Category : personal

face mask and stethoscope and vaccin isolated over white background corona virus protection concept yes or noNoi, fiecare, suntem vinovati ca nu se vaccineaza lumea si oamenii cred scenarii aberante. In ultimii ani le-am promovat multi impostori cu valoare de guru pe care i-am transformat in specialisti

Noi, fiecare, suntem vinovati ca nu se vaccineaza lumea si oamenii cred scenarii aberante. In ultimii ani le-am promovat multi impostori cu valoare de guru pe care i-am transformat in specialisti

 

Nu o sa va placa ce scriu. Imi pare rau dar e realitatea pe care noi, fiecare, am construit-o; am colaborat si am pus fiecare cate o caramida la constructia unei lumi false de impostori, a lumii celor care ambaleaza mai frumos o poveste care nu are o baza stiintifica, o acreditare academica, o validare autorizata din partea unei comisii specializate pe domeniul respectiv. Fiecare dintre cei care a dat un like sau un share la un impostor care vinde iluzii si se declara specialist in nimic, uneori cerand bani pentru asta, toti cei care i-au promovat incurajat pe propriile canale (ca sunt tv, radio, un site sau social media), toti sunt vinovati.

Condamnam persoane care vorbesc despre tratamente medicale alternative sustinand pe buna dreptate ca trebuie sa ne bazam pe medici, dar o validam la stiri pe Andreea Raicu cu cursuri despre “feminitate” si cunoastere de sine care e treaba unui psiholog autorizat.

Andreea e o femeie frumoasa si un om de afaceri foarte bun si muncitor, dar nu are nici cea mai mica calitate sa dea sfaturi despre ceva – nici macar despre haine, oricat de inofensiv ar fi domeniul, pentru ca si acolo vorbeste doar din propria experienta nu are o calificare autorizata.

N-am nimic cu Andreea, este o persoana foarte placuta si un om bun, dar am vazut-o la Observator 12 – la stiri adica, in cadru oficial – validata in chestiuni de psihologie si terapie ceea ce e vai vai vai. Cum am vazut-o in podcastul lui Mihai Morar unde stiam cartile din care cita si speakerii la care se referea, dar asta nu ma face nici pe mine, nici pe ea specialiste in nimic legat de psihologie. Pentru asa ceva iti trebuie scoala, ani de terapie si supravegherea unor alti psihologi in activitatea ta.

Sincer cred ca e ceva gresit cu oamenii care platesc cursuri de cum sa te cunosti mai bine de la Andreea in loc sa mearga la ore de terapie cu un psiholog care a facut scoala in acest sens si care vorbeste individual si aplicat cu tine. Dar fiecare face ce vrea cu banii si timpul lui, pana cand.. ajungem sa luam de bune, in masa, mai multe persoane neautorizate care se dau cu parerea din propria experienta – care nu e relevanta decat pentru propria persoana, in absenta unei educatii care sa destructureze si sa duca in macro situatiile, apoi sa le aplice pe alte tipologii. Dar pentru asta exista scoala.

Medicina si psihologia sunt cu efecte imediate, dar avem parenting-ul si cursurile sale tinute de mame care cred ca odata cu primul lor copil a aparut lumea si experienta educationala in raport cu copiii, iar viata lor e litera de lege pentru oricine altcineva. In absenta unui psiholog sau medic pediatru care sa vorbeasca alaturi de acesti falsi guru in parenting totul e o spoiala si o sarlatanie.

De exemplu, desi imi sunt dragi si ii apreciez pentru munca lor, n-as merge niciodata la cursuri de scriere sustinute de Mihai Bendeac sau Codin Maticiuc.

Bine, nici nu s-au apucat sa faca asa ceva, desi cartile lor sunt vandute in zeci de mii de exemplare si in materie de scris momente pt tv divertisment, Mihai e doctor. As vrea sa le aud experinta – ca invitat la un curs al unui profesor autorizat – pentru ca sigur au invatat ceva din faptul ca au scris cartile, filmele si emisiunile respective, poate nu neaparat structuri narative.

Am fost si eu pe drumul acesta cand ma invitau la conferinte sa fac studii de caz pe diverse proiecte ale mele. E o linie fina intre a explica mecanismele unei campanii/activari si a spune “faceti asa, eu sunt calea”… si trebuie sa ai decenta sa stii masura propriei cunoasteri. Si am fost si pe drumul in care m-a contactat un domn sa organizeze cursuri cu mine acum aproape 10 ani si, dupa o intalnire cu doamne care voiau sa afle lucruri de la mine, dar plateau niste bani pentru asta (care nu ajungeau la mine, desi nu e important la cine ajungeau ci ca li se cerea bani pt asta), am refuzat sa mai fac vreodata asa ceva. Nu aveam nicio competenta pentru ceea ce ma chemau sa fac.

E motivul pentru care nu mai merg la conferinte decat atunci cand fac interviuri care sa arate o parte din viata unor oameni cu povesti exceptionale.

Astazi ne miram de ce la vaccinare romanii cauta parerea unor neica nimeni, nu a medicilor. Dar e o consecinta a lucrurilor pe care noi le-am promovat: oameni care nu au nicio calificare autorizata de statul roman in ceea ce vorbesc, nicio pregatire academica in ceea ce propovaduiesc.

Am un bun prieten, profesor universitar, lector universitar in actorie… meserie care nu omoara pe nimeni daca e facuta gresit, cel mult te doare capul de la un spectacol/film prost, dar oricum sunt foarte multe filtre – casting, regizor, scenariu – pana ajunge actorul sa se manifeste cum e el si daca e loaza nu obtine rolul.

Ei bine, stiti cata scoala a facut prietenul acesta al meu?! Emanuel Parvu il cheama… il dau exemplu pentru ca e validat pentru munca lui international – si ca regizor, si ca actor (cu premii mari in ambele categorii) – dar chiar si asa nu s-a apucat sa le predea copiilor carte si mecanisme de cum sa lucreze cu ei pentru a fi buni actori fara sa invete foarte mult, fara sa-si dea doctoratul si multe examene complicate.

Cred ca fiecare dintre noi suntem vinovati pentru faptul ca astazi sunt luati de exemplu niste guru din cartoane scumpe si colorate.

E cultura social media si a specialistilor din nimic, dar cu charisma si audienta. Asa ca inainte sa ne uitam urat la cei care nu se vaccineaza pentru ca le zice un idiot ca vaccinul are cipuri, sa ne gandim la cum am contribuit si noi la crearea sistemului fals de valori si repere.

Si sa ne gandim ce decizie luam – cand avem comunitati mari – despre ce si cum promovam. E o capcana in alegerea intre a face audienta cu cineva care are charisma si a da spatiu de expunere a unor idei unei persoane pregatite in domeniu, care s-ar putea sa nu fie nici populara, nici charismatica.

Noi alegem calea usoara sau calea corecta. Si, la vreme de razboi, se simt si consecintele faptelor noastre care pareau inocente.

 

1750
bazavan harper's bazaar“Sunt un om antirisipă.” – un interviu cu mine in Harper’s Bazaar

“Sunt un om antirisipă.” – un interviu cu mine in Harper’s Bazaar

Eu stau in banca mea acasa,  langa parc, cuminte, neparticipand la lucruri mondene, fara sa am tinta aparitiilor publice. Dar si cand deschid usa pentru aparitii in spatiul public, avalansa se face…

Dupa mers la TV sa vorbim despre filme (James Bond in special), dupa conferinta cu interviuri live, dupa povestit studentilor de la comunicare SNSPA ce-i asteapta in meseria lor viitoare, dupa ApropoTV (se va difuza curand), iata-ma si la revista povestind despre dorinta mea antirisipa – care nu are legatura cu zgarcenia. Imi cumpar lucruri scumpe, dar nu le cumpar fara rost, nu ca un moft.

 

Am dat un interviu pentru Harper’s Bazaar in care vorbesc despre cumpatare, chiar si cand sunt obiecte de lux, sau scumpe…

Aici spun si despre frumuselul meu Nokia XR 20, care e si telefonul lui James Bond, dar si despre cat de putin timp petrec online (desi vedeti postari pe fb aproape in fiecare ora) si despre alte decizii care au ca principal criteriu sustenabilitatea si cumpatarea.

E un stil de viata, nu e despre zgarcenie, cred ca e despre echilibru si bun simt (nu ma laud, fac asta de 30 de ani, am haine de acum 20 si ceva de ani pe care le mai port; au fost scumpe la vremea lor, dar… mai intru in ele :) )

*

Cât timp ai reușit să stai departe de telefon?

Pot să stau și o zi, și mai multe; știu că vorbim adesea de dependența de telefon pentru că e prelungirea minții noastre, dar sunt OK în vacanță dacă nu am telefonul în mână pentru mai multe ore.

Simți nevoia vreodată să-ți închizi telefonul? Când? De ce?

Nu răspund la telefon de la 19:00 în sus, iar de la ora 22.00 e deja în altă cameră telefonul. Îmi închid telefonul când e nevoie la job, sunt pe platouri de filmare sau la o repetiție de teatru, dar în viața cotidiană nu. Nu sunt genul care să se apuce să sune sau să citească, să vorbească pe stradă la telefon, nu-l pun pe masă la restaurant să îmi mai verific cine știe ce mesaje. Telefonul e la fel cum e calculatorul pentru mine, parte din viața mea, dar – cu organizare – nu stau tot timpul lipită de ele.

Interviu e aici

Foto: Andrei Toboșaru

1151
nappingPuterea power nappingului. Exercitiile mele din ultimele luni.

Puterea power nappingului. Exercitiile mele din ultimele luni.

Ultimele saptamani au fost foarte foarte incarcate pentru mine. Am lucrat pentru urban.ro la cartea cu amintiri la 20 de ani de TIFF si am vorbit cu cateva zeci de oameni pentru acest proiect, am avut alte chestiuni administrative la birou (plus unele medicalo personale) & un program special pentru premiile UNITER unde am fost parteneri cu urban.ro, dar si in pregatire cateva interviuri si story-uri care necesita documentare de multe ore.

Practic m-am trezit in fiecare zi la 4 – 4.30 dimineata si dupa ce mi-am facut ritualul de dimineata, m-am apucat de scris, cu mici pauze,  pana pe la ora 21.00 – 21.30.

Cheia pentru a rezista e tehnica de power nap pe care am exersat-o de cateva luni si care a venit dintr-o observatie legata de momentele in care meditez.

Imi incep diminetile cu cafea si 10 minute de meditatie ghidata, in care setez o directie emotionala a zilei – practic imi propun ca oricat de grea ar fi ziua sa iau lucrurile cum vin si sa merg mai departe cautand solutii. Fara sa ma opresc in probleme care sunt la trecut si nu le pot rezolva. Si sa caut tot timpul partea pozitiva, ce ma motiveaza in ziua respectiva sa merg mai departe. (e eficient, pentru ca nu am fost nicio clipa incrancenata, mi s-a parut ca timpul s–a dilatat si mi-a permis sa fac mai multe)

Am observat ca, de cand meditez (sunt niste ani), am invatat sa adorm in cateva secunde: cobor ritmul prin respiratie, las intreaga greutate a corpului sa se duca relaxandu-l pas cu pas , cu fiecare bucatica, tot corpul.

Si daca-mi propun sa ma trezesc la 4 dimineata, ma trezesc fara ceas. (sigur nu fac experimentul asta cand am avion pentru cine stie ce treaba, atunci e cu sonerie).

Dar lucrurile functioneaza, si in ultimele luni doar de 3 ori m-am trezit tarziu. Am invatat insa sa nu ma cert pentru asta, sa accept ca a fost un semn ca eram foarte obosita.

Smecheria pentru acest program dur (care s-a incheiat, gata, acum am un program ca de sanatoriu :) ) a fost asa:

O ora la trezire au fost lucruri de rasfat, cafea, o prajiturica, un dus parfumat, meditatie, parfumul care-mi place si imi da energie.

Un power nap la pranz de 20 de minute.

O ora jumatate -doua pentru relaxare si aer curat si spalat gandurile la culcare. Si orice ar fi fost la ora 23 dormeam ca ingerasul.

Am descoperit insa inca o data puterea power nappingului – un somn scurt de 20 de minute care aduce un refresh creierului. Intre timp am si citit ce si cum cu power nap, de la medici destepti:

Studiile arata ca un somn scurt are mai multa putere si e mai eficient daca are o ciclicitate, zilnic intre aceleasi ore.

E recomandat ca somnul sa fie intre 20 si 30 de minute pentru a lasa mai jos ritmul creierului si a ajuta la o odihna eficienta.

Intunericul si o paturica pentru cand se face frig sunt recomandate.

Nu e cazul meu, eu pot sa adorm cu toata lumina din lume. Si pe caldurile acestea nu mai ai nevoie de nicio paturica, chiar daca in timpul somnului temperatura corpului scade. 

Am terminat de vineri munca super intensa, dar am continuat cu power naps la pranz. Acum voi pleca la Cluj la TIFF si ma gandesc amuzata ca o sa-mi se faca somn la pranz.

P.S. In toata aceasta perioada am continuat sa mananc fara zahar, fara gluten, fara lapte, dar am cautat cele mai bune si mai rafinate preparate – inclusiv dulciuri, inghetata mai ales – ca sa ma rasfat. Pentru mine, mancarea e o sursa de placere si de bucurie si se poate sa te bucuri chiar si cand ai restrictii alimentare.

Si am avut grija sa nu ma uit la lucruri inutile, sa nu-mi consum timpul decat cu lucruri care ma bucura.

 

Ceea ce va doresc si dv.

1073
IMG_0127_3_900xViata fara gluten, fara lapte si fara zahar (in bolile autoimmune)– cum imi recapat energia cand vin dupa perioade in care mi-e rau.

Viata fara gluten, fara lapte si fara zahar (in bolile autoimmune)– cum imi recapat energia cand vin dupa perioade in care mi-e rau.

Acum multi ani cand am citit in cartea lui Novak Djokovic despre faptul ca mananca fara gluten si cu foarte multe plante, recunosc ca mi s-a parut foarte straniu pentru cineva care are nevoie de multa energie. Apoi au inceput sa apara documentare in care mari sportivi povesteau despre regimul lor pe baza de plante si mintea mea era “ok, vor sa vanda ceva, vor sa mute perceptiile publicului ca sa scada consumul de carne, cine stie ce aranjamente sunt la nivelul economiei globale”. Deci nu i-am luat nici pe ei foarte in serios.

Eu n-am mancat niciodata prea multa carne (am o placere vinovata cu McDo cartofi prajiti si McFish, precum si ceva mai traditional, mici cu cartofi prajiti, pentru care sunt tinta ironiilor prietenilor. Dar nu mananc mai mult de 3 ori pe an din fiecare)

Revenind la mancarea curata si sanatoasa, acum 3 ani m-am intalnit cand mergeam la tennis la Rouen ( era Fed Cap si noi ne duceam  dupa domnisoara Halep) cu un medic neurolog care avea aceeasi lecturi ca si mine, desigur cu o intelegere mai aprofundata a impactului asupra sanatatii.

Asa ca dupa intalnirea cu el, m-am intors la cartea Autoimmune Fix, dupa care mi-am mai ordonat alimentar viata si in alte momente in care mi-a fost greu.

Acum, dupa anul de pandemie, cand am mancat mult comfort food cu prajituri in fiecare week end, m-am intors pentru mai multa energie, pentru reducerea inflamatiilor din corp si pentru eliminarea toxinelor, la regimul din faza 1 din autoimmune fix: 21 de zile fara zahar, fara lapte, fara gluten.

Fac deja de mai mult de 21 de zile pentru ca intre aceste zile a trebuit sa iau un medicament la care am avut o reactie adversa (dat de stomatolog) si am luat-o de la capat.

In corpul nostru in 21 de zile schimbam un strat superior de piele, celulele se regenereaza in acelasi interval de timp, tot in 21 de zile se creeaza obisnuinte de consum si se reformateaza un stil de viata. (si pentru cei care consuma droguri, sau au alte adictii, primele 21 de zile sunt cele mai grele).

Care au fost schimbarile dupa prima runda de fara zahar, fara lapte, fara gluten?

Mi s-au redus o parte importanta din inflamatiile din corp, glezna si genunchiul care ma suparau la mers au devenit mai putin dureroase, am mai multa energie si, de la mers greutz si rarutz, am prins viteza de mi-am uimit prietenii (nu ma mai durea genunchiul deci puteam merge mai bine). Si ceva simpatic, inelele mi-au devenit mai largi pe degete – semn ca am eliminat apa din corp.

Eu nu tin acest regim pentru ca ma intereseaza sa slabesc, chiar si pe perioada restrictiilor din pandemie  cand am mancat mult zahar si multe semi preparate care au minuni in ele, dar sunt magice la gust, nu m-am ingrasat. Am avut 47 de kilograme tot anul trecut. Acum am 45, in greutatea mea standard, pe care o port de mai bine de 20 de ani ( nu sunt f slaba, sunt doar f f mica de inaltime 1.55 m :) )

Tin regimul pentru ca imi curat corpul de toate nastrujniciile pe care le-am pus in el cu mancarurile din ultimul an…

Si daca tot il tin, nu fac rabat, adica nu incerc varianta “hai ca merge si asa”.

In prima saptamana am mancat din gradinile prietenilor legume si fructe bio, apoi m-am gandit sa schimb ca sa am un aport caloric si de vitamine mai bogat si nu poti face asta acasa, pentru ca ar fi mult prea scump sa cumperi o varietate atat de mare de alimente ca sa le combini in super sofisticate mancaruri si sa ai de la o zi la alta altceva gustos si in regimul tau. (cei care mananca de multi ani asa doar fac refill in anumite alimente care se termina treptat, dar au in debarale fibre, alge si seminte plus alte acareturi care inseamna o investitie mare daca faci doar 21 de zile)

Roxana care are Juice It mi-a sarit in ajutor.

Am mancat doua saptamani meniul lor pe baza de plante si intre timp am invatat sa combin lucruri si am fost foarte, foarte sigura ca nu e nici firicel de lapte sau gluten in ceea ce mananc.

Roxana a vrut sa ma ajute si eu am stresat-o verificand daca in laboratoarele lor se prepara si alte chestiuni unde e posibitate de gluten sau lapte si nu se intampla asta… doar fructe si legume trec prin bucataria lor.

Asta m-a si ajutat sa identific foarte repede ca medicamentul pe care l-am luat la sugestia stomatologului (facusem o interventie operatorie si era ceva de protectie) avea un ingredient care nu ma ajuta si am avut o reactie adversa. Pentru ca orice altceva am mancat a fost “din punga” verificat si deja testat inainte.

Va recomand din inima sa incercati meniul pe baza de plante de la Juice IT chiar daca nu aveti probleme de sanatate ca mine, dar veti vedea cat bine va face in corp, incercati trei-cinci zile ca sa va curatati colonul si sa va reduceti din inflamatii (care apar de la intalnirea celulelor cu toate chimicalele din mancare)

Acesta nu e un articol publicitar, nu am facut barter cu Juice It pt mancarea mea, am platit si voi mai plati pentru meniurile viitoare. Acum am facut o pauza de o saptamana de la meniul lor si mananc in acelasi regim dar preparat de mine (nu la fel de gustos si sofisticat, insa), pentru ca am fost plecata si mancarea – care iti vine la usa in fiecare dupa amiaza pentru ziua urmatoare – nu avea cum sa ajunga la mine. Imi lipsesc sucurile care imi asigurau si aportul in organism de lichide, iar ceaiurle pe care le beau eu sau smoothie-ul pe care l-am facut dimineata nu au acelasi gust pentru ca ei pun f multe fructe si iti dau trei variante zilnic (e eficient pt ei ca fac intr-o cantitate mare sa distribuie la abonati)

Va recomand din meniul de la Juice IT neaparat supa crema de ciuperci (cu multe minunatii langa) si supa de cartofi dulci (cu alte multe minunatii)… sunt divine ca de restaurant Michelin.

Nu puteti sa le comandati individual, dar puteti sa comandati meniul din zilele respective, plus niste crackers care va alina dorul de zahar pana invata creierul ca primeste oricum zahar din alte alimente (sunt din pulpa de fructe cu faina de migdale si nu mai stiu ce, dar sunt f f bune ca gustari peste zi)

Gasiti toate meniurile aici.

4_300x Gazpacho_300x Granola_607b69f5-ce6b-4ee9-8512-e8e4df8be79a_300x IMG_0032_1_300x IMG_0127_3_900x

Nu le-am facut poze cand am mancat, pentru ca nu sunt in stare sa fac poze frumoase si nici nu am rabdare sa fac aranjamente cu castronase ca sa arate arty in poza. Pentru mine mancarea trebuie sa fie sanatoasa, gustoasa si, daca se poate sa nu-mi consume f f mult timp de pregatire. Foto de mai sus sunt fotografiile lor de prezentare si garantez ca in punga sunt fix castronasele astea.

M-am documentat si sunt foarte putine companii la nivel national care pot pregati mancare fara gluten, fara zahar si fara lapte, asa ca notati-va Juice It pentru ca e verificat de mine si corpul meu spune imediat daca mananc vreo mizerie.

Pentru cei care sufera de boli autoimmune, un restart din cand in cand cu “fara gluten, fara zahar, fara lapte” inseamna o usurare extraordinara a corpului. E testat de mine care am experienta si multe intalniri cu medici din domeniu. (stiu foarte multe persoane din jurul meu care au boli autoimmune, e o consecinta a stilului nostru de viata, a ce minuni mancam,  a influentei stressului asupra organismului nostru.)

Dar regimul e bun pentru oricine vrea sa faca putina curatenie de toxinele pe care le avem de la alimentele standard. Sigur ca nu mai exista niciun aliment suta la suta curat (decat doar daca il crestem noi in gradina), dar un program care reduce inflamatiile din corp aduce mai multa energie, o stare de spirit mai buna si, acolo unde e cazul, reduce durerile.

Nu ma erijez in videcator de internet, regimul meu de viata e supravegheat de medici (chiar si cand ma mai rasfat cu minunatii nu foarte curate, o fac in cunostinta de cauza si cu consecintele asumate, desi sunt mai bine de 15 ani de cand mananc cu atentie majora), dar va recomand sa cititi cartea The Autoimmune Fix: How to Stop the Hidden Autoimmune Damage That Keeps You Sick, Fat, and Tired Before It Turns Into Disease ca sa invatati cu puteti sa dati un restart al functiilor importante din corp, din cand in cand.

The Autoimmune Fix How to Stop the Hidden Autoimmune Damage

Eu sunt o persoana gurmanda, cand merg la restaurant comand din multe feluri doar ca sa le gust pentru ca mi se face pofta cand citesc meniul si m-as chinui mental stiind ca n-am incercat anumite preparate (bine, dupa aia iau la pachet si impart cu prietenii vor nu vor), asa ca si atunci cand tin regim nu gasesc niciun motiv pentru care sa nu fie cea mai gustoasa dintre optiunile pe care le putem gasi.

Viata cu restrictii alimentare nu in seamna sa ne privam de gusturi bune, inseamna doar sa mancam inteligent si sa stim ce alegem. (iar deviza mea care ii amuza pe prieteni este ca daca tot o fac lata si incalc regulile din cand in cand, macar sa aleg ceva f f f rafinat si super gustos)

 

 

2470
journalismCazul Valentina Pufulescu, fosta angajata RTv se intoarce: cum m-a dat in judecata la intimidare si si-a retras plangerea dupa cateva infatisari. –

Cazul Valentina Pufulescu, fosta angajata RTv se intoarce: cum m-a dat in judecata la intimidare si si-a retras plangerea dupa cateva infatisari. –

La sfarsitul anului trecut m-a dat in judecata dna Valentina Pufulescu pentru un articol pe care l-am scris despre faptul ca voia sa sustina cursuri  de jurnalism si public speaking. Ma intrebam in acel articol de ce ar vrea cineva sa invete ceva orice, darmite jurnalism, de la o doamna care a fost in managementul Romania TV in epoca cainii au luat bani la meeting. O doamna care vrea sa predea public speaking in conditiile in care n-a vorbit niciodata in public. Aici puteti citi tot textul

Doamna a considerat ca e defaimare si a facut doua cereri prin tribunale – mai intai sa scot textul, mai apoi un proces pentru defaimare. In primul judecatorul i-a spus ca nu e cazul, in al doilea dupa cateva infatisari si-a retras plangerea…

N-am avut timp sa scriu pana acum (procesul s-a incheiat la inceputul lui aprilie si suntem in 21 mai) pt ca am avut foarte mult de munca, dar scriu pentru a invata oamenii sa nu fie intimidati de cei cu tupeu.

Doamna Pufulescu a sustinut la proces ca n-a mai avut cursanti din cauza articolului meu, cursurile fiind singura sa sursa de venit. Si voia sa fie scos articolul pentru ca era a 5-a aparitie in  Google Search dupa numele ei si ii aduce prejudicii.

Vestile sunt urmatoarele:

  • Pentru ca il link-uiesc si acum si il vor reciti oamenii, articolul va creste in relevanta.
  • Nimeni nu poate fi dat in judecata de doua ori pentru acelasi lucru.

 

Acum putin despre tupeul doamnei si detalii din culisele procesului:

  • Post publicare articol am primit multe comentarii de la fosti colegi ai doamnei, unele cu detalii sordide despre viata privata, altele despre ce s-a intamplat pe la birou. Nu am publicat niciunul pentru ca scopul meu nu a fost niciodata sa fac femeia de ras in contextul sau privat. (desi dansa a mai marturist una alta, grave de moralitate, si am primit printuri de la postarile sale pe fb despre aceste aspecte imorale private)
  • La proces a recunoscut ca intradevar nu a tinut niciodata un speech in spatiul public dar a spus ca de undeva trebuie sa inceapa si dansa. (nota mea de acasa din fotoliu “foarte profesionist incepem direct cu predatul, invatatul despre ce predam si exersatul… mai incolo”)
  • M-a chemat la interogatoriu in tribunal, desi era evident ca orice m-ar fi intrebat nu schimba opinia, pentru ca informatiile din text erau reale si publice – nu era ca si cum am aflat pe surse ca a fost redator sef adjunct la Romania tv in perioada ei de mizerii maxime. Voia doar sa ma intimideze, dar… cu regret pt dansa nici macar memoriul pe care l-a scris pentru judecator nu l-am citit, desi mi l-a trimis avocata mea simpatica Lelia Grigore, pentru ca nu era relevant pentru mine si am avut mult de munca in perioada asta.
  • A spus in tribunal (mi-a povestit Lelia) ca nu a mai avut clienti la cursuri din cauza mea. Eu cred ca din cauza domniei sale, pentru ca daca era acest jurnalist credibil si meritoriu, un reper de la care sa fi avut de invatat, pe viitorii cursanti ii durea la basca de o opinie pe un blog ( in opinie chiar asta intrebam – de ce ar vrea cineva sa invete ceva de la doamna Pufulescu, nu era ca si cum am stat eu la usa la intrare la cursul domniei sale sa opresc cetatenii)

Si presupunand prin absurd ca am aceasta influenta fulminanta in online-ul romanesc incat sa citeasca zeci de mii de oameni – ar fi fost fata in fata intrebarea mea “de ce sa inveti de la o asemenea persoana” versus profesionalismul si credibilitatea dansei. In presupunerea la absurd a notorietatii mele spectaculoase, conform afirmatiilor sale cum ca n-a mai avut niciun cursant din cauza mea, rezulta doar ca sunt mai credibila decat dansa. Atat.

Scriu aceste randuri ca sa nu fiti intimidati de oamenii cu tupeu care vor sa va dea in judecata. Daca ati scris informatii reale, publice, corecte, traim intr-o tara libera si puteti sa emiteti pareri in baza lor.

O opine exprimata corect nu inseamna defaimare, oricat de jignit de adevar e destinatarul.

In spatiul public sunt toti mai multi sarlatani care vor sa predea cursuri despre orice, semnalati-i de cate ori stiti ca nu au competente pentru ceea ce vor sa vanda; e important sa existe in spatiu public si pareri avizate despre sarlatania lor. Decizia e intotdeauna la cel care cumpara, dar daca stiti ca vand minciuni, anuntati in spatiul public.

E normal ca oricine sa poata da in judecata pe cineva pentru orice-l deranjeaza, dar la fel de normal este ca fiecare dintre noi sa ne exprimam opinia in spatiul public. In plus, asta e meseria mea si in acest caz specific nu am scris despre nimic altceva ce nu stiam din perspectiva meseriei pe care o am.

Pe parcursul procesului am mai povestit cu prieteni si i-am rugat sa nu scrie nimic ca sa lasam justitia sa spuna ce are de spus si sa nu creda doamna ca imi iau sustinatori, mai ales ca nu m-am simtit nicio clipa vinovata.

 

*

Altfel mai vreau sa fac o precizare si sa aduc multumiri speciale Leliei Grigore de la firma de avocatura Dobrinescu Dobrev care, cand era pandemia mai in floare, mergea la tribunal ca sa ma reprezinte (cum stiti cu contextul meu medical, am stat mult in casa in acesta perioada si nu am putut sa merg in aglomeratii umane). As vrea sa multumesc de fapt intregii lor companii care are oameni foarte faini si cu credinta in a apara dreptul la libera de exprimare. (ei sunt cei care au sustinut cauza dlui Cristian Tudor Popescu in cazul “pavianul cu mantie” si Consiliul Discriminarii pe care dl Popescu l-a castigat cu brio).

Vi-i recomand cu drag (specializarea lor mare si importanta e pe taxe, dar nu se stie niciodata). N-am facut niciun barter sa stiti, am fost un client simplu ca oricare alt client, iar Lelia m-a reprezentat cu mult bun simt si incredere in mine si in ce aveam de spus.

 

 

 

 

 

2576
didion anul gandirii magiceAnul doliului din pandemie –

Anul doliului din pandemie –

 

Pentru ca am putin timp liber ajung sa stau de vorba cu mine foarte rar in ultima vreme.

Dar in acest week end am avut o zi si jumatate libere, in care m-am uitat la filme ( am vazut Firefly Line, noua senzatie de pe Netflix, avem pe urban.ro si culise din productie povestite de scenarista), am citit ceva relaxat si pe alocuri amuzant (povesti despre cum primele doamne ale Americii administrau viata la Casa Alba povesttie de seful administratiei domestice din casa, cel care era responsabilul bugetelor de cumparaturi, de cazarile in casa si de organizarea tuturor receptiilor importante) si am stat putin sa-mi analizez emotiile si gandurile.

my life with the first ladies

Mai avem cateva saptamani si vom “celebra” un an de la declansarea pandemiei, de la momentul in care am stat cu totii multe saptamani in casa. Stiam de atunci, am si scris, ca perioada respectiva ne va afecta emotional foarte mult si ca unii dintre noi vor avea nevoie de consultanta psihologica.

Ma bazam pe o experienta personala in judecata mea, doar ca ma refeream la o perioada scurta de izolare – imi imaginam doar efectele pentru o luna doua de pandemie si de relationare restransa cu ceilalti.

Avem un an de asemenea experiente si mi se pare ca suntem in fazele unui doliu ca dupa o pierdere extrem de importanta din viata noastra (si nu ma refer aici la decesele din cauza covid).

Cred ca multi dintre noi, cu mine inclusa in aceasta incadrare, am trecut (sau mai trecem) prin fazele unui doliu: negarea si izolarea, constientizarea si eliberarea emotionala, negocierea cu solutiile posibile, depresia, acceptarea si rezolutia.

Sunt un om antrenat de viata sa vad partea pozitiva a lucrurilor in cat mai multe situatii, dar inca ma resimt foarte mult la contactul cu aceste vremuri. Muncesc 10-12 ore pe zi si mi se pare ca nu vad lumina de la capatul tunelului, stiu ca e momentul adaptarii dar creierul meu refuza inca sa inceapa sa gandeasca solutii de adaptare pentru inovatii profesionale, de exemplu.

Mi-e greu sa ma conectez mental la nevoile celorlati pentru ca mintea mea e inca ocupata sa-si vindece propriile rani.

Nu e nimic dramatic, nu mai plang ca in primele luni de pandemie, nu mai e nimic la vedere dar e undeva adanc in mine aceasta ingrijorare continua pentru solutii care sa fie potrivite cu vremurile care s-au schimbat si care nu se vor mai intoarce niciodata la ceea ce a fost.

Poate privit din perpectiva unei persoane care nu are loc de munca, sau are probleme complicate cu copiii in scoala online sau a fost bolnav pe perioada pandemiei, ceea ce scriu aici e despre un rasfat. Nu e nimic cu adevarat important. Pentru multi – daca suntem sanatosi si avem ce pune pe masa, viata poate merge inainte, supravietuim.

E adevarat ca supravietuim, dar daca nu suntem atenti si la mintea noastra, la ce ne spune ea fata in fata cu ceea ce traim, adunam reziduuri pe care le vom revarsa spre ceilalti si vom polua mediul personal si profesional.

Suntem in anul doliului de pandemie si poate daca am constientiza asta, ca e loc si timp sa ne consumam suferinta (pentru pierderile emotionale si de confort pe care le-am inregistrat), am merge mai bine inainte.

In primele ore libere din saptamana care incepe am sa am intorc sa recitesc Anul gandirii magice, cartea lui Joan Didon despre doliu.

 

1909
bazavan tedx clujStalactitele si sarlatanismul online, despre cum depinde de noi sa nu ajungem maimute care relateaza ilegalitati live in social media –

Stalactitele si sarlatanismul online, despre cum depinde de noi sa nu ajungem maimute care relateaza ilegalitati live in social media –

 Ceea ce s-a intamplat in Statele Unite in ultima saptamana m-a facut sa ma gandesc mult la mutatiile din societatea noastra la nivel global.

Nu ma pricep la politica mai mult de un cetatean putin mai educat (adica am citit cateva carti despre politica, in particular despre activitatea si deciziile lui Trump, dar nu am nuante sofisticate de strategie geopolitica).

Ce m-a uimit la alegerile americanilor de acum 4 ani, si ma uimeste si acum, este cum au ales un bufon gregar, misogin si mitocan – dar cu expunere tv, deci notorietate si charisma, in locul unei persoane care avea foarte multa scoala, avea rezultate si experienta (pe care au demitizat-o in “nu zambeste, se imbraca doar in pantaloni, sigur e bolnava… dar n-au zis niciodata ca e proasta, pentru ca e o minte luminata si educata).

Noi l-am avut la capitolul charisma vs pregatire pe Basescu, care era si el superficial profesional dar smecheras care stie sa uitilizeze limbajul si mijloacele televiziuni. Iohannis e de zeci de ori mai cultivat decat Basescu, dar nu la fel de charismatic. Bine ca am avut inteligenta sa-l alegem (sigur, e o opinie subiectiva, ca intregul text).

*

Mi se pare ca traim in epoca Stalactitelor online, a sarlatanimului care se bazeaza pe charisma.

Istoria ne-a invatat ca toti marii sarlatani ai lumii – cei care au facut fraude de miliarde, sau au pacalit popoare intregi – au avut charisma si “au stiut sa te faca din cuvinte”. In epoca social media cand oricarui sarlatan i s-a oferit gratis platforma pe care sa se manifeste, am creat influenceri de nimic, conducatori bufoni si inculti, mici animalute umane care merg cu telefonul deschis prin cladiri in care nu au voie sa intre (e o mare mirare pentru mine cum oamenii aia de la Capitoliu, care aveau peste 40 de ani si se dusesera sa faca revolutie la indemnul conducatorului lor, stateau cu telefoanele deschise si filmau sa transmita live pe facebook. Sesizati aberatia situatiei? De ce mama naibii sa te preocupe sa transmiti live pe fb intrarea ta frauduloasa in Capitoliu?! Pentru glorie? Sa vada si vecinii ce tare esti tu? )

Sigur ca ni se pare ca americanii sunt departe de noi si probabil ca ii clasificam la mult mai prosti decat noi si ne consolam cu gandul ca “ai nostri n-ar face asa”. Sincer, nu sunt chiar atat de sigura ca nu i-ar putea apuca si pe ai nostri o sesiune noua de “mineriada”, aurifera sau nu, cu nebuni care sa intre ilegal in institutii ca sa faca revolutie filmandu-se live in social media.

*

 

Stalactitele sunt formațiuni care se formeaza in pesteri, in masive de sare sau in ghetari (deci medii inchise), din picaturile de apa cu un continut ridicat de minerale dizolvate sau numai din apa inghetata, cele mai frecvente minerale fiind calcarul (carbonatul de calciu) sau sarea.

Ele se dezvolta de sus in jos și atarna ca turturii pe tavanele cavitatilor subterane, fiind constructii care se folosesc de gravitatie dar sunt “un pic cu sus-ul jos, rasturnate naturii”.

Cred ca astazi traim in epoca stalactitelor umane, care pleaca de la ceva fara baza, fara radacina si speculeaza un context coborand in mediu pana la raza de actiune si de privire a omului mediu.

Avem tot mai multi sarlatani care si-au castigat notorietatea cu charisma lor , dar nefacand nimic. Iar oameni educati ii valideaza pentru ca… au audiente mari.

Doar ca in baza acestor audiente – date de charisma, in primul rand, nu de cunoastere – apar monstruozitati cum e Cumpanasu sau nenorociri din zona divertismentului care ni se par inofensive astazi dar transmit de multi ani ca se poate sa faci bani si sa FII CINEVA (subiectiv desigur, pentru ca nu esti de fapt nimic), daca faci tumbe tampite pe net fara sa ai vreo pregatire, fara sa lasi ceva constructiv in lumea ta.

Ma inspaimanta ipocrizia tuturor celor care baga bani – din publicitate sau nu – catre oameni care nu fac nimic, doar pentru ca au audienta, validandu-i si promovand sarlatania si impostura.

Suntem departe in directia promovarii imposturii, dar ne mai putem indrepta daca fiecare dintre noi alegem – ca o decizie, promisiune personala – sa promovam cu resursele noastre (financiare sau nu) macar un om integru, cu scoala pe bune, cu valori si etica, un om care munceste sustinut necautand scurtaturile, nefiind interesat sa minta pe nimeni ca sa iasa mai bine in ochii publicului.

Doar asa, prin alegerea noastra individuala, om cu om, putem crea o masa mare de manevra si putem schimba putin lucrurile. Altfel vom fi toti niste stalactite atarnatoare in natura, cu sau fara telefonul deschis sa relatam live ce ilegalitati facem.

 

2370
CC IMAX TMMi-e foarte, foarte dor…

Mi-e foarte, foarte dor…

 

Anul acesta va intra in istoriile personale, dar si in istoria omenirii. Facem cu toti eforturi ca sa fie cat mai reduse efectele pandemiei, dar realizam in acealasi timp cat de mult ne lipsesc lucruri pe care le luam inainte “de-a gata” si cat de mult inseamnau ele – de fapt – pentru dispozitia noastra, pentru mentalul nostru.

Pentru mine a fost anul in care am constientizat mai mult ca niciodata cat de important e sa “ai mintile acasa”, sa stai bine in mintea ta, fara panica si cu cat mai putin stress. A fost anul in care am inteles cat de mult inseamna prietenii (chiar si pentru mine, o persoana foarte introverta si singuratica), cat de mult inseamna sa faci o bucurie cuiva ca sa te bucuri de momentul lui/ei de bine.

A fost anul in care am inteles cat de mult ma completau pe mine ca fiinta activitatile urbane, desi nu sunt o persoana care sa socializeze mult: cat de mult completau in personalitatea mea, in educatia mea, in viata mea, activitati ca mersul la film, la teatru sau la un concert. Sau intr-un restaurant in care sa stau cu prietenii de vorba.

Nimic extravagant, nimic exceptional, doar sa-mi iau energia din intalniri si conversatii, din povestile altora.

Mi-e foarte foarte dor, de exemplu, sa merg la cinematograf. E primul an din viata mea in care pana acum – la sfarsitul lui noiembrie (si e foarte posibil pana la sfarsitul anului) – nu am mers nici macar o data la cinematograf.

Ma emotioneaza gandul amintirilor despre cum alegeam cate o zi din saptamana in care puteam fi libera spre pranz si ma duceam la Cinema City (cand stateam la Universitate, alegeam Sun Plaza pentru ca aveam metrou de la usa casei direct in cinematograf), apoi la AFI Cotroceni sau la Park Lake.

Mi-e dor de zilele in care faceam excursie intr-o sala de cinematograf in alta, intr-un tur de 3-4 filme intr-o singura zi de week end, incheiata uneori cu o cina la VIP Park Lake.

Pot sa vad zeci de filme acasa, dar imaginea pe un ecran cat un etaj de bloc, sunetul exceptional si energia din sala a oamenilor care se uita cu tine la film (fie ca-i stii, fie ca nu) e un mix dupa care ravnesc foarte foarte mult.

E bizar cum suna, dar “ma doare ceva in mine, in suflet” ca nu am fost intr-un an de zile nici macar o data la cinematograf (nici macar la un festival de film sa vad filme pe ecran mare, la cinema), iar pentru mine, filmul si unii oameni care lucreaza in domeniu inseamna ceva foarte personal, parte din viata mea.

Am prieteni care si-au lansat filmele in online, pentru ca nu se poate la cinematograf, am regizori preferati care au lansat filme geniale pe care nu le-am vazut inca pentru ca vreau sa le vad pe ecran mare in conditii exceptionale.

Sigur ca sunt probleme mai importante in tara, chiar si eu am probleme mai mari decat ne-mersul la cinematograf, dar cand ti-e greu te agati de intamplari care-ti fac bine ca sa te motivezi sa mergi mai departe.

Perioada asta m-a invatat mai mult ca niciodata asta. Poate ca nu m-am vazut cu prietenii mei, dar am avut grija sa vorbesc des la telefon cu ei si sa le trimit cu Uber mici daruri, sa le fac mici bucurii.

Si de Sarbatorile acestea, am sa le trimit printre alte daruri si cate un voucher la Cinema City ca o promisiune ca atunci cand viata noastra va reveni la normal vom merge inapoi la film, ne vom scufunda nu doar in fotoliile cele mari, ci si in povesti. Si vom fi impreuna, vom comenta cate o secventa, ne vom bucura sau speria la altele, dar vom trai impreuna o emotie si o energie pe care doar cinematograful o poate intermedia.

Cum ziceam, mi-e foarte foarte dor sa merg la film la cinema, atat de dor ca ma incarca si ma bucura putin fie si doar anticiparea gandului ca vom merge impreuna din nou, ca e o promisiune prin voucherele pe care le trimit … e un gest mic, dar e ca o promisiune pentru mine.

Daca vreti si voi sa va faceti promisiuni cu prietenii ca o sa mergeti la anul la film impreuna, puteti sa va luati vouchere de aici. (https://www.cinemacity.ro/static/ro/ro/gifts)

cinemacity diner cinemacity

2816
casa ronald8845 – Familie. Doneaza 2 euro pentru a tine familiie impreuna in Casele Ronald-

8845 – Familie. Doneaza 2 euro pentru a tine familiie impreuna in Casele Ronald-

De cativa ani, in ajung de Sarbatorile de Iarna merg la Casa Ronald de la Spitalul Grigore Alexandrescu.

Fundatia pentru copii Ronald McDonald care are aceasta casa organizeaza o cina pentru parintii care locuiesc acolo pentru ca au copiii internati de saptamani bune in spital si nu-si permit sa stea la hotel sau n-au rude in Bucuresti. Eu nu fac mare lucru, nici nu prea mananc – desi Nicolai Tand care le gateste are intotdeauna preparate minunate – eu (si uneori si colegul Edi) facem antren si voie buna, ne mai jucam cu cate un copilas care doar merge la tratament in spital, dar sta in casa, mai incurajam parintii.

Anul acesta nu se va intampla aceasta intalnire. Dar am sa fiu cu toate gandurile bune catre familiile de acolo.

Cum anul acesta nu se mai intampla nici ziua cu vedete care vand produse in restaurantele McDonald’s ca sa stranga bani pentru fundatie. Nu se poate, din cauza de pandemie.

Dar viata merge mai departe, oamenii din casele Ronald de la Bucuresti si Timisoara continua sa locuiasca gratuit alaturi de copiii lor chiar si in conditii de pandemie, in plus Fundatia a inceput sa construiasca o Casa Ronald si a lasi.

Si va scriu acum pentru ca, in conditii speciale, Campania anuala de strangere de fonduri care ar fi fost in cutiile de la case din restaurantele McDonald’s s-a mutat in online cu o donatie prin SMS.

Scrieti FAMILIE LA 8845 si donati 2 euro pentru a ajuta familiile aflate in necaz care gasesc alinare in aceste case pentru ca stau foarte aproape de copiii lor, in curtea spitalelor. Si ajutam si la constructia inca a unei case in zona care nu e  acoperita acum, in Moldova, la Iasi.

Campania e pana pe 22 noiembrie  si mai vin bani catre fundatie si din comanda unui Happy Meal, de exemplu.

casa ronald

Mai stiti cand in lockdown in aprilie, cand era absolut totul inchis, McDonald’s a decis sa dea gratis mic dejun oricui trebuia sa mearga la munca la 5-7 dimineata?!

Sau cei 60.000 de euro donati pentru noua sectie de ATI de la Ana Aslan ca sa fie suport in pandemie?

Si banii donati de fundatie pentru repararea si dotarea sectiei de copii de la Spitalul Judetean Constanta?

E frumos sa dam si noi ceva inapoi. Cred ca in vremurile acestea, singurul lucru care ne poate face bine e sa ne ajutam unii pe altii, sa fim empatici si sa avem vorbe si fapte bune pentru cei din jur.

Casele Ronald au gazduit gratuit in 22 de ani zeci de mii de familii aflate in situatii disperate pentru ca le erau copiii bolnavi. Fundatia Ronald McDonald a ajutat la cazarea in strainatate la alte spitale de copii a unor familii de romani care erau, la fel, in mare necaz.

Ajutorul de genul acesta, in vremuri in care ti-e greu, e nepretuit. Noi dam 2 euro, daca decidem sa ajutam dar in realitate inseamna imens pentru o familie care ramane impreuna in conditii grele: un copil bolnav care-si vede mama zilnic langa el in spital ca sa-I acorde sprijin, o mama care beneficiaza de consiliere si sprijin in orele in care nu e cu copilul sunt lucruri nepretuite.

2 euro cu Familie la 8845.

Aici e o poveste despre una dintre experientele mele in casa Ronald McDonald din anii trecuti, O intalnire cu parintii care locuiau in 2018 acolo.

Sunt foarte atasata de acest proiect. Il stiu de multi ani, stiu copii care au fost ajutati in Romania sau trimisi in strainatate, stiu ca au salvat la propriu vieti in 22 de ani si au tinut multe familii impreuna.

De asta va rog sa donati.

donatie bazavan

1801
bazavanCum a schimbat social media reputatia oamenilor. Cazul doctorului Vlad Ciurea

Cum a schimbat social media reputatia oamenilor. Cazul doctorului Vlad Ciurea

Am pus pe facebook acum cateva zile o postare ca urmare a unui interviu pe care il vedeam la Digi TV in care un neurolog explica efectele asupra psihicului, dar si fizicului din cauza izolarii si a stirilor grave despre pandemie.

 

Cum ma aflu in zona de risc, stau mult prea mult in casa chiar si pentru o introverta ca mine, asa ca am ajuns de ceva vreme la medici importanti care mi-au spus lucrurile pe care le spunea medicul la tv.

Despre influentarea echilibrului la deplasare, a poftei de mancare, despre depresii, migrene, dureri lombare si alte lucruri care afecteaza acum o importanta parte a populatiei.

M-am gandit ca sunt oameni care poate nu au avut deschiderea ca mine (nici experienta mea cu diverse probleme medicale) si nu au mers la medic sa inteleaga ce se intampla cu corpul si mintea lor in acesste zile si voiam sa postez partea de simptomatologie pe care o anunta medicul ca sa inceapa sa inteleaga oamenii despre ce e vorba cu ei.

Numai ca viata mi-a rezervat o foarte mare surpriza.

Medicul s-a dovedit a fi ceva cumplit in experienta cu pacientii, desi e renumit ca referinte pe oriunde ii cauti numele. La postarea mea au inceput sa comenteze oameni care au avut experiente directe carora le-au murit copiii sau parintii operati de acest medic si, ceea ce a fost si mai socant pentru mine, carora medicul le-a cerut explicit spaga, in bunuri, in bani.

Medicul se numeste Vlad Ciurea, aici e postarea.

 

f f tare interviul de la Digi tv cu Alexandru-Vladimir Ciurea, un mare neurochirurg, despre cum ne putem ajuta mintea si…

Publicată de Cristina Bazavan pe Luni, 16 noiembrie 2020

 

La momentul respectiv m-am gandit daca sa sterg postarea pentru ca promova un nume care, din marturiile oamenilor, era un monstru. Dar n-as fi vrut pentru nimic in lume sa se piarda acele marturii.

Oamenii in suferinta au avut puterea sa puna in spatiu public povesti despre rani emotionale cumplite si nu as fi vrut sa le sterg. Am editat postarea initiala, trimitand cititorii la comentarii specificand ca omul nu e deloc ceea ce pare.

Dar intamplarea, care la cateva zile distanta ma macina in continuare, m-a facut sa ma gandesc la influenta in bine a social media: mizerabilii nu se mai pot ascunde. Va exista intotdeauna undeva o insiruire de marturii despre mizeriile pe care le face un om si depinde doar de cei care intra in contact cu el sa aleaga daca il valideaza sau nu.

Puterea social media are si revers desigur – pentru ca pot aparea minciuni coordonate prin postari platite tocmai pentru a distruge reputatia unui om (nu e cazul aici, am descoperit ca unul dintre prietenii mei buni a avut sora pacient al acestui medic si a murit ca urmare a unei operatii experimentale, doctorul a deschis-o doar pentru studiu, stia ca nu mai are nicio sansa copilul, dar le-a cerut oricum o spaga foate mare parintilor).

Acum ma intreb de ce nu se sesizeaza autoritatile, sau ce ar trebui sa fac eu ca sa se sesizeze. Pentru ca un asemenea medic – care acum e la Sanador – sa nu mai profeseze.

*

Despre de ce aleg oamenii sa lucreze cu mizerabili intr-o postare viitoare. Ca teasing cateva info:

Am asistat zilele trecute pe un grup la o reclama mincinoasa a unei doamne care a facut mult rau in presa girand la Romania Tv toate stirile mizerabile cu cainii care iau bani la meetinguri, cu batausii care vin in piata la meetingul din 10 august si multe multe altele.

Doamna, care nu mai are loc de munca, vrea sa predea cursuri de jurnalism (!!!!) si de public speaking (n-a vorbit in viata ei la nicio conferinta) si se duce pe grupuri unde oamenii nu stiu de activitatea reala.  Pentru ca e gratis oferta, ca sa inceapa de undeva sa pacaleasa lumea, evident ca se gasesc clienti.

Cand le-am spus celor in grup ce etica mizerabila are aceasta persoana, evident ca au fost cateva persoane care m-au certat foarte tare. Dar despre asta, poate, maine.

 

 

 

2531
doctoriCum e cand faci testul Covid19 pentru ca sunt pozitivi in jurul tau. –

Cum e cand faci testul Covid19 pentru ca sunt pozitivi in jurul tau. –

In urma cu aproape doua saptamani, un coleg dintr-un proiect a iesit pozitiv la testul covid19.

Cum si eu ma intalnisem cu el, am facut testul la mijlocul saptamanii trecute.

Scopul acestui text nu e sa dramatizez printr-o structura cu suspence si sa va spun abia la sfarsit rezultatul. Suntem negativi toti cei implicati in proiect.

Scopul acestui articol este sa va arate putin, in mod foarte subiectiv desigur, din lumea celor care sunt aproape de covid19.

 

Incepem sa fim tot mai aproape de cineva care a fost declarat pozitiv covid19

 

 Poate ca unora dintre voi inca li se pare ceva indepartat, dar cercul se strange si, pentru ca sunt multe cazuri in Bucuresti si in tara, probabilitatea sa te intalnesti cu cineva pozitiv e mare.

De asta e important sa purtam masca TOT TiMPUL.

 

In  primele zece minute cand am aflat ca e cineva pozitiv din cercul meu apropiat am fost in mega panica.

Pana am ajuns sa ne facem testul, adica dupa 24 de ore de la veste, mi-am luat temperatura de cateva ori, mi se parea ca incepuse sa ma doara-n gat, ca am si alte simptome… creierul meu o luase putin razna.

M-am linistit, apeland la bun simt si detasare si la cifrele de pe termometru. Si-am aflat ca si cativa dintre colegi mei au trecut prin faza in care simteau ca au ceva.

 

Ne-am facut testul la Medicover- Aviatiei, la cerere – nu aveam abonamente acolo – si-am un foarte mare respect si foarte multa recunostinta pentru felul in care erau organizati si s-au purtat cu noi.

Nu va descriu senzatiile de la recoltare, nu sunt placute, dar supravietuiti, treceti peste asta pana la urma daca e sa fie nevoie sa faceti testul.

Dar, cand arde camasa pe tine si stii ca esti la un pas de o boala complicata nu mai ai timp sa te gandesti si la oamenii care muncesc ca sa fii tu bine. Insa daca privim in macro, efortul acestor oameni – care sunt fiecare zi fata in fata cu virusul – e imens.

Apar in statistici ca s-au facut intr-o zi 18.000 de teste ( un numar care mi-a ramas in minte din zilele trecute). Pentru noi e doar un numar, cu cat mai mare cu atat mai bine, pentru ca arata o acoperire mare a populatiei si ne da un confort. Dar fiecare test inseamna cel putin trei oameni care lucreaza minute bune pe un flux bine stabilit: cel/cea care face recoltarea, cel/cea care face analiza si cel/cea care bate in computer insemnarile tale de pacient cu mana tremuranda de pe formularele pe care le completezi inainte de analiza ca sa stie unde sa-ti livreze testul. Toti trebuie sa faca de sute de ori intr-o zi operatiunea lor din flux din cele peste 18.000 de teste, cu maxima atentie.

Sigur ca sunt impartiti in ture si ca sunt multi oameni, dar despre ei si efortul lor nu vorbeste nimeni.

18.000 de teste intr-o zi inseamna 18.000 de oameni de toate varstele cu angoasele si fricile lor, cu istoricul lor medical. 18.000 de teste intr-o zi inseamna imens de multe ore in picioare pentru cei care recolteaza probele, in conditii de super atentie si stress.

Experienta noastra la Medicover a fost exceptionala (nu ma plateste nimeni sa scriu asta, scriu pentru ca oamenii care muncesc in partea mai putin vazuta a tratarii acestui virus merita sa fie mai mult apreciati).

Doamna care mi-a facut mie recoltarea s-a prins din primele momente ca am un istoric medical tumultuos si cu multe spaime de orice ustensila medicala. A fost extrem de eleganta si atenta in recoltare si a avut tot timpul o vorba buna pentru mine, in fiecare etapa a operatiunilor de recoltare. La fel a fost experienta pentru fiecare dintre colegi (testarea noastra s-a facut impartiti la trei persoane care recoltau)

In grupul nostru a fost si un copil de 13 ani. Au chemat pentru el o doamna pediatru din cabinet, care a vorbit cu copilul incercand sa-i inalture spaimele si sa-i faca experienta mai usoara.

Sunt sigura ca la Medicover se fac zilnic sute de teste. Noi am fost ca oricare alt cetatean, fara ncio interventie, fara nicio “comanda”speciala. Sa ai atat de multa rabdare cu fiecare om, care e ingrijorat pentru viata lui, in timp ce si viata ta ar putea fi pusa in pericol, mi se pare un gest de salutat si de apreciat din inima.

Am intrebat-o cum o cheama pe doamna care mi-a recoltat mie probele: Alina R. (nu-i pun intregul nume, pentru ca poate nu-si doreste expunere publica, dar pot sa va spun ca are niste ochi superbi verzi, pentru ca ii vedeam deasupra mastii sale)

Am cerut voie de la seful mare de proiect (o doamna foarte simpatica) sa o invit sa vada munca colegilor cand va fi publica. Ca sa-i multumim pentru efortul sau. (si voi afla si numele colegelor sale, cu acelasi scop)

Acum mai vreau doar sa va spun ca E FOARTE FOARTE IMPORTANT SA PURTATI MASCA.

Si pentru voi, si pentru cei dragi voua si pentru toti oamenii care muncesc in tot fluxul asta de diagnosticare, tratare, care sunt foarte foarte multi si sunt foarte solicitati in aceste zile, in parte din faptul ca noi nu respectam reguli.

P.S. Eu port masca, la fel si colegii de proiect. Am primit rezultatele duminica dupa amiaza, semn ca si in week end multi oameni au muncit in spatele acestui flux care ascunde spaimele noastre si ne protejeaza de un virus greu. Cred ca cea mai buna cale sa le multumim este sa nu le facem si mai multe greutati, sa respectam regulile, sa purtam masca si sa avem grija la igiena.

P.P.S. toti din grup am stat in casa pana la aflarea rezultatelor. De miercuri si pana ieri, n-a existat zi sa nu ne intrebam intre noi cum se simte fiecare, daca are cineva vreo problema.  Am un respect foarte mare pentru colegii care au avut mintea puternica si au continuat sa gandeasca mai departe chestiuni de munca, eu pana la aflarea rezultatelor m-am uitat in gol cu calculatorul pe tot felul de filme din care nu mai tin minte nimic.

3144
bazavan by galmeanuTIK TOK, VULPITA, ETICA SI DALAI LAMA  –

TIK TOK, VULPITA, ETICA SI DALAI LAMA –

Pentru cei mai multi dintre cei care nu inteleg modul meu de raportare la lucruri in viata sunt fie retrograda, fie obraznica/aroganta, fie nebuna.

Probabil ca am putin din fiecare aceste atribute, dar lumea mea e diferita de a majoritatii si nu ma deranjeaza deloc.

Spre exemplu de foarte multi ani refuz sa ma insotesc prin viata de oameni care au caractere urate. Stiu ca omul isi schimba nevoile (si poate fi simpatic si bun cu cineva care-l ajuta sa-si indeplineasca nevoile), dar odata ce a facut dovada unui caracter urat – a inselat, a facut rau voit cuiva, a furat etc – intr-o situatie extrema se va reintoarce la a face rau fara nici cea mai mica remuscare.

Cred ca se corecteaza egoismul, ignoranta, prostia, dar nu si caracterul urat.

Stiu ca frumos ar fi sa dau o a doua sau a treia sansa oamenilor care gresesc grav fata de mine, dar nu fac asta. Trec mai departe, fara reminiscente; nu port pica, nu pastrez in minte detaliile intamplarii, nu-mi bat capul cu nimic, stiu ca omul e nepotrivit pentru calatoria mea si asta e tot, nu mergem pe acelasi drum.

 

Profesional nu ma insotesc cu cei care fac lucruri care mie nu mi se pare a avea etica. Nu vreau sa am treaba cu barfitorii, cu sarlatanii profesional (care spun una si fac alta) si, in epoca internetului, nu vreau sa am de-a face cu impostorii sau “rapandulele” morale sau emotionale care ar face orice pentru notorietate.

Am refuzat de nenumarate ori sa particip la conferinte sau campanii pentru ca as fi fost in acelasi panel cu oameni care sunt impostori, care fac lucruri nepotrivite cu ceea ce inseamna pentru mine etica.

 

Am ajuns sa scriu astazi despre acest lucru, din nou si din nou, pentru ca zilele trecute am vazut pe un grup unde sunt profesionistii sau aspirantii la a fi profesionisti in marketing digital o doamna profesoara la facultate de comunicare care lauda virtutiile TIK TOK-ului si prezenta oportunitatile de afaceri pe care le puteti avea pe aceasta platforma.

Daca eu as fi fost profesoara, as fi inceput prin a le spune copiilor toate mizeriile legate de aceasta aplicatie. As fi facut o sesiune interactiva sa spuna fiecare care cred ca sunt mutatiile pe care le provoaca aplicatia in comportament si limbaj, nenorocirile pe care le face prin telefoanele utilizatorilor din perspectiva securitatii si intimitatii.

Apoi as fi vorbit despre cum a fost introdusa in cultura urbana – ce vedete au fost platite in campanii mari ca sa-si faca cont si sa puna continut in aplicatie. Abia dupa aceea as fi ajuns la cine isi face reclama acolo si de ce nu e bine sa incurajezi o asemenea aplicatie (imi tot vine sa spun mizerie, dar n-as fi spus asa in fata copiilor daca as fi fost profesoara) cheltuind bani in ea.

Ar fi fost un pretext bun despre ce e etic sa incurajezi in dezvoltare.

 

Doamnei profesoare i-am raspuns pe grup ca e in profilul celor care, daca ar avea putere de decizie, ar consuma banii de publicitate ai unui client la Acces Direct la emisiunea cu Vulpita pentru ca are cifre bune. Si ca eu, n-as face niciodata afaceri cu dansa.

Iar discutia de acolo mi-a amintit de o conversatie cu Codin Maticiuc despre cum e mai eficient sa intrerupi mizeriie de programe de la tv. Concluzia atunci a fost ca nu putem interzice o emisiune noi cetatenii, precum si nicio autoritate.

Eu imi doream sa fie macar mutata la o ora tarzie, si sustineam ca o televiziune care  vrea sa comunice ca are clasa si rasa, stiri de top, nu face trash tv, si ca puteau muta mizeria asta la antenna stars. Codin, mai practic, spunea ca nu trebuie sa-mi indrept acuzatiile catre realizatorii emisiunii, ci catre cei care cumpara publicitate acolo, pentru ca sustin financiar mizeria.

 

Are Dalai Lama in cartea “Beyond Religion- Ethics for a Whole World” multe ganduri minunate pe aceasta tema a eticii. Unul se refera la alegerile pe care le facem in integralitatea vietii noastre, in “forma” in care dorim sa mergem prin viata.

Zice asa: “Cred ca oamenii pot trai fara religie, dar nu pot trai fara valori interioare sau fara etica. Diferenta intre etica si religie e ca diferenta dintre apa si ceai.

Ceaiul pe care-l bem are la baza apa, dar mai contine si alte ingrediente – frunze de ceai, arome, condiment, poate zahar – adica multi alti nutrienti care-l fac mai substantial si mai util in corpul nostru si ne dorim sa-l bem in fiecare zi. Dar el, ceaiul, nu se poate face fara apa. Noi putem trai fara ceai, desi ne aduce un plus de sanatate, dar nu putem trai fara apa.

Ne nastem fara religie, dar avem o nevoie fundamentala pentru intelegere si compasiune. Nu e nevoie de religie ca sa fim fericiti, e nevoie de valori interioare, de etica pentru o viata fericita.”

 

2693
lidl-rebreanu-bucate-ca-la-carteBucate ca la carte: Cum am gatit inspirata de literatura lui Liviu Rebreanu –

Bucate ca la carte: Cum am gatit inspirata de literatura lui Liviu Rebreanu –

Anul acesta, Lidl are o campanie impresionanta pentru mine, prin asocierile pe care le face. Prezinta gama Camara Noastra plecand de la mancarea care apare in literatura romana, asociata cu scriitori despre care adolescenții invata astazi in scoala, intr-un serial denumit Bucate ca la carte.

La primul episod, care era inspirat din viata lui Ion Rebreanu, am intrat si eu in joc si mi-a placut foarte mult sa mai fac o excursie emotionala in acele vremuri, cred ca ar fi o modalitate foarte draguta de invatare si in programul Scoala Altfel. Acum vine episodul 2, inspirat din Caragiale, alta bucurie, alta poveste despre identitatea romaneasca si e frumos sa faceti acest exercitiu intr-un weekend: sa gatiti ca pe vremea lui Caragiale.

Primul episod din seria Bucate ca la carte arata ca un film de scurt metraj si chiar va rog sa va uitati la el pentru ca are o desfasurare de forte impresionanta in zona cinematografica.

Cand Lidl m-a provocat sa ma gandesc la ce as putea gati inspirata de literatura lui Rebreanu si de mancarea din acele vremuri, nu stiam cum va arata povestea lor inspirata din romanul Ion. Dar, cum ma stiti, puteam sa spun multe despre scriitor si despre declinarile in teatru sau film ale operele lui.

Rebreanu era un om absolut obsedat de munca, profund indragostit de sotia lui (Fanny Radulescu), tata a unei fetite (care era a sotiei lui, dintr-o relatie anterioara casatoriei).

Era un om care avea o foarte prezenta constiinta de sine, foarte corect si cu multe incercari in viata care sa-i fi testat etica si valorile. Oamenii epocii au comentat foarte mult, de exemplu, ca a acceptat sa se casatoreasca cu o femeie care avea deja un copil, fiind considerat imoral in acea epoca.

Scrierile lui vorbesc mereu despre dreptate, separa ce e bun de ce e rau si personajele au constiinta de sine, isi pun intrebari despre ce e bine si ce e rau, au o viata interioara foarte bogata.

Va rog mult sa vedeti Padurea Spanzuratilor la Teatrul National, in regia lui Radu Afrim, unde personajul lui Apostol Bologa e interpretat de doi actori, Alexandru Potocean si Marius Manole, Manole fiind constiinta cu care Bologa dialogheaza cand se afla in cumpana. E cea mai actuala dintre “citirile” lui Rebreanu. E socant sa vezi ca in continuare ne aflam in situatia de a lupta noi impotriva celor din familia noastra (urbana sau nu); iar anii din urma, cu multele dispute politice, ne-au aratat asta profund pe pielea noastra.

Ce m-am gandit sa pregatesc inspirat de epoca in care a trait Rebreanu, luand in calcul ca era nascut in Bistrita (deci avea influente ardelenesti) si ca era un om cultivat, rafinat si cu adevarate valori romanesti?

Cum ma stiti, am extrem de putin timp liber, dar mi-a placut foarte mult provocarea si faptul ca pot sa vorbesc despre Rebreanu altfel, asa ca am ales sa gatesc dupa cum urmeaza.

Mamaliga cu Urda si Smantana

mamaliga cu urda

Un Tartar de legume cu Cas afumat, branza maturata de oaie si cas impletit ardelenesc (toate branzeturile sunt din Camara Noastra)

tartar

cas visinata

Sarmale de porc cu afumatura, servite cu iaurt sau smantana, dupa preferinte.

sarmale smantana crop

Evident, daca tot am ajuns la Lidl pentru cumparaturi am cumparat si fursecuri de mai multe feluri si ceva rulada cu mac din Camara Noastra. Nu se mancau pe vremea aceea (la 1920), placinta cu mere era desertul epocii, dar…. Rebreanu, ca si mine (e singura asemanare, va asigur, domnia sa era un geniu), era un foarte mare iubitor de cafea… Si un fursec cu aroma de lamaie sau o rulada cu umplutura cu mac sunt minunate la o cafea dimineata.

desert

Cateva precizari pentru cum am pregatit masa, ca sa pastram adevarul istoric.

Nu m-am apucat eu sa fac sarmalele (nu am timp si nici nu stiu), dar am un obicei al casei cand vrem sarmale. Le luam de-a gata preparate chiar din Camara Noastra, dar adaug varza murata separat pe care o fierb cu sunca afumata (acum cu Kaizer Taranesc din Camara Noastra) si pe ultima suta de metri adaug si sarmalele in oala sa mai fiarba putin.

 

Tartarul de legume e o reinterpretare a salatei de legume (rosii, castraveti, ardei gras, putina ceapa si putin morcov, toate aromatizate cu ulei de masline si mirodenii, lasate sa se patrunda aromele). Aceasta versiune am mancat-o in Transilvania si mi-a explicat doamna care a gatit ca e felul in care ea isi pacaleste copiii sa manance legumele. E o salata foarte gustoasa, pentru ca se intrepatrund toate aromele foarte bine daca e lasata o ora sa se “odihneasca”. Plus ca se face foarte usor: nu va imaginati ca am stat sa tai marunt toate legumele, le-am pus intr-un mixer si le-am maruntit usor si rapid.

sarmale camara noastra

Tot pentru adevarul istoric, visinata din Camara Noastra exista in casa :), precum si vasele de inspiratie populara. Sunt autentice, de la Muzeul Taranului Roman.

 

Mie mi-a placut foarte foarte mult sa ma joc de-a “masa lui Rebreanu”, dar Lidl va invita pe fiecare sa faceti acest joc si va ofera multe premii. Saptamana viitoare urmeaza episodul 2 din serie de unde puteti afla mai multe secrete culinare povestite de Caragiale, in operele lui. Cred ca e un exercitiu foarte placut pentru familiile cu copii, o sansa sa se uite altfel la ceea ce invata la scoala.

Ce trebuie sa faceti? Cumparati de minimum 50 de lei si cel putin un produs Camara Noastra.

Inscrieti codul unic de pe bonul fiscal pe surprize.lidl.ro/camaranoastra, intre 01 – 30 iunie 2020.

Premiul cel mare este de 3000 de euro sau un tur culinar al Romaniei. Pentru mai multe sanse, urmariti povestea din episod si ajutati la pregatirea bucatelor, totul pe surprize.lidl.ro/camaranoastra

 

2902
bazavan cafenea(Personal) My mantra: Sa am intelepciunea sa aleg corect. Sa fac bine in jurul meu. –

(Personal) My mantra: Sa am intelepciunea sa aleg corect. Sa fac bine in jurul meu. –

Vorbeam zilele trecute cu un prieten la telefon despre puncte tari si puncte slabe in personalitatile noastre si m-am trezit povestind  despre ce gandesc de mica in chestiunea supravietuirii, mod de gandire pe care – mai tarziu – l-am descoperit in strategiile sportivilor.

Am inteles relativ repede ca nu o sa fiu la masa bogatilor pentru ca vin dintr-o familie mult prea modesta si e fara sens sa vorbim despre lux cand eu am stat la casa cu wc-ul in curte in primii 3-4 ani de viata. Sau cand am facut iarna in 2 ani din scoala gimnaziala cu acelasi pulovar gros, foarte gros, din lana toarsa mare, tricotat de mine, pe post de haina (se mai uda, il puneam pe calorifer sa se usuce si il luam a doua zi peste uniforma pana la scoala).

Luxul tine de educatie, inainte de orice, nu de bunurile pe care le detii, iar eu n-am avut educatia aceasta deloc – sigur am invatat sa mananc cu furculita si cutitul, dar ai mei aveau alte probleme in viata, nu auzisera ei de obiecte de lux care valoreaza cat salariul lor in toata viata.

Am inteles la fel de repede ca nu sunt o frumusete rapitoare si n-am sa pot specula niciodata frumusetea intr-un beneficiu personal. Nu e o tragedie, ce sa vezi, e la fel ca si cu inaltimea, am 1.55m si atat o sa ramana. Ma rog, chiar o sa ma scad cu timpul ca se taseaza coloana vertebrala si gravitatia isi spune cuvantul.

Am inteles foarte repede ca nu are sens sa ma vait pentru ce nu am, ci ca trebuie sa pun in valoare si sa cultiv ce am. Si m-am pus pe citit, pentru ca singurul meu atu era creierasul.

Astazi un sportiv ca Simona Halep (care nu era nascuta pe vremea cand ajungeam eu la aceste concluzii) nu se concentreaza sa loveasca mai puternic decat o jucatoare care are 2 metri inaltime si dublu greutatii sale, ci isi doreste sa o alerge mai mult ca sa-si creeze brese in atuurile adversarei.

Asa am facut si eu de mica, pe limba mea, in felul meu. Pe supravietuire.

Astazi nu sunt nici la categoria saraci, as mania pe doamne doamne daca as spune asta, dar nu sunt nici la masa celor bogati. Mi-e bine asa cum sunt si stiu ca ceea ce am facut a fost realizat pe fortele si mintea mea.

Am si eu momente ca oricare alt om cand sunt in deriva, dar nu din cauza lucrurilor pe care ar fi bine sa le detin ci pentru ca de multe ori nu am raspuns la intrebari de genul: “Construiesc si eu ceva util pentru cei din jur? Las si eu o urma decenta prin viata?”

Astazi, mantra mea de dinainte de fiecare moment de meditatie si rugaciunea mea la culcare e “ sa am intelepciunea sa aleg corect. Si sa fac bine in jurul meu”.

Si de fiecare data cand aud un prieten care spune ca nu are cutare sau nu poate nu stiu ce, incerc sa-i amintesc sa se concentreze pe ce are, pe atuurile lui, sa si le asume si se foloseasca de ele ca sa mearga mai departe.

Si, daca pe drumul asta, poate sa faca si ceva bine in jurul lui, toata lumea e castigata.

  • Am scris randurile acestea poate va ajuta in momentul in care sunteti prea absorbiti de ce aveti nevoie, uitand sa apreciati ce detineti deja.
3790
cirese europa fmCe am invatat de la Europa FM. Amintiri la 20 de ani de EFM –

Ce am invatat de la Europa FM. Amintiri la 20 de ani de EFM –

Azi Europa FM implineste 20 de ani. Acum 20 de ani eram in mega vrie si stress si pret de niste ani, cum venea inceputul de mai, eram disperata sa se faca ciresele pentru ca aveam o campanie pentru EFM si trimiteam cosuri de cirese catre multi oameni. Nu erau o avere ca acum:)

Pentru ca eram f f tanara la momentul muncii pentru Europa FM si pentru ca aveam responsabilitati multe – eram brand manager si responsabilul cu marketingul (am avut bugete mari in grija pentru ca era lansarea si erau investitii serioase), anii de Europa FM m-au consumat teribil fizic si emotional, dar m-au si invatat multe despre viata.

M-a invatat ca rasa si clasa nu se cumpara cu bani.

Asta e o lectie pe care am primit-o fara sa stie, de la directorul de atunci al EFM, Dan Ghibernea, de departe cel mai cultivat, mai citit si mai rafnat dintre cei care au condus statia. Avea educatia de acasa, din aceea de burghez intelectual, si lua decizii cu stil, cu substanta.

 M-a invatat sa ma feresc de oamenii cu interese.

Eram mica, aveam mai multa influenta si putere decat puteam eu intelege (eram preocupata sa-mi fac treaba care era foarte multa, nu sa stau sa inteleg ce putere aveam), si pentru ca ma aflam in aceasta ipostaza imi cautau multi prietenia.

Nu stiu daca prea multa munca si consticiozitate (modelul tocilar) m-au impiedicat sa cad in plasa linguselilor, sau daca pur si simplu asa era felul meu. Dar sunt foarte multumita ca atunci am invatat sa ma feresc de oameni.

Mi-a consolidat o prietenie cu Zaff (George Zafiu, cum il stiu cei mai multi) care o sa stea in picioare multi ani.

Am lucrat impreuna si in perioada de pre efm cand pregateam lucruri, eram amandoi ca doi pui de gaina care asimilam multe informatii de la sefii nostri francezi care erau pe post de closca.  Dar am muncit amandoi cu super onestitate si super mult suflet, desi si el avea putere si influenta si a schimbat mult din muzica ro in anii aia. Stiu ce ne invatau francezii, stiu ce discutam noi din birourile vecine, stiu cum luam deciziile incercand sa respectam regulile pe care le invatasem si cum ne tineam de promisiunea de a fi corecti.

Anii aia de multa munca si multa scoala la locul muncii, si pe la Paris,  au insemnat mult. Viata ne-a dus pe fiecare pe multe drumuri, dar pentru mine – pt cat ne-am chinuit noi in anii aia de munca, am muncit cu pasiune, dar foarte foarte mult – Zaff e fratele meu. Si de oricate ori ne-am mai certat pe drum in anii astia, ca am mai avut si noi decizii diferite, ne-am respectat si am mers mai departe.

M-a invatat sa nu-mi las niciodata toate ouale intr-un cos. Si in viata sa merg independenta profesional.

Nu mai stiu cum am ajuns la concluzia asta, dar cand am plecat de la EFM, absolut epuizata, mi-am promis ca nu voi depinde niciodata de cineva profesional. Nu depindeam nici in EFM, dar cred ca francezii mi-au dat incredere in mine sa “be brave”, cum imi zicea seful meu direct, Frank Lanoux de fiecare data cand pleca inapoi la Paris, dupa o saptamana de traininguri si strategii.

 

M-am intors la EFM dupa plecarea din 2004, de doua ori, de fiecare data pentru ca m-a rugat Zaff sa-l ajut cu ceva. De fiecare data l-am enervat cumplit pe Zaff cu deciziile mele legate integritate si etica. S-a obisnuit cu mine stie ca sunt “nebuna” si fac doar ce cred ca e corect si etic, si ca nu ma insotesc in drumul meu decat cu oamenii cu care impart aceleasi valoari.  De fiecare data mi-am promis ca nu ma mai intorc alta data. :) Sper sa ma tin de promisiune de data asta. Si sa nu mai mai roage Zaff vreodata ceva legat de EFM. :)

2051
tvDespre actori in social media – cu dus si intors. Cumpara cineva emisiunile aparute? Ii mai ia vreun regizor pe actorii care s-au mascarit prea mult?

Despre actori in social media – cu dus si intors. Cumpara cineva emisiunile aparute? Ii mai ia vreun regizor pe actorii care s-au mascarit prea mult?

Ma tenta sa scriu aceste randuri pentru urban.ro, dar incercam sa pastram acest site cat mai curat, cat mai fara judecati si opinii personale, asa ca scriu aici.

Emisiunea de pe youtube a lui John Krasinski, Some Good News, o inventie in gluma pentru vremea de izolare, filmata de acasa de fiecare dintre invitati, cu telefonul, a fost cumparata de Comedy Central Production si va fi transferata pe tv. In noua versiune, Krasinski nu va mai fi prezentatorul dar va avea un rol permanent.

Vestea m-a facut sa ma intreb daca exista vreo televiziune in Romania care sa-si poata permite sa cumpere cateva dintre productiile care au aparut in online si la noi in vreme de izolare.

Miejii Noptii cu Bobonete si Costi e o emisiune care desi pe format-ul – do it yourself – a respectat standardele unei productii late show si a confirmat ca are audienta, fara sa aiba platforma de promovare a unei televiziuni.

Sigur ca baietii au lucrat ca la carte pentru ca au citit cartea asta cu productiile tv, au avut producator, un prieten a mai scris dintre glume, si-au pregatit rubricile in fiecare emisiune si au avut sedinta de redactie.

Isi gaseste emisiunea aceasta locul la ProTv? Baietii au facut-o cu bani de acasa. Practic gratis ca oricum n-au incasat niciun ban pe ea.

 In aceeasi categorie intra productiile de interviu ale lui Bartos, sau de coveruri dupa cantece celebre… Cu un script gandit in avans, cu detalii pe care niciun jurnalist nu le-ar sti pentru ca se bazeaza pe relatia lui directa cu subiectii, interviurile lui Bartos arata, intr-un format de divertisment o parte din personalitatea unor actori si cantareti cum nu vedeti la tv.

E de departe mai bun decat majoritatea interviurilor de la tv – in primul rand are avantajul timpului ( sunt mai lungi interviurile decat in orice emisiune cu vedete de la tv), in al doilea rand are avantajul “relaxarii pe net”; oamenii vrobesc de acasa de la ei si nu sunt atat de formali ca la tv. Sigur, sunt in continuare profesionisti constienti de imaginea lor publica si sunt atenti la ce haine au, cum le sta parul etc…

 

Si tot pe linia asta e emisiunea lui Marius Manole si a Ilonei Brezoianu – welcam us in our home . Au inceput in joaca, se mascareau ei intre ei, apoi au ajuns la un format, au invitati, sub pretextul glumelor discuta si lucruri serioase.

Ar fi un minunat late night show de week end…

Poate Antena 1 sa cumpere o asemenea emisiune? Spun acum antena pentru ca Ilona joaca in serialele acestui post tv, dar si ca sa fie in balans cu protv pe care l-am mentionat mai sus.

 Oricum ar fi isi permite o televiziune din Romania sa ia una dintre aceste productii?!

Piata exista, publicul le vrea… s-a facut deja focus grupul, avem rezultatele… dar banii sunt? Sau interesul?

 Pe de alta parte, ca sa mentionez putin si partea mai putin placuta a experientelor tinerilor actori in social media, o remarca venita dn conversatii private cu oameni din industrie: casting, productie, regie.

Daca actorul se mascareste la nesfarsit pe youtube sau pe Instagram pentru ca asta i se pare cel mai usor sa faca, va mai fi luat el vreodata in calcul la casting de un regizor ca Mungiu, Puiu sau Porumboiu pentru un rol dramatic, complicat si sofisticat?

Imi povestea un domn regizor, premiat international, cum ii e greu sa gaseasca o actrita tanara (de varsta liceului, sau sa poata sa joace in acea categorie) care sa nu faca mutrite de “Instagram” sau tik tok… care sa nu se fi imbibat de atitudinea cu care ai succes la prima mana in social media.

Sunt copii care au crescut in epoca digitala, care traiesc jumatate de viata in Instagram sau tik tok de acolo isi iau validarea, dar e oare e potrivita cand vrei sa fii actor?

N-am raspunsuri, evident…. Dar sunt ganduri pe care le las aici pentru cine are ochi de vazut si timp de gandit pe termen lung pentru cariera sa.

 

 

 

 

 

 

1937
bazavan cotroceni cafenea webJurnal de izolare – scoici, prieteni, interese si o carte de scris –

Jurnal de izolare – scoici, prieteni, interese si o carte de scris –

Teoretic mai avem doar o saptamana de izolare, pentru mine probabil ca nu se va schimba prea mult pentru ca recomandarile medicilor in cazul meu sunt sa stau cuminte in casa cat mai mult. Voi face insa plimbari mai lungi dimineata si o sa ma duc la orice alimentara vreau fara declaratie, ceea ce ma bucura.

Sunt norocoasa pentru ca munca mea poate sa fie de acasa, desi am prieteni care vor incepe in cateva saptamani filmari pentru un lung metraj si am sa ma duc cateva zile la ei.

Mindsetul tuturor e ca de joi , 15 mai, gata… ne intoarcem la viata noastra, sa facem bilantul cu ce a fost in aceste 2 luni. Nu va fi la fel, avem in continuare f f multe locuri inchise, foarte multi oameni care nu au job, foarte multi artisti care stau acasa si isi dramuiesc banii… in cateva saptamani vom intelege cum s-a schimbat lumea noastra si cat de dramatice sunt efectele economice.

 

Oricum, daca e sa fac un bilant al celor 9 saptamani jumatate de izolare – pentru mine, genul de persoana in care nu urla sociabilitatea si dorinta de intalniri mondene, nu a fost o mare suferinta.

Mental, gandul ca nu am putut sa ies in parc si sa stau la soare, masina politiei care trece in fiecare dimineata la 9 si putin si se aud mesaje prin megafon ca si cum am fi intr-un  mare lagar, imposbilitatea de a ma duce la ce alimentara sau piata vreau, au fost disconfortul meu.

In imaginea  macro a lucrurilor, problemele mele sunt un mic moft, un rasfat…

 

Dar izolarea aceasta a fost un filtru minunat pentru prieteni si prietenie.

Inainte nu vorbeam la telefon decat strictul necesar, informatiile de baza care trebuiau comunicate intr-o conversatie, in aceste saptamani am vorbit ore la telefon… despre structuri de scenariu, despre etica in arta, despre comercial in televiziune si cum pot fi amendate emisiunile mizerie… si acestea sunt doar o ramura a conversatiilor pentru ca am vorbit si despre microbiologie, retete, psihologie, buddism, meditatie, respiratie, exercitii care corecteaza diverse probleme ale corpului…

Una dintre cele mai frumoase amintiri din aceasta izolare e legata de conservele cu soici marinate.

Am scris o reteta cu supa de scoici usor picante (aici) pe care o fac si cum preferatele mele pentru aceasta supa sunt scocile care sunt 3 la set la 10 ron, in gama SolMar de la Lidl care apare doar in saptamana iberca. Pandesc saptamana aia tot anul si cand a inceput izolarea m-am gandit “hai ca nu aveti ibericii acum, hai nu” pentru ca cel mai apropiat lidl e la 3, 5 km de mine… iar langa casa mea la 300m e cel mai mare Kaufland, deci nu intram la stricta necesitate pe declaratia de deplasare.

Luni dimineata mi-am facut curaj si plan sa merg la lidl, a doua zi dupa lansarea saptamanii iberice, marti; m-am organizat cu masina, tot. Doar ca pe la pranz au inceput sa sune telefoanele de la diversi prieteni “cobori si tu putin in fata blocului sa-ti dau ceva?”… rand pe rand am primit scoici cat pentru tot anul:) si cum trece perioada asta grea facem supa la cazan si o petrecere pe balcon. Le multumesc din suflet tuturor, nu le pot scrie numele unora ca-s celebri, asa ca spun doar ca gandul vostru bun o sa ma insoteasca de cate ori o sa mananc supa asta de acum inainte.

scoici solmar

O alta amintire in partea opusa a prieteniei vine de la o persoana cu notorietate pe care de-a lungul timpului am ajutat-o cand i-a fost greu si am simtit eu ca un sprijin emotional ar face diferenta.

Aceasta persoana care nu ma cauta niciodata sa ma intrebe ce mai fac, in primele zile de pandemie mi-a lasat un mesaj manifestandu-si ingrijorarea fata de cum ma protejez facand referire la problemele mele de sanatate. Am raspuns uimita, cu ganduri bune si… in urmatoarea secunda mi-a cerut ceva, o favoare care avea legatura cu expunerea publica…

Inca mai sunt socata ca sunt naiva si cred ca unii oameni se pot interesa de tine fara sa vrea ceva la schimb, desi in atatia ani de joburi care asigura expunere publica am vazut multe, foarte multe – de la zambete si false prietenii pana la intentia de spaga sau amenintari :)

Altfel, in dreptul meu… au inceput sa apara efectele colaterale.

Orice atingere de un aparat electric inseamna si o descarcare electrica, la fel si cand trec pe langa planta zanzi (un fel de ficus cu frunze mai mici si multe multe ramuri), plec cu hartiile lipite de degete prin casa.

E clar ca sunt incarcata electromagnetic si ca ar trebui sa merg mai mult desculta pe pamant, dar unde sa fac asta cand trebuie sa dam cu subsemnatul pentru o plimbare si ne dezinfectam orice lucru cu care iesim afara?!

E in plan sa lucrez in balcon in ghivecele cu flori sa plantez niste rasaduri, poate se va rezolva o parte din problema.

 

Muschii mei o iau razna in jos. Ma doare spatele, incep sa am echilibru precar la mersul cu ochii inchisi si altele mici schimbari. (execitiul de a masura mersul cu ochii inchisi este din experienta cu kineto)

N-am fost vreo sportiva nici inainte de izolare, dar acum sunt… varza. Incerc sa compensez cardio si mentinerea activa a muschilor spatelui cu 5 minute de dans pe un cantecel dimineata (cel mai adesea Relax, take it easy – Mika, sau Memories – Maroon 5), fac cateva genuflexiuni, niste exercitii geniale pentru relaxarea muschilor gatului si cateva abdomene. Dar… e nevoie de mult mai mult. Abia astept sa nu mai dam cu subsemnatul pentru iesirile din casa. Voi fi dintre cei care la 7 dimineata sunt pe strada la plimbare. Probabil ca voi arata ca un astronaut, cu masca si, poate viziera, dar macar voi iesi.

Exercitiile absolut minunate pentru umeri si gat


In saptamanile astea am scris multe multe ore – cele mai multe pentru urban.ro, am citit putin – 3 carti destepte , una cu Wikipedia alaturi ca nu intelegeam nimic din referintele la business –urile mentionate acolo. Am facut doua dintre cursurile de la MasterClass si m-am apucat sa invat italiana. (am sa scriu separat despre carti)

Cum prevad ca in ceea ce ma priveste pana in septembrie va fi izolare, mai lejera dar va fi… mai am multe de facut, de scris, de invatat.

Perioada asta mi-a aratat inca o data ca felul meu este sa fiu ocupata. Am petrecut si zile fara sa fac nimic, dar maximum una pe saptamana, in restul timpului am avut ceva de facut pentru ca mi-am gasit eu ceva de facut.

Si am fost pe linia dintre “e util ce fac, bucur niste oameni, le creem o oaza de bine” si “nu conteaza oricum nimic, suntem musculite de vin care se invart prin casa”.

Si m-am apucat sa lucrez la o carte.

 

 

 

 

2047
supa scoiciBucatarie pe repede inainte: Supa usor picanta cu scoici

Bucatarie pe repede inainte: Supa usor picanta cu scoici

Am povestit pe facebook cum pandesc  saptamanile tematice de la Lidl pentru niste scoici picante marinate din care fac depozit ca sa fac o supa care imi place foarte mult si imi aduce aminte de un loc din Mangalia, Cazemata lui Nicu, unde e cea mai buna supa cu scoici pe care am mancat-o vreodata.

Cu scoici aduse de pescari, bucatareasa e nevasta de pescar, femeie super simpla. Ultima data cand am fost la Cazemata lui Nicu m-am dus la bucatarie sa-i transmit complimente si sa-i spun ca merg in week end-uri la Mangalia de cateva ori pe an si ca eu sunt cea care cere la borcan supa, sa o mai aduc si acasa:)

Am aflat cum se face si, desi poti sa o faci cu orice scoici (midii), mie imi place sa o prepar cu scoici marinate usor picante, cele din gama sol mar de la Lidl care apar in magazine in saptamana iberica:)

supa scoici

Ce ne trebuie:

2 morcovi, o ceapa mare sau doua mici, telina (eu folosesc apio – 4 petale/ramuri, pentru ca am mereu acasa pentru sucuri), un ardei gras, o felie de lamaie.

Suc de rosii, scoici o conserva sau doua, daca gatiti pentru 2 sau 4 persoane. (daca scoicile nu sunt picante, e nevoie si de f f putina boia iute)

 (e o supa “groasa”, adica in farfurie ajung simultan multe legume, nu doar scoici)

Eu n-am rabdare sa toc marunt marunt legumele si le pun intr-un mixer in jumatati, cu tot cu lamaia; le ametesc in mixer, ies maruntite si scap in 2 minute.

Se pun pe foc in oala de ciorba cu putin ulei si se lasa la calit ca la orice ciorba. Apoi se adauga sosul de rosii, apa, si boia picanta (cat mai putina, doar pentru savoare, dar daca aveti deja conserva picanta nu mai e nevoie) , sare daca simtiti nevoia, eu ma multumesc doar cu sarea din conserva in care au fost preparate midiile.

Cand au fiert legumele, se adauga midiIle. ATENTIE, MIDIILE NU TREBUIE SA FIARBA MULT PT CA SE INTARESC!

Punem midiile cat au fiert legumele, le lasam cu totul pe foc inca maximum un minut, iar cand am oprit focul, acoperim oala cu un capac si o lasam 10-15 minute ca sa se intrepatrunda aromele.

Cand sunt in varianta de rasfat maxim, mananc aceasta supa cu paine prajita in unt (pun intr-o tigaie de teflon putin unt si apoi paine toast pe care o prajesc usor pe ambele parti).

*

Sa nu credeti ca am pregatit de ieri pentru azi aceasta supa, ca sa fac fotografii de ilustrare. Aveam fotografii in telefon de la o precedenta gatire pentru ca e o supa care se pregateste des in casa mea, avem multe tipuri de midii acasa.

Nu e o supa scumpa – conservele in cauza de la lidl sunt in pachete de cate 3 si costa pachetul pana in 10 ron, iar legumele pentru orice ciorba le aveti oricum in casa.

Dar e atat de gustoasa si de fina ca mi s-a facut pofta in timp ce scriam. Plus ca are si vitamine.

 

scoici supa picanta

 

4239
bazavan tedx clujJurnal de izolare – Saptamana Patimilor – despre bunatate –

Jurnal de izolare – Saptamana Patimilor – despre bunatate –

Ce-am invatat pana acum din tot ce ni se intampla, sau ce mi-a ramas cel mai pregnant in minte, e impartit in doua: tampitii care nu inteleg nimic din ce se intampla si se cred supersoameni si n-o sa-i atinga pe ei virusul, si oamenii incredibili de buni care au facut eforturi uriase – din companii, persoane private – ca sa dea o mana de ajutor; adevaratii super oameni.

Stim ca traim in tara lui „ce faci boss” si „hai mai c…e”, stim ca avem multi mitici, multi gertzoi, multi oameni care ar face orice pentru propriul beneficiu, ca sa mai dea un tun din care sa traiasca neamurile lor , fie si pentru o saptamana sau doua, chiar daca-i infecteaza dupa aia. Romania asta o stiam din totdeauna si nu ne mai surprinde.

Dar Romania buna, altruista, care vrea sa ajute pare acum poate nu mai mare decat versiunea „boss”, dar cu siguranta mai eficienta. Sunt multe companii care au cumparat aparatura de terapie intensiva pentru spitale – care  VA RAMANE IN DOTARE si cand se va termina necazul, sunt multi oameni privati care au donat si au ajutat oamenii din comunitate. Mi se pare ca insulitele de bunatate pe care le intuiam si le mai vedeam din cand in cand, incep sa se uneasca si sa se faca o insula mai mare.

Si sper sa pastram energia aceasta a intentiei bune si cand pandemia se va fi terminat. Sper sa fi inteles ca sansa noastra, reala, la supravetuire, e sa fim buni cu ceilalti, pentru comunitate pentru ca daca ii e bine comunitatii, imi va fi si mie bine. Sa ne uitam in jurul nostru si sa vedem ca, in situatiile de viata si de moarte – ca aceasta pe care o traim – solutia nu e in individualism, ci in bunatate si grija pentru comunitate.

Ar fi un pas frumos pentru a ne mai curata de ego. Aproape ca nici nu am simti ce ni se intampla, ca devenim mai curati, mai usori – mai neatarnati de false greutati emotionale si materiale.

Zilele acestea in care oamenii se roaga si celebreaza Invierea, eu am sa ma rog in felul meu sa fim mai buni. Ar fi ca un fel de a ne naste din nou, si de a o lua de la capat mai curati; o oportunitate pe care suntem privilegiati ca ni s-a oferit in viata.

1367
bazavanSaptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

Saptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

In saptamana care a trecut s-a dus si ultima senzatie ca as putea avea liber, ca sunt intr-un fel de vacanta, pentru ca am intrat in programul de munca super intensiv. Si tot muncesc.

Dupa 21 de zile de facut acelasi lucru, orice inseamna acest lucru, creierul isi creeaza o obisnuinta, invata sa se adapteze. 21 de zile e si perioada in care pielea noastra se regenereaza (pierdem zilnic putin din stratul superior al pielii, iar in 21 de zile acesta a fost inlocuit cu totul).

Sunt – si suntem – deja alti oameni decat cei care am intrat in izolare, si psihic si fizic.

Pentru mine aceasta a treia saptamana, in care s-a dus si frica si-am inceput sa iau lucrurile cum vin, a fost una a instalarii unui sentiment de rusine si de constientizarea unor noi sentimente despre propria persoana.

*

In mine sunt doua persoane in aceasta perioada care se lupta in fiecare zi. Una foarte rationala care stie drumul si greutatile emotionale cand stai in casa pe termen lung  (in urma cu ceva ani, am avut o problema medicala si am stat mai multe saptamani in casa pe perioada tratamentului) si alta emotionala care se gandeste ca, daca ma ascund in munca si disciplina unui program zilnic, nu o sa consum emotia care vine in aceste zile si, candva, va refula in altele.

Munca mea era si inainte intr-un procent mare “de acasa”, nu simt o presiune din punctul asta de vedere. Plus ca am foarte mult de munca. Scriu zilnic cam 10 ore pentru proiectele mele din online. Am o disciplina a lucrurilor pe care le fac zilnic de multi ani (de la trezit la 5 si incetat munca la 19.00 pana la o lista cu lucruri de rezolvat zilnic, personal administrative si de job). Dar in perioada aceasta ceea ce ma deviaza de la ce fac sunt problemele conexe ale apropiatilor mei, pentru ca multora le e greu si e important sa fim uniti, sa ne ajutam unii pe altii.

*

Cum ziceam a fost o saptamana in care am constientizat altfel rusinea. Sunt o persoana timida si introverta, in spatiu public de cele mai multe ori mi-e rusine, dar m-am antrenat mult sa depasesc aceste bariere. (vorbitul in public, la conferinte, a fost dureros la inceput, dar m-a calit mult si m-a ajutat sa vad ca poti merge cu toata energia unui grup, daca nu mai pui presiune pe tine si nu te mai agati de imaginea cu care ti-ai dori sa fii perceput in spatiul public).

Saptamana care a trecut mi s-a facut rusine la un alt nivel. A inceput cu comentariile unor oameni foarte educati si instariti (unii care lucreaza in comunicare pentru institutiile statului) care ii condamnam pe cei care au ales sa plece la munca in Germania ca sa aiba ce sa le dea de mancare copiilor lor.

M-a inspaimantat  usurinta cu care am inceput noi – mai educati si mai instariti – sa decidem in locul altora despre dreptul lor de sacrificiu pentru propria familie, pentru viitorul copiilor lor.

Cu acest gand in minte, si cu viata pe care o am (incluzand aici si activitatea din online din care imi castig o parte din bani), am avut un acut sentiment de “m-am obraznicit”, “m-am indepartat de la esenta lucrurilor”. Si, cum sunt o persoana care incearca sa se aseze pe sine pe un drum corect, in mod constant, mi s-a facut rusine.

Nu sunt dintre cei care se filmeaza sau fotografiaza extravagant ca sa arate ca are un stil de viata luxos ori sofisticat ori mai stiu eu cum. Nu ma intereseaza asta. Si nici nu am un asemenea stil de viata, iar pentru oricare mic confort ep care-l am astazi am muncit f f mult mai bine de 20 de ani. Dar in comparatie cu multi, foarte multi din jurul meu sunt privilegiata. Si mi s-a facut rusine pentru ceea ce pun in online, despre cadourile pe care le primesc, despre mancarea pe care o pregatesc. E un comportament pe care mi-l ghideaza munca si, incerc de fiecare data sa fiu sincera, sa multumesc pentru ceea ce primesc, sa fiu recunoscatoare.

Am un obicei de foarte multi ani, care ma mai salveaza in ochii mei, daruiesc mai departe darurile pe care le primesc (cosmetice, vinuri, mancare) catre prieteni sau vecini. Si in aceeasi directie, pun pe facebook leftovers – mancaruri pe care le reasamblez in alte gustari ca sa nu arunc alimente.

Cred ca e momentul cumpatarii, am mai scris aici, in care nu trebuie sa-i frustram pe cei din jur cu ceea ce avem noi si ei nu au.

(am vazut niste poze pe Instagram care mi-au creat organic sila: picnicuri in curte cu sampanie Moet ca sa-ti faci izolarea mai usoara. La ce bun? Cu ce te ajuta o asemenea fotografie in spatiu public? De ce nu traiesti situatia fara sa o expui?)

 

*

In saptamana aceasta m-am intors la doua carti pe care le iubesc: Stefano Elio d’Anna -Scoala Zeilor (Horia Tecau mi-a vorbit prima data de aceasta carte si ii multumesc in gand, acum si aici, de cate ori ma intorc la ea) si Pema Chodron – Living Beautyfully (pe care am descoperit-o singura, acum cativa ani din lecturi conexe si pe care am cumparat-o in multe multe exemplare si am daruit-o prietenilor) . Ambele sunt despre a te curata de ce e in plus si inutil in personalitatea ta, despre a nu te opune schimbarii, a nu te chinui sa creezi o imagine a propriei persoane altfel decat esti, a nu te agata de nimicuri.

 Pentru mine, saptamana 3 de izolare n-a fost nici buna, nici rea. A fost, pur si simplu. Si vor mai fi probabil, inca de 2 ori pe atatea saptamani izolare, timp de curatenie interioara

corona stadii

foto Alex Galmeanu

3006
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!