Category : personal

bazavan othersideSaptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

Saptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

M-am gandit mult zilele astea ca ar fi bine ca niste oameni talentati la scris sa tina un jurnal al acestor zile care sunt istorie. Un jurnal analitic, care sa disece stari, sentimente, reactii ale oamenilor, care sa surprinda evolutia si perceptiile. Sper ca dl Cartarescu, dl Cosasu, dl Plesu, Dl Liiceanu sau dl Radu Paraschivescu (ca sa numesc doar cativa care-mi vin in minte repede) sa faca asta. Cand ne vom fi linistit, vor fi foarte valoroase jurnalele lor.

 

Saptamana mea nr 2 de izolare a fost si cu bune si cu rele, am avut si prima criza in care am clacat si am abandonat tot ce aveam de facut ca sa stau 2 ore pe balcon la soare, ascultand in casti valuri de mare.  Dupa aceea m-am pus pe plans, mi se parea ca sunt intr-un film prost sf.

Oricum a inceput sa mi se para tot mai des ca suntem parte din mai multe filme, un fel de noi versiuni ale lui Truman Show, acum cu declinare in Povestea Slujitoarei, Black Mirror, 1984, Minority Report si Portocala Mecanica. Nu sunt filme de vazut in perioada asta, va deranjeaza si mai mult moralul.

Stiu ca greul abia incepe, nici nu-l intrezarim inca, si sunt putin dezamagita de mine ca am clacat nevos putin , dar m-au doborat vestile externe… anyway, mergem mai departe.

Are Tibi Useriu in cartea 20 de pasi cateva fragmente foarte puternice la care ar trebui sa ne intoarcem acum: exercitiul pe care-l facea in izolare ca sa-si curete mintea de orice alte ganduri, sau detalii despre vocile cu care se lupta pe drumurile lungi din maratoanele in conditii de temperature foarte reduse.

Tot repet spunadu-va ca am mai fost pe drumul statului in casa pe durata lunga de timp si stiu cat de greu e, iar cand eu stateam in casa pe toti peretii internetului si la toate televiziunile era cu flori si poezie, nimic rau. Acum va fi infinit mai multa angoasa si frica.

Imi respect in continuare programul alimentar, raman in numarul meu de calorii. Nu fac eforturi speciale, mananc asa de 10 ani si mai bine si, cu vremea, am invatat sa aproximez repede cat inseamna o masa si sa ajustez mesele fiecarei zile. Din nou, asa e felul meu, ce fac in plus acum este sa fiu mai atenta la leftovers si sa le folosesc mai creativ, ca sa ajute la moral.

Am pus pe fb de cateva ori ce cai de “reimpachetare” ale unor resturi din alte mancaruri am descoperit.

Nu ma uit la stiri mai mult de ora 13 si ora 19, stiu ca daca e ceva f grav aflu pe alte cai. Si ca in aceste zile tot ce pot face e sa ajut prin donatii si sa stau acasa.

Mi-am mai ciufulit dintre prietenii care se cred ei indreptarul lumii si al opiniilor pe facebook, in acest mic tuci de mamaliga in care vrem sa facem valuri. Cred ca e vremea sa ne gandim mai mult ca oricand la ce punem in spatiu public cu intentia de a-i ajuta pe ceilalti, nu de a ne varsa noi o frustrare: pe autoritati, pe gigel care are alta parere decat noi etc. Cred ca nu e loc si timp pentru altceva decat incurajari.

Daca detineti informatia care poate influenta o decizie a oficialilor, care  poate ajuta in vreun fel situatia prezenta sunati la tv, ziare care au platformele cele mai mari si pot misca lucrurile.

Altfel, sa va dati voi cu parerea despre ce geaca are ministru cutarita, sau orele la care batranii tre sa iasa la tratament sau sa varsati venin doar ca sa va descarcati de propria tensiune, nu ajuta pe nimeni. Nici macar pe voi. (am dat mult snooze pe fb in aceste zile de la tot felul de oameni care cred ca tuciul in care mesteca informatia e mai aurit cand, de fapt, toti suntem fix ca intr-o ceasca de ceai inghesuiti.  E un episode din Black Mirror cu unul care e pedepsit de tribunal sa aiba Block de la toata lumea)

 

Definitia bunelor maniere spune ca a fi politicos si manierat inseamna sa ai grija ca ceilalti sa se simta bine. Sa te gandesti la ei mai inainte de a te gandi la confortul tau. Cred ca acesta e momentul in care trebuie sa exersam mai mult manierele in online.

In sensul asta scriam saptamana trecuta ca nu am sa pun ce mancare inseamna confort pentru mine pentru ca nu mi se pare politicos ca in aceste vremuri sa fac pofta cuiva care nu are posibilitatea sa ajunga sa-si cumpere acel aliment. Am trait in comunism, stiu cum e sa nu ai si sa-ti doresti.

Stiu ca aprecierea in social media functioneaza ca un drog si multi sunt in sevraj acum (sa vedeti ce mutatii dubioase de postari vor aparea), dar cand pregatiti masa cea mai sofisticata si va pozati cu capul in farfurie ganditi-va: cu ce ajuta comunitatea?

Sunt foarte utile retetele practice, rapide si eficiente, dar de aici si pana la a te poza sexy cu picioarele desfacute, la fel ca usa de la frigiderul tau plin, e o cale atat de lunga…

 

Vremurile acestea care vin sunt si ca sa ne luptam cu proprii demoni, dar si sa invatam manierele, sa ne pese de comunitate. Si sper din tot sufletul sa iesim mai buni din aceasta incercare.

Iata si doua situatii pe “voiosie”

Intr-una dintre zile cand m-am trezit la ore mici din noapte ( nu de vreo depresie, asa e stilul meu de viata), am vazut pe net ca s-au hotarat sa faca teste din usa in usa. (fix ziua in care si-a dat demisia fostul ministru al sanatatii). Seara la digi a fost declaratia, dar eu dormeam.

Deci, citesc informatia ca ne vor face teste din usa in usa … primul meu gand: fuck!!! Tre sa dau cu aspiratorul ca vin astia si n-am aspirat de doua zile.

Dupa aia mi-a trecut, am inteles ca nu e chiar la usa, ci in fata blocului, nu era in ziua aia, ci candva in viitor, nu era in tot bucurestiul ci selectiv… drept si pentru care am dat cu aspiratorul in alta zi.

 

In aceste zile, unul dintre punctele mele de reper si de tinut mintile acasa e programul de scris pe care-l am pentru urban.ro (gasiti acolo o colectie zilnica de stiri care sa va faca sa va simtiti mai bine). Cum in fiecare zi trebuie sa scriu 3 texte mereu pe aceeasi tema de doua saptamani incoace – playlisturile artistilor si programul online al zilei – in zilele in care sunt prost dispusa nu mai am chef sa fac acelasi lucru ca micul chinez la 7 dimineata.

Zilele trecute cand eram intr-o asemenea situatie, mi-am amintit cat de mult l-am cicalit pe prietenul George Zafiu – Zaff, sa-si faca podcast (el voia de multa vreme, io doar eram o cicalitoare in plus). Acum are podcast, are zeci de mii de ascultari pe primele povesti si e tavalug, are noi si noi inregistrari zilnice. Il ascultati aici.

Ei bine, cand mi-era mai greu si eram mai putin motivata sa scriu, mi-am zis: adica eu il cert pe Zaff si-i spun ca in loc sa nu aiba nimic perfect gandit, mai bine sa inceapa sa faca ceva si se adapteaza pe parcurs, si eu nu ma tin de treaba mea?!

Nu vreti sa stiti reactia lui Zaff cand i-am zis ca e un exemplu pentru mine…

Foto Edi Enache

 

 

 

487
bazavan by galmeanuMici victorii in timp de #stamacasa –

Mici victorii in timp de #stamacasa –

Cum am scris aici, am antrenament de a sta in casa fortat. Am mai trecut prin asta, stiu momentele de ups & down ale mintii mele si incerc sa lupt cu ele.

Printre micile victorii din  prima saptamana de stat in casa trec urmatoarele:

  • Am plans doar o data si nu pentru ca mi-era greu ci pentru ca m-a emotionat foarte mult doamna asistenta de la Alba Iulia care, cand a vazut ca prima pacienta stabilita pozitiv era foarte panicata iar costumul dansei de protectie nu o lasa sa-i transmita nicio emotie de incurajare, a luat o decizie simpla dar foarte foarte frumoasa.. Doamna asistenta i-a spus pacientei ca atunci cand i se incheie tura trece prin dreptul ferestrei ei, fara costum, ca sa o vada si sa stie cine are grija de ea. Un gest de o empatie si intelegere minunate. Ii doresc tot binele din lume doamnei asistente (desigur si pacientei ).

 

  • Am baut toata saptamana doar doua pahare de vin. Nu de necaz sau ca sa uit de ingrijorare ci pentru ca se potriveau cu mancarea.

 

  • Am mancat foarte organizat – nu doar alimentele care expira primele, asta fac mereu, dar si in marja de 1400 de calorii zilnice, cum mancam si cand nu stateam acasa non stop. In continuare cu un procentaj bun de legume si fructe. (si mi-am pastrat si o zi pe saptamana cu mancare de rasfat, lucruri care-mi plac mie f f mult. Nu le mentionez aici pentru ca nu mi se pare politicos in aceste vremuri sa scriu despre cine stie ce aliment ca sa-i fac pofta altcuiva care nu poate iesi din casa)

 

  • Mi-am pastrat programul de trezire la ora 5. Ce-i drept am avut si foarte mult de munca saptamana trecuta, dar sunt in continuare in ritmul meu de viata culcarea la maximum 23, trezirea la intre 4 si 5, niciodata cu alarma. La fel si programul de exercitii mentale de la trezire, la miscarea fizica mai am probleme, nu am facut mai mult de cateva rotiri de brate si de picioare zilnic.

 

  • Am un program in mintea mea (nu l-am pus pe to do zilnic) despre sunat prietenii. Am grija sa-i sun sau sa-i intreb pe whatsapp macar o data la 2 zile cum sunt si daca au nevoie de ceva… dar da, am to do list cu lucruri pe care sa le fac zilnic, imi da o stabilitate si o rutina.

 

  • Pana astazi am stat pe balcon, la soare, cel putin 30 de min dimineata si alte 30 de minute seara, cand e lumina aurie, minunata.

 

  • Nu m-am uitat la stiri mai mult de 2 ore pe zi, la 13.00 o ora si la 19.00 inca o ora. Nu ma ajuta cu nimic sa ma ingrijorez si sa ma consum emotional de toate nenorocirile care sunt deja anuntate.

 

  • Pe net petrec mai mult timp pentru ca scriu zilnic pentru urban.ro mai multe texte (gasiti acolo propuneri culturale foarte smart pentru fiecare zi si lucruri care sa va aduca bucurie, dar sa si invatati ceva, in aceste zile complicate), dar nu mai citesc prostiile de pe facebook. Am comentat saptamana asta la 3-4 postari care sareau calul, atragand atentia asupra eticii meseriei noastre si responsabilitatii pe care o avem in aceste vremuri pentru ceea ce punem in spatiu public. Cred ca e si mai multa ura si frustrare acum in online si va fi tot mai mult pentru ca anxietatea statului in casa va deveni prezenta in mintea fiecaruia dintre noi. Mi-a propus sa nu mai comentez deloc, la nicio postare. Nu ajuta. Oricum, cred ca de la inceputul anului nu am comentat de mai mult de 10 ori la ceva pe net. Nu e genul meu, si nici timp nu aveam sa citesc ce scriu altii.

 

  • Am vazut 7 episoade din ultimul sezon Homeland. Cate unul pe zi. Ca sa nu-mi consum tot timpul in letargie pe canapea. E foarte fain cum incearca sa inchida, din naratiune, toate cercurile si intamplarile din sezoanele trecute.

 

La nereusite trec ca nu am inceput sa sortez din haine, nu am citit nicio carte saptamana trecuta, nu am facut meditatie in fiecare zi pentru ca mai am cred cam o saptamana sa cobor ritmul mental de la nebunia profesionala care a fost pentru mine in primele 2 luni si jumatate . Dar… avem timp mult si recuperez.

Acum 2 saptamani, cand munceam foarte foarte mult, cu multe proiecte in paralel, imi ziceam “abia astept sa se faca 16 martie sa scap de un proiect si sa ma odihnesc o saptamana”. Intre timp mi s-a schimbat viata cu totul, si cred ca ma voi odihni niste multe saptamani.

Sper ca programul meu si felul in care incerc sa ma adaptez sa va inspire si sa va ajute sa treceti prin aceste momente grele. Stiu ca vom avea momente cand mental ne va fi greu, dar la fel de bine stiu ca, daca ne hranim mintea cu ce trebuie, vom reusi sa trecem peste orice eveniment emotional.

Cred ca vremurile acestea o sa ne dezvolte empatia, dar nu vom putea sa ne curatam de ego si mici (sau mai mari) rasfaturi emotionalo- narcisiste pana cand nu vom ajunge, fiecare, la fundul sacului emotional personal. Ca sa ne putem ridica mai curati si mai buni, mai intai o sa fim jos. Dar trebuie sa invatam sa acceptam asta.

Va doresc intelepciune, curaj si bunatate. Si sa aveti grija sa ramaneti sanatosi.

foto by Alex Galmeanu

776
shutterstock_ceasCe am invatat despre adaptarea mentala cand am stat cateva saptamani in casa din cauza unei probleme medicale. –

Ce am invatat despre adaptarea mentala cand am stat cateva saptamani in casa din cauza unei probleme medicale. –

Mintea e cel mai mare dusman sau aliat al nostru.

Iata cateva lucruri pe care le-am invatat cand am stat consemnata in casa pentru cateva saptamani din cauza unei probleme medicale. Nu sunt psiholog, nu sunt specialist in nimic, dar stiu cat de greu mi-a fost sa ma adaptez si sa gasesc un program in care sa am o liniste interioara.

M-am gandit cateva zile daca sa scriu sau nu; si pentru ca e ceva foarte personal, dar si pentru ca nu vreau sa va speriati.

Eu sunt si o persoana care are o structura a lucrurilor exacte, a unui ritual zilnic, al unei rutine si toate aceste lucruri pe care le-am descoperit pas cu pas in cateva saptamani, m-au ajutat sa ies cu bine din problema mea.

Poate va inspira.

 

Creierul nostru e obisnuit sa aiba “task”-uri de zi cu zi.

Faceti o lista cu mici “obiective” in fiecare seara pentru ziua urmatoare. Spal rufele albe, sortez fotografiile etc. Faceti-o fizic, pe hartie, o sa va ajute mental in ziua urmatoare cand veti urmari ce mai aveti de facut.

Nu ajuta munca complusiva pentru ca … si maine va fi la fel. De fapt nu ajuta nimic compulsiv, nici vazutul serialelor toata ziua, nici cititul cartilor sau gatitul toata ziua. Pentru ca si maine va fi la fel, si daca faceti un program coerent pe care sa-l urmati, asta va va da o liniste mentala.

Incercati sa respectati un program fix de somn.

Tentatia este sa vreti sa dormiti cat mai mult in timpul zilei, apoi adormiti greu noaptea si intr-o saptamana ajungeti sa traiti dupa alt fus orar. Care o sa duca la o anxietate in plus.

Stati la soare minimum o jumatate de ora pe zi.

N-aveti balcon stati pe geam pur si simplu. Va ajuta la functionarea intregului sistem imunitar, vitamina D, dar si la oxigenarea creierului.

Cat stati la soare incercati sa faceti exercitii de observatie a detaliilor din jur

Creierul nostru e obisnuit sa faca in fiecare zi zeci de mici analize, de la oamenii pe care-i intalnim pe strada, pana la task-urile de la munca. Dati-i de lucru putin, o sa reduca din anxietate.

Faceti putina miscare. Cateva genuflexiuni, intinderi de brate si picioare, mers cu genunchii sus, orice va face sa solicitati putin mai mult muschii si inima.

Acum nu mai mergeti la fel de mult ca intr-o zi obisnuita, nu mai urcati, nu mai coborati scari pentru ca nu aveti unde.  Lipsa miscarii o sa dea o stare de oboseala corpului. In plus, in lipsa miscarii, nu apare nici serotonina naturala, deci creste anxietatea.

Adaugati in program sa invatati ceva nou in fiecare zi.

O limba straina printr-o aplicatie, un joc nou. Invatati ceva nou in fiecare zi. Daca se poate la aceeasi ora.

(inca mai fac exerctii pentru creieras in fiecare dimineata, s-au adaugat altele fata de momentul meu de boala, pentru ca intre timp am descoperit cartea lui Alexis Castorri – antrenorul mental al sportivilor. Aveti doua exercitii aici)

Creierul nostru reactioneaza la ce primeste: daca-i dam lucruri negative (stiri si emisiuni idioate), o sa fie anxios. Daca-i dam lucruri pozitive si-l ajutam sa aiba oxigen si toate vitaminele necesare, plus apa  multa apa, o sa ne ajute mai mult sa trecem peste provocari.

Aici cateva filmulete si interviuri care va ajuta sa reflectati la propria persoana si sa va gasiti un echilibru, sa va incarcati cu ceva pozitiv. Sunt la sfarsitul textului.

Incercati sa faceti toate astea zi de zi, ca un sportiv. O sa va dea un echilibru.

Cu aceasta experienta, am inceput deja sa-mi creez si in aceste zile o rigoare, un ritual. Am inclus in “program” si conversatii zilnice cu prietenii, cu colegii si urmaresc stiri doar doua ore pe zi.

Va doresc putere si intelepciune sa faceti ce e bine pentru voi si pentru cei din jur in aceste zile.

 

2020
cover bazavan femeia puternica(personal) Nu cred in ideea de “femeie puternica”. Hai cu mine sa asculti povestile unor femei carora nu le e frica de vulnerabilitate –

(personal) Nu cred in ideea de “femeie puternica”. Hai cu mine sa asculti povestile unor femei carora nu le e frica de vulnerabilitate –

Ma enerveaza teribil expresia “femeie puternica”. Am auzit-o de multe ori despre femei care au cariere importante sau care au depasit situatii delicate.

Am auzit-o de cateva ori si despre mine. Mai ales in perioada in care plecasem de la revista Tabu si am continuat linistita, muncind constant, sa-mi fac treaba la acelasi nivel si sa am rezultate bune. Oamenii se gandeau ca am trecut prin greutati cand am plecat de la revista, ca am fost curajoasa si uite ce puternica sunt pentru ca acum mi-e bine.

Nimic mai fals. Am plecat cand am stiut ca pot sa incep sa construiesc singura, pentru mine, un business. Dar asta nu are legatura cu nimic de “femeie puternica”, cel mult pragmatica, rationala, onesta cu fortele ei.

Nu aud la fel de des ca spune cineva ca un barbat e puternic. Cel mult daca e sportiv si e in zona de haltere, rugby sau alte sporturi care necesita o forta fizica speciala.

Delimitam foarte clar deci cum e o femeie puternica si cum e un barbat puternic. Noua ni se pune in evidenta puterea “emotionala”, lor cea fizica.

Dar tot ma enerveaza teribil expresia si, pentru ca tot suntem in saptamana in care se vorbesste mult despre femei, saptamana care se incheie cu un eveniment foarte frumos si emotionant TEDxBucharestSalon – Women March Together (din care sunt sigura ca vom gasi multe momente de inspiratie autentica) vreau sa fac cateva marturisiri.

*

Viata m-a invatat ca oamenii te judeca – si cand fac aprecieri de bine si cand sunt pe “hate” – avand o proiectie personala pe nevoile lor. Nimeni nu sta sa se gandeasca la niste nuante posibile din spatele unei intamplari, nici eu nici voi. Luam informatia de baza si emitem o judecata.

Dar de cele mai multe ori ceea ce lumea vede din afara drept “puterea de a merge mai departe” nu e despre nicio putere.

E despre vointa pe care o pui in actiune ca sa invingi o durere fizica sau emotionala, vointa care te ajuta sa mergi mai departe strangand din dinti. Mai e despre ratiunea si intelegerea cu mintea limpede ca nu ai incotro si trebuie sa mergi mai departe in viata, si ca poti alege sa te scufunzi in griji si dureri, sau poti sa te concentrezi pe atuurile tale care te pot duce intr-o zona pozitiva.

De exemplu, cei mai multi dintre voi stiti despre mine ca ma trezesc la 5 dimineata ca sa pot sa-mi duc la bun sfarsit multe task-uri din activitatea mea care include acest blog, un site cultural pe care-l administrez (urban.ro) si munca de PR & Promovare pt mai multi artisti din zona muzicala si a teatrului/filmului.

Dar doar apropiatii mei stiu ca sunt zile cand, luptandu-ma cu un istoric medical complicat, doar un efort urias de vointa ma ajuta sa ma dau jos din pat, rostogolindu-ma la propriu, uneori in dureri foarte grele. Si in cele mai multe dintre zile, oricat mi-ar fi de greu, ma trezesc si merg mai departe dupa programul meu. E alegerea mea de a nu ma lasa invinsa, de a nu ma complace in ciorba unei dureri pe post de scuza.

Sigur ca am si zile in care corpul si mintea mea refuza sa faca orice, am invatat sa le recunosc drept zile de pauza, de incarcat bateriile, sa mi le asum iar de a doua zi fac aceleasi eforturi constant si oneste de vointa sa merg mai departe.

*

Pe mine ma inspira foarte mult in drumul meu prin viata marii sportivi. Simona Halep, de exemplu.

Acesta copila devenita domnisoara sub ochii nostri e o inspiratie imensa pentru mine, desi nu fac sport decat ca sa ma pot misca mai usor. Ma emotioneaza si ma inspira foarte mult lupta ei interioara cu sine pentru a fi un om mai bun in ceea ce face.

Ma impresioneaza vulnerabilitatea pe care o afiseaza cateodata pe teren, de care se rusineaza in raport cu ea – nu cu restul lumii – si vointa incredibila pe care o are ca sa-si invinga mai intai slabiciunile din mintea ei, pentru ca apoi sa-si invinga adversarele.

Ma impresioneaza si ma motiveaza  promisiunea pe care si-a facut-o siesi, departe de ochii lumii, de a face lucrurile cel mai bine posibil la momentul respectiv si disciplina cu care urmareste sa respecte aceasta promisiune.

Ma impresioneaza mai ales pentru ca atunci cand mi-e foarte greu fizic nu ma ridic decat prin puterea mintii si a vointei mele si cred ca pot intelege putin din nuantele efortului imens al Simonei. Si din darzenia de a merge pe drumul ei, indiferent de “gura lumii”.

*

Mintea noastra e cea mai puternica arma pe care o avem, poate sa ne fie un aliant foarte puternic, dar si un dusman foarte mare. Si e o lupta zilnica pentru ca vointa noastra sa castige cat mai mult teren in actiunile noastre, iar intentiile noastre in viata sa fie spre mai bine, spre a face bine pentru altii si, indirect, pentru noi.

De asta nu cred in expresia “femeie puternica” pentru ca nu exista asa ceva. Exista femei care accepta sa se lupte zilnic cu slabiciunile lor, sa le recunoasca mai intai, apoi sa le invinga cateodata si sa accepte si cand sunt invinse stiind ca vor invata lucruri noi despre ele pe linia fina dintre infrangere si victorie personala.

*

Cum ziceam am scris aceasta marturisire, nu ca sa ma vait ca uneori mi-e greu (I can deal with it  ) ci pentru a arata si o alta fata a lucrurilor, dar mai ales pentru a va provoca sa povestiti despre o vulnerabilitate a voastra cu care va luptati zilnic si pe care o invingeti de multe ori, acceptand ca mai sunteti si invinse din cand in cand.

Cred ca e mult mai util pentru oricare femeie sa vorbeasca despre vulnerabilitatile sale puse fata in fata cu victoriile sale. Ajuta celelalte femei mai mult decat credeti.

Am sa aleg dintre marturisiri prin tragere la sorti doua castigatoare care primesc cate o invitatie la TEDxBucharestSalon – Women March Together, care are drept Creativity Partner in acest an Qreator, locul magic unde va fi si after party-ul. Invitatiile includ si acces la acest after party official TEDxBucharestSalon, unde le puteti vedea indeaproape pe femeile care va vor inspira cu speech-urile lor pe 7 martie.

Puteti afla mai multe detalii despre speakerii TEDxBucharestSalon – Women March Together, aici https://tedxbucharest.ro/

1735
cover urban influentaMici, mici victorii in presa romaneasca dupa 4 luni jumatate de Urban.ro –

Mici, mici victorii in presa romaneasca dupa 4 luni jumatate de Urban.ro –

Cand am decis sa ma implic in urban.ro (am mai scris depre asta aici), multi dintre prietenii mei care imi stiu programul si proiectele din acest an au zis ca sunt putin nebuna. Ma tot intrebau ce imi mai trebuie mie inca o durere de cap, inca ceva de munca din care la inceput nu vom face bani, deci va fi doar motivatia ideii si a proiectului in sine… Plus responsabilitatea.

Partea cu banii a preluat-o elegant domnul Orlando Nicoara si ii mai multumesc si aici pentru ca mi-a dat credit total editorial si, desi inca ne miscam greu si mai avem de imbunatatit chestiuni, nu m-a presat cu nimic. Ba mai mult, ne-a ajutat sa avem un layout mai upmarket, mai glossy.

*

In fiecare zi ma trezesc cu gandul sa facem lucruri mai frumoase si mai bine scrise, cu informatii care sa arate oamenilor ca viata culturala nu e scumpa dar aduce multe satisfactii, cu experiente care sa le arate munca din spatele fiecarui proiect cultural (ca sa invete sa o aprecieze si cand nu le place actul artistic si, mai ales, sa plateasca bilet nu a faca o “combinatie” pentru o invitatie).

Mai avem multe de facut in directia asta, dar….muncim.

Insa ce ma motiveaza sa ma trezesc la 4 dimineata ca sa editez texte inainte de a ma ocupa de alte proiecte, dincolo de valorile pe care vreau sa le punem in urban.ro si de ceea ce stiu ca vom construi, sunt micile reactii de imbunatatire a informatilor culturale din publicatiile mass market, reactii evident influentate de urban.ro.

Au fost multe reactii pe fb de la oameni care si-au cumparat bilete la divere expo ca urmare a articolelor noastre, cum au fsot si reactii ale celor care si-au cumparat bilete la teatru la Londra sau la Paris ca urmare a recomandarilor noastre. Stim ca am convins mai multi cititori sa cumpere bilete la stand up sau la teatru in Bucuresti, ne anunta ei in mesaje private si suntem foarte bucurosi. (pastrez toate mesajele intr-un folder specialJ )

Dar n-am influentat doar cititorii.

Libertatea a scris pentru prima data in viata ei, la recomandarile culturale, despre o expozitie din strainatate (cu link la bilete).

I-as fi cumparat o prajitura domnisoarei care scrie, asa de tare m-am bucurat ca duce in mass market ideea noastra care functioneza si converteste intr-o experienta culturala pentru cititori. Cu cat avem mai multi oameni care incearca experiente culturale mai multe, cu atat vom fi mai educati, mai asezati in mintea noastra si ne va fi mai bine tuturor.

Estetic, cinemagia si cancan au inceut sa foloseasca tehnica noastra de colaje pentru copertile articolelor.

Nu am inventat-o noi, dar colegul Eduard Enache, care e responsabil de identitatea vizuala a site-ului, stie ca traim intr-o epoca in care deciziile se iau mai intai visual, asa ca incearca sa puna in valoare fiecare subiect intr-o forma estetica reconoscibila noua, dar si cu impact, folosind culorile in trenduri si o multime de alte criterii care au drept obiectiv sa puna in valoare actorii, regizorii, creatorii de arta.

Ma bucur foarte mult ca au inceput si cinemagia si cancan sa faca asemenea colaje supra saturate, cu filtre de culori pe diverse fotografii. Cred ca avem nevoie de o imbunatatire vizuala a tuturor lucrurilor care tin de ambalarea evenimentelor culturale catre public. Trebuie sa fie mai actuale, mai de impact, mai aproape de limbajul vizual al celor nascuti in digital era.

Au mai fost subiecte preluate de la noi si reambalate in alte publicatii mass market si e o mare mare bucurie, sau titluri schimbate pe site-uri de reviste dupa ce am aratat un alt unghi al cate unei povesti.

Sunt pasi mici mici, dar daca am putut influenta asa dupa 4 luni, intr-un an avem sanse sa lasam  o urma mai importanta, in beneficiul cititorilor si compensarea trivialului din presa mass market. Stiu ca vor continua sa faca titluri tampite si clickbait, stiu ca vor continua a scre despre rapandule si oameni care au facut doar scandal in viata, dar daca gasesc spatiu in publicatiile lor si pentru informative culturala curata putem compensa putin.

In acest moment nicio publicatie mass market nu mai are redactie culturala… totul e pus la gramada cu entertainmentul.  

Urban.ro e inca mic dar incepe sa influenteze zona in care activeaza, sa arate ca si stirile culturale curate – doar cu informatii fara parerea autorilor – pot converti in audienta si/sau vanzare de bilete si pentru asta ma trezesc cu drag la 4 dimineata. Si le multumesc inca o data colegilor mei pentru tot efortul lor.

Altfel, astept cu cea mai mare nerabdare si dorinta sa vad in publicatiile mass market articole despre balet – de la noi sau din strainatate. Abia atunci va fi o victorie frumoasa pentru mine personal.

 

 

1292
hyggeUn cadou pe care sa ti-l faci de Sarbatori, o carte despre conceptul Hygge si colectia Nordica de la Nespresso –

Un cadou pe care sa ti-l faci de Sarbatori, o carte despre conceptul Hygge si colectia Nordica de la Nespresso –

Sunt dintre cei care isi incep ziua in jurul orei 5. Nu fac un efort special, asa functioneaza corpul meu.

In prima ora dupa trezire, ma rasfat… fac cateva exercitii ca sa-mi indrept coloana, alte cateva exercitii mentale, fac cu dus cu un gel care sa miroasa super fresh, eventual exotic sau a prajitura, imi aprind doua trei lumanarele parfumate si beau o cafea Nespresso. Imi place foarte mult sa-mi creez startul de zi din arome calde si confortabile.

Nu e un efort special ceea ce fac. In ora respectiva, uneori ascult o carte/un podcast, sau un interviu fain, sau citesc o carte, in acest context pe care mi l-am creat.

Fac asta de mai bine de 10 ani, mi-am creat aceasta oaza special pentru mine cand am realizat ca uzura mentala e foarte mare si am nevoie de un confort si o curatire a mintii la fel cum am nevoie de igiena personala.

Pe parcurs am descoperit ca genul acesta de ritual care duce la relaxare si curatenie interioara face parte din stilul de viata al danezilor si norvegienilor si se numeste Hygge, al suedezilor si se numeste Lagom, al japonezilor si poarta numele de Wabi- Sabi.

Desigur fiecare dintre aceste stiluri de viata au si caracteristci specifice culturii din care provin, dar toate sunt despre simplitate si valorificarea fiecarui moment pe care-l traiesti.

Pentru aceste Sarbatori, Nespresso a scos o colectie Nordica inspirata de conceptul Hygge – concept care se refera la confortul si micul rasfat pe care ti-l creezi singur, din lumanari, arome si are scopul de a te ajuta sa te detasezi de orice problema, concept care e preocupat de “confortul sufletesc”.

Hygge te invata cum sa-ti creezi un confort in prezenta unor necunoscuti, cum sa-ti creezi dimineti perfecte si seri armonioase, e un concept care e ingrijit in Danemarca si Norvegia de Institutul fericirii.

De cand a aparut colectia Nordica de la Nespresso am daruit-o catorva prieteni – aromele sunt Almond Cake, Cloudberry si Nordic Black, si-acum au inteles si ei mica mea obsesie de a-mi incepe dimineata cu arome/parfumuri care sa-mi creeze mental senzatia de confort.

Preferata mea din serie e Almond Cake – e ca si cum ai pregati la fiecare mic dejun si o prajitura pufoasa si aromata, dar sunt foarte speciale si Cloudberry care e mai fructat sau Nordic Black care e mai masculina si e pentru cei care iubesc cafeaua black.

Hygge e despre a-ti crea confort din lucrurile mici din jurul tau, despre a invata sa gandesti si sa-ti asezi viata cu scopul de a pune printre primele locuri confortul sufletului.

Vedem mereu scris prin cate o revista, carte sau site despre “daca tu nu te simti bine cu tine si nu te apreciezi pe tine, nu poti sa fii bine nici cu cei din jurul tau”, iar asta se obtine din lucruri mici si un mind set care, fara sa fie despre ego, e despre a te rasfata emotional.

Ma bucur ca Nespresso a lansat aceasta colectie Nordica, poate ca unii dintre cumparatori nu stiu foarte multe despre conceptul Hygge, dar sigur – odata cu o cafea intr-o dimineata de iarna – cand vor fi simtit aroma de prajitura calda de casa si o sa li se para ca a fost Mos Craciun in vizita si a ramas urma parfumului lui in jur, ziua va incepe cu un zambet frumos.

Asa ca daca vreti sa faceti o bucurie de Craciun cuiva care cauta sa-si construiasca o oaza de echilibru, sau chiar voua, faceti-i cadou noua colectie Nordic de la Nespresso si o carte despre Hygge.

E vremea rezolutiilor. Sa punem in capul listei “confortul sufletului meu”.

 

 

 

1266
tvMa bucur ca Iohannis nu vrea sa mearga la nicio dezbatere cu Veorica, lumina de la Videle-

Ma bucur ca Iohannis nu vrea sa mearga la nicio dezbatere cu Veorica, lumina de la Videle-

Mi se pare asa o tema falsa asta cu dezbaterea pe care bate toba PSD ca sa reduca din distanta (macar in perceptie) dintre Iohannis si Veorica.

Noi toti, inclusiv eu acum cu acest text, le facem un serviciu PSD-istilor cand dezbatem asta, dar…

Banuiesc ca n-are nimeni nici cea mai mica indoiala ca Veorica e total inadecvata pentru job-ul de presedinte al tarii.

A fost proasta clasei ca prim ministru, cu o serie incredibila de greseli – de la exprimare pana la greseli diplomatice. Nu stie nici pe ce lume traieste, nu tine minte numele oamenilor cu care se intalneste sau al oraselor pe care le viziteaza.  Nu nimereste nicio limba straina, nu pare a fi citit mai mult de cartea de bucate, e o tzatza cu mainile in sold (tocmai s-a certat cu colegii ca au facut-o proasta), n-are anvergura si intelegere diplomatica. E blanc, n-are anvergura mai mult de coada vacii din curte de la Videle.

Banuiesc ca nu a uitat nimeni cine a sustinut-o pe veorica si ce “valori” reprezinta ea in politica nationala.

Cum partidul ei a macelarit legile justitiei, cum avem pe strazi mii de infractori eliberati ca sa poata iesi din puscarie si baronii lor care au furat pana nn-au mai stiut nici cati bani au. Cum partidul ei a injurat cu spume Comisia Europeana si-a mintit prin orice sedinta externa. Cum partidul ei ne-a stricat relatii diplomatice cu multe tari din Orientul Mijlociu.

Cum partidul ei ne vrea aproape de Rusia si de o dictatura a “acum suntem noi la putere, ciocu mic”.

Stim deci ca veorica e un puroi de coruptie si de prostie. De ce ati vrea sa fie alaturi de Iohannis oriunde?

Sigur ca pe ea ar ajuta-o o asemenea dezbatere, ar fi si ea bagata in seama, ar fi validata ca si candidat. Dar ea e virful icebergului coruptiei, minciunii, al tupeului cu “alta intrebare”, a nesimtirii domnului mitraliera. Ea e imaginea a tot ce a avut tara asta mai prost, mai incult, mai suburban in conducere in ultimii 30 de ani. E ultima treapta, e locul despre care spunem “ mai jos de atat nu se poate”.

De ce vreti o dezbatere cu ea? Ce ati vrea sa va raspunda? Are ea vreun drept, vreo calitate morala sa lanseze o intrebare cuiva? (altcuiva decat copilului ei daca are nevoie de ceva)

De ce ati vrea o mizerie de intalnire la televiziunile pline de scoala de propaganda care au un limbaj vulgar, agresiv, ai caror moderatori mint senin pentru ca au de incasat bani ca sa-si mentina stilul de viata scump, penthouse-urile sau scolile scumpe ale copiilor?

Da, sper ca dl Iohannis sa mearga la o intalnire cu mai multi jurnalisti si sa raspunda pe chestiuni care  tin de politica externa si de viziunea sa de dezvoltare a tarii in urmatorii 5 ani. O intalnire in care sa vorbeasca despre ce isi doreste pentru tara si cum si-a propus sa faca asta.

O intalnire in care sa ne spuna de ce e important sa mergem la vot. O intalnire in care sa fie cu garda jos si sa povesteasca din detaliile din spatele anilor acestia mizerabili de lupta impotriva prostiei si rautatii concentrate impotriva justitiei a colegilor vioricai.

O intalnire in care sa ne inspire.

La Teatrul National, transmisa in direct de toate televiziunile.

As plati bilet sa fiu in sala.

 

1822
iohannis vs barnaSunt dintre cei care cotizeaza pentru USR, dar l-am votat pe Iohannis.

Sunt dintre cei care cotizeaza pentru USR, dar l-am votat pe Iohannis.

Dau bani la USR pentru ca vreau sa creasca in Romania un partid nou curat, care sa se lupte cu coruptii din celelalte partide si sa-i elimine rand pe rand. Cred ca asa contribui si eu cat pot de putin la dezvoltarea democratiei. In aceeasi idee, am semnat pentru ca dl Barna sa poata candida – mai multi candidati curati, mai multe sanse de a ne fi mai bine.

Nu l-am votat pe domnul Barna pentru ca l-am auzit doar criticandu-i pe ceilalti, neavand niciodata un mesaj pozitiv, cu o aroganta care m-a scos din minti de multe ori. Prea mare aroganta pentru asa mica experienta, extrem de neadecvate mesajele, nimic emotional, nimic motivational, nimic care sa ma faca sa-l plac. Nimic care sa arate ca e lider… A fost, cu tot respectul, la fel ca oricare alt PSD-ist care se rasteste la restul lumii pentru ca i se cuvin lucruri din perspectva partidului din care face parte.

Plus prostiile de poze de pe fb: le inteleg tehnica, dezbaterea si controversa lor duc la cresterea notorietatii, dar… too low pentru ce asteaptam eu de la partidul pentru care cotizez. (mi-au trimis acum cateva saptamani si un mail imbecil cu o dezbatere despre cutremure, – sa actionam si pe frici, ca pentru batranii fara carte- la care am protestat direct in scris la ei… oribila strategie care nu are cum sa mearga cand publicul tau a citit si el ceva carti)

Plus, mizeriile ipocrite gen “dati-mi gogoasa cu zahar sa apar murdar in poze sa rada lumea pe net”… – el a zis asta, in timp ce era filmat de baietii de la Recorder.

Imi respect votul, stiu importanta lui si nu l-a fi pus niciodata pe numele domnului Barna, n-are nimic de lider in dansul. (i-as fi votat fara probleme pe Dacian Ciolos sau pe Vlad Voiculescu, voi si face asta la anul la primarie).

Cred ca dl Iohannis a avut cea mai de succes politica externa a unui presedinte roman post decembrist. Stiu etichetele care i se pun, mi se pare propaganda, pentru ca – daca privim in macro – vom vedea cum, si la nivel national, a reusit cu arme legale sa distruga mult rau. Desigur, pe o mare durata de timp, nu foarte rapid.

Apreciez tot efortul celor care au muncit pentru campania dlui Barna, pe unii ii cunosc personal.

Imi pare foarte rau ca analfabeta clasei e in turul 2, dar jumatate din tara seamana cu ea si cealalta jumatate e aroganta in raport cu ei, deci nu ajutam la progres.

Sper sa avem fiecare respect pentru votul celorlalti, oricare ar fi fost el, si sa mergem cat mai multi la vot in turul 2.

Scriu asta nu ca sa va contrati cu mine, nu schimbam nimic, votul s-a dus.

Ci pentru ca oamenii din USR sa aiba si raspunsuri la intrebarea – de ce nu ne-a votat cineva care ne dadea deja bani si ne-a votat la euro parlamentare?

Ca mine mai sunt si altii.

 

10976
jurnalOpinie – despre bun simt, etica, pragul decentei in divertismentul romanesc –

Opinie – despre bun simt, etica, pragul decentei in divertismentul romanesc –

Uneori ma apuca disperarea cand vad ce e in jurul nostru si imi vine sa ma duc in padure si sa traiesc acolo pentru ca mi se pare ca nu e locul meu aici.

Stiu, sunt oameni care au probleme mai presante decat ale mele – care n-au ce manca, copii care n-au parintii langa ei – dar in lumea mea, care a devenit mai relaxata si mai usoara decat a multora pentru ca am muncit si muncesc f f mult, sunt si alte probleme.

Zilele trecute am aflat ca un om foarte talentat si un profesionist in domeniul lui a ales sa se duca la o emisiune mizerie, gen reality show, unde se va “porcai” cu alti colegi de filmare.

De ce sa vrei sa faci asa ceva? Omul despre care vorbesc are o cariera profesionala minunata, munca lui e recunoscuta international, e departe de orice problema financiara.

Si el alege sa dea ca exemplu pentru comunitatea lui profesionala si pentru oamenii cu care lucreaza ca o cale in viata e prin emisiuni reality show in care se injura mult, sunt caractere indoielnice si oameni care n-au facut mare lucru in viata, dar trebuie sa traiasca si ei cumva asa ca se duc sa se mascareasca la tv.

O prietena mi-a zis ca e nevoia de adrenalina. Ca poate isi doreste aventura.

Doar ca are banii sa-si asigure singur orice fel de activitate producatoare de adrenalina in orice colt de glob.

De ce sa fii educat, rafinat, sa te fi plimbat prin toata lumea, sa fi intalnit familii regale si tu sa vrei sa transmit ca mesaj pentru cei din jur ca e cool si e bine sa te mascaresti cu prostii intr-un reality show?

Pur si simplu mintea mea nu poate sa inteleaga de ce ai accepta asa ceva. Nu vad decat consecintele foarte grave, pe termen lung la nivelul mesajului pe care-l transmiti comunitatii tale, dar si oamenilor din afara ei, oameni care natural vor zice “ daca si X face asa ceva, e ok”.

Asa se creeaza obisnuita prostului gust. Asa devin normal si “divertisment” superficialitatea,  mascareala fara sens, cuvintele vulgare.

Si, pe termen si mai lung, copiii care se uita la televizor copiaza acest comportament.

Pur si simplu, mintea mea nu intelege de ce sa vrei sa faci asa ceva, de ce sa vrei sa rostogolesti un bulgare de prost gust peste oameni, ajutandu-i sa se prabuseasca etic.

Cum m-am inteles, si am fost teribil de mahnita, de ce Tudor Chirila s-a dezbracat in prime time la televizor in chiloti.

Inteleg tehnicile de show tv, le inteleg foarte bine, stiu ce s-a urmarit cu aceasta “miscare”, inclusiv cu rapida replica postata dupa ce s-a terminat show-ul.

Dar, de ce sa faci asta din primul moment? Nu merge explicatia cu “m-a luat valul”, pentru ca acolo a fost – in tot contextul – ceva f trivial care tinea un anume public, iar Tudor e un profesionist, stie exact ce face in show, uneori are gandite de acasa  – scriptate chiar de el – lucruri pe care sa le spuna/faca.

Nu e o problema ca un actor se dezbraca pe o scena, intr-un spectacol de teatru sau un film in care naratiunea sustine aceasta actiune, problema e cand alegi (sau accepti) sa faci asta cand iesi din acest cadru doar pentru o audienta facila la tv, doar pentru un mic scandal care sa atraga atentia asupra ta/show-ului intr-o mare de alte stiri.

De ce sa vrei sa cobori nivelul atat de jos? De ce sa vrei sa arati ca asta e divertisment?

De ce tu, care stii ca ai devenit un model pentru tineri prin munca ta sustinuta, prin crezurile tale, alegi sa faci ceva care e departe de limita bunului simt?

*

Cele doua exemple pe care le-am dat ar trebui sa fie pentru etica de viata a fiecaruia dintre noi un prag de asa nu. Asta cred eu, dupa reperele si ceea ce-mi doresc sa las in viata ca exemplu, ca forma de exprimare in spatiu public – forma care stiu ca ii poate inspira pe altii. Din cand in cand trebuie sa facem un pas in spate si sa incercam sa ne uitam obiectiv la decenta actiunilor noastre, la reperele de bun simt pe care le transmitem.

Stiu ca sunt din ce in ce mai putine repere de decenta si bun simt in tara noastra, in spatiu public – pentru ca oamenii de bun simt nu-si doresc nicio asociere triviala – dar cred, si sper, ca va aparea curand un punct de cotitura sa ne intoarcem la reperele bune. Sa-i luam pe cei educati si rafinati, care au trecut prin multe in viata, drept reper si sa ne intrebam cand ne ia valul vietii cu cate o prostie; “ei ar face asta?”

Doar sa nu-i distrugem intre timp pe toti cei care ne-ar putea fi repere. Zilele astea incercam sa demitizam un om care e istorie vie: dl Mihai Sora.

1500
sanatatea mintiiDoua exercitii de relaxare si antrenare a mintii din cartea lui Alexis Castorri, trainerul mental sportivilor –

Doua exercitii de relaxare si antrenare a mintii din cartea lui Alexis Castorri, trainerul mental sportivilor –

Ieri a fost pentru mine ziua de relaxare si de curatare a mintii. M-a ajuns putin oboseala cu lansarea noului site (urban.ro, avem niste materiale foarte faine despre o lume buna fara barfe si mizerii, plina de culoare, arta si artisti), dar si de la alte proiecte pe care le am in paralel.

Simteam ca sunt fara niciun pic de energie. Golita cu totul de orice m-ar fi putut tine in miscare si cu trupul si cu mintea. Acum dupa putin peste 30 de ore de la intamplare, sunt Speedy Gonzales inapoi si m-am gandit sa va spun ce am facut, poate va ajuta si va inspira.

Am dormit mult de vineri seara – 10 ore vineri spre sambata, alte 4 ore in timpul zilei de sambata si aseara inca 8 ore… (eu de obicei dorm maximum 6 ore pe noapte )

Intre ele am mancat multe proteine si carbohidrati, am baut ceaiuri energizante si antiinflamatorii (scotioara, ghimbir, lamaie si ceai verde – o combinatie p ecare o prepar singura acasa), am ascultat multa muzica de relaxare si doua interviuri faine, m-am plimbat o jumatate de ora in soarele de toamna si mi-am relaxat mintea cu doua exercitii pe care le-am facut de cate ori am putut, cam imediat dupa fiecare trezire.

Exercitiile sunt din cartea lui Alexis Castorri despre care am scris cu mult inainte sa se stie ca e si trainerul mental al Simonei Halep (aici si aici). Am ajuns la ea citind despre cum isi reorganizeaza sportivii mintea cand sunt epuizati si dezamagiti dupa o infrangere. (ma fascineaza puterea lor de a o lua de la capat dupa o mare infringere)

*

Fac de mai bine de 2 ani exercitii mentale si ma simt foarte bine, am o putere mai mare de concentrare si de munca, pastrandu-mi timp si pentru viata mea personala. Exercitiile acestea ma ajuta sa fac switch mental in cateva secunde de la editarea unui text lung pe un domeniu care nu e din zona mea de cunostinte, deci necesita si mai multa atentie, la a scrie un spot pentru un turneu al unui artist sau a rezolva o chestiune de PR. In plus, am invatat sa scot pur si simplu  mintea din priza si sa nu ma mai gandesc la nimic de munca dupa ora 19.00

Pentru cine nu a facut niciodata asemenea exercitii par lucruri stranii, dar nu judecati pana nu incercati cateva zile consecutive. La un moment dat o sa simtiti cum mintea dvs e ca un muschi, pur si simplu incepe sa se tonifice, sa se intareasca.

Putin mai tarziu incepeti sa constientizati profund ca mintea e un organ pe care-l hranesti cu informatii si incepeti sa selectati si ce sa cititi si ce sa vedeti de la film, la serial, la tv…

*

Iata cele doua exercitii pe care le-am facut de cateva ori ieri si pe care am sa le mai fac si astazi.

mai intai un exercitiu de relaxare, aproape ca o meditatie din zona vizualizarii.

alexis relaxare 1alexis relaxare 2 alexis relaxare 3

 

 

si un exercitiu mai alert, pentru antrenarea concentrarii (genul acesta de exercitii, mai am inca doua asemanatoare, obisnuiesc sa le fac la cafeaua de dimineata)

alexis antreneaza-ti mintea 1 alexis antreneaza-ti mintea 2

ambele exercitii sunt din aceasta carte pe care ca om meschin si arogant (nu mai stiu cum mi-a spus o doamna acum ceva vreme ca sunt, dar mai era ceva, nu o dau sa o copiati. in cateva luni cartea va fi tradusa la noi si o sa o puteti cumpara)

exercise your mind cover

2867
atelier cologne bazavanDaca tot am facut schimbari in viata profesionala… mi-am schimbat si parfumul – Atelier Cologne –

Daca tot am facut schimbari in viata profesionala… mi-am schimbat si parfumul – Atelier Cologne –

Sunt superstitioasa si, in saptamana in care am relansat urban.ro ca o platforma de going out care creeaza experiente, am mai facut 2 lucruri.

  1. Am facut o donatie pentru unul dintre cazurile sociale care circula acum pe facebook (fac mereu asta cand fie incep un nou proiect mare, fie primesc banii dintr-un proiect mare. -> acum chiar se suprapusesera situatiile, se cuvenea o donatie)

Si

  1. Mi-am luat un parfum nou, atat de fain ca si daca stau prin casa ma parfumez cu el.

Despre el vreau sa scriu. E un brand pe care l-am descoperit la Baneasa Shopping City si se numeste Atelier Cologne. E o parfumerie de nisa care are la baza conceptul original al “eau de cologne” adica parfumul pe baza de citrice creat la 1700 de un parfumier Italian.

Am mai povestit despre importanta aromelor si parfumurilor in viata mea:

  • despre cum imi aleg cu grija dimineata un gel de dus intr-o aroma puternica, in zilele in care nu ma spal cu un produs de la farmacie pentru ca pielea mea este uscata
  • sau despre ceaiurile aromate pe care le beau doar de dragul mirosului pe care-l aduc in casa
  • sau despre parfumurile de interior pe care le folosesc.

Mi se par un destresant puternic, o sursa minunata de inveselire. Si imi plac parfumurile pe care ai vrea sa le mananci…

In general folosesc parfumuri gourmand. Intr-o vreme am fost fana a unui parfum de la 1969 – Histoires de parfums (pe care-l cumparam de la Alexandra de la Createur 5 de Emotion), cu note de grapefruit, portocale, lime, bergamota, dar si vanilie si caramel… Practic o prajitura, sa ma mananci nu alta.

Cand a venit Jo Malone in Romania, m-am dus pe Lime & Busuioc, apoi pe Wood Sage & Sea Salt, tot intr-o zona fresh cu citrice.

Zilele trecute tot un Jo Malone voiam sa-mi iau, cand mi-a iesit in cale parfumeria Atelier Cologne. trefle pur 1Am plecat cu Trefle pur – care miroase ca iarba taiata intr-o dimineata dupa ploaie. Foarte fresh si cand se aseaza pe piele e ca o dupa amiaza de toamna in natura.

cedrat  Mi-au dat cadou inca un parfum mic, 30ml, tot pe baza de citrice cu lamaie, menta si alte arome mediteraneene- Cédrat Enivrant. Si domnisoara care se afla in magazin, pentru ca a inteles pasiunea mea pentru aceste parfumuri gourmand mi-a mai dat 4 mostre de la alte poezii cu pomelo si mandarine, cu bergamote si cafea…

Deci, saptamana asta mi-am schimbat parfumul, pe  langa jumatate de viata:) Va recomand sa faceti o vizita la parfumeria care e vis a vis de intrarea la cinema din Baneasa Shopping City ca sa va rasfatati cu aromele minunate.

E singura parfumerie Atelier Cologne deschisa in Europa de Est. Poate stiu ownerii ceva special despre noi.

Fotografia de la cover (aceeasi cu ce e mai jos) eu am facut-o:) fiecare mostra de parfum a fost insotita cu o carte postala care arata mood-ul parfumului. Poezie.

atelier cologne bazavan

1354
shutterstock_scoala(Personal) 10 lucruri pe care eleva Cristina Bazavan de acum 25 de ani le-ar spune astazi unui profesor –

(Personal) 10 lucruri pe care eleva Cristina Bazavan de acum 25 de ani le-ar spune astazi unui profesor –

Am fost o eleva foarte buna la scoala, nu neaparat pentru ca mi-a placut cartea, ci pentru ca stiam ca era singura mea sansa sa-mi depasesc conditia materiala.

Am fost la un pas sa devin profesor (de matematica), dar m-a luat viata si am profesat in alte directii; mai rezolv insa cu copilasi probleme si incerc sa le explic ca nu e nicio tragedie daca nu ai un raspuns imediat la o problema ( ei traiesc in epoca instant gratification) si ca uneori e ca un labirint prin care tot mergi ca sa ajungi in capatul celalalt.

Incepe scoala in doar cateva zile si, cu mintea de acum si multe ore la psiholog, stiu ce au gresit profesorii (si parintii) mei cu mine. Stiu cat m-am luptat sa ma curat de incrancenari inutile, sa ma relaxez in competitia cu ceilalti si sa-mi ingrijesc mintea la fel cum ma ingrijesc sa mananc de 3 ori pe zi.

Cu mintea de acum, din inima, eleva Cristina Bazavan vrea sa-i spuna urmatoarele oricarui profesor pe care-l are la clasa.

 

  1. Invata-ma lucruri noi fara sa ma pui sa memorez fapte si ani, ci dezvoltandu-mi capacitatea de sinteza si abilitatea de a citi dincolo de cuvinte.
  2. Dezvolta-mi spiritul de analiza si respecta-mi parerile chiar si cand le spun soptit, chiar si cand sunt atat de departe de litera manualului incat nu ai idee ce sa-mi raspunzi.
  3. Arata-mi ca si tu ai facut greselile pe care le fac si eu, o sa-mi dea incredere sa fiu mai buna data viitoare.
  4. Invata-ma ca nu sunt perfecta, nici tu nu esti si nu vom fi niciunul niciodata.
  5. Invata-ma ca daca gresesc nu e o tragedie, atata timp cand inteleg cum sa repar greseala, sa-mi cer scuze, sa ma ridic si sa-mi ling ranile ca sa merg mai departe.
  6. Invata-ma sa vad tot ce-i mai bun in mine, o sa descopar singur din infrangeri succesive ca am multe slabiciuni dar, daca-mi dai incredere ca am ceva bun care e NUMAI AL MEU, o sa am energia care sa ma ajute sa inving si obstacole pe care nici tu nu crezi, acum, ca le pot trece.
  7. Ajuta-ma sa cred ca nicio intrebare nu e gresita, nepotrivita si invata-ma ca niciun vis nu va fi niciodata nebunesc sau prea mare, daca e al meu si cred cu tarie in el.
  8. Invata-ma ca nu e totul sa fii numarul 1 sau sa ai 10 pe linie, ca progresul de la o zi la alta, in pasi mici, calatoria pana la nota pe care o vei trece in catalog conteaza mai mult decat cifrele de acolo.
  9. Invata-ma sa ma bazez mai mult pe mine, decat sa depind de tine. Invata-ma sa invat ca sa-mi pot continua drumul si singur.
  10. Invata-ma sa ma uit la colegii mei nu ca sa-i judec, ci ca sa-i inteleg si sa-i ajut. Invata-ma empatia si bunatatea, o sa ma ajute cel putin la fel de mult ca algebra.
3624
foto2(personal) Ce ne-ar putea face oameni mai buni? –

(personal) Ce ne-ar putea face oameni mai buni? –

In cazul fetitei care a fost omorata la Caracal sunt atat de multe semne de nepasare, de lipsa de empatie, de indolenta incat n-ai cum sa nu te gandesti: ce ne-ar putea face oameni mai  buni?

Criminalul a mai agresat si alte femei, dar nimeni nu s-a dus la politie sa faca o plangere, femeia cu care a fost casatorit si care a divortat de el, stia ca ii violase fata dar nu s-a dus la politie, copiii – mari, mutati in alta tara cu traumele lor – nu au depus nicio plangere la politie.

 M-am uitat la filmarile de la casa criminalului si la femeile acelea simple care spuneau “am muncit pentru acest om, mi-a propus sa-mi dea bani sa ma culc cu el si am plecat”, “barbatul meu i-a facut un gard de 3 m inaltime”.

Nu mai vorbesc de ce politistii aia care au pazit poarta n-a avut unul curajul sa ignore orice ordin si sa se gandeasca ca dincolo de gardul urias s-ar putea sa mai traiasca o fata. N-a avut nimeni instinctul de adevarat salvator sau justitiar. “E ok, ni s-a dat un ordin, o sa-l respectam fara sa gandim pentru ca nu e treaba noastra sa gandim”

*

Sigur ca sunt multe hibe in sistem, incredibil de multe si, cel putin pe termen scurt, fara de scapare: mentalitatea ca te faci politist pentru ca e un loc caldut si sigur de munca, legile tampitilor de politicieni care au scos multi infractori din puscarie (iar pentru politisti n-a mai fost brusc un loc caldut, dar nici echipamente care sa-i protejeze), Sectia Speciala a procurorilor – acest sistem hitlerist care a reusit sa-i domine pe procurorii mai slabi de inger/pregatiti.

Dar dincolo de toate aceste hibe, umanitatea noastra unde e?

Unde e instinctul de supravietuire din femeia care stia ca vecinul isi violeaza fiica si n-a zis nimic. Unde sunt bunatatea, empatia din femeia care stia ca barbatul ei a construit pentru vecin un gard de 3 m pentru ca el avea o viata dubioasa si se ascundea de vecini. Unde e revolta din copiii criminalului si unde a disparut constiinta lor ca acel om are grave probleme si trebuie predat politiei?

Ne-am pierdut constiinta de a face bine, nu doar pentru noi ci si pentru altii. In lipsa educatiei, toti cei mentionati mai sus au preferat sa bage capul in nisip, sa nu isi caute dreptatea la autoritati.

Iar politistul ala tampit care i-a spus tatalui fetei “la varsta asta pleaca cu cate un baiat si vine dupa doua zile” ar trebui demis pe loc. Sunt atat de multe lucruri in vorbele lui care nu mai pot fi reparate pentru meseria lui: prostie, prejudecata, indolenta, lipsa respectului fata de cetatean, lipsa empatiei.

*

De fiecare data cand se intampla o asemenea catastrofa, ma gandesc ce as putea face eu ca sa fie mai bine.

(la Colectiv am avut grija sa donez lunar, o perioada de timp, bani direct pentru familiile catorva dintre raniti pentru ca stiam ca e un ajutor imediat, cu efect)

 Dar acum, pur si simplu, nu stiu ce ne-ar putea face pe noi toti oameni mai buni. Ce am putea face noi sa schimbam un dram din constiinta colectiva pentru a avea respect pentru propria persoana si pentru ceilalti.

Acum cateva luni cand a fost ploaia cu gheata, in cartierul meu de oameni avuti (floreasca) a fost un patinoar general. Cum in cladirea in care locuiesc sunt mai multi batrani, unii se deplaseaza chiar cu cadru metalic, am avut grija sa aflu care dintre ei are nevoie de cumparaturi speciale (apa, paine, alte alimente) pentru ca era evident ca nu vor putea iesi din casa. Rezultatul? Una dintre cele mai tinere familii din cladire m-a intrebat: dar ce interes aveti? Vreti sa cumparati ceva aici?  

Vorbim de o familie educata, cu masini scumpe, nu de o doamna care munceste in curtea unui mecanic din Caracal.

 Ce facem ca sa fim oameni mai buni? Cum ne putem ajuta intre noi ca sa dezvoltam empatia si intelegerea ca daca sunt atent la celalalt sunt atent si ma ajut si pe mine?

Ce ne-ar putea face oameni mai buni pe fiecare dintre noi? Pentru ca bunatatea si empatia ne pot salva. In cazul copilului asta care a fost ucis, daca oamenii din jurul povestii ar fi fost mai buni, mai empatici si mai curajosi, de la vecini la politisti, ar fi fost altul deznodamantul.

 

2037
shutterstock_coffeeO discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

O discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

UPDATE: NU judecati omul. NU pentru asta am scris despre aceasta intamplare. NU puneti etichete. E doar un pretext ca sa facem o proiectie personala pentru ce putem face fiecare dintre noi.

Totul a plecat de la evaluarea copiilor de clasa a II-a din zilele astea.

Amandoi – si eu si soferul de taxi – eram nedumeriti cu ce ii evalueaza pe copiii atat de mici cand ei abia au invatat drumul de la baie catre clasa si sa stea in banca 50 de minute.

Cu experienta de copil tocilar la scoala, ii spuneam taximetristului sa nu-si chinuie copiii cu mize mari la scoala, ca e mai important sa stie sa sintetizeze informatia in loc sa o memoreze.

Am aflat ca domnul care conducea taxi luase bacalaureatul cu 9, in anii 90, jucase fotbal profesionist si se pregatea sa plece pentru a doua oara din tara pentru ca nu gasea de munca.

L-am intrebat de ce nu face un curs de antrenor sa mearga pe langa un club privat sa ajute copiii sa faca sport. Mi-a zis ca nu are diploma de pedagog din scoala, apoi m-a intrebat el la ce bun.

“Uneori ma intreb la ce bun toate astea. De ce facem tot ce facem, care e sensul? Pentru ca tot murim.”

I-am spus ca eu cred ca traim nu doar ca sa acumulam lucruri pentru noi, ci ca sa invatam cum sa-i putem ajuta pe cei din jurul nostru si ca ajutorul meu, cu ajutorul lui, cu ajutorul fiecaruia, duce lumea in spre mai bine mai departe.

„Dar la ce bun? Ca stim de la inceput ca o sa murim, ca se termina. De ce sa invatam?”

Pai ganditi-va, i-am raspuns. Daca am stii de la inceput ca traim doar 24 de ore, ce-ati prefera? Sa faceti lucruri banale, sa mancati mult si sa va distrati non stop fara sa ramana nimic in urma, sau ati face ceva prin care sa lasati o urma frumoasa pe unde ati trecut? Ati fi un instrument prin care lumea a se schimbe in bine cu un milimetru…

„Pai si dupa asta ce este?! Pentru ce sa fac?!”

*

Am coborat din taxi cu o tristete profunda. M-am gandit ca domnul acesta daca ar alege sa fie antrenor intr-un club mic de sport si-ar invata niste baieti pasionati de fotbal ce inseamna disciplina, spiritul de echipa… ar putea ajuta la cresterea unor campioni. Si-ar putea schimba in bine macar o viata…

Doar ca inca nu vede asta.

1288
brain#personal Curatenie in mintea mea –

#personal Curatenie in mintea mea –

De cativa ani buni am grija sa am grija de mintea mea.

Fac curatenie in ea in fiecare dimineata si seara la fel ca si cum imi fac dus, fac exercitii dimineata pentru  antrena muschiul care e creierul meu, iau vitamine care stiu ca-l ajuta la regenerare si fac exercitii de respiratie pentru ca oxigenul e cea mai importanta hrana pentru creier. (aici si aici o parte din exercitiile mentale pe care le urmez)

(chiar simt creierul ca pe un muschi in unele momente in care exercitiile mentale ma pun la incercare, il simt cum se contorsioneaza sau se intinde ca sa gaseasca raspunsul corect sau sa faca – intr-un fel de pilates mintal – ceea ce-i cer)

Am mai povestit ca la fiecare final de an, asa cum fac curatenie in casa, tot asa incerc sa elimin din mintea mea si gunoaiele pe care le-am adunat peste an – frustrari, informatii inutile, stress, oboseala, dorinta prosteasca de a ma preocupa de ce fac altii (ba uneori sa si critic).

Critica e semnul ca sunt obosita si nu m-am relaxat inca… Sigur, tot timpul vad mizerii care trebuie corectate in spatiul public sau in online, cu lucruri care nu sunt facute corect, cu oameni care-si falsifica viata, cu furturi, plagiate, exercitii ale lui Narcis care se scalda in propria vanitate, le vad in fiecare zi din an dar… doar daca sunt foarte obosita si am acumulat frustrarile mele (de la prea multe prostii din astea vazute), doar asa ma apuca dorinta de a comenta si a spune unde e greseala, de a atrage atentia.

Altfel, ma uit la ele, le privesc cu ironie si, undeva intr-un sertaras din minte, e asezat numele persoanei respective pentru a avea grija daca ma voi insoti cu ea pe vreun drum in viata.

In vacanta aceasta, in profundul program de curatare (am avut un an foarte aglomerat cu foarte foarte multe job-uri) am realizat inca o data ca avem un creier ca un burete: daca punem in el mizerii, o sa genereze mizerii si viata noastra o sa miroasa urat.

Daca punem in el lucruri curate, emotionale, motivationale, o sa infloreasca si-o sa ne faca sa zambim pe dinauntru – cel mai valoros dintre zambetele noastre.

Mai mult ca niciodata, zilele acestea am avut certitudinea faptului ca daca-mi incarc mintea cu informatii si emotii inutile (uneori vin din seriale, stiri si emisiuni tampite), imi hranesc creierul cu o materie pe care o voi folosi sa iau decizii pe ura, pe aroganta, pe invidie.

Am facut deci curat in ceea ce voi urmari in timpul meu liber, cu ceea ce imi voi hrani mintea in 2019.

Va doresc sa faceti acest exercitiu: sa urmariti cu atentie ce reactii emotionale va dau stirile pe care le priviti/cititi, ce acumulati emotional din serialele/filmele pe care le vedeti si ce amintiri, senzatii trezesc in voi cartile pe care le cititi.

Cu muzica e si mai rau, intra in creier si sta acolo cu versurile ei tampite. Si de multe ori intra fara voia ta, o asculti in taxi, in magazine etc…

Urmariti-va emotiile, ele sunt o combinatie dintre depozitul de stari pe care le-ati pastrat in minte peste ani si ceea ce aduceti in creier in fiecare zi.

Stiti cand stiu ca sunt pe drumul bun cu partea de curatenie din mintea mea?

Cand vad o prostie si am intelegere pentru ea, cand nu ma grabesc sa pun verdict si sa judec cand spun ”ok, omul asta e chinuit de ceva, o sa-i ia niste ani sa se curete”.

Stiu insa ca nimeni nu poate face ”curatenie” in mintea si in comportamentul nostru, daca nu ne implicam noi activ in aceasta activitate.

 

 

1593
centenar_logoA trecut aniversarea centenarului, ok. CE FAC EU…? –

A trecut aniversarea centenarului, ok. CE FAC EU…? –

La 100 de ani de la Unirea cea mare prea putini dintre noi stiu faptele din istorie. Poate putin mai multi, dar doar foarte putini, s-au informat via google sau din vreun reportaj tv.

aici jurnalele Reginei Maria aparute la Polirom,

mai jos cateva dintre copertele cartilor care se gasesc in librarii despre Regele Ferdinand (corespondenta sa emotionanta cu familia, in vremuri grele) si despre Regina Maria

scrisorile-regelui-Ferdinand-vol-I-2-BT733 regina_maria_-_insemnari_01rgb jurnal de razboi regina maria

 

La 100 de ani de la Unire

– traim intr-o tara care are o populatie numeric aproximativ egala cu cea de la 1918 (intre granite) si cu inca o tara – demna de-o alta Unire (morala, mai degraba) – in afara granitelor.

– Bratianu e un nume de strada prin mai toate orasele mari ale tarii, iar in spatiul public sunt niste rapandule avide, inculte pe post de politicieni.

(daca vreti sa cititi corespondenta lui IC Bratianu cu familia sa, o carte ca o fereastra in mintea unui om cu alte valori decat cele pe care le avem cei mai multi dintre noi, o puteti face prin cartea care a aparut la editura Vremea

– ne facem cultura pe facebook sau, daca suntem mai intelectuali, din vreun documentar de la tv, dar ne vaitam cu totii ca nimeni nu mai pune pret pe cultura astazi.

– ne bucuram ca alte tari ne celebreaza aniversarea punand tricolorul pe cladirile lor (dar -plin de ego si cu convingerea ca ni se cuvine orice – uitam sa ne intrebam: cand a fost ultima data o cladire de-a noastra luminata in culorile altei tari la aniversarea ei?!)

De la cel mai mic pana la cel mai mare asteptam sa faca altul – oricare altul – ceea ce credem ca ar trebui facut ca sa ne fie mai bine ca natie – sa citeasca, sa fie corect, sa fie punctual, sa-si respecte cuvantul, sa promoveze cultura, sa se implice in viata comunitatii, sa voteze, sa militeze.

Urla in noi un patriotism de suprafata la o zi aniversara, istorica (100!!! de ani de la Unirea cea mare), ne lovesc emotiile faptelor unor oameni mari care au avut curaj, determinare si putere sa lupte pentru ceilalti, dar uitam (sau nu vrem sa ne gandim) ca si de noi  (fiecare dintre noi, punctual, de tine cel care citesti acum) depind anii care vin. Nu o suta, urmatorii 10, urmatorii 5 ani.

E ziua de dupa aniversarea centenara si mi-ar placea sa ne intrebam toti:

Ce fac eu ca sa fiu un om mai bun, mai corect, care-si respecta cuvantul?

Ce fac eu ca sa rezist tentatiei de a incalca o lege sau o regula – orice lege – oricat de mica…

Ce fac eu ca sa nu ma mai insel pe mine si pe altii, cautand forma fara fond, ca sa dau un ”tun” profesional?

Cum gasesc in mine resurse sa incep sa muncesc pe bune pentru educatia mea, pentru drumul meu?

Cum imi setez mintea ca sa nu mai gandesc la orice lucru pe care-l am de facut ca ”las ca merge si asa”?

Cum ii ajut pe ceilalti inainte sa astept sa fiu ajutat – de stat, de prieteni, de neamuri sau de vreun duh sfant?

Fiecare dintre noi a trait niste ani din suta asta aniversara, cu ce a contribuit fiecare e doar o mica parte dintr-o evaluare de ”a doua zi” dupa aniversare. Ar fi frumos sa fie sincera si fara gandul ”las, ca face altul”. 

1233
marian ilie pensiunea valea fagilor(interviu) Bine nu e suficient- Marian Ilie – un om atat de bun, cu viziune si putere de munca incat misca apele si drumurile, la propriu, dintr-un scaun cu rotile –

(interviu) Bine nu e suficient- Marian Ilie – un om atat de bun, cu viziune si putere de munca incat misca apele si drumurile, la propriu, dintr-un scaun cu rotile –

Intr-o lume in care ne cautam scuze pentru lucrurile care nu ne ies in viata, intr-o comuna din Dobrogea, Luncavita, exista un tanar domn de 37 de ani pentru care conceptul de ”Bine nu e suficient” e parte din ADN-ul sau.

Are o poveste care e demna de un film. E omul care dintr-un scaun cu rotile a alergat prin mintile a mii de oameni si i-a ajutat sa se transforme. A schimbat viata unei comune si destinele locuitorilor ei.

Marian Ilie se numeste tanarul care locuieste in Luncavita, o comuna aproape de Tulcea.

In 2002, pe cand era student in anul II la Teologie a avut un accident dintr-o joaca la mare cu prietenii. A ramas paralizat si-a invatat sa-si duca viata in scaunul cu rotile. A terminat scoala si-a mai facut inca una care sa se potriveasca mai bine cu situatia lui, managementul afacerilor, specializandu-se in scrierea/dezvoltarea de proiecte pentru fondurile/finantarile europene.

”Sunt o persoana care munceste, isi traieste viata, nu fac NIMIC deosebit, doar traiesc ca si dvs si incerc – poate in plus – sa-mi depasesc conditia. Dar nu e ceva deosebit. Poate as fi putut sa fac mai multe pentru mine ca sa-mi depasesc conditia. Sa merg mai mult intr-un spital de recuperare, dar in ultmii ani n-am mai ajuns”, spune Marian cu modestie.

El e parte din campania Retelei de sanatate Regina Maria ”Bine nu e suficient”, in care sunt adusi in atentia opiniei publice oameni care nu se multumesc doar cu binele pentru ei, ci schimba lumea din jurul lor. Oameni care ne dau sperante ca Romania are modele de urmat pentru a (re)invata bucuria de viata, perseverenta, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, efortul de a construi pentru binele comunitatii care, indirect, devine si binele individual. Oameni care ii motiveaza si pe altii sa faca lucrurile si mai bine.

Marian Ilie e mai mult decat atat. Daca n-as fi vorbit cu el la telefon, daca nu as fi vazut filmari cu el, as fi zis ca nu exista. Nu are cum sa fie un om atat de bun, cu viziune si putere de munca incat sa miste apele si drumurile, la propriu, dintr-un scaun cu rotile.

marian ilie si daniela

Luncavita e o comuna la 54 de km distanta de Tulcea si 29 km de Galati, are 4421 de locuitori,  Observator astronomic, Liceu cu profil agro-turism, scoli si gradinite, sala de sport cu dotari super moderne, parcuri cu locuri de joaca moderne, pensiuni in care vin turisti din toata Europa.

Arata ca o localitate mica din Germania sau din Olanda. Totul a fost facut cu fonduri europene, uneori in parteneriat public-privat, de cand Marian s-a apucat sa invete cum pot aplica pentru proiecte si pot lua bani din fondurile europene.

”Majoritatea proiectelor pe fonduri europene sunt facute de mine. Pentru partea de administratie publica oamenii vin la serviciul pe care-l desfasor in cadrul comunei, la primarie. Dar si pentru afacerile private vin la mine pentru ca sunt consultant pentru accesarea de fonduri europene si ofer sprijin cui imi solicita ajutorul.”, povesteste Marian. Ce nu spune el pentru ca nu vrea sa se laude, dar spun vecinii lui de pe strada, este ca ii aduna pe pescari si le explica in sedinte cum pot beneficia de fonduri europene pentru meseria lor, cum isi pot schimba viata in mai bine.

”In turism, totul se leaga pe baza unei strategii de dezvoltare si daca nu o urmaresti cu atentie pot sa-ti lipseasca niste lucruri care ar fi putut sa aduca plus valoare. Acel observator astronomic era o oportunitate pentru zona noastra pentru ca s-a dovedit in urma unor studii ca avem niste campuri care au curenti care alunga norii, iar acest lucru favorizeaza cercetarea astrelor pe timp de noapte.

Frumoasa mi-a fost mirarea cand am avut niste astro turisti din Romania: o familie din Bucuresti care era pasionata la maximum. Sotul lucra la Filarmonica, sotia era biolog… Aveau aceasta pasiune si si-au facut credit de zeci de mii de euro pentru a-si lua aparatura de specialitate pentru a observa astrele … Am vazut explozii solare in fata pensiunii la noi si am vazut pe timp de noapte astrele ceresti”, spune Marian, care a construit si prima pensiune cu toate facilitatile necesare persoanelor cu dizabilitati.

Urmarind tot ce ar fi putut tine de experienta turistului in zona, Marian a contribuit – prin accesari de fonduri europene – la crearea unui ansamblu folcloric infiintat pe baza traditiilor povestite de batranii din zona (oferindu-le astfel copiilor din comuna posibilitatea unor activitati extra scolare, dar si oportunitatea de a calatori la festivaluri si concursuri), a ajutat ca mestesugurile din zona sa fie revitalizate.

„Am depus proiecte de parteneriate ale mediilor public-privat cu Universitatea Ovidiu din Constanta si am infiintat PFA-uri pentru mestesugarit. Practic, acum avem niste mestesugari care participa la targuri atat in tara cat si in strainatate, specializati in impletituri din papura si stuf, in olarit…”

*

Luncavita are 700 de copii – elevi. Pentru o comuna din Dobrogea, din Romania anului 2018 (cand exodul spre oras sau spre alte tari e foarte mare) asta este imens. Dar e semn de prosperitate, de siguranta, e semn ca oamenii au revenit acasa si au avut curaj sa-si mareasca familia pentru ca traiesc intr-un mediu unde sunt locuri de munca, unde – culmea!!!!!!! – sunt scoli si liceu moderne.

Lui Marian si echipei de la primarie li s-a parut inadmisibil ca la nivelul administrativ national nu a avut nimeni in vedere ca exista, in Delta, un loc unic care ar putea aduce foloase extraordinare, cu oameni simpli, care nu au niciun alt venit decat din pescuit si care trebuie invatati cum sa traiasca mai bine exploatand corect ceea ce au.

Asa ca s-au gandit sa le ofere o alternativa.

„Am vazut ca nu exista cadrul institutional pentru a crea cadre calificate pentru serviciile din turism – ospatar, chelner, bucatar… Am infiintat un liceu cu specializarea agroturism in localitate, practic este singurul liceu din Dobrogea cu specializarea aceasta. Copiii care invata la noi sunt si din zonele adiacente comunei noastre pentru ca nu mai sunt acum multi parinti care sa-si permita sa-si duca copiii la scoala la oras. Noi le asiguram transportul cu microbuzele liceului, iar ei invata o meserie si obtin o diploma…”

Anul acesta au semnat contracte de finanțare pentru renovarea liceului și pentru un after school.

De fapt, in 2018 au semnat proiecte de 12 milioane de euro si mai au inca 6 proiecte depuse. Pentru o comuna cu 4421 locuitori!

marian ilie si sotia

Desi nu vrea sa fie tratat diferit, mai scriu inca o data, Marian traieste de 16 ani intr-un carucior cu rotile.

Cand il intrebi de unde are forta sa mearga mai departe, rade usor ”De la Doamne, Doamne”; crede ca educatia lui teologica i-a dat puterea sa stie ca totul are un sens pe lume si a gasit in el o forta pentru a se depasi in fiecare zi si-l citeaza pe Voltaire: ”universul ma incurca rau, dar nu pot gandi macar ca poate exista ceasul fara un ceasornicar. ”

”Marea problema a persoanelor cu dizabilitati ca mine este sa gaseasca undeva resurse de sprijin social, psihologic, emotional, atunci cand statul nu ofera suport. In momentele mele de cadere psihica dupa accident, fratele meu a fost cel care m-a provocat si care m-a impins de la spate. N-am cum sa nu-i multumesc pentru ca ceea ce sunt astazi sunt foarte, foarte mult datorita lui.

Imi place sa cred ca cel mai mare dar pe care mi l-a dat Dumnezeu a fost familia si prietenii. Am o sotie extraordinara, asteptam un bebe in curand, o fetita… Alaturarea mea de clinica Regina Maria are o parte din mine, e alaturarea de familie, de grija pentru oameni si pentru copii. Cautam oameni care lupta pentru ei si pentru binele celui din jur.

Eu nu vreau sa devin un exemplu pentru cei ca dvs, in schimb vreau sa le arat ca se poate celor care – ca mine – au dizabilitati. Am avut o perioada maricica de descumpanire dupa accident, dar am constientizat ca aveam in balanta doar doua lucruri care tineau exclusiv de mine.

Adica sa fiu prabusit – si sa sufar atat eu, cat si cei din jur, sau sa nu vreau sa fiu prabusit si sa lupt si sa zambesc.

De cand am ales aceasta varianta nu prea am mai vazut lacrimi – pe care inainte le vedeam zilnic in ochii parintilor mei, poate o mai fac, dar nu-i vad…

Constientizez de multe ori ca asta e singura varianta care-mi face mie bine si daca imi face bine, inseamna ca pot face bine si celor din jur.

*

Pe Marian Ilie il puteti gasi si la pensiunea lui, Valea Fagilor, construita special cu toate dotarile pentru persoanele cu dizabilitati. Zona e foarte spectaculoasa din punct de vedere turistic, desi nu e foarte promovata din aceasta perspectiva.

”In apropiere este Parcul National Muntii Macinului, cu un fond faunistic si floristic iesit din comun. Avem cei mai mari fluturi din Europa, sunt 12 specii care traiesc doar aici, unii au aripi care depasesc 15 cm. Tot aici sunt ultimii soimi dunareni din lume…”, povesteste Marian.

In vara a fost ocupat cu 12 francezi pe care i-a dus la o ferma traditionala, le-a aratat mestesugurile din zona… Impreuna cu sotia lui se ocupa direct de primirea turistilor, le organizeaza programul avand in grija masa cu produse traditionale din gradina apropiata sau de la producatori locali autorizati, organizeaza plimbari prin rezervatia naturala sau cu barca la Dunare.

Daca nu v-am convins ca deviza ”Bine nu e suficient” e parte din ADN-ul lui Marian Ilie si ca e un fel de ‚alien’ al faptelor bune, iata inca un detaliu. In vara aceasta la pensiunea lui a avut invitati speciali.

”Am auzit de cativa adolescenti de la Manastirea de la Radauti, copii aflati in plasament acolo care canta pe instrumentele celor din Colectiv – donate de parintii celor care si-au pierdut viata in club. Copiii si-au facut o trupa, acolo in manastire. Noi i-am adus o saptamana in august la pensiune.”

*

Am mai scris ca mi se pare absolut minunat ca Reteaua de sanatate Regina Maria a ales sa promoveze nu doar medicii sai care fac interventii incredibile, ci si oameni care prin felul lor de a fi schimba in bine lumea din jurul lor. Cumva le sunt recunoscatoare celor de la Regina Maria pentru ca m-au pus in apropierea acestor oameni minunati care ma inspira. Pe o parte din ei ii descoperiti aici. Povestile mele despre unii dintre ei le adun aici.

Dupa ce am vorbit cu Marian, mi-am scos pe o foaie de hartie un citat pe care l-am lipit pe tabla de lucru.

”De multe ori suntem descumpaniti, tristi, suparati, fiecare dintre noi. Dar daca apucam sa gustam putin din constientizarea gandului ca nimeni nu sufera mai mult ca tine, cealalta varianta e sa-ti doresti cu adevarat sa-ti imbunatatesti conditia, si atunci ar fi mai bine pentru foarte multa lume din jurul nostru. Daca nu deschizi inima catre cel din jur, nici altul nu o va deschide catre tine.”

9085
to do list(personal) Sunt dintre oamenii care fac liste cu ce e de facut. Ce spune asta despre mine? –

(personal) Sunt dintre oamenii care fac liste cu ce e de facut. Ce spune asta despre mine? –

Imi fac liste, intotdeauna scrise de mana, pe agenda sau pe cartonase, cu ceea ce am de facut.

Listele mele zilnice au si o structura anume. Impart pagina in patru dintr-o linie verticala si, la mijlocul ei, una orizontala. Cam ca atunci cand facem analize SWOT.

In stinga sus pun lucrurile administrative pe care le am de facut (“de dus hainele la curatatorie”), in dreapta sus sunt chestiunile pe care le am de scris, de pregatit pentru acest site. In dreapta jos lucrurile pe care le am de facut pentru proiectele de PR la care lucrez. Coloana din stanga jos ramane libera pentru observatii legate de cine stie ce apare peste zi.

De exemplu, astazi in coloana din dreapta sus (blog) am 4 puncte – inclusiv ideea acestui text, iar in cea de sub ea (PR), 9 chestiuni de rezolvat.

M-am gandit mult de ce exista nevoia mea de a-mi face liste si ce spune asta despre mine.

Mi se pare ca sunt atat de atacata de informatii in timpul zilei, oamenii “trag” de mine pentru a-i ajuta cu ale lor, incat am sanse foarte mari sa ma abat de la ce am de facut. Daca nu-mi fac lista zilnica, nu sunt la fel de eficienta cu ceea ce am de facut si ratez dintre lucrurile pe care am promis ca le rezolv.

Sa mai fac o precizare – ma trezesc pe la 5-6 zilnic, muncesc pana in jurul orei 16 daca sunt acasa (adica daca nu am meetings in oras), incercand sa prioritizez ce am pe lista si sa rezolv – daca e posibil – tot ce am trecut pe hartie, si apoi ma intorc la viata mea casnica si sociala care nu prea are nevoie de liste:)

Ieri am decis sa caut ce spun psihologii despre nevoia oamenilor de a-si face liste. Iata observatiile lor, ordonate… intr-o lista :).

  1. Majoritatea isi face liste pentru o multime de motive – ca sa-si aminteasca ce au de cumparat din alimentara, pentru mesajele cheie intr-un discurs, pentru cresterea productivitatiii sau a motivatiei.
  1. Listele sunt rezumate care ne ajuta sa procesam informatia mai usor pentru ca nu ne place sa ratam, sa gresim.

Un studiu arata ca in timp ce sarcinile pe care nu le-am rezolvat ne distrag si ne genereaza un disconfort mental, doar simpla lor asezare ordonata pe prioritati intr-o lista ne scapa de o parte mare de anxietate.

  1. Studiile au aratat ca oamenii lucreaza mai bine daca si-au scris ceea ce au de facut.

Toata lumea se lupta cu a duce la bun sfarsit un task, dar unii dintre noi au probleme si cu a identifica care sunt acele task-uri si ordinea lor pentru a fi cat mai eficienti. Cand facem o lista, creierul nostru face o prima structurare a task-urilor si ne da deja cateva raspunsuri pentru ceea ce avem de facut.

  1. Listele sunt o forma de autovalidare.

Psihologul Dr David Cohen crede ca lupta lui de a ramane organizat este ajutata de listele zilnice, dar nu este in totalitate rezolvata. Cohen spune ca o lista micsoreaza anxietatea despre posibilul haos din jur, iti da o structura si, la sfarsit, sunt o dovada a aceea ce ai indeplinit intr-o zi, o saptamana, intr-un an.

Sunt desigur si oameni care nu iubesc acest gen de structurare a muncii. Justificarea lor este ca le ingradeste creativitatea si ii incurca sa fie flexibili in timpul programului de lucru.

Domnul David Allen care a scris cartea “Getting Things Done: The Art of Stress-Free Productivity”, un fel de guru in time management, crede ca genul de om “free spirit” greseste. El spune ca oricine are programul plin – dar nu si l-a structurat intr-un fel – se va lupta mai mult cu indeplinirea lui si ca intotdeauna e nevoie de un sistem de prioritizare, oricare ar fi el.

Astazi, dupa aceasta sedinta de “terapie” via google pentru a afla ce spune despre mie nevoia de a-mi face liste, m-am mai linistit… nu sunt chiar stranie.

Dar sunt foarte curioasa daca voi va faceti liste cu ceea ce aveti de facut.

 

3394
bazavan galmeanuSolidaritatea si bunatatea – cele mai inalte forme ale frumusetii.

Solidaritatea si bunatatea – cele mai inalte forme ale frumusetii.

 E un text lung. E despre judecatile si prejudecatile noastre legate de alte femei.

E despre tine. Si tu ai fost judecata. Si, nu te sfii sa recunosti, si tu judeci. Zilnic.

Am putea schimba fiecare dintre noi asta. Citeste! 

Am citit in urma cu cateva saptamani cea mai recenta dintre cartile de memorii ale lui Hillary Clinton, cartea care se refera la intregul parcurs de candidat pentru presedintia Statelor Unite, What Happened.

Cele mai socante fragmente n-au fost cele despre confruntarile politice, ci cele despre momentele in care a fost judecata pentru ca e femeie in spatiu public.

In carte, pentru prima data Hillary Clinton vorbeste despre bullying-ul la care a fost supusa in scoala pentru ca purta ochelari si nu era printre cele mai dragute fete. Vorbeste despre cum, pe perioada sarcinii cu fiica ei, Chelsea – care s-a nascut in 1980 –, in care multe femei au judecat-o pentru cum arata.

Vorbeste despre cum, cu aceste lectii dure invatate, in perioada campaniei electorale a avut un intreg “glam squad” care s-a ocupat de ea in fiecare zi.

“Nu m-am obisnuit niciodata cu cat de mult efort trebuie sa depuna o femeie ca sa iasa in spatiul public si sa se supuna judecatilor. Am calculat ca pe toata durata campaniei mele electorale am petrecut 600 de ore ca sa mi se aranjeze parul si sa fiu machiata. 25 de zile!”, zice doamna Clinton in memoriile ei.

Mai sunt fragmente in care povesteste cum ii erau judecate hainele pe care le purta la diverse intalniri, cat de mult si-ar fi dorit ea sa poarte pantaloni ca sa fie relaxata si cum revistele mondene scriau ca e prea masculina, rece si deloc moderna… doar pentru ca prefera pantalonii si tocurile foarte mici in zilele lungi de campanie prin diferite orase.

Si remarca, usor ironic, ca foarte multe dintre critici n-au venit de la contracandidatii politici, ci de la alte femei prin publicatiile glossy, asta in contextul in care fiecare dintre aceste publicatii militeaza pentru egalitatea de sanse, pentru drepturile femeilor de a detine functii de conducere.

Catre finalul acestui capitol foarte personal, Hillary Clinton pune o problema cu care ne confruntam toate: “Cat de autentica sunt in spatiu public?” in contextul in care societatea se asteapta sa fii impecabila, frumoasa, dar nu foarte foarte frumoasa, hotarata, cu incredere de sine si pregatita profesional cel putin cat cel mai bine pregatit barbat, ca sa nu se intrebe lumea “ce cauta femeia asta aici?!”

Hillary recunoaste ca a purtat o masca in spatiu public in toti acesti ani, ca s-a dus acasa si a plans de cate ori a fost jignita foarte tare (dar n-a putut spune asta in public pentru ca ar fi fost considerata slaba, instabila, desi era ceva ce orice alta femeie ar fi facut), ca acasa sta imbracata in pantaloni de yoga si adora sa se joace cu nepotii, adica nimic din ceea ce ar fi vazut lumea in ea ca o femeie conducator.

*

Femeile sunt cele mai aspru judecate de… alte femei.

Se intampla femeilor care acced la functii publice sau celor pe care le stie foarte putina lume.

Ne place sau nu sa recunoastem, analizam si criticam “by default” alte femei. Ni se pare ca o facem nevinovat de cele mai multe ori, ca suntem “realiste”, facem doar “mici observatii”, dar de fapt, avem din constructia mentala exersata in ani de zile, un radar care scaneaza si evalueaza diferite aspecte ale unei femei care se afla in fata noastra.

Nu va aparati ca nu faceti asta. E demonstrat stiintific si… pe acest comportament feminin se bazeaza intreaga industrie a publicatiilor glossy. De asta sunt femei pe coperta revistelor pentru femei – pentru ca toata lumea stie ca – sub forma curiozitatii – o multime de alte femei vor analiza fiecare fotografie a pictorialului cu vedeta de pe coperta ca sa o “evalueze”. De asta sunt cititoare (in medie cam 30% si ale revistelor pentru barbati care au femei pe coperta).

*

Prin martie Gerovital avea in online si la tv un spot despre judecatile la care e supusa o femeie frumoasa – ca e vazuta automat superficiala, ca n-ar putea avea o functie de conducere sau o meserie foarte tehnica.

https://www.youtube.com/watch?v=JBdXwQ7W5dM&list=PLq4ts3PRB7BHN9PnMJ1ZMv7RYB-zcmfs6

Spotul a facut ceva valuri in comunitatea mea din online. Au fost doamne carora li s-a parut o aroganta marturisirea unei domnisoare care a fost judecata pentru ca e prea frumoasa.

La vremea respectiva am comentat in dezbaterea in cauza pentru ca mi se parea ca existenta acelei conversatii demonstra tocmai prejudecatile despre care se vorbea in spot.

Le-am povestit doamnelor si domnisoarelor care se aflau in conversatia “coltoasa” ca eu mi-am sfatuit o prietena foarte foarte frumoasa care urma sa vorbeasca unor liceeni despre prejudecatile legate de a fi foarte frumos.

Prietena aceasta a mea, Sonia Argint Ionescu (o stiti de la tvr, mai ales din transmisiunile pentru Eurovision) este mega desteapta: vorbeste multe limbi straine, a facut scoala foarte multa, citeste mult, e o persoana foarte educata, e preocupata active de sport si sanatate face si la tv emisiuni pe acesta tema), e mama a doi copii minunati si are un sot cu care face o echipa in toate. Dar arata ca un model, blonda – ochi albastri minunati – picioare lungi – trup de balerina si stiu femei care ii minimizeaza orice efort – si daca ati stii cat munceste – prin expresia “e frumoasa, de aia e la tv, de aia are o familie asa frumoasa, de aia are succes.”

Ii spun si ei mereu “Daca noi doua ne suim pe o scena si vorbim despre ceva legat de femei, feminism si feminitate, cine crezi ca e mai credibila? Tu care intimidezi prin cat esti de frumoasa sau eu care sunt ca media femeilor si am o fata de soricel de biblioteca?!”

Aceasta este o alta fata a judecatilor femeilor asupra altor femei.

*

De asta mi se pare foarte potrivit si puternic manifestul pe care l-a propus Farmec prin Campania Gerovital – Unirea la feminin (in anul centenarului, in anul in care am vorbit pe bune despre a sustine alte femei prin Campania #metoo.

Pentru ca, in acest manifest, solidaritatea feminina si bunatatea sunt declarate cele mai inalte forme ale frumusetii.

Nu cred ca exista femeie – incredibil de frumoasa, banala sau urata (dupa standardele unora) –  care sa nu fi suferit macar o data ca a fost evaluata si judecata de alta femeie. Dar tot asa, nu cred ca exita femeie care sa nu-si fi castigat respectul si dragostea tuturor daca a schimbat lumea din jurul ei cu faptele sale bune, cu generozitatea si empatia sa.

Iar impreuna, femeile care schimba in lumea din jurul lor cu bunatatea lor, impreuna pot misca muntii, pot salva vieti, pot face dechide minti, pot da incredere altor femei sa faca pasul spre ce viseaza mai tare.

Campania Unirea la feminin reprezinta materializarea indemnului brandului Gerovital catre romance de a fi unite in și pentru frumusete; cumparand produse Gerovital, consumatoarele dau sansa la ingrijire personala si unei alte femei, pentru care, poate, accesul la acest tip de produse fie nu reprezinta o prioritate, fie este o provocare financiara.

Pana in acest moment al campaniei, au fost intreprinse trei actiuni de donatii, de pe urma carora au beneficiat 240 de romance, din cinci localitati – Câmpia Turzii, Turda, Filiași, Craiova și Iași.

Prima acțiune de donare din cadrul campaniei a avut loc în luna aprilie. Evenimentul a avut loc la Palatul Cultural “Ionel Floașiu” din Câmpia Turzii, iar beneficiarele donațiilor au fost femeile de la Centrul “Carine”, Centrul pentru Adulți Câmpia Turzii, Centrul pentru asistență și îngrijire la domiciliu Câmpia Turzii, Centrul de zi și Centrul de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice Turda, beneficiari ai SPLAS Câmpia Turzii.

Cea de-a doua acțiune a avut loc în luna iunie, în județul Dolj, în orașul Filiasi. Aici, beneficarele campaniei au fost femeile de la Centrul de Servicii de Asistență Maternală Craiova și de la Complexul de servicii specializate tip rezidențial copii “1Mai” I și II.

Cea mai recentaa actiune a avut loc pe 23 iunie, la Iasi, donatiile fiind alocate persoanelor din Centru Rezidential pentru Mame si Copii Aflati in Dificultate, al Fundatiei Hecuba, organizație non-guvernamentala, care ofera suport familiilor monoparentale, mamelor singure si copiilor.

 Campania e in desfaurare pana la 1 decembrie 2018; toate persoanele care cumpara produse din gama Gerovital participa direct la manifestul #UnireaLaFeminin, parte din valoarea produselor fiind ‘transformata’ in seturi de produse de ingrijire personala destinate femeilor.

 

P.S. dupa ce ai citit acest text lung, te rog mai uita-te la marturiile femeilor din cadrul campaniei aici , dar si la povestile celor care au fost ajutate, apoi vezi cum poti ajuta si tu. Cum le privesti acum pe doamnele care-si spun povestile?! Multumesc.

Campanie CSR - Unirea la feminin

8658
cristina hurdubaiaOameni pentru care Bine nu e suficient: Cristina Hurdubaia –

Oameni pentru care Bine nu e suficient: Cristina Hurdubaia –

Intr-o lume in care fiecare vrea ca lumina sa fie asezat pe el, sa-l laude lumea cat mai mult, sa fie vazut cat mai mult, e o campanie publicitara zilele astea pentru un brand care recunoaste ca a fost inspirat nu doar de cei care sunt in interiorul companiei, ci si de cei care fac fapte bune si misca muntii cu minime resurse, dar cu credinta uriasa ca depinde de noi ca lumea sa fie mai buna.

Nu stiu daca ati vazut spotul nou de promovare pentru Reteaua de sanatate Regina Maria, cu vocea incredibilului medic Mihai Cristescu, chirurg neurolog, in care se vorbeste despre „Bine nu e suficent” despre cum incredibilii medici care au ramas in tara si ne salveaza vietile se lasa inspirati de oameni pe care poate nu i-au intalnit niciodata, dar care i-au impresionat prin daruirea si crezul lor intr-o lume mai buna.

Am multe experiente personale legate de Reteaua de sanatate Regina Maria unde acum multi ani cand mi-era greu am petrecut cateva zile importante. Nu stiau ca sunt jurnalist, nu se gandea nimeni ca am sa scriu despre ei peste ani, m-au ajutat pur si simplu pentru ca eram un pacient pe care-l puteau face sa fie bine.

Si am un mare mare respect pentru fiecare medic pe care l-am intalnit atunci si pentru fiecare asistenta care mi-a spus o vorba buna sau o gluma si mi-a distras atentia de la tratamentul pe care-l faceam si care ma ingrozea teribil.

*

Zilele acestea cand am vazut spotul nou m-am gandit la generozitatea lor si la minunata idee de a imparti timpul de expunere cu oameni care fac fapte bune, pentru care „bine nu e suficient” care vor intotdeauna mai bine si care altfel nu s-ar promova. Pentru ca nu e in natura lor sa iasa in fata altfel decat prin actiunile caritabile concrete.

Printre ei am descoperit o tanara doamna pe care o stiu de multi ani. Cristina Hurdubaia.

hurdis 1Cei mai multi o stiti gratie actiunii ei Copacul cu haine/ Copacul cu fapte bune, dar eu o stiu si pentru munca de jurnalist si pentru cea de promoter al unor trupe rock foarte misto.

Inainte de a fi foarte cunoscuta pentru binele pe care-l face, Hurdis – cum o stiu eu – avea la purtator toate datele sa intelegi ca e diferita de restul lumii: intr-o mare de jurnalisti care se imbracau in negru sau gri, ea avea mereu ceva colorat. Care, sincer, cred ca era destul de greu de purtat (pentru ca o facea a iasa in evidenta) pentru o persoana atat de timida ca ea.

E genul de om care face bine din credinta, nu pentru ca asa trebuie. Viata a pus-o fata in fata cu situatii grele si in loc a o inraiasca, in loc sa dea vina pe altii pentru ce i s-a intamplat, Hurdis si-a adancit si mai tare empatia pentru nevoile celorlalti.

Asa a aparut Copacul cu Haine, o actiune prin care aduna haine pentru nevoiasi de patru ori pe an, o actiune care a invatat-o multe despre cum gandesc romanii si despre cum binele nu e suficient, trebuie insotit si de educatie.

„Fac de patru ori pe an aceasta actiune, dar nu toti oamenii inteleg ca primavara adunam haine de primavara vara, iar in toamna pentru sezonul rece. Multi vor doar sa scape de hainele pe care le au in plus, cand nu mai au nevoie, fara sa se gandeasca ca sunt persoana fizica si nu am unde sa le depun. E foarte bine insa ca multi s-au eliberat de mentalitatea de tara comunista care ne facea sa pastram orice haina – Las ca poate slabesc 10 kg si rochia asta o sa-mi mai fie buna. Renuntam mai usor la ce e in plus si vrem sa impartim cu altii, iar asta e foarte frumos.”

In nebunia ei frumoasa, Hurdis face aceasta actiune pe persoana fizica, ajutata de cativa voluntari, coaguland o audienta interesata de a face bine pe care a dezvoltat-o via Facebook. Acolo anunta ca are nevoie de camioane sa transporte hainele pe care le strange, acolo isi spune of-urile pentru piedicile pe care le intalneste sau multumeste oamenilor care au ajutat-o sa mai faca putin bine.

Am intrebat-o zilele astea daca a ajutat-o vreo companie de cand Copacul cu Haine, care acum se numeste Copacul cu fapte bune, e celebru, are recurenta, sunt rezultate impresionante (cu sute de kilograme de haine colectate). A ras si-a zis: „dar n-am cerut niciodata ajutorul!”

hurdubaia

Pur si simplu, mintea ei e construita pe a gasi ea solutii, ajutandu-i pe altii, nu pe a fi si ea ajutata. Desi a muncit multi ani alaturi de trupe mai mari sau mai mici, nu le-a cerut niciodata liderilor – solistilor – sa o ajute macar cu promovarea.

Sunt naiva. Asta e. Eu cred ca daca omul vede ca fac ceva bun si crede ca poate sa ma ajute, o sa ma ajute el fara sa-i cer eu. Uneori e bine ca sunt asa, de multe ori nu.”

Am mai intrebat-o din ce-si plateste facturile, pentru ca apa, gazele si lumina nu se platesc cu fapte bune. „In momentul asta, luna asta – dar nu stiu ce va fi peste o luna sau doua si nici nu ma gandesc – rubrica de la Starea Natiei este sursa mea de venit. Daca nu va mai fi emisiunea, daca nu va mai fi rubrica mea, atunci o sa ma gandesc cum o sa ma descurc.”

Dar chiar si asa, si la Starea Natiei tot cu faptele bune se ocupa. A vazut-o Dragos Patraru pe net zbatandu-se sa faca bine si i-a zis „nu vrei sa prezinti o data pe saptamana cate un caz de-al tau la televizor poate gasim mai usor rezolvare pentru el?”.

Doar ca uneori cazurile prezentate, chiar si la audienta de la televizor, nu-si gasesc rezolvari asa de repede. Iar Hurdis nu se lasa: pune pe facebook, suna prietenii, cauta pe la oricine crede ea ca o poate ajuta.

Recent a strans 13.000 euro pentru o casuta in care vor locui 5 copii si tatal lor. 

Nu-si face bilanturi, nu s-a gandit niciodata sa contabilizeze cati oameni a ajutat, nici nu o intereseaza asta. Pe ea o intereseaza sa nu ramana nerezolvat fiecare dintre cazurile „aflate pe rol”, apoi trece la urmatorul. Asta e singurul bilant pe care-l face seara: se gandeste ce mai poate face ca sa rezolve cazul pe care-l are in fata.

O sa se opreasca candva?

Habar nu are. Recunoaste ca mama (care sta la Tanacu si o urmareste pe facebook) o mai cearta din cand in cand pentru ca i se pare ca se neglijeaza pe sine avand grja de multi altii. Cum mai recunoaste ca s-a gandit de multe ori sa plece din tara, desi lupta cu multe rezultate bune sa faca macar cu un milimetru mai bine in jurul ei.

Acum lucreaza pentru un mini festival – Caritabil Fest – care va avea loc pe 31 mai -3 iunie la MTR, in sustinerea actiunii Copacul de Hartie. Vor fi concerte in fiecare seara, filme documentare pe social, ateliere de creatie pentru copii (nevoiasi si nu) iar banii din toate intrarile merg pentru un caz social.

Am invatat ceva din conversatia cu ea de zilele trecute ce mi-ar placea sa tineti minte.

Oamenii ca Hurdis – Cristina Hurdubaia – nu cer niciodata ajutor pentru ei cand le e greu. Vor muta muntii pentru a-i ajuta pe altii, dar cand lor le e greu se vor inchide in casa, vor trage un plans zdravan, se vor descarca emotional si o vor lua de la capat a doua zi.

Ca sa nu-i pierdem, pentru ca sunt rari, intrebati-i din cand in cand cu ce ii puteti ajuta.

De exemplu, zilele astea are nevoie de ajutor pentru organizarea Caritabil Fest, are nevoie de jocuri ca Remi, Monopoly, sah, alte jocuri pentru copii cu care cei mici sa se joace in curtea MTR pe perioada festivalului, jocuri care apoi vor fi donate catre copii nevoiasi.

Bine, daca ma intrebati pe mine, dincolo de lucrurile practice pentru actiunile ei caritabile, mai are nevoie din cand in cand sa-i aratam si aprecierea noastra pentru ce face. Sa-i dam asa din neant, fara nicio treaba mesaje de incurajare si de sustinere. Sa o intrebam daca-i e bine si sa vedem daca putem face si noi pentru ea sa fie si mai bine.

De asta ma bucur tare ca Reteaua de sanatate Regia Maria a ales ca in campania cu „binele nu e suficient” a ales sa puna lumina si pe oamenii ca ea.

*

Aici puteti afla mai multe despre oamenii care sunt inspiratie pentru cei de la Reteaua de sanatate Regina Maria in campania „Bine nu e suficient”. Zilele viitoare am sa va mai prezint cativa dintre ei, oameni obisnuiti sau medici extraordinari care au in ADN-ul lor dorinta de a schimba lumea in mai bine fie si cu un milimetru.

 

10701
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!