Tag : Attila Kim

Laura Coroianu_2192-photo credit Cristian Vasile webPovestea Awake – sau cum entuziasmul unor tineri a facut sa existe un festival unic langa orasul lor

Povestea Awake – sau cum entuziasmul unor tineri a facut sa existe un festival unic langa orasul lor

Anul acesta a aparut un nou festival pe harta distractiilor cool in aer liber, Awake, un festival creat de Emagic, compania care a fost si mama pentru B’ESTFEST.

Cei mai multi il stiu insa drept festivalul pentru care vine in Romania  Rag’n’Bone Man, revelatia muzicala a anului.

Zilele trecute am aflat de la Laura Coroianu, CEO Emagic, povestea din spatele acestui festival nou nascut.

Laura Coroianu_2181-photo credit Cristian Vasile web  “Dupa 7 editii de B’ESTFEST, discutand cu foarte multi dintre cei care au un stil de viata activ, am ajuns la concluzia ca bucuresteanului, cel putin, ii place sa evadeze din orasul lui. De aceea sunt si cozile alea infernale spre Valea Prahovei sau spre mare.  Ideea de city break si weekend get away e foarte impamantenita in sudul tarii, asa ca ne-am gandit sa o folosim.

Am stabilit ca daca vrem sa mai facem un festival trebuie sa indeplinim doua conditii.

  1. Sa fie in afara Bucurestiului, mai departe pentru ca oamenii care vin din Bucuresti sa evadeze in alt spatiu
  2. Sa fie cea mai frumoasa locatie pe care o gasim. Un loc nou cu o poveste frumoasa, cu o vibratie extraordinara,” isi aminteste Laura Coroianu.

Pentru ca planetele se aliniaza frumos, cam in aceeasi perioada a evaluarilor post B’ESTFEST, in vara lui 2013, un tanar sudent din Targu Mures, care o cunostea pe Laura prin parintii lui, a inceput sa faca presing om la om pe tot terenul ca sa-i convinga pe cei de la Emagic ca ei, tinerii, au nevoie de un festival.

Era momentul in care se inchisese si Festivalul Peninsula, iar Electric Castle abia facea primii pasi, iar el si prietenii lui isi doreau tare mult sa faca un festival in judetul lor.

De aici incolo e o poveste despre perseverenta si despre cum iti indeplinesti visul daca tu crezi foarte tare in el si depui toate eforturile in dezvoltarea lui.

 Tanarul student a facut echipa cu prietenii lui si i-au vorbit Laurei atat de frumos despre judetul Mures, despre oamenii din zona, despre tinerii care vor sa se distreze frumos, incat ea le-a spus: „daca gasiti un loc frumos, cu poveste care sa se incadreze standardelor noastre, luam in calcul sa facem un festival in Judetul Mures.”

Au inlaturat imediat posibilitatea de a face o noua versiune Peninsula, asa ca au inceput sa bata judetul pas cu pas, sa fotografieze locuri si castele, sa caute povestile din spatele cladirilor. Dupa un an de scouting inedit, in care au trimis multe fotografii catre Emagic, au facut chiar excursii la Bucuresti ca sa-i convinga ca Tg Mures e magic, intr-o zi au trimis imagini cu Castelul Teleki.

Nu erau spectaculoase fotografiile pentru ca erau facute cu un telefon modest, dar chiar si asa se vedea ca locul – care e amplasat la 17 km de Tg Mures – are ceva special.

Putin mai tarziu Laura si colegii ei de la Emagic au aflat si povestea uluitoare…

Domeniul Teleki_AWAKE (3) web

In acest castel s-a nascut in 1739, Samuel Teleki cel care avea sa devina fondatorul primei biblioteci publice din Transilvania si Comanditarul Palatului Teleki din Dumbravioara.

O generatie mai tarziu in 1789, fiul lui Samuel Teleki transforma parcul palatului din Gornesti – odata cu reconstructia cladirii  – intr-o gradina franceza, unica in zona unde se practicau amenajari baroce, cu modele inspirate din costumele populare maghiare.

20 ani mai tarziu, parcul din domeniul Gornesti primeste influente britanice, iar in gradina sunt saditi arbori rari in Romania.

In 1849 trupele rusesti care ii sprijineau pe habsburgi in inabusirea revolutiei au distrus pentru prima oara castelul: tablouri rupte, carti arse – iar pielea copertilor lor folosita pentru seile cailor. Un secol mai tarziu, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, tot rusii au devastat castelul si au distrus biblioteca. Se estimeaza ca avea peste 60.000 de exemplare si o colectie impresionanta de ilustrate din toata lumea. O mica parte din aceasta colectie se afla la Biblioteca din Tg Mures.

Domeniul Teleki_AWAKE (4) web

Dupa o vizita la Castelul Teleki si dupa ce a simtit puterea acestui loc cu gradinile sale uriase, cu copaci care se afla in patrimoniul national, Laura si sotul ei, Guido Janssens, parteneri in Emagic, le-au dat pustilor vestea pe care si-o doreau de multa vreme. Se face un festival la ei acasa.

Domeniul Teleki_AWAKE (11) web

Awake se numeste si e un festival boutique care face un melange intre arte – nu va fi doar muzica artistilor care sunt acum prezenti in topuri (Rag’n’Bone Man,Tom Odell, Modestep, Dirtyphonics, Aeroplane, Mazde), ci si un concurs international de instalatii de arta, concurs care le va oferi castigatoriilor sansa unei expozitii unice, in uriasul parc din jurul castelului.

Designul intregului festival – care va fi centrat in jurul unui cub cu carti (inpirat de povestea faimoasei biblioteci Teleki)  – va fi coordonat de Attila Kim, unul dintre cei mai talentati arhitecti romani, autorul conceptului pentru Pavilionul Romaniei la Bienala de la Venetia 2015. El  va face echipa cu Roberta si Doru Boeriu si Raluca Rugina.

In memoria bibliotecii Teleki, in cea mai frumoasa parte din parc, unde este un lac dar si unii dintre cei mai spectaculosi arbori din zona, va fi The Forest Library.

Domeniul Teleki_AWAKE (4) web

Daca va intrebati cum il cheama pe cel mai hotarat dintre tinerii care au luptat timp de 4 ani pentru un festival in judetul lor, e bine sa stiti ca el este Horia Grigoras. Intre timp a terminat facultatea de istorie, este membru in mai multe asociatii civice si… este Local Festival Manager la Awake. Va veti intalni cu el in septembrie la Castelul Teleki.

Horia Grigoras web

Echipa Emagic are insa un nou obiectiv: sa stranga bani – odata cu promovarea nationala si internationala a festivalului Awake – ca sa ajute la reconstructia minunatului castel Teleki.

Laura Coroianu recunoaste ca nu s-ar fi ajuns la Festivalul Awake daca echipa de la Bucuresti nu s-ar fi hranit din energia acestor tineri minunati, daca n-ar fi vazut entuziasmul lor molipsitor. Dar cumva si pentru ea e o intoarcere la radacini pentru ca bunicii erau din judetul Mures si are cateva amintiri despre frumusetile din zona, din povestile lor.  In plus, arhitectul Attila Kim – coordonatorul echipei de design – este si el originar din Targu Mures.

Festivalul Awake are loc pe 1-3 septembrie, la Castelul Teleki, la 17 km de Tg Mures

Pe langa The Forest Library, locul unde va fi o biblioteca in aer liber, pe domeniul din Gornesti vor mai fi amplasate:

Serenity Meadow – zona de “wellbeing” pentru cursuri de yoga si pillates

The Brewery – locul unde poti degusta cele mai interesante tipuri de bere artizanala

The AWAKE Platform – o platforma sociala destinata initiativelor creative, cu workshop-uri, conferinte inspirationale.

Pe durata festivalului va fi si un teatru de strada in colaborare cu Facultatea de actorie de la Targu Mures.

Abonamentele se gasesc in continuare la pret de early-bird, respectiv 151 de lei (fara camping), sau 175 de lei (camping inclus) si pot fi achizitionate online, de pe Eventim.ro, sau din reteaua magazinelor partenere. In perioada 1 iunie – 31 august, abonamentele vor costa 181 de lei, respectiv 205 lei (inclusiv camping).

Domeniul Teleki_AWAKE (7)  web

credit foto: Cristian Vasile, Mihai Raducanu, Andrei Zaițiu si Csaba Friss.

awake_poster_preview_final_low res

povesti 2014 simparemember 2014: povesti & interviuri

remember 2014: povesti & interviuri

La inceput de an, o parte mica din intilnirile anului trecut.

3 povesti despre oameni care au schimbat putin lumea din jurul lor si 3 interviuri cu tineri de la care am putea invata sa schimbam lumea din jurul nostru. in bine.:)

Povestea vietii Nadiei Lacoste, PR-ul Casei Regale de Monaco, romanca gratie careia Grace Kelly a fost o printesa si mai buna.

Omul care a vazut moartea cu ochii, de fapt a trait-o intr-o groapa comuna dupa un bombardament in Dresda si care astazi invata limbi straine ca sa-ti tina mintea activa. Si face plimbari lungi cu bicicleta de cite ori singuratatea celor 80 de ani vrea sa puna stapinire pe el.

Culisele Disneyland – magia apare cind e foarte multa munca si dorinta de perfectionism. De ce suntem fascinati si cum ne e captata atentia in Disneyland, o poveste despre lumea de dincolo de personajele costumate.

*

Attila Kim – un arhitect care stie ca fiecare casa, nu doar ca are povestea ei, dar are dialoguri cu casele de pe strada ei. Despre discretia frumosului.

Andreea Badala – un designer care munceste cu rigoarea unui om de stiinta. O femeie care a facut din discretie si bun simt o arta.

Mihai Pohontu – romanul care e vicepresedintele Disney. O poveste despre inteligenta viitorului.

*

Daca nu le-ati citit anul trecut, ar putea fi o lectura frumoasa de inceput de an. Cum ziceam, fiecare dintre aceste persoane are o poveste care ar putea fi transformata intr-un film.

 

2031
shutterstock_135545111romani despre care ati vrea sa stie lumea

romani despre care ati vrea sa stie lumea

 

care sunt romanii despre care ati vrea sa stie lumea, sa se mindreasca toata lumea cu ei si cu mintea si caracterul lor frumos.

romani pe care nu-i vedeti prea des la televiziune, sau despre care nu s-a scris inca nimic.

acum citeva saptamini am avut placerea sa fac parte dintr-un proiect minunat in care am intilnit 3 dintre romanii speciali aflati in BOOK Of Success by Glenfiddich, un proiect care cauta romanii care ar putea fi mentori pentru tinerii aflati la inceput de drum.

romanii care se recomanda prin performante profesionale promitătoare in domeniile in care activeaza si printr-o carte de vizita care se remarca printr-o imagine impecabila, care au potențialul de a schimba ziua de miine si reflecta valori ca spirit de pionierat, ambitie, leadership, inspiratie si incredere.

am vorbit atunci cu Mihai Pohontu (unul dintre cei 7 Vicepresedinti ai Disney Co), cu Attila Kim (unul dintre cei mai cunoscuti arhitecti romani peste hotare) si cu minunata Andreea Badala (designerul ale carei creatii au fost purtate de Beyonce sau Madonna).

toti oameni cu un incredibil bun simt, cu o modestie minunata si de o discretie pe care ai vrea sa o invete toata lumea ca materie obligatorie la scoala.

ei bine, acum suntem in faza a doua a proiectului si voi propune 3 nume pentru viitoarea etapa a Book of Success. ma gindesc insa sa o fac cu ajutorul vostru.

spuneti-mi pina joi la ora 12.00 ce romani v-ar placea sa fie in BOOK OF SUCCES by Glenfiddich si voi alege o propunere care va fi primi un gift pack Glenfiddich foarte foarte simpatic.

e momentul sa actionati, pentru ca sigur ati zis de multe ori “uite ce om minunat si nu-l promoveaza nimeni”. acum il puteti promova voi

va astept propunerile cu nerabdare

foto cover: shutterstock

atilla kimAttila Kim – despre personalitatile caselor si cum capata ele chip dupa oameni

Attila Kim – despre personalitatile caselor si cum capata ele chip dupa oameni

Cel ce doreste sa-i fie construita o locuinta invata pe drumul la idee la caratul bagajelor citeva notiuni tehnice:  o cladire e alcatuita din componente pe orizontala -partiuri si pe verticala- etaje sau niveluri.

Ce nu stii atunci cind iti alegi o casa e ca rezultatul este dupa chipul si asemanarea ta. Casa va avea personalitatea ta, iti va deservi nevoile, va gazdui genul de emotie si de energie care iti aduce tie confort.

Nu m-am gindit niciodata la cladiri ca la oameni pina cind sa-l intilnesc pe Attila Kim (36 ani), unul dintre  cei mai buni architecti romani. (Attila ar strimba din nas la etichetarea asta; ar spune: “in raport cu ce bun? ce ma califica pentru asta?”.)

Attila e genul de om pentru care parcursul e mai important decit destinatia, care pleaca de la fond pentru a ajunge la forma, care are o poveste, o justificare, un concept aproape filosofic pentru fiecare dintre pasii pe care-i face cind e curatorul unei expozitii (Wool & Wood – design romanesc in cadrul Stockholm Design Week) ), cind face arhitectura de expozitie ( Q,E.D Mircea Cantor), cind reaseaza in spatiul lor moral cladirile care i se par a fi dezavantajate de context ( Sala Elvira Popescu) sau cind construieste un interior pentru un spatiu destinat confortului intelectual al publicului (librariile Carturesti – Timisoara si Arad).

Daca ar fi o casa, Attila KIM ar putea arata cam asa…

PARTERUL sau… din clasa V-a am facut Liceul de arta. Stiam ca merg sa invat sa desenez ca sa ma fac architect.

In copilarie am avut astm si am stat foarte mult acasa. Ai mei au descoperit destul de repede ca singurul lucru care ma tine ocupat sunt jocurile de tip Lego, sau de constructie, si mi-au cumparat toate variantele; si de lemn, si de plastic. Asa stateam linistit, uitam de crizele de astm. Apoi, vazind ca ma intereseaza sa construiesc, au inceput sa-mi explice ce e ala un architect si, cumva, din clasa a patra am stiut ce o sa fac.

Tata era farmacist, mama pianista, profesoara de pian. Am o sora cu 10 ani mai mare, ea a terminat pianul, e muzicolog si cind a trebuit sa incep eu sa invat sa cint la pian, ea dadea admiterea la Conservator, la muzicologie, unde era un singur loc (se intimpla in anii 80). Si din tot contextul acela a rezultat ca din muzica fie iesi stresat, fie mori de foame, si m-a lasat in pace cu pianul.

Bunicul meu a fost pictor, am mostenit talentul lui la desen si incepind din clasa V-a am facut Liceul de arta. Dar stiam ca merg sa invat sa desenez ca sa ma fac architect.

*

ETAJUL 1  sau… A fi un profesor bun inseamna sa faci ca studentii sa descopere meseria si sa o descopere in ritmul lor.

Am inceput sa predau la 24 de ani pentru studentii din anul 4, apoi 5. In educatia de arhitectura, una dintre materii este proiectarea. In programa sunt 7-8 ore pe saptamina, inveti meseria in sine si toate celelalte cursuri sustin acest studio. Asta am predat, proiectare.

Am fost extrem de entuziasmat si mi-am zis ca asta e maximum ce pot sa fac. Am predat 5 ani, apoi am avut un concediu de 3 ani ca sa fac doctoratul, dupa care – brusc – mi-am dat seama ca nu mai vreau sa predau.

Retroactiv, cred ca am fost profesorul cel mai prost posibil.  A fi un profesor bun inseamna sa faci ca studentii sa descopere meseria si sa o descopere in ritmul lor. Eu ma enervam daca studentii nu faceau lucrurile la nivelul la care credeam eu ca sunt in stare sa le faca. Eram dezamagit si de ei si de mine.

Mi-am dat seama ca pe la 60 de ani as putea sa predau, ca deocamdata nu am rabdarea necesara care sa-mi permita sa devin un profesor bun.

***

ETAJUL 2 sau… Munca de reabilitare este sa-i dai o sansa adevarata unei cladiri care, cumva, s-a nascut fara un picior si fara o mina.

Elvira Popescu e o cladire la care tin foarte mult. Era mereu tratata ca o cladire secundara in spatele Institului Francez, dar avea un rol principal in activitatea Institutului. Arata ca o mica centrala termica.

Eu nu m-am atins de ELVIRA POPESCU, am construit o fatada noua in fata, ca sa ajung la aceleasi proportii arhitecturale ca sa nu mai exista concurenta intre cele doua cladiri. Cumva, consider ca e o reusita pentru ca in viziunea bucurestenilor a aparut dintr-o data acea cladire.

Munca de reabilitare este sa-i dai o sansa adevarata unei cladiri care, cumva, s-a nascut fara un picior si fara o mina.

***

MANSARDA sau…trei locuri preferate din Bucuresti

 Imi place foarte mult Gara Baneasa, cum imi place si terasa de la MNAC – acolo daca stai pe un scaun si e soare, dupa masa, vezi doar lampadarele pe margine si perscarusii. Ai impresia ca esti la mare.

Parcul Ioanid – Imi place Parcul Monceau  din Paris care a inspirat si Parcul Ioanid. Imi plac cladirile care isi intorc a doua fatada catre un parc si aceasta a doua fatada devine mai importanta. Toate cladirile de pe Dumbrava Rosie au o fatada foarte discreta fata de cea dinspre parc.

*

ACOPERISUL sau… “cum sa procedezi ca un grup de oameni sa observe ca nu sunt singuri… sa-i faci sa inteleaga ca pot sa se sprijine si in viata pe care o traiesc, nu doar in filosofia religioasa.”

Anul trecut in iulie am fost rugat sa ma gindesc la un proiect pentru o biserica, iar de atunci ma confrunt cu intrebarea asta.

Ce mi se pare important, si de ce mi se pare ca cineva s-ar simti implinit intr-o biserica, e sa simta un anumit tip de suport care vine din credinta sau vine din comunitatea care e din jurul tau. Cred ca e mai mult din comunitate, pentru ca altfel – daca exista credinta – biserica nu este necesara. E o traire atit de personala si intima, incit iti cistigi echilibrul singur.

Cind mergi la biserica conteaza sentimentul pe care-l creeaza comunitatea, iar cind vine vorba despre arhitectura unei biserici acest lucru ar trebui sa-l puna pe primul plan: cum sa procedezi ca un grup de oameni sa observe ca nu sunt singuri… sa-i faci sa inteleaga ca pot sa se sprijine si in viata pe care o traiesc, nu doar in filosofia religioasa.

De-a lungul istoriei arhitecturii, arhitecura bisericilor a trecut prin multe transformari. In Gotic, arcele care sa-ti conduca privirea in sus, in timpul Renasterii concentrarea asupra omului si asupra valorilor umane, dupa care Barocul care era un fel de spectacol – teatru sacru. In secolul 20 s-a ajuns la nevoia de a tine comunitatea apropiata. Cei care sunt singuri sa-si gaseasca sentimentul apartenentei la o comuniatte, unde nu mai exista rivalitate, toata lumea merge cu acelasi scop, esti inconjurat de oameni care oricind pot sa te ajute.

***

VECINII sau… Primaria e ca si constructorul unei case: iti livreaza casa cu pardoseala si ferestre, dar nu-ti aduce obiectele personale, nu-ti creeaza intimitatea.  Oamenii ar trebui sa invete ca noi populam spatiul comun si-i cream intimitatea.

Tema pe care am ales-o pentru Romanian Design Week este “Cum spatiul public ajunge spatiu comun”. Intr-un mod foarte gresit (mai mult in Bucuresti), spatiul public e vazut al nimanui sau al Primariei. Cumva, noi nu ajungem sa ne insusim spatiul comun si nici nu ne asumam responsabilitatea.

La Romanian Design Week incercam anul acesta sa atragem atentia oamenilor ca nu mai trebuie sa criticam orasul si sa facem ceva pentru el. Primaria e ca si constructorul unei case, iti livreaza casa cu pardoseala, dar nu-ri aduce obiectele personale, nu-ti creeaza intimitatea. Si asta ar trebui sa invete oamenii ca noi populam spatiul comun si-i creem intimitatea.

Noi insa ne multumim cu minimum necesar – e pavaj, e curat. In momentul in care toate problemele de spatiu public sunt vazute si lumea se simte mai atasata de spatiul care ne inconjoara, atunci altfel se vor rezolva si problemele din categoria “ce facem cu gradina de la Casa Poporului”.

*

LOCUIREA, OBIECTELE PERSONALE, INTIMITATEA

Cu siguranta ca sunt mult mai multe niveluri in “casa Atilla Kim”, la fel cum inca ma mai gindesc daca jocurile lego din copilarie n-ar fi mai degraba “demisolul” sau poate chiar “fundatia”, dar cum l-am intilnit doar pentru citeva ore la o minunata cina Glenfiddich, n-ar fi fost foarte politicos sa vizitez toate “camerele”.

Attila Kim este in proiectul Book of Success prin care Glenfiddich incearca sa arate romanii valorosi pe care nu-i vedem foarte des in presa, dar care ar putea deveni oricind un exemplu prin structura lor profesionala si morala.

Dar daca e sa-mi imaginez ce obiecte personale am gasi in casa Attila Kim, cu siguranta unul dintre ele ar fi decenta.

“La o cladire apreciez decenta fata de locul in care e. Exact la fel cu momentul in care stai la o masa cu multa lume si apreciezi persoanele care nu ies in evidenta. Asa e si in arhitectura, strada e un mediu mai restrins de personalitati, fiecare cladire cu personalitatea proprie, si ansamblul formeaza o constructie urbana, din tensiunea si armonia dintre diverse elemente din spatiu.

Pentru tine cladirile au personalitati, sunt ca niste oameni, personaje…

Pai nu sunt?!”

3924
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!