Category : diverse

Tabu Special Film – part 1- Morometii

Noiembrie e luna cu filme pt noi. Tabu e Special Film.

Cum revista va fi in curind la chioscuri, in toata aceasta luna voi povesti aici, intimplari cu regizori si actori, cu personaje (uneori din/de film/teatru) pe care le-am intilnit gratie frumoasei meserii de o avem.

Regulile sunt: intotdeauna chestiuni de culise, legate de film sau de teatru.

*

MOROMETE

Victor Rebengiuc in culisele sedintei foto din proiectul Fotografi si filmele lor preferate ( 3 fotografi au refacut o secventa dintr-un film care are o insemnatate speciala pt ei, il vdtzi in numarul de noiembrie).

Asteptam sa apuna soarele, ca sa avem o anume lumina.

Dl Rebengiuc discuta cu noi, imbracat in Moromete, cu iie, un pulovar gri (Benetton!! vechi si uzat, adus de acasa de la Laura, stilista) si o pereche de pantaloni pe care Laura ii tot prindea cu un ac de siguranta. (“Lasa ca daca stau asa nu se vede la poza, cind plecam de aici o sa trebuiasca prinsi”). Era foarte emotionanta imaginea, pentru ca statea pe prispa unei case din Muzeul Satului, arata exact ca in Morometii, doar ca eram la inceput de octombrie 2008, iar anii si-au spus cuvintul pe chipul si in privirea sa.

*

– Dar tu de ce ai vrut sa faci secventa din Morometii?, intreaba dl Rebengiuc catre Cosmin Bumbutz, fotograful care a avut ideea refacerii unei secvente din film la 20 de ani distanta de la premiera.

– Pentru ca e filmul romanesc cu cea mai frumoasa si mai onesta imagine.

– Cind ai vzt prima data filmul?, intreb eu tot catre Cosmin.

– In 1992 cind am dat la ATF, era in programa obligatorie.

– Eram eu rector atunci, de asta era in programa!, ride dl Rebengiuc.

– Asa e, erati rector, ride Cosmin.

*

– Nu m-am machiat in niciun film.

– In niciunul? Cum asa?

– Nu-mi place. Aaa, la Padurea Spinzuratilor, mi-au ridicat nasul cu o bucatica de material transparent, ca sa ma faca mai frumos… Adica, sa ma faca frumos. (ride)

*

S-a terminat sedinta foto, Dl Rebengiuc isi schimba hainele cu cele cu care a vnt de acasa. Suntem in zona birourilor administrative din muzeu, pe un hol, unde am instalat masa de make-up. Obisnuit cu turneele si filmarile in locuri diverse, dl Rebengiuc isi ia pantalonii de acasa, se duce intr-un colt, face un paravan cu usa holului si incepe sa se schimbe. Stiu ca pentru actori, spatiul intim nu are aceeasi valoare ca pentru mine. Astazi sunt o fata din echipa cu care maestru a muncit in ziua respectiva.

Imi mut privirea pe fereastra, desi dinsul continua sa vbsca cu mine, pentru ca momentul mi se pare mult prea intim. O legenda ( ma enerveaza rau exprimarea aia cu “monstru sacru”) se schimba la un metru de mine, cu modestia profesionistului care si-a fct treaba si acum trebuie sa plece acasa.

Se aude un zgomot ca si cum ar fi cazut ceva: niste banutzi din buzunarul pantalonilor, iar maestrul ii ridica inainte de a se imbraca. Ma intorc si vad toti cei 75 de ani ai dlui Rebengiuc; maestrul e cu pantalonii in mina, controlindu-le buzunarele, intr-un sort negru.

Si imaginea aceasta, incredibil de intima, o sa-mi ramina mereu in minte.

729

leibovitz – last part

e foarte inalta. are miini cu degetele lungi si palma grea.
purta un parfum pudrat, ceva care imi amintea de chanel.
avea parul ciufulit si, cum stateam la doar citiva cm de ea, vedeam un fir care ii intrase in gura. citeva clipe m-am uitat numai la firul ala rebel, pina cind cu degetele ei, cu unghii taiate scurt si nelacuite, l-a indepartat.
*
e foarte directa, nu s-a sfiit nicio clipa sa recunoasca beneficiile digitalului si faptul ca fotografiile ei sunt “mutate” in alt decor cu ajutorul computerului, iar asta o ajuta sa creeze sezatia de surreal.
*
n-avea nici un accesoriu, doar ochelarii cu rama neagra.
*
e foarte timida si o deranja vadit faptul ca statea ca la muzeu in fata tuturor.
*
se zvoneste ca onorariul ei este de 90.000 de euro / zi de shooting.
7 cadre a fct pt lavazza, in 7 zile de munca. se zvoneste (nu va confirma nimeni suma) ca a obtinut peste 1 mil de euro pentru acest job.

*
foto de la lansarea calendarului lavazza

365

razboi in padure

miine mergem la razboi.
unde mergeti?
recreeaza niste domni o batalie si mergem sa o vedem.

*
padure innoroita. 60 de oameni imbracati in uniforme militare de la 1870, turci, rusi si romani. se aseaza pe flancuri si pornesc atacul.

batalia de la grivita august 1877.

se trage cu tunuri, cu pusti si pistoale, exista si baionete. toate adevarate, din epoca respectiva.

*
bubuituri ingrozitoare, chiar si pustile de pe atunci erau inspaimintatoare;
comandantii, imbracati frumos si cu mai multe medalii in piept, stau separat nu se amesteca in lupta. rusii pindesc dupa copaci, romanii si turcii se confrunta fata in fata.
romanii cistiga asaltul, turcii se predau, romanii si rusii se imbratiseaza, ba chiar se pupa pe obraji.

*
dar de unde aveti tunurile?
unul e dintr-o colectie privata, celalalt de la muzeul national de istorie.

si costumele?
ni le facem fiecare, exista un croitor la asociatie, avem schite de la muzeu pentru costumele din fiecare perioada.
si dvs cite costume aveti?
trei, dar imi mai fac unul.

(iti mai faci unul??? intervine sotia
da draga, dar e doar vestonul pentru ca pantalonii merg de la asta)

*
colectionarii de arme s-au reunit in aceasta dimineata si au recreat in fata a 30 de copii una din bataliile pe care ei le invata la scoala. fac parte dintr-un grup international care “reface” batalii din intreaga lume. acum doua luni au fost in bulgaria (acum colegii bulgari i-au ajutat pe ei). la waterloo anul trecut 1200 de colectionari au reamintit batalia celebra in fata a 24.000 de spectatori platitori.

mi-am adus aminte de soldateii cu care se jucau colegii mei la scoala generala, acum erau vii si faceau demonstratii pentru alti copii.
*
medici, ingineri, profesori universitari; 60-40 -18 ani. in batalionul romanilor erau doi frati, un nepot, iar traditia reconstituirii luptelor era preluata de la tata, un mare colectionar de arme.

*
tanti, tanti, a invins romania?
da, a invins.
uraaaaaaa.uraaaaaaaaaaa.uraaaaaaaaaaaa

*
astazi de dimineata, intr-o padure de linga ploiesti. fotografii in curind.

265

lavazza, leibovitz… Roma, partea 1

prima data am intalnit-o in aprilie la New York. Mai vorbisem la telefon, ca sa pregatim conceptul, dar atunci am vazut-o fata in fata. Am stat o zi impreuna si mi-a zis: In urmatoarele zile nu voi putea vorbi cu tine pentru ca ma voi concentra pe ce avem de facut. Si in saptamana urmatoare nici macar n-a zambit.
Francesca Lavazza.

Am baut de dimineata un espresso cu mama calendarului Lavazza. E parte din familia cu cafeaua si e tare simpa. Lucreaza la calendar de la editia facuta de Mondino.

Am vazut in avampremiera fotos din calendar: italian icons in a surreal background.
seamana cu ce a facut Leibovitz pentru Disney la aniversare.
si e si my love, Fellini acolo:)

Ca sa ma bucur de moment am dat o fuga si pana la casa lui Fellini de langa Piata di Spania.
Fotos cand vin acasa.
In 2 ore press meeting cu dna Leibovitz.

SUNT LA ROMA!!!!

scarlett johansson, cenusareasa. by annie leibovitz. 4 disney.

483

rochia teodora burz

“Iti trimit una din reclamele care inca ma fascineaza de cate ori o privesc…
E mai mult decat o rochie, e o senzatie, o stare de spirit, o rochie vie!”
*
asta mi-a scris teodora pe care n-am intilnit-o niciodata, dar o stiu prin hainele “ei”, adica Ziggo. (am hainute de la tineeee)
later edit> acum teodora nu mai e legata de ziggo, reprezinta tot ceea ce inseamna http://www.einstein.it/
cind am deschis sa vad reclama, ca sa identific rochia am fct waaaaaaaaaaaaaaaaw… enjoy. e mi-nu-na-ta!
*
(acum daca e sa fac racord cu teodora, as spune ca dupa rochie e pasionala, romantica, rafinata si cu un spirit f f special)

trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

321

rochia diana

“Imi place jocul. Imi place provocarea. Si mai ales imi place iubirea obsesiva. Nu m-as putea lipsi vreodata de ele chiar daca sunt o simpla rochie. O rochie rosie dogorind pasiune, fara bretele, fara imprimeuri si fara accesorii, asezata pe un trup de un alb spumos. Sophie m-a imbracat in “Jeux d’Enfants” cu gratie specifica frantuzoaicelor. M-a scos din casa in timpul unei furtuni de vara, care ne-a contopit pe viata. I-am aflat povestea, l-am cunoscut pe al ei Julien si am fost martora unei reinvieri din morti. A fost o noapte plina de aventuri, care si-a cerut tributul sub forma unui somn adanc. Cat timp va dura el, nimeni nu stie. Insa in mod cert impreuna vom scrijeli multe emotii in inimile tuturor celor care mai viseaza inca la o iubire fara sfarsit.”

*

diana e o fata f f speciala. mai intii ca e incredibil de frumoasa, mai apoi ca are o personalitate aparte care o face sa iasa in evidenta. fumeaza tigari de foi si se imbraca dupa regulile ei. inca mai sper sa pot sa lucrez cu ea, e jurnalist la (semi) concurenta, caci are o lume doar a ei pe care ati fi fascinati sa o cunoasteti.

blogul ei e aici.

257

rochia noemi

“este cea purtata de Julianne Moore, cu tot cu jacheta cea verde. Este rochia mea preferata, pe care as purta-o in fiecare zi si nu m-as plictisi de ea, niciodata! Si nu e numai din cauza filmului, imi starneste amintiri din camera mamei de la bunicii din Braila, cand rasfoiam albume de fotografii cu mama in anii de liceu iar aceste rochii erau a la mode. Iubesc rochia asta!”

*

*

Noemi e cel mai bun om pe care-l cunosc. nu poate sa spuna o rautate, nu poate sa se certe cu nimeni. nu poate fizic, are eraticat din creieras sectiunea “suparare”. e omul care si-ar da si haina de pe ea pt tine, care e gata sa se mute de la ea de acasa sa te lase pe tine sa locuiesti acolo daca nu ai unde sta. noemi vine de pe alta planeta, nelocuita de noi muritorii, e ingeras.

402

rochia catrinel

Rochia Adrian Oianu
As vrea sa pot spune ceva mai mult, insa articolul lui Adrian spune tot…

“Hai acum sa vorbim despre rochia asta. Nu este mulata, nu este “sclipicioasa”, nu are un decoleu “curajos”, nu are tot spatele gol, nu e transparenta neglije, nu e furou, nu e corset, e rochie! E armonios propotionata pe tine, e matase, sublinieaza formele… narativ. Recunosc, se si muleaza, dar pe personalitate. Si atit!

Nu vei fi observata din prima, dar te asigur ca vei sfarsi centrul atentiei. Discret, subtil si delicat imaginea ta, personalitatea ta se revela. Asta-i tot farmecul. Iar eu, personal la asta visez. “

Adrian Oianu – De ce rochii?, Tabu Septembrie 2008

*

pe catrinel am intilnit-o la meetingul despre care vorbesc in edito din octombrie din revista. e delicata, rafinata si calina.

404

rochia monicavintage

“clar visez cu ochii deschisi rochia in care Carrie il astepta pe Alexandr si in care a si adormit tot asteptandu-l! am tot incercat sa gasesc poze cu ea, sa aflu mai multe detalii…nimic! este putin in acest filmulet”

rochia lui carrie aici.

*

pe monica am intilnit-o la noi in redactie cind a venit pentru sedinta foto a blogurilor in haine vintage (impreuna cu prietena ei, ana, are evintage.ro), de asta i-am adaugat la nume “vintage”. am reintilnit-o la tirgul de la green tea si ne vdm pe 11 la v for vintage. nu stu f multe despre ea, decit ca e f frumu si f fotogenica (a remarcat si bumbutz asta).

o puteti intilni aici

*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ti-ar placea sa fii?

trimite rochia-eu la cristina.bazavan@tabu.ro

* later edit:

poza cu rokia, via mako:)

434

rochia theo

m-a bantuit de cand am vazut-o pentru ca este atat de verde, fluida, senzuala si perfecta pentru o scena de …biblioteca.
In plus, o imbraca minunat pe Keira Knightley in Atonement.”

theo pislaru

*
*
pe theo o stiu de la munca, e un PR frumu si destept la una dn companiile cu care ma intersectez des. dar dincolo de asta Theo e un om frumu, incredibil d bun si de cald, si tot timpul cu gindul sa ajute pe cineva care are nevoie.

*
daca ai putea fi o rochie, ce ti-ar placea sa fii?

trimite rochia ta la cristina.bazavan@tabu.ro

love youuuu theo

535

rochia mako

mako m-a chinuit sa-mi fac blog. acu’ o chinui io pe ea pt ca nu ma descurc cu programul asta nou si ea tre sa vina in urma mea sa faca ordine, sa aseze linkuri si sa curete spatiile lasate aiurea.

din cind in cind sa puna si fotografii.

rochia in care ar vrea ea sa se transforme e legata de un vis.

pe mako o gasiti aici

trimite rochia in care ai vrea sa te transformi pe cristina.bazavan@tabu.ro si link-ul blogului tau, daca ai

486

rochia anaceadesteapta

cum ii spune si numele, ana e foarte desteapta. mult prea desteapta pt cei 25 de ani ai ei.
obisnuiesc sa o descriu drept varianta mea mai tinara si mai desteapta.

a vnt in gasca via mimo si-a ramas. si sper sa ramina cit mai mult.

ea vrea sa fie un mix din rochiile astea doua desenate de dali, vrea rochia cu sertare, cu cureua aia din miini din fotografia nr 2.

*

ana n-are blog, deci nu avem link catre ea (ana satz faci blog, da??)

*

trimite rochia in care ai vrea sa te transformi la cristina.bazavan@tabu.ro si link-ul blogului tau, daca ai

222

rochia mimo

“Sa fiu little black dress, creata de Hubert de Givenchy pentru Holly Golighty, nebuna si dulcea visatoare interpretata de suava Audrey Hepburn. Sa fiu acolo, in fata la Tifanny’s, sa simt mirosul de cafea proaspata si sa stiu ca peste 40 de ani voi fi vanduta cu suma record de 410.000 lire. Si sa mai stiu ca voi fi cel mai influent item vestimentar al tuturor timpurilor, inaintea jeansilor. Clasica, niciodata demodata.”

mimo e prietena mea de mai bine de 10 ani (“am ajuns pina la clasa a IV-a cu prietenia noastra” zice ea si spera sa absolvim si facultatea)

asta e rochia in care i-ar placea ei sa se transforme.

trimite-mi rochia-tu la cristina.bazavan@tabu.ro

pe mimo o puteti intilni aici

328

despre indragostire

„Barbatul care te provoaca la un anume nivel si reuseste sa te scoata din ceva cu care tu devenisesi confortabil din comoditate, iti trezeste simturile. E foarte emotionat cånd cineva reuseste sa deschida usa aceea catre dorinta de a spune ‹‹pot sa fiu mai buna, pot sa fac mai bine lucrurile››, te forteaza sa deschizi ochii c­ånd tu nu voiai sa privesti. Pentru mine, aceasta e atingerea unui grad profund al intimitatii. Cånd cineva vede in tine ceva ce tu nici nu te gåndeai ca exista si reuseste sa-ti puna in miscare adrenalina, motivåndu-te.”

despre indragostire cu o doamna cu glezne minunate.

in tabu d nov 2008

320

lenjerie

secventa din filmul pe care-l pregatim pentru teacher’s film festival.

filmata de dimine la 9 in casa la noemi

334
imageshardcore

hardcore

cind e sa fie nashpa si sa se incurce lucrurile, apoi chiar se incurca.

***

ieri sedinta foto lunga si complicata.

dupa 4 cadre constatam ca pe primul tras ( cu o anume lumina, anume stare) nu-l mai putem folosi si trebuie sa-l refacem. e complicat sa ne intoarcem la costumele acelea, trebuie luat alt personaj de figuratie, suntem limitati de timp si de soare.

rezolvam la limita.

*

seara premiera de teatru la Pod (debut in regie al lui Cristi Balint, proaspat absolvent in actorie, detalii despre proiectu lui aici )

telefonul nu mai are baterie, nu stiu unde trebuie sa ma intilnesc cu prietenele, iau telefonul minune care apare in viitorul james bond si e atit de sofisticat de-mi prind urechile ( un sony ericsson C902 Cyber-shot™) ne intilnim la limita. fara sa stiu sa folo telefonul ca sa le anunt unde sunt, plus ca imi ia o juma de ora sa scriu un sms pt Cristi la final ( sunt atehnica:( )

*

noaptea tirziu telefon in america, interviu. dupa 2 min reportofonul nu mai merge. nu pot inregistra cu telefonul pentru ca vorbesc la el, nu pot inregistra cu nimik altceva din casa. nu-i pot spune femeii de la capatul firului ca tre sa inchid sa caut solutii in casa mea, timpul se dilata, secundele par ore, nu mai aud ce spune femeia aia la telefon, caut agenda, scriu tot (in romana in engleza in orice limba imi trece prin cap).

azi scriu interviul. mi-e cam frica sa ma uit pe notite.

***

ziua hardcore va fi avea rezultatul in 2 materiale impo in tabu d nov:)

iar eu sunt…zen

232

my very french sunday

mi-am petrecut ziua cu unul dintre cei mai destepti & influenti domni din presa franceza. mai exact cu cartea, biografia si cronicile despre cartea lui. dat fiind jobul lui, ma asteptam la analize politice si-am descoperit o poveste de iubire… ca un caleidoscop in care pietricelele sunt infidelitati. cind se roteste ocheanul caleidoscopului, se amesteca bucatelele de iubiri adulterine si apare o noua imagine a dragostei.

iata-l in fragmente:

A doua zi, am traversat Tibrul și ne-am dus la Vatican. Mayliss pășea mărunţel, fredonand, cu umerii descoperiţi, fără alt machiaj decat urma sărutărilor mele in jurul gurii ei.

(…)

La intrarea in bazilică, am renunţat la cuvintele unei posibile rugăciuni:pentru cine iubește o femeie măritată, nu există nici o rugăciune de mulţumire.

(…)

El credea că Mayliss e nevasta mea. Nici nu voiam altceva. Mi-am imaginat că, o dată cu trecerea timpului, din călătorii in minciuni și din cafenele normande in hoteluri romane, avea să se nască, in cele din urmă, o geografie mustind de dragostea noastră, populată de martori care ar fi putut spune: „Da, erau impreună, erau, de bună seamă, soţ și soţie.”

(…)

Am simţit nevoia s-o văd. Trebuia s-o văd. Toate orele petrecute strangand-o in braţe, adulmecand-o, citindu-i pielea in braille, cu varful degetelor și cu ochii inchiși, toate orele acelea nu folosiseră, prin urmare,la nimic. Mă crezusem plin de Mayliss, autonom pentru cel puţin cateva zile. Mă inșelasem. Nu eram indrăgostit. Eram intoxicat.

*

cartea domnului iese in noiembrie la noi. va veti intilni in tabu cu el:)

387

digital

“peste 50 de ani, nepotii nostri o sa se uite la memory stick-urile dvd-urile si cd-urile pe care am stocat fotografiile si se vor intreba: ce device imi trebuie ca sa pot sa vad astea? vor lua de inchiriat de la anticariat un adaptor pt usb sau pt cine stie ce. eu am floppy discuri de acum citiva ani si nu mai am ce sa fac cu ele.”

alexandru paul, azi intr-o conversatie despre fotografiile digitale vs cele pe film, care tiparite, se pot stoca in conditii bune pina la 100 d ani.

*

ii spuneam ca ce se intimpla astazi cu jurnalismul mutat pe net e echivalentul aparitiei digitalului in fotografie; pare mai accesibil pe termen scurt, ii se dilueaza calitatea la nivel massmarket (poate oricine sa -l faca), dar nu mai e “de pastrat”.

*

“ce se intimpla cu conturile virtuale ale celor care mor?” mi-a spus mimo astazi ca s- a intrebat cu karin acum ceva vreme.

*

aici un proiect f f f simpa cu gesturi intime ale oamenilor din mijloacele de transport in comun – “transported people”

214

leonard cohen & sergiu celibidache

Simt grozav sa eternizez ceea ce creez, dar nu se poate. Este ceva in muzica care atinge omul unde nu poate atinge cel mai profund gand. As dori sa poata sa faca si dansii (publicul) excursia asta pe care o facem noi din cand in cand.

Arta e ce faci dumneata din senzatiile care te misca. Arta ramane in om. Orice om poate sa treaca de la valorile pe care le ating unele senzatii, de orice natura ar fie ele, la transcenderea senzatiilor.

Aceste senzatii nu se pot transmite. Eu pot sa trezesc in dumneata nevoia de a face muzica. Cand te misca ceva, cand corelezi astea, poti sati doresti sa faci muzica, asa cum am facut si eu.

Muzica nu corespunde unei forme de a fi, muzica e o devenire, e ceva naste creste, ajunge la un punct de maxima expansiune si moare, ca o planta, ca un sentiment, ca orisicare alta intalnire omeneasca.

Dumneata vrei sa fixezi ceea ce te-a impresionat candva, lupti sa pastrezi in dumneata posibilitatea de a te impresiona, de a avea la dispozitie elementele cu care intretii stadiul ala de euforie. Asta e arta.”

Sergiu Celibidache acum foarte multi ani.

*
de miine vom citi in ziare exercitii mai mult sau mai putin chinuite/ inteligente/artistice de a fixa in cuvinte intimplarea din seara asta care se cheama “concertul lui cohen”. dar numa’ cei care s-au intilnit cumva, macar o data in viata, cu Celibidache vor fi constienti ca incercarile astea-s zadarnice.

265
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!