Tag : balet

The Nutckracker and I foto1(de vazut) „The Nutcracker and I”, un genial spectacol digital, va fi în turneu în România

(de vazut) „The Nutcracker and I”, un genial spectacol digital, va fi în turneu în România

 The Nutcracker and I”, un proiect inedit care îmbină realul cu virtualul, animația cu dansul și recitalul de pian, creat de pianista româncă Alexandra Dariescu, ajunge în România în noiembrie.

E genul de spectacol la care să vă duceți copiii ca să e împrietenească putin cu muzica clasică, sa se indragostească de balet și să fie parte la o poveste spusă pe limba lor – cu animații.

Spectacolul  va fi prezentat pentru prima oară pe scenele din România, ca parte dintr-un turneu mondial ce include China, Australia, UK, Austria, Germania, Suedia, Belgia și Luxembourg.

Uitați-vă puțin la trailerul spectacolului ca sa înțelegeți magia care va fi pe scenă.

Turneul a devenit posibil cu sprijinul BRD Groupe Société Générale și va avea loc în luna noiembrie în București, Iași, Cluj, Sibiu și Timișoara.

*

Lansat în decembrie 2017 în Londra la Barbican’s Milton Court Concert Hall, “The Nutcracker and I by Alexandra Dariescu” a atras atenția prin atmosfera de poveste real-virtuală creată cu ajutorul muzicii, a balerinei și a personajelor digitale.

[caption id="attachment_49986" align="alignnone" width="1600"]The Nutcracker and I, by Alexandra Dariescu, with ballerina Désirée Ballantyne, animations by Yeast Culture, and choreography by Jenna Lee. At Milton Court Concert Hall, Guildhall School of Music & Drama as part of their Alumni Recital Series  Photo by Mark Allan The Nutcracker and I, by Alexandra Dariescu, with ballerina Désirée Ballantyne, animations by Yeast Culture, and choreography by Jenna Lee. At Milton Court Concert Hall, Guildhall School of Music & Drama as part of their Alumni Recital Series Photo by Mark Allan[/caption]

The Nutckracker and I foto3 The Nutckracker and I foto5

Despre spectacol

Alexandra Dariescu și-a integrat propriul vis in această poveste extrem de iubită, in care se vede re-imaginată în personajul Clarei: de la fetița care visează, la pianistul concertului. Pe scenă va fi un pian mare, la care va interpreta Alexandra Dariescu, și o balerină în spatele unui ecran de pânză. Animații digitale deosebite, desenate și create de Yeast Culture sunt proiectate pe pânză și aduc povestea la viață. Acestea dansează în ritmul muzicii interacționând cu pianista și balerina. Cea mai iubită muzică de balet, a lui Ceaikovski include piese precum Dansul Zânei Prunei de Zahăr, Dansul Arabic, Dansul Chinezesc, Pas de Deux și Valsul Florilor în 15 aranjamente virtuoase ale lui Mikhail Pletnev, Stepan Esipoff, Percy Grainger și trei variante noi de Gavin Sutherland.

Interpretat și produs de: Alexandra Dariescu
Regia: Nick Hillel
Director artistic și director de animatie: Adam Smith
Choregrafia: Jenna Lee
Balerina: Désirée Ballantyne
Producator tehnic: Sander Loonen
Video design produs de: Yeast Culture

1818
bordsky-baryshnikov_adibulboaca_14iunie_web-08620Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

Editia aceasta a Festivalului International de Teatru de la Sibiu s-a concentrat – nedreptatind putin alte aparitii – pe puterea imaginii lui Mikhail Baryshnikov care, dincolo de seria de 11 piruete din White Nights, e mai cunoscut publicului larg (care poate nu l-a vazut niciodata dansand) pentru rolul din Sex & The City.

La Sibiu a venit cu un spectacol de poezie presarata cu dans, un omagiu adus unuia dintre prietenii sai apropiati, poetul Joseph Brodsky nascut in acelasi oras cu Baryshnikov (Riga, in Letonia), refugiat in America si castigator al unui premiu Nobel.

Daca facem abstractie de charisma lui Baryshnikov, show-ul pe care l-am vazut la Sibiu nu e unul care sa poata trai in afara festivalurilor de teatru: poezia e in rusa, deci apare nevoia de subtitrare. Baryshnikov danseaza si cand o alta voce (o inregistrare cu poetul subiect) recita din poezii, iar spectatorul e nevoit sa aleaga: intelege versurile sau il urmareste pe balerin in miscarile sale gratioase.

Show-ul e despre batranete, moarte si descompunerea identitatii unei personalitati – cu notorietate sau nu- un spectacol despre identitate si adevarurile pe care ti le spui inainte de finish.

Din perspectiva aceasta, sa-l vezi pe Baryshnikov la bustul gol, cu urmele gravitatiei care a lucrat pe corpul sau timp de 70 de ani si sa-l auzi vorbind cum dintr-un om  ”pana la capat nu mai ramane decat o parte de vorbire”, e o experienta dureroasa si greu de purtat. Sigur ca nu a disparut charisma, dar degradarea e acolo, o vezi in tensiunea muschilor care tremura cand vrea sa sa se suie pe un scaun sau in urmele de pe mainile sale cu degete ca de pianist.

Brodsky-Baryshnikov35Maria-Stefanescu web

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Brodsky/Baryshnikov e despre asumare si curaj. Numai un artist nebun ca Baryshnikov care a facut toata viata doar ce a vrut el, sau ce a fost bine (in forma egoista a expresiei) pentru el, si-ar fi asumat sa faca un spectacol de poezie in limba rusa, expunandu-se la acest nivel fizic si emotional.

Brodsky, pe care  Baryshnikov l-a cunoscut abia cand a ajuns la New York desi ii citea poeziile in liceu, a fost pentru balerin  o proiectie paterna care a dus la o prietenie de 22 de ani (poetul a murit la sfarsitul anilor 90).

De altfel chiar si show-ul acesta, mult mai axat pe actorie (pe recitat) decat pe dans, a venit dupa ce Baryshnikov a lucrat cu Robert Wilson la mult mai celebrul spectacol Nijinski, un portret al genialului balerin care a schimbat scena baletului rus la sfarsitului secolului trecut si care  a ars ca o flacara, mistuit intre iubirile sale tumultuoase.

Si in Nijinsky, spectacol care a avut premiera acum 3 ani, Baryshnikov a recitat mult si a dansat mult mai putin , iar cand jurnalistii britanici l-au intrebat de ce a acceptat dupa 15 ani de insistente acest rol  a recunoscut ca simte o disperare a sfarsitului si ”isi pune in farfurie mai mult decat poate manca” din cauza fricii.

nikinski baryshnikov wilson

(imagine din spectacolul Nijinski, in regia lui Robert Wilson)

Ca o coincidenta frumoasa, Bob Wilson – cel care l-a convins sa-l readuca pe scena pe Nijinski – s-a aflat cu un spectacol in Sibiu in aceeasi editie de festival. Iar asta e o dovada minunata despre ce amploare are acest festival la nivel international, despre urmele pe care el le poate lasa in mintile pasionatilor de teatru sau dans din Romania si despre privilegiul pe care-l avem ca suntem romani si putem ajunge aici cu costuri minime.

*

Iar daca e sa-l ”descompunem” pe Baryshnikov – ca in emotionantul exercitiu poetic din spectacolul pe care l-am vazut la Sibiu – daca e sa ne gandim ce va fi artistul cand va ramane doar o parte de vorbire, cand in scoala pe care el si Nijinski au urmat-o va fi afisat si unul dintre costumele din spectacolele sale celebre, atunci partea de charisma se va fi dus, cum si rolul din Sex & The City nu va mai conta.

(cand studia baletul la celebra scoala Vaganova unde a invatat de altfel si Nureyev, dar si celebra balerina Natalia Makarova), Baryshnikov se lovea zilnic pe hol de o cutie de sticla care proteja costumul lui Nijinski din Le spectre de la rose fara sa isi imagineze ca peste ani il va interpreta pe scena ca sa-l reaminteasca lumii dintr-o alta perspectiva).

Peste ani, in dreptul lui Baryshnikov banuiesc ca va conta versatilitatea sa de la executiile impecabile in baletul clasic (unde era comparat in tinerete cu Nureyev) pana la deschiderea spre dansul contemporan (cu prieteniile cu Maurice Bejart, Martha Graham sau Mats Ek), dar si nonconformismul de a se asocia cu virtuosi de street dance precum Lil Buck pentru campanii publicitare.

Va mai ramane rigurozitatea lui, un amestec de disciplina si tiranie, de pe vremea cand a fost director artistic al American Ballet Theatre, unde si-a exercitat nu doar seductia ci si puterea asupra balerinelor. (exista cateva biografii celebre ale balerinelor care au lucrat cu Baryshnikov si care vorbesc despre presiunile pe care le punea ca sa slabeasca foarte mult si despre metodele mai neortodoxe de lucru si de promovare – asemanatoare cu cele ale directorului companiei de dans din Black Swan, filmul lui Aronofsky. )

Cum va ramane si intelegerea lui profunda despre cum functioneaza sistemul si cum poate sa-l exploateze in folosul propriilor idealuri (cand a ajuns in America si-a angajat unul dintre cei mai mari publicisti – Edgar Vicent -care ii mai avea in grija pe violonistul Yehudi Menuhin, dar si pe mezzo soprana Cecilia Bartoli) si despre cum poate sa uneasca artele, exploatandu-si extrem de exact si mercantil brandul pentru a construi ceva care sa ramana pe mai departe in lumea dansului – centrul lui de dans.

Brodsky-Baryshnikov39Maria-Stefanescu web

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Sunt secvente de dans in spectacolul Brodsky/ Baryshnikov in care face referire la colaborarile sale anterioare (scaunul lui Mats Ek, pe care-l regasim si in Nijinski, e una dintre ele, ) si asta face ca dialogul dintre poet si dansator despre bilantul in viata sa fie si mai emotionant.

 E o replica printre versuri de purtat cu noi mereu: ”omul e ca un balon, iar firul e sufletul sau”.

cover foto Adi Bulboaca/ FITS 2016

(ca o coincidenta frumoasa, Adi Bulboaca este cel care a facut fotografiile pentru spectacolul Rinocerii pe care Robert Wilson l-a montat la Craiova in urma cu cativa ani)

*

ma aflu la FITS la invitatia Raiffeisen, partener si sustinator al festivalului de 9 ani.

Bazavan

1886
mexicodancers3-900x1124Grație pe străzile din Mexic

Grație pe străzile din Mexic

Text de Bianca Ion

Dansul este limbajul ascuns al sufletului și cum poate fi mai bine importalizat decât prin arta fotografiei?

Cu sprijinul companiei Fujifilm,  fotograful Omar Robles a surprins o întreagă serie de imagini cu dansatori de balet în fundaluri urbane. Peisaje spectaculoase pline de culori vibrante specifice culturii mexicane au fost accesoriul perfect proiectului ce are ca actori principali balerinii. Eleganța și rafinamentul se regăsesc full display în fotografiile lui Robles.

Și în România a fost realizat un proiect similar: regizoarea Carmen Lidia Vidu a dus în stradă actori și dansatori pentru a le surprinde grația și frumusețea, dar și pentru a promova arta în spațiile neconvenționale.

 

mexicodancers1-900x1124 mexicodancers2-900x1124  mexicodancers4-900x1124 mexicodancers5-900x1124 mexicodancers6-900x1124 mexicodancers7-900x1124 mexicodancers11-900x1124 mexicodancers14-900x1124 mexicodancers15-900x1124 mexicodancers16-900x1124mexicodancers8-900x1124

2232
GabiShull3Povestea unei balerine care iubeste viata

Povestea unei balerine care iubeste viata

Atunci cand iti doresti cu adevarat un lucru, nimic nu te poate opri. Dovada vie este tanara originara din SUA in varsta de 15 ani, Gabi Schull. Avea doar noua ani cand a fost diagnosticata cu cancer osos, dar cinci ani mai tarziu a demonstrat ca nimic nu o poate opri sa isi urmeze visul de a deveni o balerina profesionista.

La varsta de 9 ani viata tinerei a luat o intorsatura brusca, aceasta fiind diagnosticata cu osteosarcom – o forma rara de cancer osos.  Speranta acesteia insa nu s-a naruit desi a trebuit sa decida de la o varsta frageda viitorul priciorului ei. A ales sa isi amputeze membrul pentru a putea trai, iar cu ajutorul unor proteze a reusit cu un an mai tarziu sa poata face primii pasi.

„Mi se amputase piciorul, iar eu mă gandeam doar la dans. Dupa aproximativ un an, dupa multe sedinte de fiziokinetoterapie, am inceput sa fac primii pasi. Apoi, un an mai tarziu, am revenit pe scena. Dansam din nou”, povesteste Gabi Schull.

Totul s-a infaptuit gratie unei  forme revoluționare de chirurgie denumita ratioplastie, dar si a unei proteze speciale.

Tanara poate fi un adevarat model de ambitie si pasiune dar si de om iubitor de viata, „Daca eu am invins cancerul, daca eu pot duce o viața normala cu proteza, daca pe mine nu m-a oprit nimic, si altii vor reusi!”, a completat ea.

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=1YznfuId2ls[/embed]

GabiShull1

1084
Angela Gheorghiu Adriana LecouvreurAngela Gheorghiu si scandalul de la Opera dintr-o alta perspectiva

Angela Gheorghiu si scandalul de la Opera dintr-o alta perspectiva

De cand a inceput scandalul de la Opera Romana i-am rugat pe prietenii mei jurnalisti sa se uite putin dincolo de aparente, sa nu fie patimasi si sa inteleaga nuantele din spatele vorbelor celor implicati. Si mai ales sa le inteleaga interesele.

Am mai spus, si scriu si aici, ca pentru cineva care vrea sa scrie corect despre subiect sunt doua cai nevazute inca care s-ar rezuma astfel – follow the money si lupta pentru suprematia functiilor/ pozitiilor.

Cred ca jurnalistii care scriu pe subiect au nevoie de mai multa rigoare si de ceva mai putina patima si ma bucur din inima ca doamna Angela Gheorghiu ia atitudine cu o eleganta exemplara.

As mai adauga ca am avut onoarea si placerea sa lucrez in proiecte in care a fost implicat si Tiberiu Soare si m-am uitat la domnia sa super analitic si cu mare obiectivitate. Nu am gasit niciodata, in intalniri la ani distanta, motive sa ma indoiesc de profesionalismul, decenta si… discretia domniei sale.

Discretie si eleganta de a nu se implica in scandaluri – calitati pe care, cred, ca le speculeaza unii si altii acum.

Las mai jos opinia doamnei Angela Gheorghiu cu speranta, din inima, ca Opera Romana va fi curand o institutie puternica, in care sa functioneze meritocratia si cu spectacole (de opera sau balet) care sa ne incante si sa ne emotioneze pe noi, spectatorii.

Angela Gheorghiu sustine reformarea Operei Nationale Bucuresti sub noua sa conducere

”Urmaresc de mai multe zile cu stupoare, ingrijorare, dar si cu mare speranta evenimentele de la Opera Nationala Bucuresti. Impreuna cu colegi romani din tara si din strainatate ne-am alaturat maestrului Tiberiu Soare si am salutat numirea sa la conducerea operei bucurestene. Am sperat ca, in fine – dupa multe decenii de dezolare – ar putea veni si momentul reformei pentru o institutie care trebuie sa redevina prima scena lirica a tarii.

De atunci, insa, sunt si suntem uimiti ca, in loc sa punem cu totii, de indata, umarul la proiectul atat de necesar de reintrare a Operei intr-un cadru legal si artistic de normalitate, asistam la sicane si boicoturi.

Am rugat foarte mult pe Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, pe Primul Ministru, domnul Dacian Ciolos si pe Ministrul Culturii, domnul Vlad Alexandrescu sa analizeze cu mare atentie neregulile petrecute pana acum sub precedentele conduceri ale Operei Nationale Bucuresti si sa asigure conditiile in care institutia sa poata reveni la legalitate.

Artistii nu trebuie sa ceara sau, si mai grav, sa-si asume titluri inexistente, ci sa demonstreze cu intelepciune si tact tot ce sunt capabili sa faca cu talentul lor, mai ales in aceasta perioada dificila. Asteptam cu totii, de 26 de ani, o echipa artistica si manageriala inteligenta si cu dragoste fata de publicul din Romania, dar mai ales pentru toti artistii Operei si Operetei, doua institutii care trebuie sa renasca, fiecare in traditia si in teritoriul ei.

Sunt sigura ca Maestrul Tiberiu Soare, cu care am colaborat in Romania si in strainatate cu un succes real, ne va face pe toti artistii lirici, cei ce locuiesc in Romania sau in strainatate, sa ne unim si sa dorim sa ne reintoarcem deseori la Bucuresti, pe scena Operei Romane. Personal, visez la inca un ‘debut’ in cariera mea, pe scena Operei din Bucuresti, pe prima scena a tarii mele, unde pana acum nu am cantat niciodata o opera.

Indemn pe toti artistii romani, muzicieni si balerini, sa se reintoarca cu inima si talentul lor, in tara.  Imi doresc si fac atenti pe toti organizatorii de festivaluri, concerte si directori de institutii artistice din Romania ca mai intai artistii romani sa fie respectati in tara lor, asa cum tara lor respecta, intotdeauna, artistii straini invitati si care sunt de aceeasi mare valoare ca si noi, practica valabila in toate tarile cu traditii culturale in toata lumea.

Romania este una dintre acele natii creative, ce au dat nume emblematice in cultura internationala, fapt dovedit si recunoscut pe plan mondial de peste o suta de ani. Abia astept sa ne revedem pentru o mare gala la Opera Romana din Bucuresti!”

ANGELA GHEORGHIU

 

5240
maya by richard avedonIn the mood for Maya Plisetskaya

In the mood for Maya Plisetskaya

ieri a incetat din viata una dintre cele mai mari balerine si coregrafe ale lumii, Maya Plisetskaya.Avea 89 de ani.

A dansat ca prim solista pina la 61 de ani si-a fost un fenoment nu doar prin longevitate, ci mai ales prin precizia si emotia dansului ei.

De-a lungul anilor a lucrat si cu balerinul si coregraful roman Gigi Caciuleanu. Mai jos povestita pe scurt, intilnirea dintre cei doi, asa cum si-o aminteste Gigi Caciuleanu.

Maya lucra și în dansul academic cu “gâtul spate rupt”, cu pași matematici în poante. A creat roluri și s-a creat pe sine pe scenă. Mi-a povestit că, dansând în Italia, cu o balerină consacrată, pe o scenă în aer liber, a început o furtună teribilă. Partenera sa a fugit să se adăpostească, în timp ce Maya a continuat să danseze, pe fulgere și tunete, și atunci s-a simțit cel mai bine. Când a venit în Franța, la Rennes, pentru spectacolul cu “Nebuna din Chaillot”, în coregrafia mea, eu am întârziat la întâmpinarea ei în gară, din cauza unei repetiții. Gara era pustie, ca într-o pictură suprarealistă de Delvaux. Maya era singură pe cheiul gării, cu valijoara alături, îmbrăcată într-un fâș de leopard, cu părul roșu. Cu respirația tăiată, m-am scuzat insistent pentru întârziere. Dar Maya mi-a cerut să-i arăt, imediat, acolo, pe peronul gării, mișcările pe care le-am inventat pentru ea. Nu inventasem nimic până în acel moment, o așteptasem să vină și să începem lucrul împreună. Am început să fac câteva mișcări, iar Maya m-a privit vreo zece minute. “Da, îmi place ce văd. Dar te rog să nu mă lași să fac altceva decât ai făcut tu acum. Adică să mă obligi să nu fiu ca de obicei” — mi-a spus Maya. Și așa am și făcut.

Luati-va citeva clipe sa va uitati la gratia acestei femei asa cum apare ea in fotografii si la unul dintre dansurile ei, pe care l-am postat mai jos.

Nu e o rusine daca nu ati auzit de ea pina acum, e frumos insa (pentru voi) sa va bucurati de emotia pe care stia sa o transmita. E cel mai sincer si mai frumos omagiu care i se poate aduce unei femei ca ea.

Primele fotografii sunt dintr-o serie realizata de celebrul fotograf Richard Avedon

 

***

1640
LesiaTrubat3inovatie: e- traces – urmele dansului

inovatie: e- traces – urmele dansului

o doamna foarte pasionata de dans, dar si de tehnica, a creat un dispozitiv care pus in poantele balerinelor poate recrea intr-o aplicatie urmele pe care le fac miscarile din coregrafie.

inovatia doamnei Lesia Trubat numita Electronic Traces (E-Traces) poate revolutiona lumea dansului intrucit balerinii vor putea compara graficele miscarilor lor cu ale altor balerini, isi vor putea corecta miscarile si, mai ales, vor putea lasa marturie pentru invatacei “cum se face”.

in film vedeti si miscarea si urmele pe care le lasa in aplicatie miscarile balerinei.

 

872

putin erotism: ploaie, trupuri goale, dans

pentru ca tot a plouat mult zilele astea m-am gindit sa va ofer o perspectiva mai frumoasa asupra trupurilor ude.

doi dintre cei mai mari balerini ai momentului Roberto Bolle si Polina Semionova, dintr-un exercitiu care se numeste Passage si pe care il puteti vedea integral (6 min) aici

mai sus insa momentul cu o rafinata incarcatura erotica din exercitiu,  pe muzica lui Berlioz din Romeo & Juliet , actul final.

mi-am adus aminte de dansul asta ieri, cind ma aflam la Filarmonica din Craiova pentru un proiect; in culise, am gasit o partitura: Romeo & Juliet , Berlioz , iar pe drumul de la Bucuresti pina acolo plouase mult…

 

doamnelor, un bonus track, Roberto Bolle a fost acum citeva saptamini pe coperta Vanity Fair Italia fotografiat de Bruce Weber

 

 

 

 

761
Fana TesfagiorgisSpendid Isolation – totul e sa stii sa pui corect problema

Spendid Isolation – totul e sa stii sa pui corect problema

acum ceva vreme, pe un drum sibiu bucuresti, un domn sofer care ma avea in grija mi-a pus sa ascult Mahler. luase primul cd “cultural” pe care-l gasise in masina sefei lui. i se spuse ca ma ocup cu “cultura”:)

pasiunea mea pentru muzica clasica e spre zero, cu mici exceptii recente, asa ca dupa o jumatate de ora aveam creierii pe bigudiuri si nu mai stiam ce lucruri despre vedete sa-i spun ca sa-i distrag atentia si sa se creeze ceva conversatie. voiam sa oprim tristetea aia de muzica. (imi cer scuze fata de iubitorii muzicii lui Mahler, iertare, iertare, iertare)

aseara, la o cina, mi-am reamintit asta si un prieten a zis “ai vazut Splendid Isolation? seria de dansuri semnate de Jessica Lang?”. cum nu vazusem si o stiam mai degraba pe Jessica Lange, nu pe doamna coregrafa cu numele apropiat, m-a pus sa promit ca atunci cind ajung acasa caut episodul cu Mahler.

***

Splendid Isolation nr 3 este despre iubirea dintre Alma, o tinara socialite, si compozitorul Gustav Mahler. prima lor intilnire a fost la balet unde au polemizat teribil asupra temei din spectacol. ea n-a dat prea mult credit parerilor lui, dar a acceptat sa-l revada a doua zi. s-au casatorit 5 luni mai tirziu.

Alma studia si ea muzica si ar fi putut fi o compozitoare de succes, doar ca sotul ei, prea tristul si depresivul Mahler a decis ca nu pot fi doi muzicieni in familie, iar ea a renuntat la tot ce ar fi insemnat ca artist ca sa se dedice iubirii pentru un geniu. ( in scrisori povesteste despre cit de greu ii e sa faca fata acestei renuntari chiar si la multi ani dupa casnicie, cind e mama a doua fetite.)

dupa o dragoste cu nabadai, Alma a derapat din mariaj cu o iubire pentru un tinar domn arhitect, moment in care Mahler a scris Simfonia nr 8, pe care i-a dedicat-o.

iata un minut din ceea ce se cheama Spendind Isolation nr 3, dansul inspirat de Alma.

iar aici un making of despre splendid isolation nr 3.

are sens sa va mai spun ca toata noaptea am citit si am ascultat Mahler?
desigur, mi se pare in continuare teribil de trist, ma doare stomacul cind ascult, dar acum ascult cu… alti ochi. cautind ceva printre note.

ma tot gindesc cam cum a pus problema Mahler ca sa o convinga pe Alma sa renunte la ce o reprezenta ca sa se izoleze in lumea lui.

845
Dancers-Among-Us-at-Half_Moon_Bay-Brendan-Bartheldansatorii printre noi

dansatorii printre noi

Jordan Matter a vrut sa le arate copiilor lui ca frumusetea este peste tot.

Asa a aparut proiectul foto cu dansatori in locuri banale care devin frumoase pentru ca prezenta lor te face sa le privesti altfel.

O frumoasa lectie despre a-ti pastra curiozitatea si despre a fi “viu”.

cartea lui Dancers among us face ravagii in America si e un exemplu minunat cum un lucru simplu poate transmite atit de multe  ..

 

 

 

 

proiectul si cartea pot fi gasite aici

 

 

848
balet1despre scris ca despre dans

despre scris ca despre dans

toata lumea poate sa danseze. chiar daca asta inseamna o miscare fara ritm si fara sens pe o muzica oarecare. sau inseamna cea mai sofisticata coregrafie care necesita motricitate, mobilitate.

toata lumea poate sa scrie. chiar daca asta inseamna o compunere banala care descrie vacanta de vara. sau inseamna un roman a carui structura te lasa cu gura cascata.

ginditi-va la scris ca la dans.

nimeni nu poate sa transforme un dans intr-o opera de arta daca n-a studiat zeci de ore, daca nu a invatat pasii de baza, structurile si daca nu exerseaza continuu.

daca vreti sa scrieti, incepeti prin a studia. prin a citi -destructurind – scrieri celebre. ca sa invatati pasii de baza. si, ca la dans, faceti actiunea/scrieti ca sa exprimati o emotie pura, ca sa arati emotia publicului. nu ca sa va expuneti pe voi.

in dans, dupa ce ai studiat ani de zile pasii de baza, iar corpul tau a capatat o rigoare si o forma, poti incepe sa creezi in interiorul unor structuri fixe. la fel e si in scris, e nevoie de rigoare, de exercitiu care sa modeleze gindirea pentru a urmari structura. e nevoie de o finete a utilizarii cuvintului pina cind emotia poate fi descrisa in forma pura.

***

mi-am petrecut ziua intre dans si scris. intre conversatii cu doua balerine superbe, texte de scris si/sau de editat textele altora.

poate de asta mi-a fost mai clara ca niciodata legatura intre scris si dans.

da, sunt unii care se nasc cu un har teribil de a pune emotia printre cuvinte, dar chiar si ei – ca sa transforme scrisul intr-o opera de arta – trebuie sa exerseze structurat… ca la dans.

 

1746
balet2Concurs: Rachmaninoff, o balerina, Philip Glass si 10 invitatii la Festivalul Enescu

Concurs: Rachmaninoff, o balerina, Philip Glass si 10 invitatii la Festivalul Enescu

acum citeva luni, un prieten mi-a recomandat sa ascult concertul pentru pian nr 3 , as spune nu compus, ci creat de Rachmaninoff.

stiam sa spun multe despre concertul ala, unde si de ce a fost scris, cit de dificil e de cintat, stiam chiar si – sau “mai ales si” – detalii despre viata amoroasa a lui Rachmaninoff, dar cu muzica in sine nu eram prietena.

ca sa ascult concertul, ca sa fiu 100% atenta pe toata durata lui, mi-am imaginat o balerina care danseaza in racord cu muzica pe care o aud.

a fost felul meu in care am tradus muzica intr-un limbaj – mai aproape de vizual, de corporalitate – pe care-l inteleg.

atunci m-am gindit serios de ce nu mi se intimpla la fel cu muzica de film, de ce sunt gata sa merg citeva mii de km ca sa vad un concert al unui compozitor care a scris muzica de film si sa ma bucur in fiecare secunda de concert.

***

in mai putin de 2 saptamini incepe festivalul Enescu, cea mai prestigioasa adunare de muzici si de spirite clasice pe cmp de scena bucuresteana. voi merge la citeva dintre spectacole – sunt 2 spectacole de dans minunate ale trupei Vortice (detalii aici) – dar voi merge si la citeva spectacole cu muzica aflata la granita intre ce inteleg si ce nu… si-o sa ma bazez pe simtire si pe decodarea proprie a intimplarii:)

anul acesta in mod exceptional, in premiera absoluta, puteti vedea o selectie importanta de concerte si in sala de cinematograf, la Grand Cinema Digiplex.

am mai vorbit despre genul asta de experienta – o sa iubiti sunetul impecabil si detaliile prim planului pe care nu le-ati fi vazut in sala mare de concerte.

ca sa va arat ca am dreptate scot la bataie 10 invitatii (duble) la unul dintre concertele care stiu sigur ca vor fi minunate si cu care eu fac racord emotional intrucit  unul dintre compozitori, philip glass, e cel pt care m-am dus pina la londra ca sa-l vad live.

e vorba despre  un concert la care veti putea asculta

G. Enescu – Suita nr. 1 in Do Major op. 9
Philip Glass – Concertul nr. 1 pentru vioara si orchestra (1987)

M. Ravel – Tzigane, rapsodie pentru vioara si orchestra op.76 (1924)

I. Stravinski – Suita pentru orchestra “Ritualul primaverii”

toate in interpretarea Orchestra Sinfonica Nazionale della Rai. puteti vedea spectacolul in GrandCinema Digiplex, marti 9 septembrie de a ora 19.30.

ce trebuie sa faceti ca sa obtineti o invitatie?

Sa spuneti o secventa dintr-un film in care apare muzica lui Philip Glass. :)

deadline: vineri, 30 august, ora 12.00

***

cind a aflat cum ascult eu muzica clasica pe care nu sunt antrenata sa o inteleg, un alt prieten mi-a spus: “indrazneste sa incerci sa nu mai fii cuminte. gindeste-te ca balerina are o boala grava si, daca se opreste din dans, moare”.

indrazniti sa experimentati. cu concert de muzica clasica vizionat in sala de cinematograf.

alessandra ferriAlessandra Ferri se reintoarce la dans la 50 de ani!!!!!

Alessandra Ferri se reintoarce la dans la 50 de ani!!!!!

senzationalul nu e in morti si raniti, acolo e durerea.

senzationalul e in efortul oamenilor de a-si depasi limitele, in orice situatie. doar ca e un senzational “pe dinauntru” si nu intereseaza pe multi.

***

Alessandra Ferri, una dintre cele mai faimoase balerine ale lumii, a anuntat ca la anul se reintoarce la balet, in ciuda faptului ca are 50 de ani.

“N-o sa dansez Romeo si Julieta, ci lucrari mai apropiate de virsta mea.”

va fi la Scala di Milano in 2014, dar si pe Broadway intr-un musical tot in 2014 si n-ar cam trebui sa fie ratate aceste spectacole:)

***

imi place mult vestea asta, nu doar pentru ca Ferri e incredibila (era balerina care putea sa-si arcuiasca – in poanta – cel mai mult laba piciorului si avea o gratie si o precizie care te lasau cu rasuflarea taiata), ci si pentru ca, daca privim in context, incepe sa se regrupeze.

Ferri s- a despartit de sotul ei, un fotograf faimos de origine italiana, dupa foarte multi ani de mariaj din care au rezultat 2 copii care acum sunt maricei (15 , respectiv 11 ani).  e o poveste frumoasa aici, despre reintoarcerea la viata in singura forma in care te simti “safe”: prin arta ta, indiferent de virsta pe care o ai.

daca n-ati intilnoit-o niciodata pe Alessandra Ferri prin munca ei, luati o pauza de 3 minute jumatate si uitati-va la acest filmulet care marcheaza colaborarea ei cu Sting. o sa merite fiecare secunda, sunt sigura

880
Roberto-Bolle_Vanity_Fair-378x500de ce merg femeile la spectacole de balet:)

de ce merg femeile la spectacole de balet:)

stim ca voi barbatii va plictisiti ingrozitor si vi se par oribili baietii aia in colanti.

stim ca nu aveti rabdare mai mult de 10 min sa urmariti povestea si oricum in alea 10 minute ati urmarit cu totul altceva: formele balerinelor.

dar iata un mare secret. noi avem calmul interior sa traim povestea de pe scena, ne emotionam, ne visam si noi balerine elegante, gratioase cu glezne atit de fine incit par sa se rupa la orice miscare, dar cu o forta nebanuita.

 

stiti de ce?

balerinii arata cam asa.

 

 

Roberto Bolle- unul dintre cei mai mari balerini ai momentului, daca nu chiar cel mai mare – tocmai il interpreteaza pe Romeo intr-o montare in coregrafia Sashei Waltz la Scala din Milano, iar Vanity Fair din Italia ii dedica o coperta . (despre Sasha Waltz, o minunata coregrafa de origine germana, veti auzi multe anul acesta, multe in legatura directa cu Romania:) )

doamnelor, luati-va cafeaua alaturi si urmati 5 minute din Aida in care domnul Bolle e aproape nud:)

1525
baletSuper Slow Motion Balet

Super Slow Motion Balet

iata un experiement genial: doi fotografi, Simon Iannelli & Johannes Berger, au surprins salturile a doi dintre balerii vedeta de la Baletul de stat din Berlin, Marina Kanno si Giacomo Bevilaqua, in slow motion, la 1000 de frame-uri pe secunda.

e o demonstratie despre cit de mult trag balerinii acestia de corpurile lor, iar noua ni se pare ca plutesc natural.

si ca zimbesc

798
G Iancu 2 - foto TVRspectacol eveniment: fotograme in miscare

spectacol eveniment: fotograme in miscare

TVR Cultural difuzeaza in aceasta seara un program eveniment: Fotograme in miscare – care, la prima vedere, e un spectacol de balet. De fapt, e un spectacol de(spre) iubire.

Un barbat sta intr-un genunchi cu mina intinsa catre o doamna care e in fata lui pe o canapea. El poarta o palarie neagra cu boruri largi, ea are o eleganta esarfa Fendi. Zimbesc si isi vorbesc in soapta ca si cum s-ar rosti o intima cerere in casatorie. De fapt, sunt in contradictie pe titlul unei secvente care urmeaza a fi proiectata pe ecranul din spatele lor. Vorbesc despre ritm, despre cintec, despre reintoarcere la viata – simboluri ale spectacolului pe care tocmai urmeaza sa-l filmeze. Sunt in  studioul 3 al Televiziunii Romane, operatorii incep sa-si aseze cele 6 camere de filmat, masinistii testeaza luminile si ei dezbat. El e Andrei Magalie, regizorul artistic al spectacolului, ea e Miriam Raducanu, cea mai celebra coregrafa pe care a dat-o Romania in ultimul secol, si sunt aproape gata sa mai scrie o pagina de istorie. Refac impreuna cu balerinul Gheorghe Iancu un spectacol de dans din anii 90, pe care tot ei (Miriam si Gheorghe) l-au facut la Piccolo Teatro din Milano.

Acum Gheorghe Iancu, unul dintre cei mai mari balerini ai lumii, e intr-o cabina a televiziunii, pregatindu-se pentru inregistrare. Are si el o multime de cuvinte pe care si le spune in soapta, in minte. N-a mai dansat de 5 ani, are 54 de ani si, in spectacolul pe care urmeaza sa-l inregistreze va fi fata in fata cu imaginea (si performanta artistica) de acum 20 de ani.

Au repetat doua luni, zi de zi, au reasezat dansurile pentru alura de acum a lui Gheorghe, au invitat-o partenera pe Corina Dumitrescu (prim balerina a Operei Romane). Au trecut si prin iad (cind virsta si oboseala isi spuneau cuvintul), dar si prin rai (cind mintea si intentia emotiei au fost mai puternice si-au sfidat gravitatia).  Dar in minutele urmatoare munca lor din ultimele luni va lua o forma definitiva, va ramine pe banda pentru totdeauna. Ar putea fi cea mai buna reprezentatie sau nu…. De aici incolo totul tine de puterea de concentrare a fiecaruia, de clipa de inspiratie a unui operator sau a unui regizor sau a unui editor sau a unui sunetist…. Si de ingerasul pazitor

***
– Cum e Iancu?, intreaba Miriam in timp ce sotul ei, Corneliu Raducanu, aflat in dreapta, intr-un fotoliu de linga canapea zimbeste si-i sopteste “mai lasa-l, mai da-i citeva minute.”
– E in cabina, se desfasoara, are o cabina mare si-a intins totul. Il chemam imediat ce suntem gata, ride Andrei.
– Si Corina?
– Se incalzeste, a venit si ea, totul e bine.

Cind a aflat ca Iancu a intrat in depresie odata cu despartirea de balet, Miriam s-a gindit cum sa-i readuca zimbetul. Si viata. Stia ca nu mingiierile si nici consolarile sunt solutia. Are 87 de ani si continua sa faca in fiecare dimineata doua ore de balet, pentru ca a descoperit ca trupul de balerin fara antrenament zilnic e ca o masina fara combustibil; rugineste. La fel si sufletul unui artist: are nevoie de adrenalina spectacolului; de aplauzele si de confirmarile spectatorilor. Miriam Raducanu  a mai dansat dupa ce s-a retras pentru spectacole- emisiuni- eveniment ( unul alaturi de Gigi Caciuleanu, si el ca si Iancu, fost elev), dar pentru ea adrenalina vine la pachet cu bucuria de a-si vedea elevii performind pe momentele pe care le coregrafiaza. Asa ca ajutindu-l pe Iancu sa se intoarca pe scena, in spectacolul pe care tocmai il vor inregistra, Miriam si-a luat o parte de energie si pentru ea. Ca atunci cind iubesti: dai, dar te incarci, in acelasi timp, din bucuria celuilalt.
“Artistii se nasc batrini si mor copii. Uitati-va la noi cum ne bucuram ca ne jucam aici”, ride Miriam in timp ce Iancu intra in hala plina de reflectoare  a studioului 3.

***
Gheorghe Iancu e imbracat cu o salopeta tricotata si geaca de fis, rosteste cu o melodicitate italieneasca un “Buna dimineata, Papa” si zimbeste stregareste ca un pusti de 19 ani. Foarte posibil ca asa ii zimbea si pe vremea cind el era elev la liceul de coregrafie, iar ea – Papa, cum i se spune in lumea dansului – ii era profesoara.
Are trupul unui barbat de maxim 40 de ani, cu niste pulpe din care pare ca fibra musculara vorbeste, dar care-l si tradeaza. Picioarele incordate sunt in totala contradictie cu linistea de pe chipul lui, bronzat, cu o aroma glamour de insula Capri. Are in mina un saculet de nisip, cit o minge, pe care-l va rostogoli cu talpile in fiecare pauza ca sa mai elimine tensiunea din picioare.

De la plecarea din Romania, in anii 80, Gheorghe Iancu a dansat pe toate marile scene ale lumii. Si nu, nu e un sablon: chiar pe toate marile scene – de la Balshoi la Covent Garden, de la Scala din Milano la Teatrul Mariinski. A avut cele mai importante partituri din baletul clasic si-a fost aclamat de cei mai mari critici.

– Iancutu’, facem te rog o repetitie, doar ca sa punctam deplasarile? Fara efort, doar pentru lumini si camere.

Andrei Magalie isi intra in rolul de regizor artistic si-si pune in miscare echipa. Ca sa arate bine pe ecran, dar sa si transmita emotia pe care o simti la contactul direct cu scena, un spectacol de dans e dificil de filmat. Dar Andrei a fost la multe dintre repetitii, stie miscarile in detaliu si, cumva, iubirea lui pentru dans a fost insuflata si membrilor echipei. Barbatul care are in grija luminile din studio a fost si el la repetitii si, dupa ce Andrei i-a spus ce vrea sa obtina pe ecran, si-a transcris pe 3 coli A4 fiecare miscare din dans: “el face cinci pasi la stinga, apoi merge inainte cu saritura, apoi se rasuceste catre dreapta. ea e in spatele lui…”
Miriam Raducanu a zimbit cind a vazut foile inginerului de lumini, dar limbajul lui geometric frust i-a dat linistea ca are alaturi profesionisti.

***

– Gata. Filmam. Toata lumea e pregatita? Avem nevoie de liniste deplina pentru momentul urmator, pentru ca sunt momente cind se danseaza fara muzica., se aude din difuzoare vocea lui Andrei.

Iancu e cu Corina in patratul negru care e covorul magic de dans, operatorii sunt la camere. Se filmeaza secventa “Clipa Regasirii”. Cind incepe muzica, li se schimba expresiile chipului; ea e suparata, el e strengar; se imbratiseaza si se imping, se iau in brate si se resping. Se cearta din gesturi, se mingiie din priviri. Si-apoi muzica se opreste si ei continua sa danseze, in  ritmul stiut doar de gindurile aflate in sincron. Li se aud talpile pe covor, li se simte respiratia. Ea vrea sa-l ocoleasca pe el care e jos, pe covor, el o opreste cu mina. Ea se desprinde violent de mina lui, ca si cum s-ar rupe, el o urmeaza. Muzica porneste din nou, sunt parte din acelasi ritm si, cind dansul se termina, din hala mare se aud oftaturile masinistilor  care au trait, involuntar, povestea regasirii.

In spectacolul asta e vorba de multe regasiri: cea a lui Gheorghe Iancu (aparent, cu propriul trup de acum 20 de ani asezat in fata celui de acum, de fapt cu propria-i vointa si emotie), a lui Miriam Raducanu cu elevul ei, dar si cu publicul care ii vede rar lucrarile, a regizorului Andrei Magalie cu energia si adrenalina unui spectacol care va ramine in arhiva pentru elevii si profesorii scolilor de coregrafie sau spectatorii pasionati de balet.  Doar ca in spectacolul acesta mai e vorba de o regasire: sunt trei generatii de balerini ( Corina are 41 de ani, Iancu 54, Miriam 87), o regasire care e ca momentul de dans fara muzica – sincron in intentiile emotiilor.

Si, de dragul efortului lor imens si al perfectionismului cu care au lucrat pentru acest spectacol, sper sa fie vorba si despre regasirea telespectatorilor.

***
Fotograme in miscare, un spectacol de Miriam Raducanu, cu Gheorghe Iancu si Corina Dumitrescu, in regia artistica a lui Andrei Magalie va fi difuzat de la ora 21.45 la TVR Cultural. Multumesc frumos Catalin Sava pentru invitatia de a participa la filmarile acestui spectacol.

1113
Vaslav-Nijinsky-001Nijinsky la Opera

Nijinsky la Opera

in seara asta ma duc la Opera sa vad un spectacol inspirat de creatiile celebrului balerin Vaslav Nijinski. (multumeeesc Sorana)

iata ceva simpa, fiica sa Kyra povestind despre cum isi vedea tatal “n-am avut nevoie de carti de povesti in copilarie, tata era coborit dintr-o poveste”

interviul are 4 min si vorbeste si despre schizofrenia lui Nijinski, dar si despre cum isi gindea coregrafiile.

enjoy it.

747
gheorghe iancuGheorghe Iancu Sticks

Gheorghe Iancu Sticks

astazi l-am vazut dansind pe domnul acesta. Gheorghe Iancu se numeste. am sa va povestesc curind despre el.

731
Ballet Shoes 2imposibilul nu exista!

imposibilul nu exista!

pentru unii, imposibilul nu exista.

iata o demonstratie incredibila: el, in locul unui picior, are o cirja – ea n-are o mina. dar se completeaza si danseaza ca doi mari artisti

pentru unii oameni nu doar ca minunile exista, ei fac minunile

663
baryshnikovBARYSHNIKOV FARA SECRETE

BARYSHNIKOV FARA SECRETE

toata viata inveti facind greseli. adica inveti din greseli.
daca esti perfectionist si ambitios, ti-e greu sa accepti ca si ceilalti stiu greselile tale, vrei ca ei sa vada doar rezultatul final, ala pe care-l tu crezi cit mai aproape de perfectiune, ca sa fii apreciat.

daca esti artist, traiesti si te hranesti cu aprecierea altora; nu faci meseria ta doar pentru tine, o faci mai ales pentru aprecierea celorlalti.

si-ai nevoie de o mare incredere in tine, sau multa intelepciune, sau… sa nu mai ai nimic de pierdut … ca sa vrei sa imparti din greselile tale cu toata lumea.

*
Baryshnikov, unul dintre cei mai mari balerini ai lumii (si unul dintre barbatii cu cele mai frumoase miini din lume), a decis sa doneze bibliotecii publice pentru “Performing Arts” din New York casetele cu toate repetitiile lui.

35 de cutii mari pline cu peste 650 de casete, de la Baryshnikov copil de 16 ani repetind cu Pushkin la Academia Vaganova care a scos cei mai mari balerini ai lumii ( in St. Petersburg) pina la inregistrari recente – intr-una in fata celebrei Martha Graham.

in stinga e Baryshnikov in adolescenta

*
habar n-am ce l-a facut pe Baryshnikov sa faca publice toate repetitiile sale, sa se arate vulnerabil in fata tuturor, sper doar sa nu fie “nu mai am nimik de pierdut”. dar ma bucur ca toate aceste repetitii sunt acum publice si stiu ca in urmatoarea mea vizita la New York, am sa stau o zi in aceasta biblioteca sa gust o parte din ele.


Did he consider selling the collection? “Sell? Sell what?” he asked. “Your life? I do that all the time onstage.”
(…)
Now, with the boxes safely delivered to the library, “I feel a weight from my shoulders.” he said, adding, “In the first part of life, you accumulate things. In the second part of life, you get rid of it.”

New York Times

729
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!