Category : diverse

makeuproomTIFF – Rasfat ca-n filme

TIFF – Rasfat ca-n filme

astazi, dupa conferinta de presa a lui Jaqueline Bisset, m-am intilnit cu echipa L’Oreal care are la TIFF un lounge exact cum am vazut la Cannes.
vedetele invitate in festival pot beneficia, gratuit, de servicii de coafura sau make-up pentru aparitiile lor publice. totul se face cu un agent de booking, iar cei care se ocupa de vedete sunt cele mai mari nume din domeniu din Romania.

cum tocmai ce ma anuntasera organizatorii festivalului ca trebuie sa merg la o emisiune de la realitatea tv cluj, mi-am facut frumos o programare.
rezultatul?

miine echipa lui Alex Abagiu si Sorin Stratulat va avea foarte mult de lucru pentru ca e gala de inchidere, dar pina la fotografiile cu rochiile de seara, iata citeva cadre cu vedete care au trecut prin lounge-ul L’Oreal de la TIFF

doamna Mariana Mihut

Maria Popistasu ( cu Sorin si Alex)

Ioana Flora

Kiti Cepraga

cum este primul an in care L’Oreal este partener TIFF, iar vedetele noastre cind merg la Cannes nu apeleaza la serviciile lui Alex Abagiu (desi el e acolo in fiecare an), miine stau un pic de vorba cu Alex pentru a ne spune citeva trucuri pentru confortul participantelor la ceremoniile TIFF.

foto by Silviu Pavel pt L’Oreal Romania

1489
dare_to_be_differentcistigatori – Personalizeaza-ti lucrurile in viata

cistigatori – Personalizeaza-ti lucrurile in viata

am lansat saptamina trecuta un concurs. spuneam atunci ca e important in viata sa ai curajul sa-ti personalizezi lucrurile, sa ai curajul sa traiesti diferit.
stiam ca sunt oameni care cred asta asemeni mie. iata -i pe trei dintre ei care merg impreuna cu mine, marti 14 iunie, de la ora 19.00 la Starbucks Frappuccino® Private Class, unde invatam suuuper smekerii.

stiu din experienta anterioara a intilnirilor cu echipa starbucks ca lectiile astea sunt waaaaw; eu imi uimesc si acum prietenii cind le servesc cafea cu citeva felii de portocale alaturi, sau cu prajitura cu ciocolata – in functie de felul cafelei (tara de productie, modul in care a fost crescuta etc) si ma amuza foarte foarte tare reactiile lor de “bucurie degustativa” – aproape de gurmanzi ai cafelelor.

deci, cu cei trei simpatici de mai jos, merg la scoala Starbucks.
*
SOARE: ”eu sunt colorata. asta ma caracterizeaza, asta ma bucura, asta ma intregeste. chiar daca tine putin, fericirea exista. iar la mine, fericirea zilnica si cea mai simpla vine din culori. la inceput ma confuzau persoanele care imi spuneau ca ma imbrac prea colorat(aka turbat). acum nu le mai aud. acum, cand ma imbrac in negru (si se intampla rarisim, lumea ma intreaba serioasa daca s-a intamplat ceva. ei nu stiu ca si doliul in cazul meu ar fi colorat (pentru ca oamenii pentru ca as tine doliu, ma iubesc colorata). poate nu degeaba mi-a lasat Dzeu numele de Soare, pentru ca imi place explozia de lumina din culori. mmm, abia astept sa-mi vad propria rochia de mireasa:))). va pup”

THISBEEA: ”Probabil o sa ti se para poate infantil,insa unul dintre lucrurile pe care le-am personalizat a fost un dop de pluta de la o sticla de vin pe care am desfacut-o intr-o dimineata pe malul marii,la rasaritul soarelui.Am inceput prin ai adauga din sarma maini ,picioare,apoi l-am pictat cu acrilice,capatand un aspect foarte prietenos…a fost mascota mea pt mult timp..si inca mai e,numai arata asa uman…dar imi e in continuare drag si ma leaga amintiri placute.deasemenea imi place sa imi personalizez spatiul,asa ca mai nou am decis sa fac diferite personaje de animatie,diferite ganganii(2 gandaci de exemplu),pisici,dinozauri care canta si altele.deasemenea am si un panou de pluta cu poze din tabu,care e un fel de panou al dorintelor,ideea e preluata din filmul “The Secret”.eu personal,consider ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi descopere identitatea,si sa aprecieze fiecare detaliu din jurul lor,pentru ca nu se stie,ce minunatii se afla in fiecare.”

ANA MARIA LEBĂDĂ: ”Eu nu ma ocup atat de mult cu personalizarea lucrurilor – caci imi place sa cumpar lucruri care au deja o personalitate bine conturata – ci mai mult cu cea a spatiilor. A spatiilor in care traiesc, online si offline.
In spatiul offline, camera pe care am personalizat-o cel mai interesant a fost cea in care am locuit in Belgia: la sosire, am luat in primire o camera care arata exact ca o camera de spital. Cum bugetul meu de student Erasmus era limitat, am folosit ce aveam la indemana si am realizat un spatiu frumos cu investitii minime: am cumparat chese de diferite culori si dimensiuni, pe care le-am folosit pe post de sfenice pentru lumanari lungi, asortate, am imprumutat cele mai frumoase boluri de la bucatarie pe care le-am umplut cu petale parfumate, am umplut caloriferul cu lamai mici, uscate, cumparate dintr-un magazin arab, am creat colturi pitoresti folosind sticle de ulei de masline, sticlute de vin pitice (aratau f bine impreuna ) şi carti f vechi – din anticariatele pe care le colindam – am umplut peretii cu oaze de ilustrate vintage, cumparate din excursiile prin Londra, Olanda si Luxemburg, am realizat un arbore din fotografiile cu prietenii ramasi acasa si-am folosit intreaga mea colectie de esarfe, pe care le-am lasat sa curga sau sa se innoade prin diferite colturi, pentru a-i da camerei un aspect de budoar. Budoar intim, in care aveam grija sa aduc mereu buchete generoase de flori proaspete si sa miroasa a flori de portocal si iasomie. “La tine aici e un alt taram”, obisnuiau sa-mi spuna cei care-mi treceau pragul.”

974
andreea raducandespre performanta cu Andreea Raducan

despre performanta cu Andreea Raducan

azi am vorbit la telefon cu Andreea Raducan.

m-a sunat pentru ca in urma cu 2-3 saptamini am rugat-o ceva cind ne-am vazut din intimplare intr-o cafenea din centrul capitalei.

desi are treaba multa (miine are competitie cu copiii din Special Olympics), n-a uitat sa ma tina la curent cu ce o rugasem. asta mi-a adus aminte inca o data de super caracterul ei. e absolut minunata.

din vorba in vorba, mi-a spus ca a fost la Birlad (orasul ei natal) unde a avut loc Cupa Andreea Raducan.
uitati-va citeva minute la filmuletul acesta. e un exemplu despre cum marii campioni ramin MARI (in fapte si-n gesturi).

1315
Vrajitorul-din-Ozcistigator: Dorothy in tara lui Oz, cu GPS

cistigator: Dorothy in tara lui Oz, cu GPS

am lansat saptamina trecuta provocarea de a scrie o noua versiune a povestii Vrajitorul din Oz, plecind de la momentul in care Dorothy primeste un GPS.
va multumesc tuturor pentru raspunsurile frumoase si, mai ales, pentru faptul ca ati intrat in jocul meu: v-ati intors pentru citeva minute la copilarie, rescriind o poveste minunata.

cistigatorul unui GPS Prestigio GeoVision 5500, asemeni celui din povestea noua a Vrajitorului din Oz este

Deady.

habar nu am cine esti Deady, dar daca nu ai luat pina acum in calcul sa te apuci sa scrii povesti pentru copii, te rog mult sa te gindesti serios la asta. daca nu ai blog, sunt gata sa te gazduiesc ca special guest star pe blogul meu cu povestile tale.
cu mare bucurie, si eu dar si partenerul acestui concurs – Prestigio -, iti acordam GPS-ul.

iata povestea scrisa de deady:

“Dar la ce mi-ar putea folosi cutiuta asta?!” intreba Dorothy.
“Nu stim nici noi ce este”, continua femeia “dar cu ajutorul acestei cutii, vrajitoarea ne gasea peste tot, ne teroriza familiile si ne obliga mereu sa-i slujim ei, oriunde ne-am fi ascuns, ea ne gasea. Asa ca te rugam, ia-o, poate tie-ti este de folos caci si tu ai venit tot in zbor ca si vrajitoarea si poate ai venit tot din taramul vrajitorelor. Te rugam sa nu ne faci si tu rau!”. Asa se ruga batranica, cu lacrimi in ochi.
Dorothy era foarte dezorientata. Nu stia nici ce sa intrebe mai intai, cu toate ca ii treceau milioane de intrebari prin cap.
Batraneii, incet, incet, se retrageau. Atunci Dorothy, temandu-se sa nu ramana cu tot acest vartej de intrebari, deschise gura si fara sa-si dea seama, striga

“Stati!, va rog, nu plecati, nu va fac nimic rau. Eu nici macar nu stiu unde ma aflu, cum as putea sa va fac rau atata timp cat voi sunteti singurii oameni care m-ar putea ajuta?!”.
Mai increzator, unul dintre batranei se apropie:
“Draga mosului, asculta ce ti-a zis baba, noi doar atat te-am putut ajuta. Mergi la Vrajitorul din Oz, el o sa te indrume.”
Dorothy lasa ochii in jos si privi cutia cu mirare. Se gandea in sinea ei “Oare ce lucru vrajitoresc o fi asta, cum ar putea o cutie sa ma calauzeasca pe mine, cum s-o fi folosind?!” Apoi, ridicand ochii dadu sa intrebe,
“Bine, si unde e……”

Dar in fata ei nu mai era nimeni. Batranii plecasera deja. Dorothy era tare intristata, nu stia nici cum sa foloseasca
cutiuta magica, nici incotro s-o apuce si acum mai ramasese si singura. Era doar cu vechiul ei prieten, Toto, pe care il lua
in brate si-l stranse cu drag de frica sa nu-l piarda si pe el.

Era in miezul zilei, cerul se inseninase deja dupa furtuna, asa ca Dorothy se aseza pe marginea unui drum sa-si traga putin sufletul dupa cele intamplate, sa se dumireasca ce e cu cutia si sa hotarasca incotro o va lua.
Nu e lucru de saga, acusica vine seara, unde va innopta, unde va manca?!
Si cum tot sucea si rasucea cutiuta, apasa pe ceva ce semana cu un butonas si…..minune! cutiuta se lumina, se auzeau sunete, culori, imagini.
Dorothy era tare infricosata, insa se incuraja in sinea ei “Nu trebuie sa-mi fie teama, nu am de ales”, dar Toto era deja ghemuit tot la spatele ei.
Pe fata cutiutei aparura niste mici indicii, fiecare cu cate o denumire. Acum Dorothy era tare fericita ca invatase sa citeasca. De altfel era o fetita isteata si indiciile ii pareau intuitive astfel incat nu dura mult pana invata sa foloseasca micul mare obiect vrajitoresc.
“Deci asa sta vorba, asta e magia” spuse Dorothy, “pai atunci, hai sa-I facem o vizita vrajitorului, nu-i asa
Toto?”.
Asa ca Dorothy seta destinatia, jucarioara ii arata drumul si totul i se paru dintr-o data mult mai simplu.
Si cum mergand, la un moment dat, Dorothy vazu intr-un lan de porumb, o sperietoare de ciori ce se tot zbatea infipta-n par “Oh! Ajutoooooor, va rooog, cineva sa ma ajute si pe mine, nu ma duce capul cum sa scap de aici”.
Bineinteles, inima cea buna a lui Dorothy, nu-i dadu voie sa nu-l ajute pe bietul om de carpe “Dar, tu cum ai ajuns aici?!”, intreba ea. “Of! daca as fi avut si eu putina minte, poate nu ajungeam. Tare mult mi-as dori sa fiu mai istet.”
Dorothy se gandi atunci ca nu i-ar strica un prieten la drum si-l intreba “N-ai vrea sa mergi cu mine la Vrajitorul din Oz? Stii, si eu m-am pierdut de familia mea, caci o tornada mi-a luat casa pe sus si m-a dus hat, departe, insa niste oameni buni mi-au dat jucarioara asta magica si mi-au spus sa merg la Vrajitorul din Oz. pentru ca el o sa-mi indeplineasca dorinta de a ajunge inapoi la ai mei.”
“Si crezi c-o sa-mi dea si mie minte??” intreba omul de carpe.
“Cu siguranta, altfel ce speranta as avea sa ma ajute pe mine daca n-ar vrea sa te ajute si pe tine?”
“Poate ai dreptate, nu m-am gandit. De fapt, nici nu ma mira, doar eu n-am minte” spuse sperietoarea chicotind.
“Dar, ce face cutiuta asta?” iscodi omuletul atos. “Pai uite, scrii o destinatie unde vrei sa ajungi si ea iti
arata ca o harta cu o sagetica. Sagetica esti tu si-ti arata pe unde trebuie sa mergi ca sa ajungi unde-ti doresti.” Ii raspunde plina de incantare Dorothy.
“Nu pot sa cred! e un lucru incredibil” spuse uimita papusa, “dar…ce sunt semnele astea, au vreo insemnatate?”
“Pai, aici scrie PRESTIGIO. Nu stiu nici eu ce inseamna, dar banuiesc ca asa s-o fi numind cutiuta.”

Si tot asa, din vorba-n vorba, se imprietenise Dorothy cu sperietoarea de ciori si fara sa-si dea seama mai mersera o bucata buna de drum.
Scaaartzzzz! “Ce se aude?” se sperie omul atos. “Cred ca cineva scoate apa din fantana. Poate-mi da si mie, ca nu mai pot de sete. Hai sa mergem in poienita”, zise Dorothy. Si cand ajunse, ce sa vada, un om de fier care abia misca si scartaiaaa, cat il tineau incheieturile.
“Asta nu prea seamana a fantana. De unde vin eu, nici fantanile, dar nici oamenii nu prea arata asa”, se mira Dorothy.
“Cred ca-l stiu” incerca sperietoarea sa-si aduca aminte “anul trecut l-am vazut taind copaci peste
drum de mine”. “Oare cum o fi ajuns asa ruginit?” continua sa se mire Dorothy.
Incercand sa se lamureasca despre ciudatul om, deodata Dorothy isi vazu catelusul latrand langa o pompita pierduta in iarba.
“Bravo, Toto! ce istet esti” si lua pompita si-l unse pe omuletul metalic.
“Ei, acum ca poti vorbi, ia spune-mi, de Vrajitorul din Oz ai auzit?” incepu Dorothy sa-l traga de limba, cu un zambet sagalnic, asa, ca sa-l mai incurajeze.
“Of! Pai…de-un an de zile stau intepenit aici tot chinuindu-ma sa-mi iau pompita cu ulei din iarba. Si eu am pornit spre Vrajitor, dar m-a prins o ploaie si-am intepenit si n-a mai trecut nimeni pe aici sa ma ajute. Vreau sa ajung la Vrajitorul din Oz, sa-mi dea si mie o inima” spuse trist Omul de Tinichea.
“Cred ca a venit timpul sa ti se indeplineasca si tie visul” ii spuse Dorothy Omului de Tinichea, “intr-acolo
mergem si noi si te vom lua si pe tine”.
“Si sa stii ca nu e gluma, Dorothy are un…..un…o cutiuta magica” se grabi Sperietoarea de Ciori sa-i explice.
“Ii spune PRESTIGIO GeoVision 5500, draga mea sperietoare” raspunse Dorothy razand.
“Dar nu mai rade de mine, eu ti-am spus ca nu am minte, si nu tin minte lucrurile astea”, se bosumfla omul atos.
Cum radeau ei acolo, Toto fugari un iepuras si intrand in padure dupa el, incepu sa se auda ca un mieunat foarte puternic, apoi aparu in viteza ditamai leul urmarit de…….Toto

“Te rog, nu, nu ma manca! Te implor da-mi pace” urla leul cat putea fugind de bietul catelus.
Leul se opri la picioarele lui Dorothy, cu capul in pamant si labele la ochi.
“Hei, Toto, inceteaza!” striga Dorothy apoi, uimita “n-am mai vazut un leu asa fricos, nu pot sa cred!”. “Ei bine, da, sunt fricos. V-am auzit vorbind aici din padurice, dar imi era asa de frica, incat n-am avut curajul sa vin sa va rog sa ma luati cu voi la Vrajitor, desi, tare as vrea sa-i cer si eu putin curaj”.
Si uite-asa, cei patru sa imprietenisera, se compatimeau unul pe altul, dar Dorothy era foarte mandra ca-i poate ajuta cu cutiuta neagra primita in dar de la batrani.
Dupa un lung drum, ajunsera in sfarsit la Vrajitor. Dorothy isi lasa prietenii sa intre primii, desi ii era foarte dor de unchii ei, insa se gandea mereu.
“Fara minte, n-as fi putut ajunge aici, fara inima, nu m-as fi-ndurat sa-i iau si pe ei cu mine, iar fara curaj, inca as fi plans langa casuta mea. Eu am deja tot ce isi doresc ei si daca vrajitorul nu va mai avea timp si pentru mine, cu siguranta ma voi descurca”.
Si cum statea ea pe ganduri, auzi
“Dorothy!!”.

Era Vrajitorul. Intra la el si acesta ii spuse

“Ai dreptate, tu deja ai tot ce altii isi doresc si nu au. Dorothy, unchii tai te-au cautat si ei, au umblat din om in om si li s-a spus, asemeni cum ti s-a spus si tie, sa vina la mine. Iata-i!”
Si de undeva, dintr-o ceata, au aparut unchii lui Dorothy.
“Dorothy! va trebui sa-mi lasi mie cutiuta PRESTIGIO, este un lucru vrajitoresc si daca va incapea pe mana unui om rau, oameni vor suferi”.
Dorothy se conforma. Ea deja isi gasise unchii, prietenii ei capatara ce-si doreau si toata lumea era fericita.

1548
esarfa25 de feluri in care sa porti o esarfa

25 de feluri in care sa porti o esarfa

am primit asta de la Toma Nicolau cu un mesaj simpatic “uite ceva sa pui pe blog. as pune la mine, dar n-am credibillitate:D”

nu ca as fi avut indoieli ca e un domn misto, dar acum stiu si mai bine de ce-l iubeste Claudia asa de tare.

1025
desigual_aw10culise: SemiNud Party by Desigual

culise: SemiNud Party by Desigual

saptamina trecuta a fost unul dintre cele mai curajoase evenimente ale verii, o provocare lansata de desigual :vino in lenjerie intima in magazin si pleci imbracat cu orice tinuta iti place.

cum sunt in deplasari (eram la sibiu, acum sunt la Cluj), am avut un trimis special la fata locului. Ana – tinara foarte desteapta care m-a facut mindra de cititorii blogului meu pentru ca alti jurnalisti prezenti la fata locului au remarcat-o pentru profesionalismul ei.

iata citeva info din culisele SemiNude party by Desigual, vazute de Ana.


Nonconformismul este o virtute. Daca nu a tuturor, macar a celor cu spiritul liber, in permanenta cautare a sinelui, fara reguli colturoase si principii demodate. Pe 2 iunie 2011, nonconformismul a intalnit moda in incinta Desigual Baneasa. “Imbarcarea” a inceput pentru unii la 2.00 a.m, pe principiul “Cu cat ajungi mai devreme, cu atat mai repede iti faci incalzirea la distractie”.

Distractia a fost, in cazul de fata, sinonim cu SemiNude Party. Contextul nonconformist a dictat si ora, petrecerea a inceput la o ora la care majoritatea petrecaretilor inca se refac. putin inainte de 10.00 am. Ei bine, cei 100 de petrecareti care si-au dat intalnire cu nonconformismul si moda au intrat in magazin seminud si au iesit complet echipati. Pentru o noua runda de nonconformism si neprevazut, evident.

De la studenti, liber intreprinzatori si pana la oameni in toata regula – da, au fost si cativa curajosi care au lasat inhibitiile si bariera varstei la o parte, toti s-au pregatit temeinic pentru SemiNude Party. Individual si in grup, pentru ca majoritatea au ales sa aiba prietenii aproape. Sa fie asta un leac pentru a face orele de asteptare sa treaca mai repede? Posibil, iar daca nu … cu cine imparti momentele memorabile, mai ales cand in ecuatie intra o gasca de alti 99 de oameni seminud pasionati de design abstract si moda, daca nu cu ei?

Cristina a ajuns la “imbarcare”, la Desigual Baneasa, putin dupa ora 6.30. Suficient timp pentru a-si face o incalzire ca la carte, lucru confirmat si de Andreea, prietena cu care s-a inscris la o runda de nonconformism. E studenta, pasionata de moda, iar daca ar fi sa accepte din nou provocarea SemiNud, nu ar sta o clipa pe ganduri. Ii plac hainele colorate, dar nu a avut in minte un outfit anume cand a pasit in magazin. “Feeling-ul personal si un pic de experienta intr-ale cromaticii m-au ghidat”, s-a destainuit in timp ce proba o geaca Sci Fi mai mult decat portocalie.

Baietii s-au aflat intr-o majoritate covarsitoare – exact, toate teoriile expertilor in fashion au fost irevocabil anulate. Ionut (23, student la ASE) a recunoscut ca a venit mai degraba la invitatia prietenilor lui, insa nu regreta alegerea facuta. Situatiile iesite din comun il pasioneaza de cand se stie, iar daca nu ar fi gasit un outfit pe marimea lui s-ar fi intors la facultate si asa cum a venit, seminud. In fond, de cate ori ai ocazia sa exprimi nonconformismul intr-un mod 100% neconventional?

In orice caz, distractie a fost, outfit-uri de toate culorile, marimile si categoric pe gustul participantilor au fost. Regrete nu exista, poate doar unul, din partea baietilor. “Sunt mai putine fete decat baieti, ele au avut mai multe vestimentatii din care sa aleaga …”

1128
friendshiplegaturi magice intre frati

legaturi magice intre frati

gemeni nedespartiti au murit la citeva ore distanta, la 92 de ani

uite o poveste despre a fi frate, despre prietenie, despre legaturile nestiute intre rude (gemeni, mai ales).

in urma cu citeva zile, doi domni de 92 de ani au murit la citeva ore distanta. erau calugari si majoritatea lucrurilor in viata le-au facut impreuna; inclusiv moartea.

They lived in separate rooms at the St Bonaventure Friary but had one telephone line that rang into both, a colleague at the friary told AP.

The twins, originally named Jerome and Irving, never said who was born first. Upon joining the Franciscan order in their 20s, they took the names of saints.

“They had this intimate bond, in which neither was selfish at all,” their cousin, Michael Riester

mai multe aici, via Mr P

743
tabaraheinekenbarbatii reformati si o minunata surpriza

barbatii reformati si o minunata surpriza

Tabara de reformare Heineken a fost unul dintre cele mai simpa proiecte la care am participat.

a avut suspance, emotii, umor si niste oameni minunati care s-au gindit ca pot sa faca lucrurile altfel; ca pot sa te distreze si pe tine, dar si pe cei mai pasionati dintre microbisti cu un eveniment de povestit nepotilor, la gura sobei.

peste citeva zeci de ani, povestile despre evenimentul asta o sa inceapa asa…

cind eram eu tinar, nevasta-mea – bunica ta- a sunat la un radio si-a participat la un concurs ca sa ma trimita intr-o tabara de reformare. am ris pentru ca era o idee amuzanta – vezi doamne, noi barbatii trebuie sa fim scoliti din cind in cind ca sa nu uitam sa avem grija de femei. dar m-am dus pentru ca parea ca e cu bere, se numea tabara de reformare heineken.
am ajuns acolo intr-o simbata, in ziua in care era finala Ligii Campionilor – mare meci in anul ala, Barcelona – Mancester United – si ne-au chinuit aia pina n-am mai stiut de noi.
am facut super exercitii militare, apoi au facut misto de noi si ne-au pus sa gatim peste, dupa aia sa facem buchete de flori si sa ne calcam camasile… niciun strop de bere nu ne-au dat, pina seara cind ne-am dus la o cina cu nevestele.

berea ca berea, dar la masa aia erau unii care cintau la viori si eram obosit si voiam la meci, dar nu se mai termina…si imi venea sa o omor pe bunica-ta… ca ea voia la londra in excursie, pentru asta ma inscrisese pe mine in concurs…

pina cind… dar de fapt, stai ca am un filmuletz cu ce a fost acolo, ia si rizi

*

sunt sigura ca asa vor fi povestile celor 21 de participanti peste 30-40 de ani.
in spatele evenimentului asta minunat mai e insa o poveste despre a fi atent la orice detaliu, despre a pregati la secunda intrarile si iesirile participantilor, despre a tine un secret si, mai ales, despre a avea curajul sa faci niste lucruri diferite care sa te puna pe tine organizator la limita oboselii.
dar povestea asta vi-o spun zilele viitoare.

929
desigual_aw10vrei sa fii reporter in locul meu?

vrei sa fii reporter in locul meu?

Miine, joi 2 iunie are loc un super eveniment la Desigual in Baneasa Shopping City.

Primii 100 de cumparatori care merg in magazine doar in lenjeria intima primesc haine gratis!

E lansarea sezonului de reduceri de vara si e un eveniment care s-a bucurat de mega success peste tot in lume. Mi-ar fi placut sa fiu acolo sa –i vad pe curajosii care participa la acest eveniment tres simpa dar, cum sunt la sibiu la festivalul de teatru, va rog sa ma ajutati:).

Fii reporter in locul meu la SemiNUD by Desigual, scrie-mi pentru blogul meu despre unul dintre curajosii care merge in competitia de acolo si…

Ai la alegere premiul:
– Iti intermediez un interviu cu o vedeta din Romania pe care o admiri pentru blogul tau.
– Iti dau 2 bilete la un spectacol in care eu am mare incredere si-l recomand din inima.

Ca sa intri in concurs trebuie sa scrii la comentarii o intrebare curajoasa pe care le-ai adresa-o participantilor la SemiNUD by Desigual.
Cistigatorul, pentru ca ma reprezinta in calitate de reporter, are full acces in culise la un eveniment despre care vor vorbi toate stirile (intra mai devreme in magazin, poate vorbi cu organizatorii, tot ce-si doreste din punct de vedere jurnalistic) si, desigur, dupa ce scrie, ii explic printr-un edit jurnalistic citeva trucuri din meserie.
Pentru inspiratie ai aici film cu ce s-a intimplat in alte tari.

Pentru curajosi : mergeti la cel mai tare party al verii – seminude by desigual -> mergi in lenjerie intima si pleci imbracat de la Desigual. La Baneasa Shopping City, miine, 2 iunie, de la ora 8 dimineata.

1637
Vrajitorul-din-OzConcurs: continua povestea

Concurs: continua povestea

Stiti povestea Vrajitorul din Oz? Cu micuta Dorothy a carei casa e luata de ciclon si care ajunge intr-un tarim necunoscut?
Trebuie sa o stiti… Dorothy trebuie sa ajunga la Vrajitorul din Oz pentru a afla drumul inapoi catre casa, dar pe drum intilneste citeva personaje: pe Sperie –Ciori, omul facut din paie care isi dorea sa aiba si el putin creier, Leul cel Las, care dorea sa devina si el un leu curajos si Omul Tinichea care isi dorea ca si la el in piep sa bata o inima la fel ca la toti oamenii normali. Dorothy si prietenul ei , catelusul Toto, ii iau in drumul lor si pe noii lor prieteni, ajung la Vrajitor si… mai vedeti voi in carte (daca nu va reamintiti povestea)

*
Ei bine, astazi, de 1 iunie, povestea se schimba putin, se transforma intr-o poveste pentru oameni mari care mai stiu sa se joace. Si se intimpla asa…
*

2011. Dorothy e in casa din K., linga matusa EM care s-a mutat aici inca de tinara pe cind era vesela si plina de energie. Acum e diferita, Dorothy – la cei 10 ani ai ei – nu stie sa spuna de ce, dar sigur nu e vorba de batrinete; e ceva in ochii ei, mai degraba, ceva care pare tristete.
Nici sotul matusii Em, unchiul Henry, nu zimbeste foarte mult, dar Dorothy stie ca ei o iubesc si pun multa dragoste in ingrijirea ei. Altfel de ce i-ar mai fi facut cadou pe catelusul Toto, ghemul de blana greata neagra cu ochii ca doua margele?!
Toto e bucuria lui Dorothy cu el se joaca in fiecare zi pe pajistile de pe linga casa si nu-i e frica niciodata pentru ca Toto stie mereu drumul catre casa cind ajung prea departe.

Astazi, miercuri, 1 iunie, n-au voie sa iasa din casa. Nu sunt pedepsiti, n-au facut nimic rau, dar a fost o avertizare meteo de tornada. Asa ca se joaca in casa cu Toto, urmarind cu coltul ochilor pregatirile celor mari.
“Sa inchizi beciul”, se aude vocea calma a matusii Em.
“Vino cu mine sa prindem si pasarile”, ii raspunde unchiul Henry.

Toto face tumbe pe covorul lor roshu, iar Dorothy incearca sa-l tina pe linga ea pentru ca afara se aude un zgomot ingrozitor. Galagia e asa de mare ca nici nu-si da seama ca tornada a luat casa, il vede pe Toto cazind in fund si se intreaba: “Oare zburam sau Toto face glume?”

Dar cind casa se zguduie din toate incheieturile Dorothy isi da seama ca plutesc. Ii e frica, Toto plinge, dar ea nu o sa plinga ; ea e fetita mare, stie ca daca plinge si ea, Toto se va speria si mai tare.
Cind casa se aseaza pe pamint cu o zguduitura uriasa, Toto sare in bratele ei, lingind-o pe obraz.
“haide, a trecut, o sa fie bine”, ii spune catelusului care pare ca nu o crede.

Deschide usa casei si… nimic din ce e afara nu-i cunoscut pentru ea. E o padure plina de frunzisuri si de zgomote ciudate. In fata, pe o carare ingusta, vin 3 oameni batrini, imbracati in haine ciudate; 2 barbati si o femeie.
“Toto, arata-le ca nu ne e frica”, sopteste printre dinti.
“Bine ai venit in tarimul Oz”, spune femeia. “Casa ta a cazut peste vrajitoarea cea rea si tocmai ce ai omorit-o, iti multumim pentru asta si-ti facem un cadou”.
Ii intinde o cutiuta neagra pe care scrie ceva cu G si V, plus niste cifre.
“Ia-l te va ajuta in drumul tau.”, continua femeia.
“Vreau acasa”, sopteste Dorothy.
“Da, dar noi nu stim drumul si nici cum poti sa ajungi din tarimul Oz in tara ta. Trebuie sa mergi la marele Vrajitor din Oz, in casa smaraldelor si el o sa te invete cum sa ajungi acasa. Foloseste-te de cutia asta”, ii intinde femeia GPS-ul…

*

De aici incolo continua tu povestea…

Avem la dispozitie o saptamina pentru ca Dorothy sa ajunga inapoi acasa. Are GPS, dar trebuie sa-I intilneasca pe Omul de Tinichea, Leul cel Las si pe Sperie Ciori, pina sa ajunga la Vrajitorul din Oz care sa-I dea Solutia pentru drumul catre casa.

Scrie un comentariu si continua povestea. La sfirsitul povestii, pe 8 iunie, alegem un castigator pe care-l premiem cu un GPS Prestigio GeoVision 5500.

time giulianiamintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

amintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

Anul trecut cind m-am mutat din casa in care am locuit 10 ani am constatat ca adunasem o multime de lucruri cu valoare emotionala care nu-mi mai erau utile, dar de care nu ma puteam desparti.

De la casete cu primele mele emisiuni la radio, mai tirziu mini discuri si CD-uri, pina la articolele si editorialele pe care le-am scris pentru presa de specialitate – de aici sau de afara – sau… revistele Tabu.

Am depozitat toate acestea intr-un loc foarte special si cochet, euro mini storage, intr-o boxa atit de curata ca as fi putut dormi acolo, asta dupa ce un domn simpatic de la euro mini storage a venit acasa si mi-a adus cutii de impachetat.
Luna asta euro ministorage face un an de cind e pe piata din Romania si, pentru ca imi gazduiesc cu grija lucrurile, m-am gindit sa le dedic un serial special pe blogul meu.

Amintirile mele din Euro Mini Storage va fi un serial care va pleca de la lucrurile pe care le am depozitate acolo, pentru a spune o poveste despre prietenii mei, munca mea, lucrurile care m-au format.


Episodul 1 – revista Time.

In depozitul de la euromini storage se afla 3 cutii mari cu colectia mea de reviste TIME. Nu as arunca-o pentru nimik in lume, chiar daca astazi pot sa o accesez pe net.

Prima mea intilnire profunda cu revista Time s- a intimplat intr-un tren care plecase de la Viena si mergea catre Salzburg. Era in iarna lui 2001, cind Austria trecea la euro si eu imi faceam sarbatorile in mare parte la viena, dar si prin imprejurimi.

Din gara din Viena am cumparat Time-ul cu Rudy Giuliani pe coperta (il desemnasera omul anului, dupa evenimentele de la 11 septembrie), iar in tren m-am apucat sa citesc.

Timp de 2 ore n-am miscat in front, din cind in cind, imi mai stergeam lacrimile pentru ca ma impresiona foarte tare ceea ce citeam – sau mai spuneam cu voce tare ce citeam ca sa impart cu prietenii mei.
Cind m-am dat jos din tren o doamna la 60 si ceva de ani, care statuse in lateral, dincolo de culoar, m-a intrebat ce citisem. i-am spus ca Time si ca au o poveste minunata despre Rudi Giuliani. Mi-a spus ca o sa se duca si ea sa o caute.

Pina in decembrie 2001 citisem aleatoriu Time, dar de atunci in fiecare saptamina mi-am cumparat revista.
Abia mai tirziu mi-am dat seama ca intimplarea asta vorbeste despre fidelizarea cititorilor si mi-a servit o lectie in care cred in continuare cu tarie: fa cit mai aproape de perfectiune orice lucru, scrie orice articol ca si cum ar fi ultimul pe care ai dreptul sa-l mai scrii in toata viata (cu pasiune, rigoare, good reporting) pentru ca nu ai cum sa stii daca tocmai acel articol nu va fi cel care va fideliza pe viata un cititor.

*
cind rudy giuliani a venit in romania, m-am dat peste cap sa avem la Tabu un interviu cu el. 10 minute a durat intilnirea anei onisei cu giuliani, dar bucuria mea de a-l avea in revista a fost nepretuita. ca si bucuria ei de a scrie acest portret rezultat din marturisirile unuia dintre oamenii care au fost pe coperta TIME.

2359
kristin-scott-thomaspt inceput de saptamina…

pt inceput de saptamina…

de citit citeva lucruri simpa

un interviu cu kristin scott thomas in guardian despre renasterea ei la a doua tinerete:

I didn’t like the way people approached me after films, with this image in mind, made to look perfect through a beautiful lens, my hair blowing in the wind, perfect shade of lipstick, all huge and magnified. People would be scared of that idea. I could see it in them. But the great thing about doing theatre is that people just see you as human, not this vast image. You know my mascara is down here, and my nose is running. No tricks. I really wanted that.”

(cred ca unul dintre cele mai frumoase roluri facute de Kristin Scott Thomas e cel din O vara de neuitat al lui Lucian Pintilie, pt care a invatat romaneste. e minunata secventa in care face baie in cimp)

 

 

 Meporter o aplicatie pt I Phone destinata celor care vor sa livreze stiri/sa se simta jurnalisti. un fel de twitter jurnalistic in mai multe semne. la link sunt si info despre concurenta acestei aplicatii.

despre dragoste, sms-uri, telefoane si lipsa lor intr-o simpatica poveste din new york times ( cu care, da, si eu rezonez)

1172
like-facebookcind “like” inlocuieste “love”

cind “like” inlocuieste “love”

jonathan franzen are un editorial in new york times despre cum tehnologia actioneaza asupra ego-ului nostru.

A related phenomenon is the transformation, courtesy of Facebook, of the verb “to like” from a state of mind to an action that you perform with your computer mouse, from a feeling to an assertion of consumer choice. And liking, in general, is commercial culture’s substitute for loving.

Liking Is for Cowards. Go for What Hurts.

ii dau dreptate suta la suta si mai adaug la asta ceva ce spun in multe dintre prezentarile mele de la seminariile despre web:
like-ul de pe facebook-ul e cea mai perversa unitate de masura a internetului. ne perverteste ego-ul: facem tot posibilul sa avem mai multe like-uri, suferim daca nu obtinem like-uri, ne ajustam opiniile si comentariile – cam dupa criteriul cu care se fac focus grupuri pentru a livra ceva cit mai aproape de gustul majoritatii. si devenim altii.

si da, stiu…

1039
dare_to_be_differentPersonalizeaza-ti locul, lucrurile, viata.

Personalizeaza-ti locul, lucrurile, viata.

Nu cred in uniformizare, in “a fi la fel”.

Eu cred ca oamenii speciali fac lucruri speciale. Si daca dorim sa facem lucruri diferite pe lumea asta, trebuie sa incercam sa fim diferiti (sa ne gasim calea noastra, sa ne asezam in nisha noastra, sa ne imbracam in felul nostru, sa pregatim mincarea/bauturile in felul nostru).

Ii recunosc intr-o clipa pe cei care sunt ca mine, care vor lucrurile altfel. Dupa hainele pe care le poarta (mici detalii le fac speciale – diferite de ale celorlalti chiar daca au fost cumparate din magazine obisnuite), dupa alegerile pe care le fac in restaurante; uneori si dupa felul in care vorbesc.
Sigur, e nevoie de putin curaj pentru asta (sa stii ca se va uita toata lumea la tine pentru ca esti diferit), dar… cred ca asta e calea succesului. (si a progresului, in sensul impingerii unor granite care sa duca lumea intr-o zona mai buna/frumoasa).
Asta e credinta mea si cei care ma stiu de multa vreme recunosc usor discursul asta pentru ca ii incurajez mereu sa fie diferiti, folosindu-si creativitatea.

Pina in aceasta dimineata, nu stiam ca asta e si una dintre credintele Starbucks. (desi asa cum iarasi stiti, sunt prietena cu ei si o mare consumatoare de cafea de la ei – cafea cafea, boabe, dintre sortimentele cele mai rafinate)
De dimineata am aflat ca Starbucks crede si sustine personalizarea si crede in importanta personalizarii. Starbucks crede ca “however-you-want-it” it’s the best way. Evident mi-a placut asta.
Am aflat odata cu invitatia la un curs special Starbucks Frappuccino® Private Class.

*
N-am voie sa spun foarte multe despre cursul acesta, dar… am voie sa iau cu mine la aceasta scoala (care va fi organizata seara intr-o cafenea Starbucks) inca 3 oameni. Am ales sa fie 3 cititori ai blogului.
Ca sa fiti selectati trebuie sa imi povestiti despre cum va personalizati voi lucruri. Povestititi despre cum ati facut dintr-un simpul obiect un obiect “al vostru”, personalizat.
Pe ce obiect v-ati pus cel mai mult amprenta? Ce ati reusit sa faceti “however-you-wanted”? Astept commenturile voastre si pe 6 iunie anunt castigatorii.

child-watching-movieinvata-ti copilul sa fie altfel

invata-ti copilul sa fie altfel

prietenii mei, care au copii, se vaita mereu ca sistemul de invatamint nu le ofera prea multe posibilitati ca sa-si dezvolte aptitudinile artistice. sau macar sa si le descopere.

e foarte adevarat, dar – daca ne uitam pe linga scoala – gasim lucruri foarte interesante pentru copii.

pentru cei din cluj sau de pe linga cluj, exista EducaTIFF, un proiect concurs in care copiii de scoala pot merge sa vada filme de festival (dedicate virstelor lor) si apoi invata sa faca o cronica de film. la sfirsit, 3 dintre cronici sunt premiate, asta dupa ce copiii discuta cu critici de film si li se explica detalii care le pot schimba perspectiva.

intr-o vreme in care ne plingem ca avem numai lucruri nashpa in jur, n-ar fi frumos sa-i invatam pe copii sa priveasca lucrurile altfel?

EducaTiff e una dintre aceste ocazii. se intimpla ACUM ( zilele astea in cluj), puteti sa va duceti copiii pentru o experienta cu totul si cu totul speciala.
detalii aici.
am cerut acordul organizatorilor si am voie sa public cronicile celor 3 cistigatori.

934
Next-Generation Ford Focusultimul concurs Ford Focus

ultimul concurs Ford Focus

timp de o luna impreuna cu noul Ford Focus am facut concursuri cu intrebari despre siguranta si masini.
ultimul concurs si-a anuntat aseara cistigatorul. il puteti gasi pe tehnologieauto.ro

si daca nu ati participat la concursul ford focus, va recomand sa intrati pe tehnologieauto.ro si sa va inscrieti la un test drive, cu un simplu click sau telefon la dealeri. week end-ul acesta este ultimul in care se face testdrive si Ford Focus chiar e o masinutza pe care trebuie sa o incercati. (sa vedeti cum parcheaza singurica, doamnelor, e un must!)

1096
balanun flash mob simpa

un flash mob simpa

da, e reclama pentru un produs. dar nu e mai misto sa te lovesti de reclama in felul asta, in loc de lucrurile plicticoase si banale?

sper tare ca flash mob-ul asta sa se plimbe prin lume, printre amatorii de asemenea intilniri. si sa se mentioneze ca a fo facut in romania.

mi-ar fi placut tare sa vad cum s-au pregatit, cum au invatat dansul 250 de tinere si , mai ales, de unde le-au luat?

treeeeeeeeeeees simpa!

1256
cannes winnercistigatorii Cannes 2011

cistigatorii Cannes 2011

mai jos lista tuturor cistigatorilor editiei a festivalului de film de la Cannes.
desigur, abia astept sa vad filmele.

FEATURE FILMS
Palme d’Or
THE TREE OF LIFE by Terrence MALICK

Grand Prix
BIR ZAMANLAR ANADOLU’DA (Once Upon A Time In Anatolia) by Nuri Bilge CEYLAN

THE KID WITH A BIKE by Jean-Pierre & Luc DARDENNE

Award for Best Director
Nicolas WINDING REFN for DRIVE

Jury Prize
POLISS by MAÏWENN

Award for Best Actor
Jean DUJARDIN in THE ARTIST by Michel HAZANAVICIUS

Award for Best Actress
Kirsten DUNST in MELANCHOLIA by Lars von TRIER

Award for Best Screenplay

Joseph CEDAR for FOOTNOTE

SHORT FILMS
Palme d’Or

CROSS-COUNTRY by Maryna VRODA

Jury Prize
BADPAKJE 46 (Swimsuit 46) by Wannes DESTOOP

CAMERA D’OR

LAS ACACIAS by Pablo GIORGELLI presented during CRITICS’ WEEK

UN CERTAIN REGARD
UN CERTAIN REGARD PRIZE Ex-æquo
ARIRANG by KIM Ki-Duk

HALT AUF FREIER STRECKE (Stopped on Track) by Andreas DRESEN

SPECIAL JURY PRIZE
ELENA by Andrey ZVYAGINTSEV

AWARD FOR BEST DIRECTOR
BÉ OMID É DIDAR (Au revoir) by Mohammad RASOULOF

CINEFONDATION
First Prize Cinéfondation
DER BRIEF (The Letter) by Doroteya Droumeva
dffb, Germany

Second Prize CinéfondationDRARI by Kamal Lazraq
La Fémis, France

Third Prize Cinéfondation YA-GAN-BI-HANG (Fly by Night) by Son Tae-gyum
Chung-Ang University, South Korea

The Jury of the CST has awarded the “PRIX VULCAIN DE L’ARTISTE-TECHNICIEN” to :

José Luis ALCAINE, for his work on lighting to support the storyline in the film, LA PIEL QUE HABITO by Pedro ALMODÓVAR.

Special Distinction: Joe BINI and Paul DAVIES for WE NEED TO TALK ABOUT KEVIN by Lynne RAMSAY.

691
moleculeMolecule F – 1 an si-o lectie simpa

Molecule F – 1 an si-o lectie simpa

Molecule F, site romanesc care promoveaza designerii romani, a aniversat saptamina asta 1 an cu o petrecere la care a anuntat care sunt surprizele pe care le-a pregatit pentru sezonul toamna iarna 2011.

pentru fiecare dintre sectiunile surpriza din “colectia Molecule F” exista un blogger care, la party, a facut endorsement.
Chinezu pentru sectiunea “barbati” (haine pentru barbati, create de designeri romani of cors, vor putea fi cumparate din toamna de pe Molecule F);
Alex Mazilu a reprezentat sectiunea “foto” (unde veti gasi fotografii din lumea modei care sa va inspire);
Andreea Inankur (alomoda) a reprezentat sectiunea “fashion feminin” ( si ea va fi imbogatita in toamna cu noi designeri romani),
eu am reprezentat sectiunea “life style” (unde veti gasi o multime de sugestii pentru cadouri speciale – de la carti rare pina la obiecte de decoratiuni f f cool; pe unele am sa le recomand chiar eu:) );
Daniela Petrescu (maldita) a fost purtatoarea de mesaj a “creativitatii” (cel mai valoros atribut al acestui site, alaturi de calitate).

imi imaginez ca oamenii care apartin industriei modei s-au incruntat cind au aflat care erau cei 5 bloggeri care relatau in direct ce se intimpla la party, gindindu-se “sunt bloggeri care n-au legatura cu moda, ce cauta ei aici?”

dar daca ne uitam putin la ce s-a “intimplat” in online in zilele de dinainte si dupa party, invatam citeva lucruri simpa:

postarea lui alex maxilu de pe blogul lui a fost preluata de peste 100 de pagini de facebook, de oameni care nu sunt implicati in industria modei.
mesajul Danielei a facut ocolul Twitterului pentru ca a fost preluat de multi tineri care n-au legatura cu moda, dar care cred in opinia ei
– la petrecere fiecare dintre cei 5 bloggeri a avut invitati oameni care in mod normal nu ar fi ajuns acolo, gindindu-se ca nu au cu ce sa se imbrace, nu fac fatza unui asemenea eveniment, nu e lumea lor. si toti au fost incintanti ca s-au simtit confortabil.
chinezu a recunoscut cu sinceritate ca lumea de la petrecere era absolut ok si n-avea nicio legatura cu prejudecatile pe care el le avea din reviste si ziare despre acest gen de petreceri si “petrecareti”.

la aniversarea de 1 an, Molecule F a dat un exemplu de normalitate. sigur ca exista oameni mult mai priceputi la moda decit toti cei 5 bloggeri la un loc, sigur ca intotdeauna e loc de mai bine (si poate relatarile noastre n-au surprins tot ce era la party pentru ca ne-a prins socializarea; bine, fie: si cocktailurile cu Campari), dar… ceea ce s-a realizat saptamina asta e dincolo de o aniversare a unui site. pentru ca incep sa se uneasca niste lumi.

daca vrem sa avem un public educat vestimentar trebuie sa unim lumile – specializatii in moda si novicii cu bun simt si bun gust – si sa le aratam celorlalti ca a te imbraca frumos nu inseamna pitziponceala, e mai degraba o chestiune de educatie, de – oricit ar parea de ciudat – scoala.
si daca vrem sa mearga ceva in industria asta, trebuie sa construim impreuna; si aia pregatiti si cei care sunt deschisi la minte si vor sa invete.

la multi ani Molecule F.

asta e fotografia mea preferata de la party, Mirela Bucovicean – Molecule F si Corina Barladeanu – 2Active PR surprinse de Alex Mazilu

muuulte foto de la party, cu tot cu comentarii despre tinute, la Andreea pe blog

1756
ioanaDIMINEATA CU VORBE PUTINE

DIMINEATA CU VORBE PUTINE

Azi e o sambata cum visam de mult timp…Trezit tarziu, dragoste nevorbita… Soare si senzatia de usor.

M-am trezit langa el, la fel cum o fac in fiecare zi, dar azi era mai frumos. Pielea ii era calduta, iar caldura lui era ca un magnet pentru buzele mele. Fiecare milimetru de buza se incalzea treptat. Ochii ii erau mici si genele lui clipeau gales. As fi vrut sa-i spun ca e deosebit, dar, speram ca simte. Nu aveam chef sa vorbesc, pentru ca aveam senzatia ca stric vraja. Si totusi:
-Vrei ochiuri?
-Da.
-Cate?
-Doua.
-Nu avem paine.
-Ma duc eu sa cumpar. Mai vrei si altceva?
-Nu.
S-a intors, am mancat linistiti, iar ochii ni se mai intalneau din cand in cand. Era o liniste frumoasa, care spunea multe. Ne-am tolanit din nou in pat si fiecare si-a facut de lucru, dar caldura pielii lui era magnetizanta. Inima imi bate tare, dar mi-e teama sa-i spun ceva. Am exact senzatia aia de acum 5 ani…dar cum sa-i spun? Mai bine nu o fac. Ma uit in ochii lui si vad lumina aia…care te face sa sclipesti. E un punct minuscule, dar foarte luminos. E fericirea. Mai e nevoie de cuvinte?
In momentul asta se indreapta spre mine, dar nu o sa-i spun in fata. Mai bine scriu aici…

TE IUBESC.
Liniste, timp si iubire – o zi de sambata asa cum mi-o doream…Pentru unii insipida, pentru mine de vis.

3394
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!