…sa fac liniste pe dinauntru. am inteles mai mult decit stiam deja ca suntem niste masinarii care, daca nu primesc combustibilul cel mai bun, nu functioneaza bine. combustibil pentru trup, minte, suflet.
am inceput sa maninc mult mai alcalin, sa gatesc mai mult acasa, am inceput sa fac meditatie ca un exercitiu zilnic de a-mi curata mintea, am capatat exercitiul de a nu ma mai lupta sa schimb ceva impotriva firii celorlalti, chiar daca stiu – dupa reperele mele – ca e gresit ( vorbim de chestiuni private, in chestiuni profesionale, cel mai adesea, lumea ma cheama ca sa schimb lucruri si e o munca grea pe care o fac cu incapatinare pina se ajunge la “litera cartii”)
… sa-mi ascult semnalele corpului
desi am un istoric de boli complicate, anul acesta nu am fost nici macar racita. in schimb, mi-am luxat piciorul inainte de o perioada foarte foarte aglomerata (care venea dupa o alta perioada aglomerata) si, peste alte citeva saptamini, am avut probleme cu muschii spatelui a caror contractie mi-a adus dureri cu lacrimi. De fiecare data a fost de fapt un semnal al corpului ca voia o pauza, o vacanta. Pe care, desigur, am luat-o pe loc renuntind la unele proiecte.
… am reasezat in mintea mea o data si inca o data notiunea de pierdere de vreme in situatiile care tin de ego.
n-are sens sa faci un scop din a incerca sa schimbi parerea cuiva despre tine, daca nu o va face de la sine – determinat de actiunile tale organice – e inutil sa-ti schimbi viata. e unul dintre gindurile care ma calauzeste in viata, de asta – de exemplu – nu ma consum pentru ce scriu haterii. mi se pare inutil sa-mi ocup timpul sa explic cuiva ca greseste cind ma judeca in vreun fel si cred ca e mult mai bine sa folosesc acel timp pentru a face ceva care sa ma ajute sa progresez.
dar ce am realizat anul acesta a fost ca si din partea cealalta lucrurile sunt la fel. si asta mi-a taiat elanul de a-i mai judeca pe altii, de a pune etichete si de a avea pareri categorice despre cineva. nu doresc sa ma insotesc cu cineva, e ok: nu ma voi insoti. dar imi refuz gindurile care imi spun lucruri rele despre acea persoana. pt ca e pierdere de vreme.
… cind faci lucrurile corect, banii vin singuri, fara sa -ti faci o tinta din a-i obtine
stiu ca suna “a secta”, dar a fost un an in care am fost mult mai preocupata de lucrurile spirituale, de mintea mea, decit de orice chestiune materiala. si cu toate acesta, a fost anul cel mai bun al businessului meu de cind exista el. sigur, am muncit mult, dar am spus la fel de mult NU la multe proiecte. m-am dus pe drumul meu, am facut ce am crezut ca e bine si, cumva, acum la sfirsit de an cind trag linie sunt cu 35% mai sus decit prevazusem in business planul meu.
… am realizat ca pot canaliza altfel energia generata de gindul ca unii oameni – cu care a trebuit sa muncesc – sunt insuficient dotati pentru job-urile pe care le au. am ales sa nu o transform in energie negativa ci intr-o forma de mobilizare in a face eu lucrurile mai bine, iar anul viitor sper sa ma dezvolt in doua noi directii de business.
… am simtit, mai ales in ultima parte a anului, ca scrisul nu e util. ca e mult mai eficient sa fac ceea ce cred ca e bine decit sa incerc sa atrag atentia si altora sa ma urmeze. nu stiu daca e bine sau rau, dar sunt momente in viata in care nu e timp sa astepti sa-i convingi pe altii.
pentru 2016 as vrea sa-mi regasesc bucuria scrisului. nu sunt dintre cei care scriu ca sa se descarce, scriu ca sa ofer informatii celor care citesc si, desi am in folderele computerului citeva interviuri minunate, nu am gasit bucuria de a ma aseza la scris. in 2016 mi-am promis ca ma voi aseza cu disciplina si incapatinare la birou. si pofta, sper, va veni … scriind.
mi-ar placea sa stiu ce ati invatat voi in 2015…
