoperi expresivitatea şi de a învăţa noi tehnici de comunicare non-verbală

Înscrierile se fac Secretariatul teatrului, Bd. Gheorghe Magheru nr 27, etaj 1,sector 1, Bucureşti , între orele 10 şi 15, pe baza unei cereri, până la data de 30 septembrie sau prin email : [email protected]

1421

citeva foto by radu afrim

radu afrim a fost la gala tinarului actor unde a fotografiat lebede:)

glumesc.
au cistigat in gala actritele care i-au placut si lui, agnes benedek si eliza tuturman. cronica lui delicioasa e pe facebook

altfel, s-a intors la braila unde mai are putin si are premiera cu o piesa – titlu provizoriu sufletul.puncte de vedere. e in plan sa fie premiera pe 29 sept, iar cu doua zile inainte, la piatra neamtz, e o alta premiera by afrim, herr paul.

pentru ca nu ne-am conversat de ceva vreme, am compensat in seara asta, in felul nostru, cu un schimb de fotografii: el a dat, eu am primit cu drag.

iata -o pe andreea gavriliu intr-o ipostaza care-mi aminteste de fata cu cercel de perla a lui j. vermeer

si o fotografie care-mi place mie f f tare

altfel, in octombrie monteaza la odeon, so it will be fun for us.

*
toate fotografiile by radu afrim
daca vreti sa stiti ce mai lucreaza/monteaza/ fotografiaza vizitati-i site-ul

1842

culise despre Jeremy Irons si Festivalul de teatru de la Alexandria

iata detalii de culise de la ceva ce ar trebui sa fie printre primele stiri la jurnale diseara: Jeremy Irons le vorbeste unor copii din Alexandria incurajindu–i cu festivalul lor de teatru.

cum s-a ajuns aici?

Angela Gheorghiu – un nou sustinator al festivalului in acest an – era la New York unde Jeremy Irons juca pe Broadway. a vorbit cu el, i-a povestit cit de minunati sunt copiii si i-a propus sa le trimita un mesaj.

mesajul pe care sper sa-l vedeti diseara si la stiri a fost inregistrat in pauza spectacolului lui Jeremy Irons, in teatru. a iesit mai mult de un mesaj, e o marturisire emotionanta si personala despre efortul pe care-l fac actorii ca sa invete toata viata meserie.

cotidianul a pus deja filmuletul pe site-ul lor asa ca il puteti vedea aici

*
cind am citit ce am scris dintr-o suflare, mi-am adus aminte de gindul meu de la conf de presa “de ce si ei, si toata lumea, se gindeste la andreea si la alex ca la niste copii. e adevarat ca au putin peste 18 ani, dar sunt MARI.”

1436

citeva birfe – Festivalul de teatru de la Alexandria

pentru mine orice intilnire cu andreea bortun si alexandru ion e ca o gura de energie pozitiva.

i-am vzt azi din nou la conferinta festivalului national de teatru tinar, festivalul minune (in cel mai pur sens al cuvintului) si o sa am un zimbet cald pentru toata ziua.

s-au lasat greu convinsi sa spuna ca au batut din usa in usa la toti oamenii cu bani din alexandria ca sa stringa mai putin de jumatate din bugetul festivalului de anul trecut . culmea e ca fac festivalul chiar si cu banii astia putini, au sufletelele asa de pline incit pe durata evenimentului cred ca sunt in stare sa se hraneasca si cu aer numa’ sa le iasa bine festivalul.
*

let’s have some fun cu un pic de birfe profesionale despre citiva dintre membrii juriului.

marius manole arata brici. cind povestea despre energiile care se aduna in jurul acestui festival, pun pariu ca se gindea la energiile pe care le-a simtit si trait in atelierul lui andrei serban de la horezu.
inainte de conferinta de presa mi-a pove – pe fastforward – ca, la atelierele lui AS, erau impartiti in grupe si aveau cite doua zile sa faca o piesa, cu decor, cu miscare, cu tot.
“de ce dracu lucram noi 6 luni la o piesa in bucuresti?” se intreba mirat cind povestea despre lucrurile frumoase pe care le-a simtit/fct acolo.

arata chiar bine, odihnit, relaxat. mi-e tare drag de el, e poate unul dintre cei mai constinciosi si mai workalcoolici dintre actorii pe care-i cunosc.

*
mihaela michailov tocmai ce s-a intors de la o bursa la londra. era si ea zen dupa experienta londoneza unde a vzt-o si pe anamaria marinca in 4:48 Psychosis, piesa laudata cu super cronici in ziarele britanice.
“singura, nemiscindu-se deloc din loc, doar mutindu-si privirea si gesticulind cu miinile, m-a tinut acolo 70 de minute de text”
cine stie textele lui sarah kane (doamna cu replica pe care eu o iubesc profund “daca nu simti, n-are niciun rost”, Purificare), stie ca e f f greu sa faci asta.

*
cea mai simpa faza a fost ca a vnt bumbutz la conferinta de presa. stia povestea cu jeremy irons care ii sustine pe copiii astia simpatici, ii stie si pe andreea si pe alexandru pt ca i-a fotografiat pentru tabu, dar nici eu nu ma asteptam sa vina. cel putin aseara pe la 9 juma cind am plecat de la un meeting la care era si el, habar nu aveam ca vine.

*
nice people (si la masa vorbitorilor, si in sala), nice energii.
vinerea ailalta ma gindesc sa merg la alexandria pt ca e ziua cea mai hot a festivalului (care se desfasoara intre 15 si 22 august)

1629

Jeremy Irons stie de orasul meu natal, Alexandria

sunt happy. nu e vorba de alexandria din egipt ci de oraselul ala mic, fara teatru si fara cinematograf, cu 40.000 de locuitori din sudul tarii.

ca de obicei cei care fac cea mai frumoasa publicitate acelui oras, cei care dau aripi oamenilor care au cumva legatura cu orasul ala or ii intilnesc, sunt andreea bortun si alexandru ion, de la IDEO Ideis, initiatorii Festivalului de teatru tinar.

mor de dragul lor si daca ma mai duc in juriul la Gala Oameni pentru Oameni si anul acesta, ii premiem din nou:)

care-i treaba cu Jeremy Irons si ce tare e conectat el cu Festivalul de teatru de la Alexandria aflati miine la conferinta de presa de la Carturesti, ora 11.00.
n vdm acolo:)

1926

cezar antal in herr paul (regia radu afrim)

domn afrim a descoperit facebook-ul. dar l-a descoperit asa de bine, incit imi pune fotografii pe wall-ul meu (ceea ce eu nu stiu sa fac)

aceasta fotografie a fost postata pe wall-ul meu, drept raspuns la cum mai arata cezar antal, preferatul meu de la Piatra Neamt, acest Gael Garcia Bernal de romania, pe care radu l-a transformat intr-un batrinel pt piesa pe nume herr paul.

radu, doresc sa-ti spun si pe aceasta cale, ca fotografiile de pe facebook sunt publice.
asa ca ori am eu grija ce te intreb, ori ai tu grija cu ce ilustrezi raspunsurile:)

mai multe foto din piesa la domn afrim pe facebook sau la el pe site

foto by radu afrim

1583

am plins la…

Lena, la teatru, urmărind nemişcată spectacolul, atunci cînd îi plăcea, şi dregîndu-şi discret glasul în cîte un moment emoţionant sau apucînd repede batista, ca să-şi tamponeze, chipurile, fruntea; Lena, ascultînd muzică clasică, ceasuri întregi; Lena, întorcînd repede capul, la istorisirile atroce despre animale chinuite, ea, care… “pe mine să mă lăsaţi în pace cu cîinii şi pisicile voastre că nu mă interesează!”; Lena, ducîndu-se în zori să se plimbe singură pe malul mării, ea, care… “ce-i prostia asta cu natura sălbatică? mie îmi trebuie trotuare asfaltate!”. Ba, chiar, Lena, vorbind despre lucruri ultrarezonabile şi lăsînd să-i scape că, pe cînd “zapa”, în toiul insomniei, canalele televizorului, s-a oprit la… “e o telenovelă braziliană ceva mai decentă decît aiurelile alelalte”…

Pentru că, fireşte, atunci cînd eşti o femeie superinteligentă, nu ai voie să fii, nici măcar pentru prietenii apropiaţi, în primul rînd femeie. Iar cînd eşti un cronicar exigent, tăios şi – ce să mai vorbim? – al dracului, nu trebuie să-i laşi, nici măcar pe artiştii cu care stai din cînd în cînd la un pahar de vodcă şi foarte des la stacane de vorbă, nu trebuie să-i laşi, zic, să vadă că iubeşti teatrul cu pasiune, cu un fel de disperare alimentată deopotrivă de puţinele capodopere şi de nenumăratele prostii la care ei, artiştii, te cheamă tot timpul, fiindcă, deşi eşti un cronicar al dracului, ei, artiştii, simt cumva, nedefinit şi inexprimabil, cît de tare iubeşti teatrul şi cît de mult ţii la ei, chiar şi după ce te fac albie de porci în “scrisori deschise” şi în conclavuri închise. Şi pentru că, fireşte, o femeie superinteligentă nu are voie să arate că se îndoieşte, uneori, de sine şi de judecata ei şi că suferă dacă, într-un fel sau altul, a nedreptăţit pe cineva. O femeie superinteligentă trebuie să fie bărbată.

alice georgescu in dilema despre magdalena boiangiu. textul integral

1785

noua piesa regizata de Radu Afrim (cu foto)

doresc sa-mi exprim pe aceasta cale profunda tristete (mi-am exprimat-o si in particular. hihihi) ca pentru noua piesa pe care o monteaza, Radu Afrim a ales sa-l faca un batrinel pe Cezar Antal.

Cezar, cind are parul lung si ciufulit, e versiunea de Piatra Neamt a lui Gael Garcia Bernal.

Pt ce sa fie batriior???

*
radu si-a mutat blogul aici, dar pentru ca i se pare complicat nu up dateaza foarte des. pentru fani o info: si-a fct si cont de facebook:)
*
foto din noua piesa, by Radu Afrim

*

2425

munca …

Munca se face cu efort, munca se face cu angoasa, munca se face in suferinta si, evident, exista uneori momente de tensiune.
Ma gindesc adesea sa ma las de regie ca sa nu mai indur toate astea, e insuportabil. E ca o boala foarte penibila, oarba, dureroasa si stiu foarte bine, pentru toate persoanele care participa la spectacol e acelasi lucru, si ca in realitate nu stim exact ce facem. E ca atunci cind facem un copil, nu stim ce facem. Si, deci, cum sa fii responsabil la sfirsit si sa fii judecat pentru ceva care te depaseste complet?

Daniel Jeanneteau, intervievat de George Banu in “Repetitiile si teatrul reinnoit – secolul regiei” (Ed Nemira)

1761

culise uniter 2009 – part 3 Ioana Anastasia Anton

N-am vazut-o jucind, nu o stiam. M-am prins insa ca e una dintre nominalizate dupa oftatul apasat de dinaintea sectiunii cel mai bun debut.
Era ca si cum daca ar fi dat tot aerul afara, ar fi fost nu doar mai usoara, ci si mai putin stresata. Ca intr-un exercitiu de relaxare, doar ca era executat cu maxima incrincenare si incordare.

Am in minte chipul ei incruntat si cum i-a iesit aerul din piept, pe gura, umflindu-I obrajii. Nu i-au trecut emotiile nici cind trecusera mai bine de doua ore de la momentul in care a cistigat premiul. Se agata de mina iubitului ca si cum fara asta nu si-ar fi putut mentine echilibrul pe scaun. Singurle clipe in care nu s-au tinut de mina, au fost cele in care ea era pe scena, cu rochia tremurinda, luindu-si premiul.

Mi s- a spus ca e fata de oameni conectati la lumea teatrului. Am uitat cine ii sunt parintii.

1998

culise UNITER 2009 – doamna Margareta Pogonat

Pt ca i se inmina premiul pentru intreaga activitate, dna Margareta Pogonat a vnt la gala. era insotita de Alexandru Bindea si statea in spatele cuplului Rebengiuc- Mihut.

Cu 10 minute inainte de a se ajunge la premiul domniei sale si-a scos din geanta o hirtie. Impaturita in patru, o coala A4, cu insemnele unui hotel; un logo cu o fetita imbracata cu roshu si verde.
Pe ea scris de mina, cu cerneala albastra, cu litere ondulate, cu “l” si “T” unduit, era discursul.

L-a citit in gind, tremurind. O vedeam cum ii creste emotia in timp ce-l parcurgea. Alexandru bindea a incurcat sectiunile si i-a fct semn ca va urma dinsa, l-a linistit discret cu mina stinga in timp ce cu dreapta tinea in continuare hirtia.
A impachetat apoi atent hirtia, a pus-o in geanta maro si s-a intors cu gindul la ceremonie.
Peste o vreme l-a rugat pe Alexandru Bindea sa-i verifice salul cind se va ridica, sa nu se agatze de ceva si sa i se vada urit din spate.

Domnul Bindea si-a facut treaba ca un elev constiincios si gesturile lui te faceau sa crezi ca ar fi dus-o pe brate pina pe scena, numai sa-i fie bine.

Discursul doamnei Pogonat a fost poate cel mai emotionant din toata ceremonia; simplu, direct, cu vocea gituita de emotiile lucrurilor care erau spuse printre cuvinte.

Cind s-a intors in sala, Alexandru Bindea i-a sarutat mina.

*
Cind ma gindesc la doamna Pogonat de aseara, am in minte elasticul cu care avea prins parul, poate pentru ca stateam chiar in spatele sau. O banda neagra din aceea cu un fel de sirma in ea, care se stringe in jurul parului in tot felul de forme. Era rasucit pur si simplu, si ascundea un alt elastic negru.

Un par proaspat spalat prins in coada- coc cu elasticul ala.

Ma gindesc ca ar fi meritat cel mai bun coafor din oras. Cadou. Cu abonament pe viata.

2870

Culise Uniter 2009 – Rebengiuc – Mihut

Dl Rebengiuc avea un aparat foto. Digital. Mic, intr-o husa neagra.
Cind a cistigat premiul pentru cel mai bun actor, i-a dat aparatul doamnei Mihut sa-l fotografieze. Nu i l-a deschis, doar l-a scos din husa si doamna Mihutz s-a uitat pret de citeva clipe la el, cit domnul Rebengiuc urca scarile catre scena. Apoi pt ca nu stia ce sa faca cu el, l-a pasat Dorinei Chiriac, care i l-a pasat lui Florin Piersic Jr.
A privit alternativ, pe scena la dl Rebengiuc, in sala la Florinel. Sa faca fotografia.
A fost foarte emotionat dl Rebengiuc. Si emotionanta mentionarea Aurei Buzescu.

Cit cobora scarile dl Rebengiuc, doamna Mihutz cu o infinita tandrete si o complicitate de mama fiica, i-a spus Dorinei “Nu imi imaginam ca poate sa fie asa de emotionat.”

Citeva minute mai tirziu, cind dna Mihut a luat premiul pentru cea mai buna actrita, la fel de emotionata a recunoscut ca “e ca si cum n-as fi luat niciodata un premiu in viata mea”. Din sala dl Rebengiuc ii facea fotografii cu camera digitala.

Cind s-a intors la scaune, era o complicitate intre ei, isi multumeau/se felicitau din priviri/ se bucurau fara vorbe si fara gesturi. Magia unui cuplu care a impartit multe, multi ani.

Catre sfirsitul spectacolului Dorina a zis ceva simpatic cu vocea ei de copila, iar dl Rebengiuc a mingiiat-o ca pe copii: i-a apasat nasul cirn cu aratatorul.

*

Nu stiu daca se pune, dar il iubesc pe domnul Rebengiuc, iar intilnirea pentru Moromentii 20 de ani mai tirziu, e unul dintre cele mai speciale momente pe care le pastrez in minte. Daca n-ati vazut-o pe doamna Mihut in regele Lear, ati ratat mult. E ca si cum ati fi putut sa luati masa cu Katherine Hepburn si nu v-ati dus pentru ca nu stiati cu ce sa va imbracati.

*

7009

nominalizari UNITER 2009

Nominalizările au fost făcute de către un juriu format din criticii de teatru: Magdalena Boiangiu, Victor Scoradeţ şi Ionuţ Sociu.

Debut
Ioana Anastasia Anton pentru rolul Ofelia din spectacolul Hamlet la Teatrul Metropolis, Bucureşti
Florina Gleznea pentru rolul Martha din spectacolul Cui i-e frică de Virginia Wolf la Teatrul Act, Bucureşti
Ionuţ Grama pentru rolul George din spectacolul Cui i-e frică de Virginia Woolf la Teatrul Act, Bucureşti

Cea mai bună actriţă în rol secundar
Valeria Seciu pentru rolul Gloucester din spectacolul Lear la Teatrul Bulandra, Bucureşti
Tünde Skovrán pentru rolul Nataşa din spectacolul Trei surori la Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca
Ada Simionică pentru rolul Hilda din spectacolul And Bjork, of course la Teatrul „Toma Caragiu”, Ploieşti

Cel mai bun actor în rol secundar
András Hatházi pentru rolul Andrei din spectacolul Trei surori la Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca
Sorin Leoveanu pentru rolul Lucio din spectacolul Măsură pentru măsură la Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Craiova
Tibor Pálffy pentru rolul Şambelanul din spectacolul Ivona, principesa Burgundiei la Teatrul „Támasi Áron”, Sfântu Gheorghe

Cea mai bună actriţă în rol principal
Dorina Chiriac pentru rolul Ioana din spectacolul Ioana şi focul la Teatrul de Comedie, Bucureşti
Imola Kézdi pentru rolul Maşa din spectacolul Trei surori la Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca
Mariana Mihuţ pentru rolul titular din spectacolul Lear la Teatrul Bulandra, Bucureşti

Cel mai bun actor în rol principal
László Mátray pentru rolul Prinţul Filip din spectacolul Ivona, principesa Burgundiei la Teatrul „Támasi Áron”, Sfântu Gheorghe
Victor Rebengiuc pentru rolul Willy Loman din spectacolul Moartea unui comis voiajor la Teatrul Bulandra, Bucureşti
Zsolt Bogdán pentru rolul Verşinin din spectacolul Trei surori la Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca

Cea mai bună scenografie
József Bártha pentru decorul spectacolului Ivona, principesa Burgundiei la Teatrul „Támasi Áron”, Sfântu Gheorghe
Andrei Both pentru decorul spectacolului Trei surori la Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca
Velica Panduru pentru decorul spectacolului Boala familei M la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Timişoara

Cel mai bun regizor
Radu Afrim pentru regia spectacolului Omul Pernă la Teatrul „Maria Filotti”, Brăila
László Bocsárdi pentru regia spectacolului Ivona, principesa Burgundiei la Teatrul „Támasi Áron”, Sfântu Gheorghe
Gábor Tompa pentru regia spectacolului Trei surori la Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca

Cel mai bun spectacol
Ivona, principesa Burgundiei – producţie a Teatrului „Támasi Áron”, Sfântu Gheorghe
Omul Pernă – producţie a Teatrului „Maria Filotti”, Brăila
Trei surori – producţie a Teatrului Maghiar de Stat, Cluj-Napoca

Teatru radiofonic
Ionesco, cinci piese scurte de Eugen Ionesco, regia Alexandru Dabija, la SRR Bucureşti
Planeta mediocrilor de Ioan Groşan, regia Attila Vizauer, la SRR Bucureşti
Ucigaş fără simbrie de Eugen Ionesco, regia Lucian Giurchescu, la SRR Bucureşti

2618

echipa de la Lucia patineaza

mi-a zis ca am voie sa postez doua poze, dar cum deja postasem una, trisez un pic si pun 2 dintre cele primite acum 🙂
echipa de la noua piesa pe care o face radu, la sfintul gheorghe

foto by radu afrim, editare ana pavel

1432

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!