Category : personal

casa ronald8845 – Familie. Doneaza 2 euro pentru a tine familiie impreuna in Casele Ronald-

8845 – Familie. Doneaza 2 euro pentru a tine familiie impreuna in Casele Ronald-

De cativa ani, in ajung de Sarbatorile de Iarna merg la Casa Ronald de la Spitalul Grigore Alexandrescu.

Fundatia pentru copii Ronald McDonald care are aceasta casa organizeaza o cina pentru parintii care locuiesc acolo pentru ca au copiii internati de saptamani bune in spital si nu-si permit sa stea la hotel sau n-au rude in Bucuresti. Eu nu fac mare lucru, nici nu prea mananc – desi Nicolai Tand care le gateste are intotdeauna preparate minunate – eu (si uneori si colegul Edi) facem antren si voie buna, ne mai jucam cu cate un copilas care doar merge la tratament in spital, dar sta in casa, mai incurajam parintii.

Anul acesta nu se va intampla aceasta intalnire. Dar am sa fiu cu toate gandurile bune catre familiile de acolo.

Cum anul acesta nu se mai intampla nici ziua cu vedete care vand produse in restaurantele McDonald’s ca sa stranga bani pentru fundatie. Nu se poate, din cauza de pandemie.

Dar viata merge mai departe, oamenii din casele Ronald de la Bucuresti si Timisoara continua sa locuiasca gratuit alaturi de copiii lor chiar si in conditii de pandemie, in plus Fundatia a inceput sa construiasca o Casa Ronald si a lasi.

Si va scriu acum pentru ca, in conditii speciale, Campania anuala de strangere de fonduri care ar fi fost in cutiile de la case din restaurantele McDonald’s s-a mutat in online cu o donatie prin SMS.

Scrieti FAMILIE LA 8845 si donati 2 euro pentru a ajuta familiile aflate in necaz care gasesc alinare in aceste case pentru ca stau foarte aproape de copiii lor, in curtea spitalelor. Si ajutam si la constructia inca a unei case in zona care nu e  acoperita acum, in Moldova, la Iasi.

Campania e pana pe 22 noiembrie  si mai vin bani catre fundatie si din comanda unui Happy Meal, de exemplu.

casa ronald

Mai stiti cand in lockdown in aprilie, cand era absolut totul inchis, McDonald’s a decis sa dea gratis mic dejun oricui trebuia sa mearga la munca la 5-7 dimineata?!

Sau cei 60.000 de euro donati pentru noua sectie de ATI de la Ana Aslan ca sa fie suport in pandemie?

Si banii donati de fundatie pentru repararea si dotarea sectiei de copii de la Spitalul Judetean Constanta?

E frumos sa dam si noi ceva inapoi. Cred ca in vremurile acestea, singurul lucru care ne poate face bine e sa ne ajutam unii pe altii, sa fim empatici si sa avem vorbe si fapte bune pentru cei din jur.

Casele Ronald au gazduit gratuit in 22 de ani zeci de mii de familii aflate in situatii disperate pentru ca le erau copiii bolnavi. Fundatia Ronald McDonald a ajutat la cazarea in strainatate la alte spitale de copii a unor familii de romani care erau, la fel, in mare necaz.

Ajutorul de genul acesta, in vremuri in care ti-e greu, e nepretuit. Noi dam 2 euro, daca decidem sa ajutam dar in realitate inseamna imens pentru o familie care ramane impreuna in conditii grele: un copil bolnav care-si vede mama zilnic langa el in spital ca sa-I acorde sprijin, o mama care beneficiaza de consiliere si sprijin in orele in care nu e cu copilul sunt lucruri nepretuite.

2 euro cu Familie la 8845.

Aici e o poveste despre una dintre experientele mele in casa Ronald McDonald din anii trecuti, O intalnire cu parintii care locuiau in 2018 acolo.

Sunt foarte atasata de acest proiect. Il stiu de multi ani, stiu copii care au fost ajutati in Romania sau trimisi in strainatate, stiu ca au salvat la propriu vieti in 22 de ani si au tinut multe familii impreuna.

De asta va rog sa donati.

donatie bazavan

331
bazavanCum a schimbat social media reputatia oamenilor. Cazul doctorului Vlad Ciurea

Cum a schimbat social media reputatia oamenilor. Cazul doctorului Vlad Ciurea

Am pus pe facebook acum cateva zile o postare ca urmare a unui interviu pe care il vedeam la Digi TV in care un neurolog explica efectele asupra psihicului, dar si fizicului din cauza izolarii si a stirilor grave despre pandemie.

 

Cum ma aflu in zona de risc, stau mult prea mult in casa chiar si pentru o introverta ca mine, asa ca am ajuns de ceva vreme la medici importanti care mi-au spus lucrurile pe care le spunea medicul la tv.

Despre influentarea echilibrului la deplasare, a poftei de mancare, despre depresii, migrene, dureri lombare si alte lucruri care afecteaza acum o importanta parte a populatiei.

M-am gandit ca sunt oameni care poate nu au avut deschiderea ca mine (nici experienta mea cu diverse probleme medicale) si nu au mers la medic sa inteleaga ce se intampla cu corpul si mintea lor in acesste zile si voiam sa postez partea de simptomatologie pe care o anunta medicul ca sa inceapa sa inteleaga oamenii despre ce e vorba cu ei.

Numai ca viata mi-a rezervat o foarte mare surpriza.

Medicul s-a dovedit a fi ceva cumplit in experienta cu pacientii, desi e renumit ca referinte pe oriunde ii cauti numele. La postarea mea au inceput sa comenteze oameni care au avut experiente directe carora le-au murit copiii sau parintii operati de acest medic si, ceea ce a fost si mai socant pentru mine, carora medicul le-a cerut explicit spaga, in bunuri, in bani.

Medicul se numeste Vlad Ciurea, aici e postarea.

 

f f tare interviul de la Digi tv cu Alexandru-Vladimir Ciurea, un mare neurochirurg, despre cum ne putem ajuta mintea si…

Publicată de Cristina Bazavan pe Luni, 16 noiembrie 2020

 

La momentul respectiv m-am gandit daca sa sterg postarea pentru ca promova un nume care, din marturiile oamenilor, era un monstru. Dar n-as fi vrut pentru nimic in lume sa se piarda acele marturii.

Oamenii in suferinta au avut puterea sa puna in spatiu public povesti despre rani emotionale cumplite si nu as fi vrut sa le sterg. Am editat postarea initiala, trimitand cititorii la comentarii specificand ca omul nu e deloc ceea ce pare.

Dar intamplarea, care la cateva zile distanta ma macina in continuare, m-a facut sa ma gandesc la influenta in bine a social media: mizerabilii nu se mai pot ascunde. Va exista intotdeauna undeva o insiruire de marturii despre mizeriile pe care le face un om si depinde doar de cei care intra in contact cu el sa aleaga daca il valideaza sau nu.

Puterea social media are si revers desigur – pentru ca pot aparea minciuni coordonate prin postari platite tocmai pentru a distruge reputatia unui om (nu e cazul aici, am descoperit ca unul dintre prietenii mei buni a avut sora pacient al acestui medic si a murit ca urmare a unei operatii experimentale, doctorul a deschis-o doar pentru studiu, stia ca nu mai are nicio sansa copilul, dar le-a cerut oricum o spaga foate mare parintilor).

Acum ma intreb de ce nu se sesizeaza autoritatile, sau ce ar trebui sa fac eu ca sa se sesizeze. Pentru ca un asemenea medic – care acum e la Sanador – sa nu mai profeseze.

*

Despre de ce aleg oamenii sa lucreze cu mizerabili intr-o postare viitoare. Ca teasing cateva info:

Am asistat zilele trecute pe un grup la o reclama mincinoasa a unei doamne care a facut mult rau in presa girand la Romania Tv toate stirile mizerabile cu cainii care iau bani la meetinguri, cu batausii care vin in piata la meetingul din 10 august si multe multe altele.

Doamna, care nu mai are loc de munca, vrea sa predea cursuri de jurnalism (!!!!) si de public speaking (n-a vorbit in viata ei la nicio conferinta) si se duce pe grupuri unde oamenii nu stiu de activitatea reala.  Pentru ca e gratis oferta, ca sa inceapa de undeva sa pacaleasa lumea, evident ca se gasesc clienti.

Cand le-am spus celor in grup ce etica mizerabila are aceasta persoana, evident ca au fost cateva persoane care m-au certat foarte tare. Dar despre asta, poate, maine.

 

 

 

1226
doctoriCum e cand faci testul Covid19 pentru ca sunt pozitivi in jurul tau. –

Cum e cand faci testul Covid19 pentru ca sunt pozitivi in jurul tau. –

In urma cu aproape doua saptamani, un coleg dintr-un proiect a iesit pozitiv la testul covid19.

Cum si eu ma intalnisem cu el, am facut testul la mijlocul saptamanii trecute.

Scopul acestui text nu e sa dramatizez printr-o structura cu suspence si sa va spun abia la sfarsit rezultatul. Suntem negativi toti cei implicati in proiect.

Scopul acestui articol este sa va arate putin, in mod foarte subiectiv desigur, din lumea celor care sunt aproape de covid19.

 

Incepem sa fim tot mai aproape de cineva care a fost declarat pozitiv covid19

 

 Poate ca unora dintre voi inca li se pare ceva indepartat, dar cercul se strange si, pentru ca sunt multe cazuri in Bucuresti si in tara, probabilitatea sa te intalnesti cu cineva pozitiv e mare.

De asta e important sa purtam masca TOT TiMPUL.

 

In  primele zece minute cand am aflat ca e cineva pozitiv din cercul meu apropiat am fost in mega panica.

Pana am ajuns sa ne facem testul, adica dupa 24 de ore de la veste, mi-am luat temperatura de cateva ori, mi se parea ca incepuse sa ma doara-n gat, ca am si alte simptome… creierul meu o luase putin razna.

M-am linistit, apeland la bun simt si detasare si la cifrele de pe termometru. Si-am aflat ca si cativa dintre colegi mei au trecut prin faza in care simteau ca au ceva.

 

Ne-am facut testul la Medicover- Aviatiei, la cerere – nu aveam abonamente acolo – si-am un foarte mare respect si foarte multa recunostinta pentru felul in care erau organizati si s-au purtat cu noi.

Nu va descriu senzatiile de la recoltare, nu sunt placute, dar supravietuiti, treceti peste asta pana la urma daca e sa fie nevoie sa faceti testul.

Dar, cand arde camasa pe tine si stii ca esti la un pas de o boala complicata nu mai ai timp sa te gandesti si la oamenii care muncesc ca sa fii tu bine. Insa daca privim in macro, efortul acestor oameni – care sunt fiecare zi fata in fata cu virusul – e imens.

Apar in statistici ca s-au facut intr-o zi 18.000 de teste ( un numar care mi-a ramas in minte din zilele trecute). Pentru noi e doar un numar, cu cat mai mare cu atat mai bine, pentru ca arata o acoperire mare a populatiei si ne da un confort. Dar fiecare test inseamna cel putin trei oameni care lucreaza minute bune pe un flux bine stabilit: cel/cea care face recoltarea, cel/cea care face analiza si cel/cea care bate in computer insemnarile tale de pacient cu mana tremuranda de pe formularele pe care le completezi inainte de analiza ca sa stie unde sa-ti livreze testul. Toti trebuie sa faca de sute de ori intr-o zi operatiunea lor din flux din cele peste 18.000 de teste, cu maxima atentie.

Sigur ca sunt impartiti in ture si ca sunt multi oameni, dar despre ei si efortul lor nu vorbeste nimeni.

18.000 de teste intr-o zi inseamna 18.000 de oameni de toate varstele cu angoasele si fricile lor, cu istoricul lor medical. 18.000 de teste intr-o zi inseamna imens de multe ore in picioare pentru cei care recolteaza probele, in conditii de super atentie si stress.

Experienta noastra la Medicover a fost exceptionala (nu ma plateste nimeni sa scriu asta, scriu pentru ca oamenii care muncesc in partea mai putin vazuta a tratarii acestui virus merita sa fie mai mult apreciati).

Doamna care mi-a facut mie recoltarea s-a prins din primele momente ca am un istoric medical tumultuos si cu multe spaime de orice ustensila medicala. A fost extrem de eleganta si atenta in recoltare si a avut tot timpul o vorba buna pentru mine, in fiecare etapa a operatiunilor de recoltare. La fel a fost experienta pentru fiecare dintre colegi (testarea noastra s-a facut impartiti la trei persoane care recoltau)

In grupul nostru a fost si un copil de 13 ani. Au chemat pentru el o doamna pediatru din cabinet, care a vorbit cu copilul incercand sa-i inalture spaimele si sa-i faca experienta mai usoara.

Sunt sigura ca la Medicover se fac zilnic sute de teste. Noi am fost ca oricare alt cetatean, fara ncio interventie, fara nicio “comanda”speciala. Sa ai atat de multa rabdare cu fiecare om, care e ingrijorat pentru viata lui, in timp ce si viata ta ar putea fi pusa in pericol, mi se pare un gest de salutat si de apreciat din inima.

Am intrebat-o cum o cheama pe doamna care mi-a recoltat mie probele: Alina R. (nu-i pun intregul nume, pentru ca poate nu-si doreste expunere publica, dar pot sa va spun ca are niste ochi superbi verzi, pentru ca ii vedeam deasupra mastii sale)

Am cerut voie de la seful mare de proiect (o doamna foarte simpatica) sa o invit sa vada munca colegilor cand va fi publica. Ca sa-i multumim pentru efortul sau. (si voi afla si numele colegelor sale, cu acelasi scop)

Acum mai vreau doar sa va spun ca E FOARTE FOARTE IMPORTANT SA PURTATI MASCA.

Si pentru voi, si pentru cei dragi voua si pentru toti oamenii care muncesc in tot fluxul asta de diagnosticare, tratare, care sunt foarte foarte multi si sunt foarte solicitati in aceste zile, in parte din faptul ca noi nu respectam reguli.

P.S. Eu port masca, la fel si colegii de proiect. Am primit rezultatele duminica dupa amiaza, semn ca si in week end multi oameni au muncit in spatele acestui flux care ascunde spaimele noastre si ne protejeaza de un virus greu. Cred ca cea mai buna cale sa le multumim este sa nu le facem si mai multe greutati, sa respectam regulile, sa purtam masca si sa avem grija la igiena.

P.P.S. toti din grup am stat in casa pana la aflarea rezultatelor. De miercuri si pana ieri, n-a existat zi sa nu ne intrebam intre noi cum se simte fiecare, daca are cineva vreo problema.  Am un respect foarte mare pentru colegii care au avut mintea puternica si au continuat sa gandeasca mai departe chestiuni de munca, eu pana la aflarea rezultatelor m-am uitat in gol cu calculatorul pe tot felul de filme din care nu mai tin minte nimic.

2478
bazavan by galmeanuTIK TOK, VULPITA, ETICA SI DALAI LAMA  –

TIK TOK, VULPITA, ETICA SI DALAI LAMA –

Pentru cei mai multi dintre cei care nu inteleg modul meu de raportare la lucruri in viata sunt fie retrograda, fie obraznica/aroganta, fie nebuna.

Probabil ca am putin din fiecare aceste atribute, dar lumea mea e diferita de a majoritatii si nu ma deranjeaza deloc.

Spre exemplu de foarte multi ani refuz sa ma insotesc prin viata de oameni care au caractere urate. Stiu ca omul isi schimba nevoile (si poate fi simpatic si bun cu cineva care-l ajuta sa-si indeplineasca nevoile), dar odata ce a facut dovada unui caracter urat – a inselat, a facut rau voit cuiva, a furat etc – intr-o situatie extrema se va reintoarce la a face rau fara nici cea mai mica remuscare.

Cred ca se corecteaza egoismul, ignoranta, prostia, dar nu si caracterul urat.

Stiu ca frumos ar fi sa dau o a doua sau a treia sansa oamenilor care gresesc grav fata de mine, dar nu fac asta. Trec mai departe, fara reminiscente; nu port pica, nu pastrez in minte detaliile intamplarii, nu-mi bat capul cu nimic, stiu ca omul e nepotrivit pentru calatoria mea si asta e tot, nu mergem pe acelasi drum.

 

Profesional nu ma insotesc cu cei care fac lucruri care mie nu mi se pare a avea etica. Nu vreau sa am treaba cu barfitorii, cu sarlatanii profesional (care spun una si fac alta) si, in epoca internetului, nu vreau sa am de-a face cu impostorii sau “rapandulele” morale sau emotionale care ar face orice pentru notorietate.

Am refuzat de nenumarate ori sa particip la conferinte sau campanii pentru ca as fi fost in acelasi panel cu oameni care sunt impostori, care fac lucruri nepotrivite cu ceea ce inseamna pentru mine etica.

 

Am ajuns sa scriu astazi despre acest lucru, din nou si din nou, pentru ca zilele trecute am vazut pe un grup unde sunt profesionistii sau aspirantii la a fi profesionisti in marketing digital o doamna profesoara la facultate de comunicare care lauda virtutiile TIK TOK-ului si prezenta oportunitatile de afaceri pe care le puteti avea pe aceasta platforma.

Daca eu as fi fost profesoara, as fi inceput prin a le spune copiilor toate mizeriile legate de aceasta aplicatie. As fi facut o sesiune interactiva sa spuna fiecare care cred ca sunt mutatiile pe care le provoaca aplicatia in comportament si limbaj, nenorocirile pe care le face prin telefoanele utilizatorilor din perspectiva securitatii si intimitatii.

Apoi as fi vorbit despre cum a fost introdusa in cultura urbana – ce vedete au fost platite in campanii mari ca sa-si faca cont si sa puna continut in aplicatie. Abia dupa aceea as fi ajuns la cine isi face reclama acolo si de ce nu e bine sa incurajezi o asemenea aplicatie (imi tot vine sa spun mizerie, dar n-as fi spus asa in fata copiilor daca as fi fost profesoara) cheltuind bani in ea.

Ar fi fost un pretext bun despre ce e etic sa incurajezi in dezvoltare.

 

Doamnei profesoare i-am raspuns pe grup ca e in profilul celor care, daca ar avea putere de decizie, ar consuma banii de publicitate ai unui client la Acces Direct la emisiunea cu Vulpita pentru ca are cifre bune. Si ca eu, n-as face niciodata afaceri cu dansa.

Iar discutia de acolo mi-a amintit de o conversatie cu Codin Maticiuc despre cum e mai eficient sa intrerupi mizeriie de programe de la tv. Concluzia atunci a fost ca nu putem interzice o emisiune noi cetatenii, precum si nicio autoritate.

Eu imi doream sa fie macar mutata la o ora tarzie, si sustineam ca o televiziune care  vrea sa comunice ca are clasa si rasa, stiri de top, nu face trash tv, si ca puteau muta mizeria asta la antenna stars. Codin, mai practic, spunea ca nu trebuie sa-mi indrept acuzatiile catre realizatorii emisiunii, ci catre cei care cumpara publicitate acolo, pentru ca sustin financiar mizeria.

 

Are Dalai Lama in cartea “Beyond Religion- Ethics for a Whole World” multe ganduri minunate pe aceasta tema a eticii. Unul se refera la alegerile pe care le facem in integralitatea vietii noastre, in “forma” in care dorim sa mergem prin viata.

Zice asa: “Cred ca oamenii pot trai fara religie, dar nu pot trai fara valori interioare sau fara etica. Diferenta intre etica si religie e ca diferenta dintre apa si ceai.

Ceaiul pe care-l bem are la baza apa, dar mai contine si alte ingrediente – frunze de ceai, arome, condiment, poate zahar – adica multi alti nutrienti care-l fac mai substantial si mai util in corpul nostru si ne dorim sa-l bem in fiecare zi. Dar el, ceaiul, nu se poate face fara apa. Noi putem trai fara ceai, desi ne aduce un plus de sanatate, dar nu putem trai fara apa.

Ne nastem fara religie, dar avem o nevoie fundamentala pentru intelegere si compasiune. Nu e nevoie de religie ca sa fim fericiti, e nevoie de valori interioare, de etica pentru o viata fericita.”

 

2100
lidl-rebreanu-bucate-ca-la-carteBucate ca la carte: Cum am gatit inspirata de literatura lui Liviu Rebreanu –

Bucate ca la carte: Cum am gatit inspirata de literatura lui Liviu Rebreanu –

Anul acesta, Lidl are o campanie impresionanta pentru mine, prin asocierile pe care le face. Prezinta gama Camara Noastra plecand de la mancarea care apare in literatura romana, asociata cu scriitori despre care adolescenții invata astazi in scoala, intr-un serial denumit Bucate ca la carte.

La primul episod, care era inspirat din viata lui Ion Rebreanu, am intrat si eu in joc si mi-a placut foarte mult sa mai fac o excursie emotionala in acele vremuri, cred ca ar fi o modalitate foarte draguta de invatare si in programul Scoala Altfel. Acum vine episodul 2, inspirat din Caragiale, alta bucurie, alta poveste despre identitatea romaneasca si e frumos sa faceti acest exercitiu intr-un weekend: sa gatiti ca pe vremea lui Caragiale.

Primul episod din seria Bucate ca la carte arata ca un film de scurt metraj si chiar va rog sa va uitati la el pentru ca are o desfasurare de forte impresionanta in zona cinematografica.

Cand Lidl m-a provocat sa ma gandesc la ce as putea gati inspirata de literatura lui Rebreanu si de mancarea din acele vremuri, nu stiam cum va arata povestea lor inspirata din romanul Ion. Dar, cum ma stiti, puteam sa spun multe despre scriitor si despre declinarile in teatru sau film ale operele lui.

Rebreanu era un om absolut obsedat de munca, profund indragostit de sotia lui (Fanny Radulescu), tata a unei fetite (care era a sotiei lui, dintr-o relatie anterioara casatoriei).

Era un om care avea o foarte prezenta constiinta de sine, foarte corect si cu multe incercari in viata care sa-i fi testat etica si valorile. Oamenii epocii au comentat foarte mult, de exemplu, ca a acceptat sa se casatoreasca cu o femeie care avea deja un copil, fiind considerat imoral in acea epoca.

Scrierile lui vorbesc mereu despre dreptate, separa ce e bun de ce e rau si personajele au constiinta de sine, isi pun intrebari despre ce e bine si ce e rau, au o viata interioara foarte bogata.

Va rog mult sa vedeti Padurea Spanzuratilor la Teatrul National, in regia lui Radu Afrim, unde personajul lui Apostol Bologa e interpretat de doi actori, Alexandru Potocean si Marius Manole, Manole fiind constiinta cu care Bologa dialogheaza cand se afla in cumpana. E cea mai actuala dintre “citirile” lui Rebreanu. E socant sa vezi ca in continuare ne aflam in situatia de a lupta noi impotriva celor din familia noastra (urbana sau nu); iar anii din urma, cu multele dispute politice, ne-au aratat asta profund pe pielea noastra.

Ce m-am gandit sa pregatesc inspirat de epoca in care a trait Rebreanu, luand in calcul ca era nascut in Bistrita (deci avea influente ardelenesti) si ca era un om cultivat, rafinat si cu adevarate valori romanesti?

Cum ma stiti, am extrem de putin timp liber, dar mi-a placut foarte mult provocarea si faptul ca pot sa vorbesc despre Rebreanu altfel, asa ca am ales sa gatesc dupa cum urmeaza.

Mamaliga cu Urda si Smantana

mamaliga cu urda

Un Tartar de legume cu Cas afumat, branza maturata de oaie si cas impletit ardelenesc (toate branzeturile sunt din Camara Noastra)

tartar

cas visinata

Sarmale de porc cu afumatura, servite cu iaurt sau smantana, dupa preferinte.

sarmale smantana crop

Evident, daca tot am ajuns la Lidl pentru cumparaturi am cumparat si fursecuri de mai multe feluri si ceva rulada cu mac din Camara Noastra. Nu se mancau pe vremea aceea (la 1920), placinta cu mere era desertul epocii, dar…. Rebreanu, ca si mine (e singura asemanare, va asigur, domnia sa era un geniu), era un foarte mare iubitor de cafea… Si un fursec cu aroma de lamaie sau o rulada cu umplutura cu mac sunt minunate la o cafea dimineata.

desert

Cateva precizari pentru cum am pregatit masa, ca sa pastram adevarul istoric.

Nu m-am apucat eu sa fac sarmalele (nu am timp si nici nu stiu), dar am un obicei al casei cand vrem sarmale. Le luam de-a gata preparate chiar din Camara Noastra, dar adaug varza murata separat pe care o fierb cu sunca afumata (acum cu Kaizer Taranesc din Camara Noastra) si pe ultima suta de metri adaug si sarmalele in oala sa mai fiarba putin.

 

Tartarul de legume e o reinterpretare a salatei de legume (rosii, castraveti, ardei gras, putina ceapa si putin morcov, toate aromatizate cu ulei de masline si mirodenii, lasate sa se patrunda aromele). Aceasta versiune am mancat-o in Transilvania si mi-a explicat doamna care a gatit ca e felul in care ea isi pacaleste copiii sa manance legumele. E o salata foarte gustoasa, pentru ca se intrepatrund toate aromele foarte bine daca e lasata o ora sa se “odihneasca”. Plus ca se face foarte usor: nu va imaginati ca am stat sa tai marunt toate legumele, le-am pus intr-un mixer si le-am maruntit usor si rapid.

sarmale camara noastra

Tot pentru adevarul istoric, visinata din Camara Noastra exista in casa :), precum si vasele de inspiratie populara. Sunt autentice, de la Muzeul Taranului Roman.

 

Mie mi-a placut foarte foarte mult sa ma joc de-a “masa lui Rebreanu”, dar Lidl va invita pe fiecare sa faceti acest joc si va ofera multe premii. Saptamana viitoare urmeaza episodul 2 din serie de unde puteti afla mai multe secrete culinare povestite de Caragiale, in operele lui. Cred ca e un exercitiu foarte placut pentru familiile cu copii, o sansa sa se uite altfel la ceea ce invata la scoala.

Ce trebuie sa faceti? Cumparati de minimum 50 de lei si cel putin un produs Camara Noastra.

Inscrieti codul unic de pe bonul fiscal pe surprize.lidl.ro/camaranoastra, intre 01 – 30 iunie 2020.

Premiul cel mare este de 3000 de euro sau un tur culinar al Romaniei. Pentru mai multe sanse, urmariti povestea din episod si ajutati la pregatirea bucatelor, totul pe surprize.lidl.ro/camaranoastra

 

2303
bazavan cafenea(Personal) My mantra: Sa am intelepciunea sa aleg corect. Sa fac bine in jurul meu. –

(Personal) My mantra: Sa am intelepciunea sa aleg corect. Sa fac bine in jurul meu. –

Vorbeam zilele trecute cu un prieten la telefon despre puncte tari si puncte slabe in personalitatile noastre si m-am trezit povestind  despre ce gandesc de mica in chestiunea supravietuirii, mod de gandire pe care – mai tarziu – l-am descoperit in strategiile sportivilor.

Am inteles relativ repede ca nu o sa fiu la masa bogatilor pentru ca vin dintr-o familie mult prea modesta si e fara sens sa vorbim despre lux cand eu am stat la casa cu wc-ul in curte in primii 3-4 ani de viata. Sau cand am facut iarna in 2 ani din scoala gimnaziala cu acelasi pulovar gros, foarte gros, din lana toarsa mare, tricotat de mine, pe post de haina (se mai uda, il puneam pe calorifer sa se usuce si il luam a doua zi peste uniforma pana la scoala).

Luxul tine de educatie, inainte de orice, nu de bunurile pe care le detii, iar eu n-am avut educatia aceasta deloc – sigur am invatat sa mananc cu furculita si cutitul, dar ai mei aveau alte probleme in viata, nu auzisera ei de obiecte de lux care valoreaza cat salariul lor in toata viata.

Am inteles la fel de repede ca nu sunt o frumusete rapitoare si n-am sa pot specula niciodata frumusetea intr-un beneficiu personal. Nu e o tragedie, ce sa vezi, e la fel ca si cu inaltimea, am 1.55m si atat o sa ramana. Ma rog, chiar o sa ma scad cu timpul ca se taseaza coloana vertebrala si gravitatia isi spune cuvantul.

Am inteles foarte repede ca nu are sens sa ma vait pentru ce nu am, ci ca trebuie sa pun in valoare si sa cultiv ce am. Si m-am pus pe citit, pentru ca singurul meu atu era creierasul.

Astazi un sportiv ca Simona Halep (care nu era nascuta pe vremea cand ajungeam eu la aceste concluzii) nu se concentreaza sa loveasca mai puternic decat o jucatoare care are 2 metri inaltime si dublu greutatii sale, ci isi doreste sa o alerge mai mult ca sa-si creeze brese in atuurile adversarei.

Asa am facut si eu de mica, pe limba mea, in felul meu. Pe supravietuire.

Astazi nu sunt nici la categoria saraci, as mania pe doamne doamne daca as spune asta, dar nu sunt nici la masa celor bogati. Mi-e bine asa cum sunt si stiu ca ceea ce am facut a fost realizat pe fortele si mintea mea.

Am si eu momente ca oricare alt om cand sunt in deriva, dar nu din cauza lucrurilor pe care ar fi bine sa le detin ci pentru ca de multe ori nu am raspuns la intrebari de genul: “Construiesc si eu ceva util pentru cei din jur? Las si eu o urma decenta prin viata?”

Astazi, mantra mea de dinainte de fiecare moment de meditatie si rugaciunea mea la culcare e “ sa am intelepciunea sa aleg corect. Si sa fac bine in jurul meu”.

Si de fiecare data cand aud un prieten care spune ca nu are cutare sau nu poate nu stiu ce, incerc sa-i amintesc sa se concentreze pe ce are, pe atuurile lui, sa si le asume si se foloseasca de ele ca sa mearga mai departe.

Si, daca pe drumul asta, poate sa faca si ceva bine in jurul lui, toata lumea e castigata.

  • Am scris randurile acestea poate va ajuta in momentul in care sunteti prea absorbiti de ce aveti nevoie, uitand sa apreciati ce detineti deja.
3225
cirese europa fmCe am invatat de la Europa FM. Amintiri la 20 de ani de EFM –

Ce am invatat de la Europa FM. Amintiri la 20 de ani de EFM –

Azi Europa FM implineste 20 de ani. Acum 20 de ani eram in mega vrie si stress si pret de niste ani, cum venea inceputul de mai, eram disperata sa se faca ciresele pentru ca aveam o campanie pentru EFM si trimiteam cosuri de cirese catre multi oameni. Nu erau o avere ca acum:)

Pentru ca eram f f tanara la momentul muncii pentru Europa FM si pentru ca aveam responsabilitati multe – eram brand manager si responsabilul cu marketingul (am avut bugete mari in grija pentru ca era lansarea si erau investitii serioase), anii de Europa FM m-au consumat teribil fizic si emotional, dar m-au si invatat multe despre viata.

M-a invatat ca rasa si clasa nu se cumpara cu bani.

Asta e o lectie pe care am primit-o fara sa stie, de la directorul de atunci al EFM, Dan Ghibernea, de departe cel mai cultivat, mai citit si mai rafnat dintre cei care au condus statia. Avea educatia de acasa, din aceea de burghez intelectual, si lua decizii cu stil, cu substanta.

 M-a invatat sa ma feresc de oamenii cu interese.

Eram mica, aveam mai multa influenta si putere decat puteam eu intelege (eram preocupata sa-mi fac treaba care era foarte multa, nu sa stau sa inteleg ce putere aveam), si pentru ca ma aflam in aceasta ipostaza imi cautau multi prietenia.

Nu stiu daca prea multa munca si consticiozitate (modelul tocilar) m-au impiedicat sa cad in plasa linguselilor, sau daca pur si simplu asa era felul meu. Dar sunt foarte multumita ca atunci am invatat sa ma feresc de oameni.

Mi-a consolidat o prietenie cu Zaff (George Zafiu, cum il stiu cei mai multi) care o sa stea in picioare multi ani.

Am lucrat impreuna si in perioada de pre efm cand pregateam lucruri, eram amandoi ca doi pui de gaina care asimilam multe informatii de la sefii nostri francezi care erau pe post de closca.  Dar am muncit amandoi cu super onestitate si super mult suflet, desi si el avea putere si influenta si a schimbat mult din muzica ro in anii aia. Stiu ce ne invatau francezii, stiu ce discutam noi din birourile vecine, stiu cum luam deciziile incercand sa respectam regulile pe care le invatasem si cum ne tineam de promisiunea de a fi corecti.

Anii aia de multa munca si multa scoala la locul muncii, si pe la Paris,  au insemnat mult. Viata ne-a dus pe fiecare pe multe drumuri, dar pentru mine – pt cat ne-am chinuit noi in anii aia de munca, am muncit cu pasiune, dar foarte foarte mult – Zaff e fratele meu. Si de oricate ori ne-am mai certat pe drum in anii astia, ca am mai avut si noi decizii diferite, ne-am respectat si am mers mai departe.

M-a invatat sa nu-mi las niciodata toate ouale intr-un cos. Si in viata sa merg independenta profesional.

Nu mai stiu cum am ajuns la concluzia asta, dar cand am plecat de la EFM, absolut epuizata, mi-am promis ca nu voi depinde niciodata de cineva profesional. Nu depindeam nici in EFM, dar cred ca francezii mi-au dat incredere in mine sa “be brave”, cum imi zicea seful meu direct, Frank Lanoux de fiecare data cand pleca inapoi la Paris, dupa o saptamana de traininguri si strategii.

 

M-am intors la EFM dupa plecarea din 2004, de doua ori, de fiecare data pentru ca m-a rugat Zaff sa-l ajut cu ceva. De fiecare data l-am enervat cumplit pe Zaff cu deciziile mele legate integritate si etica. S-a obisnuit cu mine stie ca sunt “nebuna” si fac doar ce cred ca e corect si etic, si ca nu ma insotesc in drumul meu decat cu oamenii cu care impart aceleasi valoari.  De fiecare data mi-am promis ca nu ma mai intorc alta data. :) Sper sa ma tin de promisiune de data asta. Si sa nu mai mai roage Zaff vreodata ceva legat de EFM. :)

1750
tvDespre actori in social media – cu dus si intors. Cumpara cineva emisiunile aparute? Ii mai ia vreun regizor pe actorii care s-au mascarit prea mult?

Despre actori in social media – cu dus si intors. Cumpara cineva emisiunile aparute? Ii mai ia vreun regizor pe actorii care s-au mascarit prea mult?

Ma tenta sa scriu aceste randuri pentru urban.ro, dar incercam sa pastram acest site cat mai curat, cat mai fara judecati si opinii personale, asa ca scriu aici.

Emisiunea de pe youtube a lui John Krasinski, Some Good News, o inventie in gluma pentru vremea de izolare, filmata de acasa de fiecare dintre invitati, cu telefonul, a fost cumparata de Comedy Central Production si va fi transferata pe tv. In noua versiune, Krasinski nu va mai fi prezentatorul dar va avea un rol permanent.

Vestea m-a facut sa ma intreb daca exista vreo televiziune in Romania care sa-si poata permite sa cumpere cateva dintre productiile care au aparut in online si la noi in vreme de izolare.

Miejii Noptii cu Bobonete si Costi e o emisiune care desi pe format-ul – do it yourself – a respectat standardele unei productii late show si a confirmat ca are audienta, fara sa aiba platforma de promovare a unei televiziuni.

Sigur ca baietii au lucrat ca la carte pentru ca au citit cartea asta cu productiile tv, au avut producator, un prieten a mai scris dintre glume, si-au pregatit rubricile in fiecare emisiune si au avut sedinta de redactie.

Isi gaseste emisiunea aceasta locul la ProTv? Baietii au facut-o cu bani de acasa. Practic gratis ca oricum n-au incasat niciun ban pe ea.

 In aceeasi categorie intra productiile de interviu ale lui Bartos, sau de coveruri dupa cantece celebre… Cu un script gandit in avans, cu detalii pe care niciun jurnalist nu le-ar sti pentru ca se bazeaza pe relatia lui directa cu subiectii, interviurile lui Bartos arata, intr-un format de divertisment o parte din personalitatea unor actori si cantareti cum nu vedeti la tv.

E de departe mai bun decat majoritatea interviurilor de la tv – in primul rand are avantajul timpului ( sunt mai lungi interviurile decat in orice emisiune cu vedete de la tv), in al doilea rand are avantajul “relaxarii pe net”; oamenii vrobesc de acasa de la ei si nu sunt atat de formali ca la tv. Sigur, sunt in continuare profesionisti constienti de imaginea lor publica si sunt atenti la ce haine au, cum le sta parul etc…

 

Si tot pe linia asta e emisiunea lui Marius Manole si a Ilonei Brezoianu – welcam us in our home . Au inceput in joaca, se mascareau ei intre ei, apoi au ajuns la un format, au invitati, sub pretextul glumelor discuta si lucruri serioase.

Ar fi un minunat late night show de week end…

Poate Antena 1 sa cumpere o asemenea emisiune? Spun acum antena pentru ca Ilona joaca in serialele acestui post tv, dar si ca sa fie in balans cu protv pe care l-am mentionat mai sus.

 Oricum ar fi isi permite o televiziune din Romania sa ia una dintre aceste productii?!

Piata exista, publicul le vrea… s-a facut deja focus grupul, avem rezultatele… dar banii sunt? Sau interesul?

 Pe de alta parte, ca sa mentionez putin si partea mai putin placuta a experientelor tinerilor actori in social media, o remarca venita dn conversatii private cu oameni din industrie: casting, productie, regie.

Daca actorul se mascareste la nesfarsit pe youtube sau pe Instagram pentru ca asta i se pare cel mai usor sa faca, va mai fi luat el vreodata in calcul la casting de un regizor ca Mungiu, Puiu sau Porumboiu pentru un rol dramatic, complicat si sofisticat?

Imi povestea un domn regizor, premiat international, cum ii e greu sa gaseasca o actrita tanara (de varsta liceului, sau sa poata sa joace in acea categorie) care sa nu faca mutrite de “Instagram” sau tik tok… care sa nu se fi imbibat de atitudinea cu care ai succes la prima mana in social media.

Sunt copii care au crescut in epoca digitala, care traiesc jumatate de viata in Instagram sau tik tok de acolo isi iau validarea, dar e oare e potrivita cand vrei sa fii actor?

N-am raspunsuri, evident…. Dar sunt ganduri pe care le las aici pentru cine are ochi de vazut si timp de gandit pe termen lung pentru cariera sa.

 

 

 

 

 

 

1623
bazavan cotroceni cafenea webJurnal de izolare – scoici, prieteni, interese si o carte de scris –

Jurnal de izolare – scoici, prieteni, interese si o carte de scris –

Teoretic mai avem doar o saptamana de izolare, pentru mine probabil ca nu se va schimba prea mult pentru ca recomandarile medicilor in cazul meu sunt sa stau cuminte in casa cat mai mult. Voi face insa plimbari mai lungi dimineata si o sa ma duc la orice alimentara vreau fara declaratie, ceea ce ma bucura.

Sunt norocoasa pentru ca munca mea poate sa fie de acasa, desi am prieteni care vor incepe in cateva saptamani filmari pentru un lung metraj si am sa ma duc cateva zile la ei.

Mindsetul tuturor e ca de joi , 15 mai, gata… ne intoarcem la viata noastra, sa facem bilantul cu ce a fost in aceste 2 luni. Nu va fi la fel, avem in continuare f f multe locuri inchise, foarte multi oameni care nu au job, foarte multi artisti care stau acasa si isi dramuiesc banii… in cateva saptamani vom intelege cum s-a schimbat lumea noastra si cat de dramatice sunt efectele economice.

 

Oricum, daca e sa fac un bilant al celor 9 saptamani jumatate de izolare – pentru mine, genul de persoana in care nu urla sociabilitatea si dorinta de intalniri mondene, nu a fost o mare suferinta.

Mental, gandul ca nu am putut sa ies in parc si sa stau la soare, masina politiei care trece in fiecare dimineata la 9 si putin si se aud mesaje prin megafon ca si cum am fi intr-un  mare lagar, imposbilitatea de a ma duce la ce alimentara sau piata vreau, au fost disconfortul meu.

In imaginea  macro a lucrurilor, problemele mele sunt un mic moft, un rasfat…

 

Dar izolarea aceasta a fost un filtru minunat pentru prieteni si prietenie.

Inainte nu vorbeam la telefon decat strictul necesar, informatiile de baza care trebuiau comunicate intr-o conversatie, in aceste saptamani am vorbit ore la telefon… despre structuri de scenariu, despre etica in arta, despre comercial in televiziune si cum pot fi amendate emisiunile mizerie… si acestea sunt doar o ramura a conversatiilor pentru ca am vorbit si despre microbiologie, retete, psihologie, buddism, meditatie, respiratie, exercitii care corecteaza diverse probleme ale corpului…

Una dintre cele mai frumoase amintiri din aceasta izolare e legata de conservele cu soici marinate.

Am scris o reteta cu supa de scoici usor picante (aici) pe care o fac si cum preferatele mele pentru aceasta supa sunt scocile care sunt 3 la set la 10 ron, in gama SolMar de la Lidl care apare doar in saptamana iberca. Pandesc saptamana aia tot anul si cand a inceput izolarea m-am gandit “hai ca nu aveti ibericii acum, hai nu” pentru ca cel mai apropiat lidl e la 3, 5 km de mine… iar langa casa mea la 300m e cel mai mare Kaufland, deci nu intram la stricta necesitate pe declaratia de deplasare.

Luni dimineata mi-am facut curaj si plan sa merg la lidl, a doua zi dupa lansarea saptamanii iberice, marti; m-am organizat cu masina, tot. Doar ca pe la pranz au inceput sa sune telefoanele de la diversi prieteni “cobori si tu putin in fata blocului sa-ti dau ceva?”… rand pe rand am primit scoici cat pentru tot anul:) si cum trece perioada asta grea facem supa la cazan si o petrecere pe balcon. Le multumesc din suflet tuturor, nu le pot scrie numele unora ca-s celebri, asa ca spun doar ca gandul vostru bun o sa ma insoteasca de cate ori o sa mananc supa asta de acum inainte.

scoici solmar

O alta amintire in partea opusa a prieteniei vine de la o persoana cu notorietate pe care de-a lungul timpului am ajutat-o cand i-a fost greu si am simtit eu ca un sprijin emotional ar face diferenta.

Aceasta persoana care nu ma cauta niciodata sa ma intrebe ce mai fac, in primele zile de pandemie mi-a lasat un mesaj manifestandu-si ingrijorarea fata de cum ma protejez facand referire la problemele mele de sanatate. Am raspuns uimita, cu ganduri bune si… in urmatoarea secunda mi-a cerut ceva, o favoare care avea legatura cu expunerea publica…

Inca mai sunt socata ca sunt naiva si cred ca unii oameni se pot interesa de tine fara sa vrea ceva la schimb, desi in atatia ani de joburi care asigura expunere publica am vazut multe, foarte multe – de la zambete si false prietenii pana la intentia de spaga sau amenintari :)

Altfel, in dreptul meu… au inceput sa apara efectele colaterale.

Orice atingere de un aparat electric inseamna si o descarcare electrica, la fel si cand trec pe langa planta zanzi (un fel de ficus cu frunze mai mici si multe multe ramuri), plec cu hartiile lipite de degete prin casa.

E clar ca sunt incarcata electromagnetic si ca ar trebui sa merg mai mult desculta pe pamant, dar unde sa fac asta cand trebuie sa dam cu subsemnatul pentru o plimbare si ne dezinfectam orice lucru cu care iesim afara?!

E in plan sa lucrez in balcon in ghivecele cu flori sa plantez niste rasaduri, poate se va rezolva o parte din problema.

 

Muschii mei o iau razna in jos. Ma doare spatele, incep sa am echilibru precar la mersul cu ochii inchisi si altele mici schimbari. (execitiul de a masura mersul cu ochii inchisi este din experienta cu kineto)

N-am fost vreo sportiva nici inainte de izolare, dar acum sunt… varza. Incerc sa compensez cardio si mentinerea activa a muschilor spatelui cu 5 minute de dans pe un cantecel dimineata (cel mai adesea Relax, take it easy – Mika, sau Memories – Maroon 5), fac cateva genuflexiuni, niste exercitii geniale pentru relaxarea muschilor gatului si cateva abdomene. Dar… e nevoie de mult mai mult. Abia astept sa nu mai dam cu subsemnatul pentru iesirile din casa. Voi fi dintre cei care la 7 dimineata sunt pe strada la plimbare. Probabil ca voi arata ca un astronaut, cu masca si, poate viziera, dar macar voi iesi.

Exercitiile absolut minunate pentru umeri si gat


In saptamanile astea am scris multe multe ore – cele mai multe pentru urban.ro, am citit putin – 3 carti destepte , una cu Wikipedia alaturi ca nu intelegeam nimic din referintele la business –urile mentionate acolo. Am facut doua dintre cursurile de la MasterClass si m-am apucat sa invat italiana. (am sa scriu separat despre carti)

Cum prevad ca in ceea ce ma priveste pana in septembrie va fi izolare, mai lejera dar va fi… mai am multe de facut, de scris, de invatat.

Perioada asta mi-a aratat inca o data ca felul meu este sa fiu ocupata. Am petrecut si zile fara sa fac nimic, dar maximum una pe saptamana, in restul timpului am avut ceva de facut pentru ca mi-am gasit eu ceva de facut.

Si am fost pe linia dintre “e util ce fac, bucur niste oameni, le creem o oaza de bine” si “nu conteaza oricum nimic, suntem musculite de vin care se invart prin casa”.

Si m-am apucat sa lucrez la o carte.

 

 

 

 

1698
supa scoiciBucatarie pe repede inainte: Supa usor picanta cu scoici

Bucatarie pe repede inainte: Supa usor picanta cu scoici

Am povestit pe facebook cum pandesc  saptamanile tematice de la Lidl pentru niste scoici picante marinate din care fac depozit ca sa fac o supa care imi place foarte mult si imi aduce aminte de un loc din Mangalia, Cazemata lui Nicu, unde e cea mai buna supa cu scoici pe care am mancat-o vreodata.

Cu scoici aduse de pescari, bucatareasa e nevasta de pescar, femeie super simpla. Ultima data cand am fost la Cazemata lui Nicu m-am dus la bucatarie sa-i transmit complimente si sa-i spun ca merg in week end-uri la Mangalia de cateva ori pe an si ca eu sunt cea care cere la borcan supa, sa o mai aduc si acasa:)

Am aflat cum se face si, desi poti sa o faci cu orice scoici (midii), mie imi place sa o prepar cu scoici marinate usor picante, cele din gama sol mar de la Lidl care apar in magazine in saptamana iberica:)

supa scoici

Ce ne trebuie:

2 morcovi, o ceapa mare sau doua mici, telina (eu folosesc apio – 4 petale/ramuri, pentru ca am mereu acasa pentru sucuri), un ardei gras, o felie de lamaie.

Suc de rosii, scoici o conserva sau doua, daca gatiti pentru 2 sau 4 persoane. (daca scoicile nu sunt picante, e nevoie si de f f putina boia iute)

 (e o supa “groasa”, adica in farfurie ajung simultan multe legume, nu doar scoici)

Eu n-am rabdare sa toc marunt marunt legumele si le pun intr-un mixer in jumatati, cu tot cu lamaia; le ametesc in mixer, ies maruntite si scap in 2 minute.

Se pun pe foc in oala de ciorba cu putin ulei si se lasa la calit ca la orice ciorba. Apoi se adauga sosul de rosii, apa, si boia picanta (cat mai putina, doar pentru savoare, dar daca aveti deja conserva picanta nu mai e nevoie) , sare daca simtiti nevoia, eu ma multumesc doar cu sarea din conserva in care au fost preparate midiile.

Cand au fiert legumele, se adauga midiIle. ATENTIE, MIDIILE NU TREBUIE SA FIARBA MULT PT CA SE INTARESC!

Punem midiile cat au fiert legumele, le lasam cu totul pe foc inca maximum un minut, iar cand am oprit focul, acoperim oala cu un capac si o lasam 10-15 minute ca sa se intrepatrunda aromele.

Cand sunt in varianta de rasfat maxim, mananc aceasta supa cu paine prajita in unt (pun intr-o tigaie de teflon putin unt si apoi paine toast pe care o prajesc usor pe ambele parti).

*

Sa nu credeti ca am pregatit de ieri pentru azi aceasta supa, ca sa fac fotografii de ilustrare. Aveam fotografii in telefon de la o precedenta gatire pentru ca e o supa care se pregateste des in casa mea, avem multe tipuri de midii acasa.

Nu e o supa scumpa – conservele in cauza de la lidl sunt in pachete de cate 3 si costa pachetul pana in 10 ron, iar legumele pentru orice ciorba le aveti oricum in casa.

Dar e atat de gustoasa si de fina ca mi s-a facut pofta in timp ce scriam. Plus ca are si vitamine.

 

scoici supa picanta

 

2944
bazavan tedx clujJurnal de izolare – Saptamana Patimilor – despre bunatate –

Jurnal de izolare – Saptamana Patimilor – despre bunatate –

Ce-am invatat pana acum din tot ce ni se intampla, sau ce mi-a ramas cel mai pregnant in minte, e impartit in doua: tampitii care nu inteleg nimic din ce se intampla si se cred supersoameni si n-o sa-i atinga pe ei virusul, si oamenii incredibili de buni care au facut eforturi uriase – din companii, persoane private – ca sa dea o mana de ajutor; adevaratii super oameni.

Stim ca traim in tara lui „ce faci boss” si „hai mai c…e”, stim ca avem multi mitici, multi gertzoi, multi oameni care ar face orice pentru propriul beneficiu, ca sa mai dea un tun din care sa traiasca neamurile lor , fie si pentru o saptamana sau doua, chiar daca-i infecteaza dupa aia. Romania asta o stiam din totdeauna si nu ne mai surprinde.

Dar Romania buna, altruista, care vrea sa ajute pare acum poate nu mai mare decat versiunea „boss”, dar cu siguranta mai eficienta. Sunt multe companii care au cumparat aparatura de terapie intensiva pentru spitale – care  VA RAMANE IN DOTARE si cand se va termina necazul, sunt multi oameni privati care au donat si au ajutat oamenii din comunitate. Mi se pare ca insulitele de bunatate pe care le intuiam si le mai vedeam din cand in cand, incep sa se uneasca si sa se faca o insula mai mare.

Si sper sa pastram energia aceasta a intentiei bune si cand pandemia se va fi terminat. Sper sa fi inteles ca sansa noastra, reala, la supravetuire, e sa fim buni cu ceilalti, pentru comunitate pentru ca daca ii e bine comunitatii, imi va fi si mie bine. Sa ne uitam in jurul nostru si sa vedem ca, in situatiile de viata si de moarte – ca aceasta pe care o traim – solutia nu e in individualism, ci in bunatate si grija pentru comunitate.

Ar fi un pas frumos pentru a ne mai curata de ego. Aproape ca nici nu am simti ce ni se intampla, ca devenim mai curati, mai usori – mai neatarnati de false greutati emotionale si materiale.

Zilele acestea in care oamenii se roaga si celebreaza Invierea, eu am sa ma rog in felul meu sa fim mai buni. Ar fi ca un fel de a ne naste din nou, si de a o lua de la capat mai curati; o oportunitate pe care suntem privilegiati ca ni s-a oferit in viata.

1140
bazavanSaptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

Saptamana trei de izolare – saptamana despre rusine –

In saptamana care a trecut s-a dus si ultima senzatie ca as putea avea liber, ca sunt intr-un fel de vacanta, pentru ca am intrat in programul de munca super intensiv. Si tot muncesc.

Dupa 21 de zile de facut acelasi lucru, orice inseamna acest lucru, creierul isi creeaza o obisnuinta, invata sa se adapteze. 21 de zile e si perioada in care pielea noastra se regenereaza (pierdem zilnic putin din stratul superior al pielii, iar in 21 de zile acesta a fost inlocuit cu totul).

Sunt – si suntem – deja alti oameni decat cei care am intrat in izolare, si psihic si fizic.

Pentru mine aceasta a treia saptamana, in care s-a dus si frica si-am inceput sa iau lucrurile cum vin, a fost una a instalarii unui sentiment de rusine si de constientizarea unor noi sentimente despre propria persoana.

*

In mine sunt doua persoane in aceasta perioada care se lupta in fiecare zi. Una foarte rationala care stie drumul si greutatile emotionale cand stai in casa pe termen lung  (in urma cu ceva ani, am avut o problema medicala si am stat mai multe saptamani in casa pe perioada tratamentului) si alta emotionala care se gandeste ca, daca ma ascund in munca si disciplina unui program zilnic, nu o sa consum emotia care vine in aceste zile si, candva, va refula in altele.

Munca mea era si inainte intr-un procent mare “de acasa”, nu simt o presiune din punctul asta de vedere. Plus ca am foarte mult de munca. Scriu zilnic cam 10 ore pentru proiectele mele din online. Am o disciplina a lucrurilor pe care le fac zilnic de multi ani (de la trezit la 5 si incetat munca la 19.00 pana la o lista cu lucruri de rezolvat zilnic, personal administrative si de job). Dar in perioada aceasta ceea ce ma deviaza de la ce fac sunt problemele conexe ale apropiatilor mei, pentru ca multora le e greu si e important sa fim uniti, sa ne ajutam unii pe altii.

*

Cum ziceam a fost o saptamana in care am constientizat altfel rusinea. Sunt o persoana timida si introverta, in spatiu public de cele mai multe ori mi-e rusine, dar m-am antrenat mult sa depasesc aceste bariere. (vorbitul in public, la conferinte, a fost dureros la inceput, dar m-a calit mult si m-a ajutat sa vad ca poti merge cu toata energia unui grup, daca nu mai pui presiune pe tine si nu te mai agati de imaginea cu care ti-ai dori sa fii perceput in spatiul public).

Saptamana care a trecut mi s-a facut rusine la un alt nivel. A inceput cu comentariile unor oameni foarte educati si instariti (unii care lucreaza in comunicare pentru institutiile statului) care ii condamnam pe cei care au ales sa plece la munca in Germania ca sa aiba ce sa le dea de mancare copiilor lor.

M-a inspaimantat  usurinta cu care am inceput noi – mai educati si mai instariti – sa decidem in locul altora despre dreptul lor de sacrificiu pentru propria familie, pentru viitorul copiilor lor.

Cu acest gand in minte, si cu viata pe care o am (incluzand aici si activitatea din online din care imi castig o parte din bani), am avut un acut sentiment de “m-am obraznicit”, “m-am indepartat de la esenta lucrurilor”. Si, cum sunt o persoana care incearca sa se aseze pe sine pe un drum corect, in mod constant, mi s-a facut rusine.

Nu sunt dintre cei care se filmeaza sau fotografiaza extravagant ca sa arate ca are un stil de viata luxos ori sofisticat ori mai stiu eu cum. Nu ma intereseaza asta. Si nici nu am un asemenea stil de viata, iar pentru oricare mic confort ep care-l am astazi am muncit f f mult mai bine de 20 de ani. Dar in comparatie cu multi, foarte multi din jurul meu sunt privilegiata. Si mi s-a facut rusine pentru ceea ce pun in online, despre cadourile pe care le primesc, despre mancarea pe care o pregatesc. E un comportament pe care mi-l ghideaza munca si, incerc de fiecare data sa fiu sincera, sa multumesc pentru ceea ce primesc, sa fiu recunoscatoare.

Am un obicei de foarte multi ani, care ma mai salveaza in ochii mei, daruiesc mai departe darurile pe care le primesc (cosmetice, vinuri, mancare) catre prieteni sau vecini. Si in aceeasi directie, pun pe facebook leftovers – mancaruri pe care le reasamblez in alte gustari ca sa nu arunc alimente.

Cred ca e momentul cumpatarii, am mai scris aici, in care nu trebuie sa-i frustram pe cei din jur cu ceea ce avem noi si ei nu au.

(am vazut niste poze pe Instagram care mi-au creat organic sila: picnicuri in curte cu sampanie Moet ca sa-ti faci izolarea mai usoara. La ce bun? Cu ce te ajuta o asemenea fotografie in spatiu public? De ce nu traiesti situatia fara sa o expui?)

 

*

In saptamana aceasta m-am intors la doua carti pe care le iubesc: Stefano Elio d’Anna -Scoala Zeilor (Horia Tecau mi-a vorbit prima data de aceasta carte si ii multumesc in gand, acum si aici, de cate ori ma intorc la ea) si Pema Chodron – Living Beautyfully (pe care am descoperit-o singura, acum cativa ani din lecturi conexe si pe care am cumparat-o in multe multe exemplare si am daruit-o prietenilor) . Ambele sunt despre a te curata de ce e in plus si inutil in personalitatea ta, despre a nu te opune schimbarii, a nu te chinui sa creezi o imagine a propriei persoane altfel decat esti, a nu te agata de nimicuri.

 Pentru mine, saptamana 3 de izolare n-a fost nici buna, nici rea. A fost, pur si simplu. Si vor mai fi probabil, inca de 2 ori pe atatea saptamani izolare, timp de curatenie interioara

corona stadii

foto Alex Galmeanu

2036
cover pema chodronLiving Beautifully, with Uncertainty and Change – Consumam emotiile pe care le acumulam acum? Unde si cand vor refula –

Living Beautifully, with Uncertainty and Change – Consumam emotiile pe care le acumulam acum? Unde si cand vor refula –

Nu stiu cati dintre noi vor merge la psiholog dupa aceasta perioada foarte traumatizanta pentru toti. Nu stiu cati ne vom asuma ca purtam cu noi niste rani care se formeaza acum.

Pentru mine e o lupta continua intre a nu ma ascunde/ scufunda in munca sau activitati care sa-mi ocupe mintea (filme, cursuri etc) si a sta fata in fata cu mine si a-mi urmari evolutia emotionala.

Nu ma mai uit de multa vreme la seriale, mi se par totalmente inutile. (vad cel mult un episod ca sa inteleg directia stilistica) dar nu am nici dipozita necesara sa citesc mult. In plus, de cate ori incep sa ma duc cu mintea adanc in ce va sa fie, in ce vom face si ce simt acum, incep sa ma apar si sa deviez cu gandurile intr-o zona mai confortabila.

Inca sunt socata si emotionata de reactiile (multe, foarte multe) ale celor care au fost surprinsi ca am scris ca am plans intr-o zi in aceasta perioada de izolare. As vrea sa plang mai des ca sa descarc tensiunea, dar e undeva in gat, in piept si nu iese nici cu exercitii de respiratie, nici cu meditatia, nici cu noua mea forma d ecardio (dansul pe cate un catecel simpatic).

Mi-ar placea sa fi avut educatie mai profunda – noi ca natiune – in ingrijirea mentala si psihologica ca sa realizam urmele care se sapa in noi in aceste zile.

Stiu ca ne preocupa mult mancarea, de unde vom face bani in lunile urmatoare… Dar mintea noastra ne poate fi un aliat minunat daca am putea sa fim mai onesti cu noi si sa nu ne punem bariere, sa o ajutam sa decanteze prezentul frumos si curat.

Ieri am daruit cartea Living Beautifully, with Uncertainty and Change– Pema Chodron unei prietene. E cartea pe care am daruit-o cel mai mult in ultimii ani si care a schimbat viata multora, ajutandu-i sa-si curate mintea. Pema e calugar budist si ne invata in cartea ei despre cum sa primesti informatiile si sa nu te opui lor, sa decantezi ce poti ajuta si schimba spre mai bine, sa nu te opui schimbarii pe care nu o poti influenta.

Cred ca va poate ajuta in vremurile acestea. O gasiti aici si in versiune kindle.

cover pema chodron

 

1572
bazavan othersideSaptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

Saptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

M-am gandit mult zilele astea ca ar fi bine ca niste oameni talentati la scris sa tina un jurnal al acestor zile care sunt istorie. Un jurnal analitic, care sa disece stari, sentimente, reactii ale oamenilor, care sa surprinda evolutia si perceptiile. Sper ca dl Cartarescu, dl Cosasu, dl Plesu, Dl Liiceanu sau dl Radu Paraschivescu (ca sa numesc doar cativa care-mi vin in minte repede) sa faca asta. Cand ne vom fi linistit, vor fi foarte valoroase jurnalele lor.

 

Saptamana mea nr 2 de izolare a fost si cu bune si cu rele, am avut si prima criza in care am clacat si am abandonat tot ce aveam de facut ca sa stau 2 ore pe balcon la soare, ascultand in casti valuri de mare.  Dupa aceea m-am pus pe plans, mi se parea ca sunt intr-un film prost sf.

Oricum a inceput sa mi se para tot mai des ca suntem parte din mai multe filme, un fel de noi versiuni ale lui Truman Show, acum cu declinare in Povestea Slujitoarei, Black Mirror, 1984, Minority Report si Portocala Mecanica. Nu sunt filme de vazut in perioada asta, va deranjeaza si mai mult moralul.

Stiu ca greul abia incepe, nici nu-l intrezarim inca, si sunt putin dezamagita de mine ca am clacat nevos putin , dar m-au doborat vestile externe… anyway, mergem mai departe.

Are Tibi Useriu in cartea 20 de pasi cateva fragmente foarte puternice la care ar trebui sa ne intoarcem acum: exercitiul pe care-l facea in izolare ca sa-si curete mintea de orice alte ganduri, sau detalii despre vocile cu care se lupta pe drumurile lungi din maratoanele in conditii de temperature foarte reduse.

Tot repet spunadu-va ca am mai fost pe drumul statului in casa pe durata lunga de timp si stiu cat de greu e, iar cand eu stateam in casa pe toti peretii internetului si la toate televiziunile era cu flori si poezie, nimic rau. Acum va fi infinit mai multa angoasa si frica.

Imi respect in continuare programul alimentar, raman in numarul meu de calorii. Nu fac eforturi speciale, mananc asa de 10 ani si mai bine si, cu vremea, am invatat sa aproximez repede cat inseamna o masa si sa ajustez mesele fiecarei zile. Din nou, asa e felul meu, ce fac in plus acum este sa fiu mai atenta la leftovers si sa le folosesc mai creativ, ca sa ajute la moral.

Am pus pe fb de cateva ori ce cai de “reimpachetare” ale unor resturi din alte mancaruri am descoperit.

Nu ma uit la stiri mai mult de ora 13 si ora 19, stiu ca daca e ceva f grav aflu pe alte cai. Si ca in aceste zile tot ce pot face e sa ajut prin donatii si sa stau acasa.

Mi-am mai ciufulit dintre prietenii care se cred ei indreptarul lumii si al opiniilor pe facebook, in acest mic tuci de mamaliga in care vrem sa facem valuri. Cred ca e vremea sa ne gandim mai mult ca oricand la ce punem in spatiu public cu intentia de a-i ajuta pe ceilalti, nu de a ne varsa noi o frustrare: pe autoritati, pe gigel care are alta parere decat noi etc. Cred ca nu e loc si timp pentru altceva decat incurajari.

Daca detineti informatia care poate influenta o decizie a oficialilor, care  poate ajuta in vreun fel situatia prezenta sunati la tv, ziare care au platformele cele mai mari si pot misca lucrurile.

Altfel, sa va dati voi cu parerea despre ce geaca are ministru cutarita, sau orele la care batranii tre sa iasa la tratament sau sa varsati venin doar ca sa va descarcati de propria tensiune, nu ajuta pe nimeni. Nici macar pe voi. (am dat mult snooze pe fb in aceste zile de la tot felul de oameni care cred ca tuciul in care mesteca informatia e mai aurit cand, de fapt, toti suntem fix ca intr-o ceasca de ceai inghesuiti.  E un episode din Black Mirror cu unul care e pedepsit de tribunal sa aiba Block de la toata lumea)

 

Definitia bunelor maniere spune ca a fi politicos si manierat inseamna sa ai grija ca ceilalti sa se simta bine. Sa te gandesti la ei mai inainte de a te gandi la confortul tau. Cred ca acesta e momentul in care trebuie sa exersam mai mult manierele in online.

In sensul asta scriam saptamana trecuta ca nu am sa pun ce mancare inseamna confort pentru mine pentru ca nu mi se pare politicos ca in aceste vremuri sa fac pofta cuiva care nu are posibilitatea sa ajunga sa-si cumpere acel aliment. Am trait in comunism, stiu cum e sa nu ai si sa-ti doresti.

Stiu ca aprecierea in social media functioneaza ca un drog si multi sunt in sevraj acum (sa vedeti ce mutatii dubioase de postari vor aparea), dar cand pregatiti masa cea mai sofisticata si va pozati cu capul in farfurie ganditi-va: cu ce ajuta comunitatea?

Sunt foarte utile retetele practice, rapide si eficiente, dar de aici si pana la a te poza sexy cu picioarele desfacute, la fel ca usa de la frigiderul tau plin, e o cale atat de lunga…

 

Vremurile acestea care vin sunt si ca sa ne luptam cu proprii demoni, dar si sa invatam manierele, sa ne pese de comunitate. Si sper din tot sufletul sa iesim mai buni din aceasta incercare.

Iata si doua situatii pe “voiosie”

Intr-una dintre zile cand m-am trezit la ore mici din noapte ( nu de vreo depresie, asa e stilul meu de viata), am vazut pe net ca s-au hotarat sa faca teste din usa in usa. (fix ziua in care si-a dat demisia fostul ministru al sanatatii). Seara la digi a fost declaratia, dar eu dormeam.

Deci, citesc informatia ca ne vor face teste din usa in usa … primul meu gand: fuck!!! Tre sa dau cu aspiratorul ca vin astia si n-am aspirat de doua zile.

Dupa aia mi-a trecut, am inteles ca nu e chiar la usa, ci in fata blocului, nu era in ziua aia, ci candva in viitor, nu era in tot bucurestiul ci selectiv… drept si pentru care am dat cu aspiratorul in alta zi.

 

In aceste zile, unul dintre punctele mele de reper si de tinut mintile acasa e programul de scris pe care-l am pentru urban.ro (gasiti acolo o colectie zilnica de stiri care sa va faca sa va simtiti mai bine). Cum in fiecare zi trebuie sa scriu 3 texte mereu pe aceeasi tema de doua saptamani incoace – playlisturile artistilor si programul online al zilei – in zilele in care sunt prost dispusa nu mai am chef sa fac acelasi lucru ca micul chinez la 7 dimineata.

Zilele trecute cand eram intr-o asemenea situatie, mi-am amintit cat de mult l-am cicalit pe prietenul George Zafiu – Zaff, sa-si faca podcast (el voia de multa vreme, io doar eram o cicalitoare in plus). Acum are podcast, are zeci de mii de ascultari pe primele povesti si e tavalug, are noi si noi inregistrari zilnice. Il ascultati aici.

Ei bine, cand mi-era mai greu si eram mai putin motivata sa scriu, mi-am zis: adica eu il cert pe Zaff si-i spun ca in loc sa nu aiba nimic perfect gandit, mai bine sa inceapa sa faca ceva si se adapteaza pe parcurs, si eu nu ma tin de treaba mea?!

Nu vreti sa stiti reactia lui Zaff cand i-am zis ca e un exemplu pentru mine…

Foto Edi Enache

 

 

 

1383
bazavan by galmeanuMici victorii in timp de #stamacasa –

Mici victorii in timp de #stamacasa –

Cum am scris aici, am antrenament de a sta in casa fortat. Am mai trecut prin asta, stiu momentele de ups & down ale mintii mele si incerc sa lupt cu ele.

Printre micile victorii din  prima saptamana de stat in casa trec urmatoarele:

  • Am plans doar o data si nu pentru ca mi-era greu ci pentru ca m-a emotionat foarte mult doamna asistenta de la Alba Iulia care, cand a vazut ca prima pacienta stabilita pozitiv era foarte panicata iar costumul dansei de protectie nu o lasa sa-i transmita nicio emotie de incurajare, a luat o decizie simpla dar foarte foarte frumoasa.. Doamna asistenta i-a spus pacientei ca atunci cand i se incheie tura trece prin dreptul ferestrei ei, fara costum, ca sa o vada si sa stie cine are grija de ea. Un gest de o empatie si intelegere minunate. Ii doresc tot binele din lume doamnei asistente (desigur si pacientei ).

 

  • Am baut toata saptamana doar doua pahare de vin. Nu de necaz sau ca sa uit de ingrijorare ci pentru ca se potriveau cu mancarea.

 

  • Am mancat foarte organizat – nu doar alimentele care expira primele, asta fac mereu, dar si in marja de 1400 de calorii zilnice, cum mancam si cand nu stateam acasa non stop. In continuare cu un procentaj bun de legume si fructe. (si mi-am pastrat si o zi pe saptamana cu mancare de rasfat, lucruri care-mi plac mie f f mult. Nu le mentionez aici pentru ca nu mi se pare politicos in aceste vremuri sa scriu despre cine stie ce aliment ca sa-i fac pofta altcuiva care nu poate iesi din casa)

 

  • Mi-am pastrat programul de trezire la ora 5. Ce-i drept am avut si foarte mult de munca saptamana trecuta, dar sunt in continuare in ritmul meu de viata culcarea la maximum 23, trezirea la intre 4 si 5, niciodata cu alarma. La fel si programul de exercitii mentale de la trezire, la miscarea fizica mai am probleme, nu am facut mai mult de cateva rotiri de brate si de picioare zilnic.

 

  • Am un program in mintea mea (nu l-am pus pe to do zilnic) despre sunat prietenii. Am grija sa-i sun sau sa-i intreb pe whatsapp macar o data la 2 zile cum sunt si daca au nevoie de ceva… dar da, am to do list cu lucruri pe care sa le fac zilnic, imi da o stabilitate si o rutina.

 

  • Pana astazi am stat pe balcon, la soare, cel putin 30 de min dimineata si alte 30 de minute seara, cand e lumina aurie, minunata.

 

  • Nu m-am uitat la stiri mai mult de 2 ore pe zi, la 13.00 o ora si la 19.00 inca o ora. Nu ma ajuta cu nimic sa ma ingrijorez si sa ma consum emotional de toate nenorocirile care sunt deja anuntate.

 

  • Pe net petrec mai mult timp pentru ca scriu zilnic pentru urban.ro mai multe texte (gasiti acolo propuneri culturale foarte smart pentru fiecare zi si lucruri care sa va aduca bucurie, dar sa si invatati ceva, in aceste zile complicate), dar nu mai citesc prostiile de pe facebook. Am comentat saptamana asta la 3-4 postari care sareau calul, atragand atentia asupra eticii meseriei noastre si responsabilitatii pe care o avem in aceste vremuri pentru ceea ce punem in spatiu public. Cred ca e si mai multa ura si frustrare acum in online si va fi tot mai mult pentru ca anxietatea statului in casa va deveni prezenta in mintea fiecaruia dintre noi. Mi-a propus sa nu mai comentez deloc, la nicio postare. Nu ajuta. Oricum, cred ca de la inceputul anului nu am comentat de mai mult de 10 ori la ceva pe net. Nu e genul meu, si nici timp nu aveam sa citesc ce scriu altii.

 

  • Am vazut 7 episoade din ultimul sezon Homeland. Cate unul pe zi. Ca sa nu-mi consum tot timpul in letargie pe canapea. E foarte fain cum incearca sa inchida, din naratiune, toate cercurile si intamplarile din sezoanele trecute.

 

La nereusite trec ca nu am inceput sa sortez din haine, nu am citit nicio carte saptamana trecuta, nu am facut meditatie in fiecare zi pentru ca mai am cred cam o saptamana sa cobor ritmul mental de la nebunia profesionala care a fost pentru mine in primele 2 luni si jumatate . Dar… avem timp mult si recuperez.

Acum 2 saptamani, cand munceam foarte foarte mult, cu multe proiecte in paralel, imi ziceam “abia astept sa se faca 16 martie sa scap de un proiect si sa ma odihnesc o saptamana”. Intre timp mi s-a schimbat viata cu totul, si cred ca ma voi odihni niste multe saptamani.

Sper ca programul meu si felul in care incerc sa ma adaptez sa va inspire si sa va ajute sa treceti prin aceste momente grele. Stiu ca vom avea momente cand mental ne va fi greu, dar la fel de bine stiu ca, daca ne hranim mintea cu ce trebuie, vom reusi sa trecem peste orice eveniment emotional.

Cred ca vremurile acestea o sa ne dezvolte empatia, dar nu vom putea sa ne curatam de ego si mici (sau mai mari) rasfaturi emotionalo- narcisiste pana cand nu vom ajunge, fiecare, la fundul sacului emotional personal. Ca sa ne putem ridica mai curati si mai buni, mai intai o sa fim jos. Dar trebuie sa invatam sa acceptam asta.

Va doresc intelepciune, curaj si bunatate. Si sa aveti grija sa ramaneti sanatosi.

foto by Alex Galmeanu

1790
shutterstock_ceasCe am invatat despre adaptarea mentala cand am stat cateva saptamani in casa din cauza unei probleme medicale. –

Ce am invatat despre adaptarea mentala cand am stat cateva saptamani in casa din cauza unei probleme medicale. –

Mintea e cel mai mare dusman sau aliat al nostru.

Iata cateva lucruri pe care le-am invatat cand am stat consemnata in casa pentru cateva saptamani din cauza unei probleme medicale. Nu sunt psiholog, nu sunt specialist in nimic, dar stiu cat de greu mi-a fost sa ma adaptez si sa gasesc un program in care sa am o liniste interioara.

M-am gandit cateva zile daca sa scriu sau nu; si pentru ca e ceva foarte personal, dar si pentru ca nu vreau sa va speriati.

Eu sunt si o persoana care are o structura a lucrurilor exacte, a unui ritual zilnic, al unei rutine si toate aceste lucruri pe care le-am descoperit pas cu pas in cateva saptamani, m-au ajutat sa ies cu bine din problema mea.

Poate va inspira.

 

Creierul nostru e obisnuit sa aiba “task”-uri de zi cu zi.

Faceti o lista cu mici “obiective” in fiecare seara pentru ziua urmatoare. Spal rufele albe, sortez fotografiile etc. Faceti-o fizic, pe hartie, o sa va ajute mental in ziua urmatoare cand veti urmari ce mai aveti de facut.

Nu ajuta munca complusiva pentru ca … si maine va fi la fel. De fapt nu ajuta nimic compulsiv, nici vazutul serialelor toata ziua, nici cititul cartilor sau gatitul toata ziua. Pentru ca si maine va fi la fel, si daca faceti un program coerent pe care sa-l urmati, asta va va da o liniste mentala.

Incercati sa respectati un program fix de somn.

Tentatia este sa vreti sa dormiti cat mai mult in timpul zilei, apoi adormiti greu noaptea si intr-o saptamana ajungeti sa traiti dupa alt fus orar. Care o sa duca la o anxietate in plus.

Stati la soare minimum o jumatate de ora pe zi.

N-aveti balcon stati pe geam pur si simplu. Va ajuta la functionarea intregului sistem imunitar, vitamina D, dar si la oxigenarea creierului.

Cat stati la soare incercati sa faceti exercitii de observatie a detaliilor din jur

Creierul nostru e obisnuit sa faca in fiecare zi zeci de mici analize, de la oamenii pe care-i intalnim pe strada, pana la task-urile de la munca. Dati-i de lucru putin, o sa reduca din anxietate.

Faceti putina miscare. Cateva genuflexiuni, intinderi de brate si picioare, mers cu genunchii sus, orice va face sa solicitati putin mai mult muschii si inima.

Acum nu mai mergeti la fel de mult ca intr-o zi obisnuita, nu mai urcati, nu mai coborati scari pentru ca nu aveti unde.  Lipsa miscarii o sa dea o stare de oboseala corpului. In plus, in lipsa miscarii, nu apare nici serotonina naturala, deci creste anxietatea.

Adaugati in program sa invatati ceva nou in fiecare zi.

O limba straina printr-o aplicatie, un joc nou. Invatati ceva nou in fiecare zi. Daca se poate la aceeasi ora.

(inca mai fac exerctii pentru creieras in fiecare dimineata, s-au adaugat altele fata de momentul meu de boala, pentru ca intre timp am descoperit cartea lui Alexis Castorri – antrenorul mental al sportivilor. Aveti doua exercitii aici)

Creierul nostru reactioneaza la ce primeste: daca-i dam lucruri negative (stiri si emisiuni idioate), o sa fie anxios. Daca-i dam lucruri pozitive si-l ajutam sa aiba oxigen si toate vitaminele necesare, plus apa  multa apa, o sa ne ajute mai mult sa trecem peste provocari.

Aici cateva filmulete si interviuri care va ajuta sa reflectati la propria persoana si sa va gasiti un echilibru, sa va incarcati cu ceva pozitiv. Sunt la sfarsitul textului.

Incercati sa faceti toate astea zi de zi, ca un sportiv. O sa va dea un echilibru.

Cu aceasta experienta, am inceput deja sa-mi creez si in aceste zile o rigoare, un ritual. Am inclus in “program” si conversatii zilnice cu prietenii, cu colegii si urmaresc stiri doar doua ore pe zi.

Va doresc putere si intelepciune sa faceti ce e bine pentru voi si pentru cei din jur in aceste zile.

 

2997
cover bazavan femeia puternica(personal) Nu cred in ideea de “femeie puternica”. Hai cu mine sa asculti povestile unor femei carora nu le e frica de vulnerabilitate –

(personal) Nu cred in ideea de “femeie puternica”. Hai cu mine sa asculti povestile unor femei carora nu le e frica de vulnerabilitate –

Ma enerveaza teribil expresia “femeie puternica”. Am auzit-o de multe ori despre femei care au cariere importante sau care au depasit situatii delicate.

Am auzit-o de cateva ori si despre mine. Mai ales in perioada in care plecasem de la revista Tabu si am continuat linistita, muncind constant, sa-mi fac treaba la acelasi nivel si sa am rezultate bune. Oamenii se gandeau ca am trecut prin greutati cand am plecat de la revista, ca am fost curajoasa si uite ce puternica sunt pentru ca acum mi-e bine.

Nimic mai fals. Am plecat cand am stiut ca pot sa incep sa construiesc singura, pentru mine, un business. Dar asta nu are legatura cu nimic de “femeie puternica”, cel mult pragmatica, rationala, onesta cu fortele ei.

Nu aud la fel de des ca spune cineva ca un barbat e puternic. Cel mult daca e sportiv si e in zona de haltere, rugby sau alte sporturi care necesita o forta fizica speciala.

Delimitam foarte clar deci cum e o femeie puternica si cum e un barbat puternic. Noua ni se pune in evidenta puterea “emotionala”, lor cea fizica.

Dar tot ma enerveaza teribil expresia si, pentru ca tot suntem in saptamana in care se vorbesste mult despre femei, saptamana care se incheie cu un eveniment foarte frumos si emotionant TEDxBucharestSalon – Women March Together (din care sunt sigura ca vom gasi multe momente de inspiratie autentica) vreau sa fac cateva marturisiri.

*

Viata m-a invatat ca oamenii te judeca – si cand fac aprecieri de bine si cand sunt pe “hate” – avand o proiectie personala pe nevoile lor. Nimeni nu sta sa se gandeasca la niste nuante posibile din spatele unei intamplari, nici eu nici voi. Luam informatia de baza si emitem o judecata.

Dar de cele mai multe ori ceea ce lumea vede din afara drept “puterea de a merge mai departe” nu e despre nicio putere.

E despre vointa pe care o pui in actiune ca sa invingi o durere fizica sau emotionala, vointa care te ajuta sa mergi mai departe strangand din dinti. Mai e despre ratiunea si intelegerea cu mintea limpede ca nu ai incotro si trebuie sa mergi mai departe in viata, si ca poti alege sa te scufunzi in griji si dureri, sau poti sa te concentrezi pe atuurile tale care te pot duce intr-o zona pozitiva.

De exemplu, cei mai multi dintre voi stiti despre mine ca ma trezesc la 5 dimineata ca sa pot sa-mi duc la bun sfarsit multe task-uri din activitatea mea care include acest blog, un site cultural pe care-l administrez (urban.ro) si munca de PR & Promovare pt mai multi artisti din zona muzicala si a teatrului/filmului.

Dar doar apropiatii mei stiu ca sunt zile cand, luptandu-ma cu un istoric medical complicat, doar un efort urias de vointa ma ajuta sa ma dau jos din pat, rostogolindu-ma la propriu, uneori in dureri foarte grele. Si in cele mai multe dintre zile, oricat mi-ar fi de greu, ma trezesc si merg mai departe dupa programul meu. E alegerea mea de a nu ma lasa invinsa, de a nu ma complace in ciorba unei dureri pe post de scuza.

Sigur ca am si zile in care corpul si mintea mea refuza sa faca orice, am invatat sa le recunosc drept zile de pauza, de incarcat bateriile, sa mi le asum iar de a doua zi fac aceleasi eforturi constant si oneste de vointa sa merg mai departe.

*

Pe mine ma inspira foarte mult in drumul meu prin viata marii sportivi. Simona Halep, de exemplu.

Acesta copila devenita domnisoara sub ochii nostri e o inspiratie imensa pentru mine, desi nu fac sport decat ca sa ma pot misca mai usor. Ma emotioneaza si ma inspira foarte mult lupta ei interioara cu sine pentru a fi un om mai bun in ceea ce face.

Ma impresioneaza vulnerabilitatea pe care o afiseaza cateodata pe teren, de care se rusineaza in raport cu ea – nu cu restul lumii – si vointa incredibila pe care o are ca sa-si invinga mai intai slabiciunile din mintea ei, pentru ca apoi sa-si invinga adversarele.

Ma impresioneaza si ma motiveaza  promisiunea pe care si-a facut-o siesi, departe de ochii lumii, de a face lucrurile cel mai bine posibil la momentul respectiv si disciplina cu care urmareste sa respecte aceasta promisiune.

Ma impresioneaza mai ales pentru ca atunci cand mi-e foarte greu fizic nu ma ridic decat prin puterea mintii si a vointei mele si cred ca pot intelege putin din nuantele efortului imens al Simonei. Si din darzenia de a merge pe drumul ei, indiferent de “gura lumii”.

*

Mintea noastra e cea mai puternica arma pe care o avem, poate sa ne fie un aliant foarte puternic, dar si un dusman foarte mare. Si e o lupta zilnica pentru ca vointa noastra sa castige cat mai mult teren in actiunile noastre, iar intentiile noastre in viata sa fie spre mai bine, spre a face bine pentru altii si, indirect, pentru noi.

De asta nu cred in expresia “femeie puternica” pentru ca nu exista asa ceva. Exista femei care accepta sa se lupte zilnic cu slabiciunile lor, sa le recunoasca mai intai, apoi sa le invinga cateodata si sa accepte si cand sunt invinse stiind ca vor invata lucruri noi despre ele pe linia fina dintre infrangere si victorie personala.

*

Cum ziceam am scris aceasta marturisire, nu ca sa ma vait ca uneori mi-e greu (I can deal with it  ) ci pentru a arata si o alta fata a lucrurilor, dar mai ales pentru a va provoca sa povestiti despre o vulnerabilitate a voastra cu care va luptati zilnic si pe care o invingeti de multe ori, acceptand ca mai sunteti si invinse din cand in cand.

Cred ca e mult mai util pentru oricare femeie sa vorbeasca despre vulnerabilitatile sale puse fata in fata cu victoriile sale. Ajuta celelalte femei mai mult decat credeti.

Am sa aleg dintre marturisiri prin tragere la sorti doua castigatoare care primesc cate o invitatie la TEDxBucharestSalon – Women March Together, care are drept Creativity Partner in acest an Qreator, locul magic unde va fi si after party-ul. Invitatiile includ si acces la acest after party official TEDxBucharestSalon, unde le puteti vedea indeaproape pe femeile care va vor inspira cu speech-urile lor pe 7 martie.

Puteti afla mai multe detalii despre speakerii TEDxBucharestSalon – Women March Together, aici https://tedxbucharest.ro/

3045
cover urban influentaMici, mici victorii in presa romaneasca dupa 4 luni jumatate de Urban.ro –

Mici, mici victorii in presa romaneasca dupa 4 luni jumatate de Urban.ro –

Cand am decis sa ma implic in urban.ro (am mai scris depre asta aici), multi dintre prietenii mei care imi stiu programul si proiectele din acest an au zis ca sunt putin nebuna. Ma tot intrebau ce imi mai trebuie mie inca o durere de cap, inca ceva de munca din care la inceput nu vom face bani, deci va fi doar motivatia ideii si a proiectului in sine… Plus responsabilitatea.

Partea cu banii a preluat-o elegant domnul Orlando Nicoara si ii mai multumesc si aici pentru ca mi-a dat credit total editorial si, desi inca ne miscam greu si mai avem de imbunatatit chestiuni, nu m-a presat cu nimic. Ba mai mult, ne-a ajutat sa avem un layout mai upmarket, mai glossy.

*

In fiecare zi ma trezesc cu gandul sa facem lucruri mai frumoase si mai bine scrise, cu informatii care sa arate oamenilor ca viata culturala nu e scumpa dar aduce multe satisfactii, cu experiente care sa le arate munca din spatele fiecarui proiect cultural (ca sa invete sa o aprecieze si cand nu le place actul artistic si, mai ales, sa plateasca bilet nu a faca o “combinatie” pentru o invitatie).

Mai avem multe de facut in directia asta, dar….muncim.

Insa ce ma motiveaza sa ma trezesc la 4 dimineata ca sa editez texte inainte de a ma ocupa de alte proiecte, dincolo de valorile pe care vreau sa le punem in urban.ro si de ceea ce stiu ca vom construi, sunt micile reactii de imbunatatire a informatilor culturale din publicatiile mass market, reactii evident influentate de urban.ro.

Au fost multe reactii pe fb de la oameni care si-au cumparat bilete la divere expo ca urmare a articolelor noastre, cum au fsot si reactii ale celor care si-au cumparat bilete la teatru la Londra sau la Paris ca urmare a recomandarilor noastre. Stim ca am convins mai multi cititori sa cumpere bilete la stand up sau la teatru in Bucuresti, ne anunta ei in mesaje private si suntem foarte bucurosi. (pastrez toate mesajele intr-un folder specialJ )

Dar n-am influentat doar cititorii.

Libertatea a scris pentru prima data in viata ei, la recomandarile culturale, despre o expozitie din strainatate (cu link la bilete).

I-as fi cumparat o prajitura domnisoarei care scrie, asa de tare m-am bucurat ca duce in mass market ideea noastra care functioneza si converteste intr-o experienta culturala pentru cititori. Cu cat avem mai multi oameni care incearca experiente culturale mai multe, cu atat vom fi mai educati, mai asezati in mintea noastra si ne va fi mai bine tuturor.

Estetic, cinemagia si cancan au inceut sa foloseasca tehnica noastra de colaje pentru copertile articolelor.

Nu am inventat-o noi, dar colegul Eduard Enache, care e responsabil de identitatea vizuala a site-ului, stie ca traim intr-o epoca in care deciziile se iau mai intai visual, asa ca incearca sa puna in valoare fiecare subiect intr-o forma estetica reconoscibila noua, dar si cu impact, folosind culorile in trenduri si o multime de alte criterii care au drept obiectiv sa puna in valoare actorii, regizorii, creatorii de arta.

Ma bucur foarte mult ca au inceput si cinemagia si cancan sa faca asemenea colaje supra saturate, cu filtre de culori pe diverse fotografii. Cred ca avem nevoie de o imbunatatire vizuala a tuturor lucrurilor care tin de ambalarea evenimentelor culturale catre public. Trebuie sa fie mai actuale, mai de impact, mai aproape de limbajul vizual al celor nascuti in digital era.

Au mai fost subiecte preluate de la noi si reambalate in alte publicatii mass market si e o mare mare bucurie, sau titluri schimbate pe site-uri de reviste dupa ce am aratat un alt unghi al cate unei povesti.

Sunt pasi mici mici, dar daca am putut influenta asa dupa 4 luni, intr-un an avem sanse sa lasam  o urma mai importanta, in beneficiul cititorilor si compensarea trivialului din presa mass market. Stiu ca vor continua sa faca titluri tampite si clickbait, stiu ca vor continua a scre despre rapandule si oameni care au facut doar scandal in viata, dar daca gasesc spatiu in publicatiile lor si pentru informative culturala curata putem compensa putin.

In acest moment nicio publicatie mass market nu mai are redactie culturala… totul e pus la gramada cu entertainmentul.  

Urban.ro e inca mic dar incepe sa influenteze zona in care activeaza, sa arate ca si stirile culturale curate – doar cu informatii fara parerea autorilor – pot converti in audienta si/sau vanzare de bilete si pentru asta ma trezesc cu drag la 4 dimineata. Si le multumesc inca o data colegilor mei pentru tot efortul lor.

Altfel, astept cu cea mai mare nerabdare si dorinta sa vad in publicatiile mass market articole despre balet – de la noi sau din strainatate. Abia atunci va fi o victorie frumoasa pentru mine personal.

 

 

1764
hyggeUn cadou pe care sa ti-l faci de Sarbatori, o carte despre conceptul Hygge si colectia Nordica de la Nespresso –

Un cadou pe care sa ti-l faci de Sarbatori, o carte despre conceptul Hygge si colectia Nordica de la Nespresso –

Sunt dintre cei care isi incep ziua in jurul orei 5. Nu fac un efort special, asa functioneaza corpul meu.

In prima ora dupa trezire, ma rasfat… fac cateva exercitii ca sa-mi indrept coloana, alte cateva exercitii mentale, fac cu dus cu un gel care sa miroasa super fresh, eventual exotic sau a prajitura, imi aprind doua trei lumanarele parfumate si beau o cafea Nespresso. Imi place foarte mult sa-mi creez startul de zi din arome calde si confortabile.

Nu e un efort special ceea ce fac. In ora respectiva, uneori ascult o carte/un podcast, sau un interviu fain, sau citesc o carte, in acest context pe care mi l-am creat.

Fac asta de mai bine de 10 ani, mi-am creat aceasta oaza special pentru mine cand am realizat ca uzura mentala e foarte mare si am nevoie de un confort si o curatire a mintii la fel cum am nevoie de igiena personala.

Pe parcurs am descoperit ca genul acesta de ritual care duce la relaxare si curatenie interioara face parte din stilul de viata al danezilor si norvegienilor si se numeste Hygge, al suedezilor si se numeste Lagom, al japonezilor si poarta numele de Wabi- Sabi.

Desigur fiecare dintre aceste stiluri de viata au si caracteristci specifice culturii din care provin, dar toate sunt despre simplitate si valorificarea fiecarui moment pe care-l traiesti.

Pentru aceste Sarbatori, Nespresso a scos o colectie Nordica inspirata de conceptul Hygge – concept care se refera la confortul si micul rasfat pe care ti-l creezi singur, din lumanari, arome si are scopul de a te ajuta sa te detasezi de orice problema, concept care e preocupat de “confortul sufletesc”.

Hygge te invata cum sa-ti creezi un confort in prezenta unor necunoscuti, cum sa-ti creezi dimineti perfecte si seri armonioase, e un concept care e ingrijit in Danemarca si Norvegia de Institutul fericirii.

De cand a aparut colectia Nordica de la Nespresso am daruit-o catorva prieteni – aromele sunt Almond Cake, Cloudberry si Nordic Black, si-acum au inteles si ei mica mea obsesie de a-mi incepe dimineata cu arome/parfumuri care sa-mi creeze mental senzatia de confort.

Preferata mea din serie e Almond Cake – e ca si cum ai pregati la fiecare mic dejun si o prajitura pufoasa si aromata, dar sunt foarte speciale si Cloudberry care e mai fructat sau Nordic Black care e mai masculina si e pentru cei care iubesc cafeaua black.

Hygge e despre a-ti crea confort din lucrurile mici din jurul tau, despre a invata sa gandesti si sa-ti asezi viata cu scopul de a pune printre primele locuri confortul sufletului.

Vedem mereu scris prin cate o revista, carte sau site despre “daca tu nu te simti bine cu tine si nu te apreciezi pe tine, nu poti sa fii bine nici cu cei din jurul tau”, iar asta se obtine din lucruri mici si un mind set care, fara sa fie despre ego, e despre a te rasfata emotional.

Ma bucur ca Nespresso a lansat aceasta colectie Nordica, poate ca unii dintre cumparatori nu stiu foarte multe despre conceptul Hygge, dar sigur – odata cu o cafea intr-o dimineata de iarna – cand vor fi simtit aroma de prajitura calda de casa si o sa li se para ca a fost Mos Craciun in vizita si a ramas urma parfumului lui in jur, ziua va incepe cu un zambet frumos.

Asa ca daca vreti sa faceti o bucurie de Craciun cuiva care cauta sa-si construiasca o oaza de echilibru, sau chiar voua, faceti-i cadou noua colectie Nordic de la Nespresso si o carte despre Hygge.

E vremea rezolutiilor. Sa punem in capul listei “confortul sufletului meu”.

 

 

 

1517
tvMa bucur ca Iohannis nu vrea sa mearga la nicio dezbatere cu Veorica, lumina de la Videle-

Ma bucur ca Iohannis nu vrea sa mearga la nicio dezbatere cu Veorica, lumina de la Videle-

Mi se pare asa o tema falsa asta cu dezbaterea pe care bate toba PSD ca sa reduca din distanta (macar in perceptie) dintre Iohannis si Veorica.

Noi toti, inclusiv eu acum cu acest text, le facem un serviciu PSD-istilor cand dezbatem asta, dar…

Banuiesc ca n-are nimeni nici cea mai mica indoiala ca Veorica e total inadecvata pentru job-ul de presedinte al tarii.

A fost proasta clasei ca prim ministru, cu o serie incredibila de greseli – de la exprimare pana la greseli diplomatice. Nu stie nici pe ce lume traieste, nu tine minte numele oamenilor cu care se intalneste sau al oraselor pe care le viziteaza.  Nu nimereste nicio limba straina, nu pare a fi citit mai mult de cartea de bucate, e o tzatza cu mainile in sold (tocmai s-a certat cu colegii ca au facut-o proasta), n-are anvergura si intelegere diplomatica. E blanc, n-are anvergura mai mult de coada vacii din curte de la Videle.

Banuiesc ca nu a uitat nimeni cine a sustinut-o pe veorica si ce “valori” reprezinta ea in politica nationala.

Cum partidul ei a macelarit legile justitiei, cum avem pe strazi mii de infractori eliberati ca sa poata iesi din puscarie si baronii lor care au furat pana nn-au mai stiut nici cati bani au. Cum partidul ei a injurat cu spume Comisia Europeana si-a mintit prin orice sedinta externa. Cum partidul ei ne-a stricat relatii diplomatice cu multe tari din Orientul Mijlociu.

Cum partidul ei ne vrea aproape de Rusia si de o dictatura a “acum suntem noi la putere, ciocu mic”.

Stim deci ca veorica e un puroi de coruptie si de prostie. De ce ati vrea sa fie alaturi de Iohannis oriunde?

Sigur ca pe ea ar ajuta-o o asemenea dezbatere, ar fi si ea bagata in seama, ar fi validata ca si candidat. Dar ea e virful icebergului coruptiei, minciunii, al tupeului cu “alta intrebare”, a nesimtirii domnului mitraliera. Ea e imaginea a tot ce a avut tara asta mai prost, mai incult, mai suburban in conducere in ultimii 30 de ani. E ultima treapta, e locul despre care spunem “ mai jos de atat nu se poate”.

De ce vreti o dezbatere cu ea? Ce ati vrea sa va raspunda? Are ea vreun drept, vreo calitate morala sa lanseze o intrebare cuiva? (altcuiva decat copilului ei daca are nevoie de ceva)

De ce ati vrea o mizerie de intalnire la televiziunile pline de scoala de propaganda care au un limbaj vulgar, agresiv, ai caror moderatori mint senin pentru ca au de incasat bani ca sa-si mentina stilul de viata scump, penthouse-urile sau scolile scumpe ale copiilor?

Da, sper ca dl Iohannis sa mearga la o intalnire cu mai multi jurnalisti si sa raspunda pe chestiuni care  tin de politica externa si de viziunea sa de dezvoltare a tarii in urmatorii 5 ani. O intalnire in care sa vorbeasca despre ce isi doreste pentru tara si cum si-a propus sa faca asta.

O intalnire in care sa ne spuna de ce e important sa mergem la vot. O intalnire in care sa fie cu garda jos si sa povesteasca din detaliile din spatele anilor acestia mizerabili de lupta impotriva prostiei si rautatii concentrate impotriva justitiei a colegilor vioricai.

O intalnire in care sa ne inspire.

La Teatrul National, transmisa in direct de toate televiziunile.

As plati bilet sa fiu in sala.

 

2195
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!