carti - Blogul Cristinei Bazavan

4 years ago

Ce carti am citit/ascultat in 2020 (cartile in limba engleza) –

2020 n-a fost cel mai bun al meu in materie de lecturi si nu va lasati inselati de insiruirea de mai jos. Multe sunt carti audio, pe care le-am ascultat in plimbarile lungi prin parc, cand trebuia sa fac numarul de pasi zilnic care sa ma ajute dupa efectele izolarii.

Ca de obicei am trei surse de lecturi, pentru ca ma deranjeaza sa citesc doar “ce citeste lumea” pentru ca e pe val sau tocmai a fost lansat la noi. In ordine sursele mele sunt: propriile descoperiri din ce articole sau carti citesc (cand intr-o carte se face referire la o alta, adesea ma duc sa o citesc si pe cea care e referinta), recomandarile editurilor dintre aparitiile la noi (multumesc foarte mult pentru toate cartile pe care le primesc si, mai ales, multumesc ca nu-mi trimiteti vrac orice lansati; stiti care e zona mea de interes), si a treia sursa e din interviurile pe care le fac, cand unul dintre subiecti recomanda o carte, adesea o citesc.

Anul acesta am constatat ca influenta algoritmilor care iti livreaza doar ceea ce e relevant pentru tine sau ti-ar face placere se simte si in lecturile oamenilor care abandoneaza usor cartile care nu le plac. Eu sunt dintre cei care le citesc pana la capat, gandindu-ma ca are si scriitorul o strategie, o structura care trebuie respectata si urmarita pana la capat. Am mai observat un comportament al unui grup mare de oameni care au citit doar carti motivationale sau biografii si care au o intelegere diferita despre lectura in sine. (ma gandesc sa scriu separat despre asta).

Iata ce am citit/ascultat in 2020 , cartile in limba engleza (e si una in franceza, m-am dus in continuara lecturilor dintr-o alta carte)

Am impartit cartile pe cateva categorii: biografii (citesc multe – in special ale artistilor si oamenilor de media pentru ca ma ajuta in job), politica (tot la limita biografiilor, dar imi plac pur si simplu), carti despre sanatate, nutritie si organizarea mintii, precum si carti despre media/marketing si publicitate.

iata biografiile pe care le-am citit

Dintre toate, am doua mentionari speciale – cartea lui Robert Iger – fostul sef Disney care cred ca se pregateste pentru o candidatura la prezidentiale: e o carte despre lidership si despre cum sa faci fata presiunilor, sa ai super viziune si sa o iei usor peste oameni ca sa-ti urmezi drumul. (pentru cei care vor sa faca cariere in corporatii, mentalitatea pe care o arata Iger in aceasta carte poate fi un model)

Si a doua mentiune, cartea lui Jim Carrey – care e un mix intre fictiune si realitate, recunosti multe intamplari din viata lui daca esti familiar cu lumea de la Hollywood, dar nu stii niciodata daca tot ce spune e un cadru real. E o abordare interesanta din punct de vedere literar, si-a transformat viata in literatura la limita fictiunii.

In rest, toti cei de mai sus au muncit mult, n-au avut cariere la noroc; au avut strategii exacte despre unde vor sa ajunga in cariera si mai putin unde vor sa fie in viata personala, si le-au urmat cu strictete.

ce carti din politica am citit/ascultat

N-am prea multe de spus despre ele; le-am citit mai mult de curiozitate sa vad unde merge lumea – iar cele despre Trump ca sa inteleg cat e de nebun. Cu toate astea, cred ca “Too Much and Never Enough”, scrisa de nepoata lui Trump e profund neetica, cu inregistrari ale membrilor familiei fara ca ei sa stie ca vor aparea intr-o carte, cu frustrarile autoarei ca tatal ei nu a primit partea de bani din mostenirea familiei Trump, si multe altele.

Cartea dlui Obama mi s-a parut putin ciorba reincalzita, poate si pentru ca Michele a scris inainte despre o parte din evenimente (si pentru ca i-am citit celelalte carti ale lui). Dar sunt fascinata in continuare de felul in care povestesc amandoi si cum sunt structurate cartile, care au povesti care par fluide.

La limita dintre biografii si media/publicitate am citit cartea primului si singurului redactor sef Vogue Paris de origine americana, Joan Juliet Buck- The Price of Illusion.

E carte care arata ceea ce sustin de multi ani: nu poti sa scrii despre lux daca nu ai trait luxul pe banii tai, daca nu te-ai educat in lux. (de asta mi se par fake toate caprioarele noastre care “joaca” luxul). La Vogue Paris nu erau primiti in anii 70-80 nici la internship decat cei care veneau din familii foarte bogate si aveau educatie estetica speciala. ( E un capitol foarte frumos despre tatal filosofului si scriitorului Alain de Botton, Gilbert de Botton – un mare vizionar si un om foarte foarte bogat).

De la cartea doamnei Buck am ajuns la Madame Claude, doamna care a inventat notiunea de Call Girl si cel mai luxos bordel din lume ( e un capitol in care Kennedy, ajuns in vizita de stat la Paris, se duce la una dintre fetele lui Madame Claude dupa ce incurca adresa… super funny). Cartea – cartile de fapt (o biografie si o autobiografie) vorbesc despre lumea glamour din spatele a ceea ce se vede, despre sex si influenta, una e in franceza ( a fost o provocare simpatica sa o citesc)

La categoria carti despre sanatate si organizarea mintii, am sa pastrez multi ani in minte cartea lui Dalai Lama despre etica pe care am ascultat-o in primavara imediat dupa ce am iesit din izolare. O asociez cu plimbari lungi prin parc, in care imi distrageam atentia de la durerile de spate, cu soarele cald de primavara vara si cred ca e o carte absolut minunata. Absolut minunata pe care daca o cititi, o sa va faca curat in suflet.

Am citit mai multe carti despre alimentatie, una chiar recomandata de una dintre actritele mari venite din America de la filmul pe platourile caruia am fost la inceputul anului. Sunt preocupata de foarte multi ani de ceea ce mananc, nu sunt nici vegetariana, nici vegana – desi mananc f f putina carne, dar ma intereseaza mult impactul alimentatiei asupra corpului nostru pentru ca ma gandesc mereu la noi ca la niste masinarii complexe carora, daca le dam combustibilul corect, le facem foarte mult bine.

La categoria carti despre publicitate, despre business si organizarea mintii am citit urmatoarele

Iar la literatura am stat cel mai prost, din pacate (am compensat insa citind literatura in limba romana: cred ca ne ajuta mult sa citim literatura dincolo de biografii si carti profesionale, pentru echilibrul nostru mental, pentru o apreciere mai buna a calitatii celorlalte carti – de la structura cartii pana la cea a frazei)

Imi plac foarte foarte mult cei trei scriitori, Eugenides cred ca are una dintre cele mai spectaculoase constructii de fraze (fragmentul in reverse de la inceputul lui Middlesex il stiu pe dinafara, am scris despre el acum 7 ani, il gasiti aici), iar Zadie Smith este una dintre cele mai fine scriitoare britanice contemporane care pur si simplu imi merge la suflet. Ma bucur ca sunt tradusi amandoi si la noi. Le citesc cartile de obicei si in ro si in engleza, ca sa ma bucur pe deplin de munca lor exceptionala.

Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

carti simpadiverse

5 years ago

Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Am ajuns la partea a treia si ultima a enumerarii cartilor pe care le-am citit in 2019. A fost un an in care am avut preocupari legate de istorie si de jurnalism, date fiind proiectele in care am fost implicata.

Cum spuneam in prima parte din seria despre cartile cu care m-am intalnit in 2019, am citit mai putin decat de obicei pentru ca noul meu proiect jurnalistic, urban.ro (prima platforma culturala care creeaza experiente) mi-a ocupat mult timp. La asta se adauga si proiectele de PR , deci am avut un an complicat si aglomerat, dar ma bucur ca am reusit sa citesc cateva carti. (citesc de obicei dimineata de la 5 la 6 si ceva cand imi beau cafeaua si ma pregatesc pentru o noua zi, citesc cam in fiecare zi, de asta e usor de simtit daca am citit mult sau nu… unele dimineti din septembrie incoace mi le-am ocupat editand texte pentru urban.ro) Am cateva regrete despre carti care se afla in biblioteca si nu le-am citit, dar mai am aproape 10 zile de vacanta si sper sa recuperez. Una este Serotonina lui Michel Houellebecq.

Credeam ca stau mai prost la lecturile din 2019, bilantul m-a ajutat sa -mi recapat stima de sine:) e posibil sa mai fi uitat dintre ce am citit, nu le-am notat, ca sa fac acest bilant am facut o excursie intre multele carti din biblioteca si m-am uitat intre proiectele editoriale care necesitau documentare.

Partea 1 cu cartile netraduse la noi dar citite via kindle o puteti gasi aici, partea 2 cu audiobook-urile pe care le-am parcurs in acest an este aici.

Le multumesc foarte foarte mult editurilor care au avut generozitatea sa ma lase sa public fragmente din carti, cateva le gasiti si in acest text, mai jos.

As vrea sa fac asta in continuare, mi se pare cea mai buna cale sa convingi pe cineva sa citeasca o carte, iar pentru mine, una din marile bucurii este sa-mi spuna cineva ca si-a cumparat o carte/ un bilet la spectacol/film pentru ca a aflat de ea/el de aici, de pe blog.

Arthur Gould Lee- Regina Elena a Romaniei – o gasiti aici

Tatiana Niculescu – Regele si Duduia –Carol al IIlea si Elena Lupescu dincolo de barfe si clisee – o gasiti aici

Stelian Tanase – Conversatii cu Regele Mihai – o gasiti aici

Sunt trei carti care se leaga intre ele si ofera o imagine cu multe nuante a istoriei noastre. Regina Elena si Carol al II-lea au fost parintii Regelui Mihai; fiecare dintre carti spune povestea vietii lor tumultuoase dintr-o alta perspectiva si realizezi ca deciziile istoriei n-au fost in alb si negru, ci cu multe nuante de gri.

In continuare nu il plac pe Carol II, desi cartea despre el si Duduia Lupescu il arata mai uman decat ni l-a prezentat istoria (cu propaganda de rigoare, inevitabila). E totusi un barbat care s-a purtat absolut oribil cu mama fiului lui.

Sunt de citit cartile pentru ca fiecare are marturisiri la prima mana, documente din arhive, scrisori originale. Iar eleganta si demnitatea cu care Regele Mihai isi spune povestea din perspectiva sa sunt emotionante.

Nicolae Iorga – Scrisori de femei – o gasiti aici

Nu e o carte, e o carticica, de 100 de pagini, dar e o mica bijuterie aparuta la Editura Vremea.

Cartea e de fapt programa de lecturi pentru elevele de la scolile de fete, din vremea lui Iorga, si contine scrisori ale mamelor si sotiilor marilor conducatori din istoria Romaniei – de la mama lui Mihai Viteazu pana la Elena Cuza sau Regina Elisabeta.

Ce pacat ca astazi nu se mai face scoala asa, imi imaginez ca discutiile pornite de la lecturile acestor scrisori erau adevarate lectii de istorie si de viata.

Iata un fragment dintr-una dintre ele

In aceeasi linie a recuperarii unei parti din istorie am mai citit

Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti, o gasiti aici

Sebastian Torok -Miracolul Del Potro , o gasiti aici

Povestea super emotionanta a vietii tenismenului argentinian Juan Martin del Potro – de la accedentarile si operatiile care-l secau de durere si-l faceau sa planga zilnic pana la medalia de argint la Olimpiada, un an mai tarziu.

Sunt multe momente frumoase in carte dar e una in care primarul oraselului in care s-a nascut ii descrie ce fac elevii de la scoala unde a invatat si el: copiii au tema sa scrie in fiecare zi in niste carnetele stirile bune, ce i-a impresionat pe ei si intr-o vreme – imediat dupa Olimpiada din 2016 – copiii il desenau pe Del Potro care-i tine de mana. Cand un professor l-a intrebat pe unul dintre copii care avea in carnet un aseamenea desen daca vrea sa se faca tenismen, acesta a raspuns: Nu. Eu vreau sa ma fac ca Del Potro.

Despre cat de puternic e exemplul victoriilor personale dincolo de orice medalie.

Cand am citit cartea m-am gandit ca Del Potro seamana mult cu Horia Tecau de la noi. Desigur, nu-i doresc asemenea accidentari lui Tecau, dar dincolo de medalia de argint la Olimpiada, pe care o au si Tecau si Del Potro, amandoi sunt oameni foarte asezati, foarte cultivati, foarte aproape de familie.

Radu Paraschivescu

Fluturele Negru & In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi) – pe cea de-a doua o gasiti aici

Imi place foarte mult domnul Paraschivescu, umorul si eleganta cu care aseaza in pagina prostia expusa in prime time. E un reper – dintre putinele care au mai ramas – de cultura si de educatie.

Cartile sale despre realitatea romaneasca sunt printre putinele lecturi care ma aduc in ritmul de citire, cand sunt foarte foarte obosita.

Literatura ( Fluturele Negru e despre viata lui Caravaggio, o puteti cumpara de aici ) e ca o poezie cu un ritm foarte cald si savuros. Daca nu ati citit niciodata literatura scrisa de domnul Paraschivescu va recomand din inima. Eu mai am pe masa de lecturi si cea mai recenta carte a domniei sale, Omul care muta norii – aici

Marina Abramovic Incalcand toate granitele, o puteti cumpara de aici.

Mie Abramovic imi creeaza repulsie. Ma scoate din starea mea de bine. Mi se parea multa vreme o sarlatanca, asta pentru ca a descoperit extrem de repede – din adolescenta – conceptul de “arta marfa” si si-a setat mintea sa produca marfuri care sa socheze, iar performance-urile ei nu ajung la mintea mea practica si pragmatica.

M-am intalnit cu expozitiile ei in Florenta si in Londra, de fiecare data m-au enervat cumplit performance-urile. Am citit cartea ca sa o inteleg pe Marina Abramovic, ca sa vad daca e autentica pentru ca mi se pare ca e mai mult marketing in ea decat orice altceva.

Ei bine, din carte reiese ca avea doza aceasta de nebunie inca din tinerete – la lucrarea de licenta a propus un performance care includea si un pistol cu un singur glont; tragea spre cap, daca ar fi murit, asta era, daca supravietuia era un performance despre un nou inceput. Noroc ca n-au lasat-o profesorii sa faca acest performance.

Iata crezul ei, expus la intrare in expozitia de la Moma.

Constantino D’Orazio Secretul lui Leonardo https://www.edituracorint.ro/secretul-lui-leonardo.html

O carte scrisa de unul dintre cei mai cunoscuti critici de arta italieni care aseaza opera lui Leonardo Da Vinci in contextul istoriei, in raport cu personalitatea lui , cu explicatii despre mama si tata, despre originea numelui … Cartea are mereu trimiteri la psihologi, istorici care merg catre domenii paralele si, daca sunteti pasionati de arta, o sa va placa foarte mult.

Michael Pollan – Cum sa-ti schimbi mintea, o gasiti aici

e din seria de carti pe care le-am citit in dorinta mea de a intelege ce defineste mindset-ul si cum poti schimba acest mindset ca sa fii mai performant, sa te bucuri mai mult de viata. Am citit-o chiar acum in vacanta si am insotit-o cu multe discursuri TEDx pe aceeasi tema, am sa revin zilele viitoare cu un articol separat.

Citesc, sau ascult, biografii de artisti pentru ca imi dau indicii despre munca din spatele brandului personal pe care-l reprezinta, la fel si detalii despre cum e construit la ei star sistemul.

Biografiile lui Freddie Mercury, am citit ambele biografii aparute la noi, pentru ca au aparut chiar in momentul in care faceam strategia de promovare (si o executam, desigur 🙂 ) pentru musicalul We Will Rock You, cand cautam orice detaliu care ma poate ajuta pentru social media sau pentru alte modalitati de expunere– una dintre biografii a aparut la Publica, aici , alta la Nemira (din cea de-a doua e aici un fragment pe care l-am publicat, desigur cu acceptul editurii)

Michael Caine – Arta de a asculta si alte chestii in viata, o gasiti aici

E o bijuterie de carte, cu foarte multe lucruri de invatat despre sacrificiu si umanitate, despre cum sa-ti cureti ego-ul ca sa ajungi un mare artist. Am publicat si un fragment din carte pe care, va rog, va rog, sa-l cititi. Il gasiti aici

Desi nu e artist am citit si biografia lui Edward Snowden, Dosar permanent, o gasiti aici

E o carte care vorbeste despre ce l-a facut pe Snowden sa dezvaluie secretele sistemului de informatii american, dar e la jumatatea distantei – nici testament, nici curatenie pentru imagine. Oricum sunt sigura ca tot ce a scris a verificat si cu mama avocatilor, nu doar avocatii lui foarte scumpi.

Meg Wolitzer – Sotia – o gasiti aici

Cartea a fost ecranizata cu Glenn Close in rolul principal, pentru care a fost nominalizata la Oscar – iar nu a castigat statueta si este o carte cu care mi-am stresat prietenele; le-am daruit-o si le-am si ascultat la lectii :).

Puteti citi un fragment aici

Urmeaza o serie de carti despre care am scris la inceputul anului cand aveam mai mult timp si am fost mai disciplinata cu blogul.

Despre efectele negative ale internetului cand ne aruncam ca berbecii si ne dam toate datele posibile pentru ca “oricum stiu ei, ce sa ma mai impotrivesc”.

Am vorbit la lansarea acestor carti si am scris despre ele, pe larg, aici

Doua carti bijuterie publicate la editura Vremea, ambele cu corespondenta lui Brancusi – una cu iubirea lui cea mare, Martha, cealalta cu prietenul lui foarte bun, Marcel Duchamp. Am scris despre ele, pe larg, aici.

Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi, Madame Picasso, Orasul fetelor – Elisaberth Gilbert

Misterul Henry Pick, Matusile mele fabuloase

Un grup de carti lejere simpatice, de vacanta. Asa le-am si recomandat in vara, drept carti de vacanta, am scris pe larg despre ele aici

Gheorghe Hagi Campionii creeaza campioni

E mai degraba o istorie a Academiei Hagi, am citit-o pentru ca am un mare respect pentru filosofia de viata a domnului Gheorghe Hagi si am vrut sa vad ce le spune celor mici ca sa le dea un mindset de campioni – am scris despre ea aici

Zadie Smith – Swing Time

Malcom Gladwell – De vorba cu necunoscuti

Am mai citit cat sa vad cum sunt traducerile in romana pentru ca le-am parcurs in engleza la aparitie, cartea preferatei mele Zadie Smith – Swing Time si cartea lui Gladwell – De vorba cu necunoscuti.

(apreciez capacitatea lui Gladwell de a scoate subiecte cu putere de statistica din aproape orice si de a ne da iluzia ca a scris ceva stiintific, desi – rational, dincolo de tehnica impecabila de scris – mi se pare un sarlatan, ma iertati. E ca smecherii care se uita la un sondaj pe o fasie ingusta, ingusta pana iese castigator cine le convine lor. Nu e stiinta ce scrie el, dar n-are timp nimeni si nici putere sa-l combata. Oricum eu sunt perseverenta si citesc tot ce scrie)

Sa avem lecturi frumoase in 2020 care sa ne inspire si sa ne ajute in viata.

Carti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

carti simpa

5 years ago

Carti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

Am inceput sa pun aici cartile pe care le-am citit/ascultat anul acesta, in speranta ca pot fi o inspirate si pentru lecturile voastre din aceasta vacanta.

Acum cartile in versiune audio.

Am abonament la audible si am descoperit ca ma ajuta mult si versiunea audio a cartilor. Nu pot insa -inca – s ama descurc audio si cu cartile de specialitate, acolo am nevoie de litera scrisa, mai ales ca din cand in cand mai dau cate un print screen si salvez cate ceva.

In versiunea audio imi place foarte mult sa parcurg biografiile, in versiunea citita chiar de subiectul biografiei, daca se poate.

In audiobook=uri am multe biografii, inclusiv cele ale lui Hillary Clinton si Michele Obama (pe care le-am parcurs anul trecut) si e interesant sa le auzi cum isi iau pauze intre cuvinte pe fragmentele emotionante:)

iata ce am ascultat in 2019

(alte carti netraduse la noi pe care le-am citit anul acesta puteti gasi aici – pentru cele in versiunea kindle, revin zilele viitoare si cu cartile aparute in limba romana pe care le-am citit in acest an)

Julie Andrews Home work

Partea a doua din trilogia biografica a doamnei care a fost Mary Poppins si guvernanta din Sunetul Muzicii. Nu stiam ca a avut o copilarie atat de grea, cu un tata care a plecat de acasa. Mama s-a recasatorit, si-au scos-o in vitrina de mica la orice intalnire cu orice om mai important, pentru ca era draguta si stia sa cante.

Cartea se ocupa de partea de glam de la Hollywood (in prima carte e mult despre copilaria grea si efortul de a se face remarcata in teatrul britanic – de altfel, primul capitol din aceasta a doua carte Home Work face un rezumat al primei carti), de sansa pe care i-a dat-o Walt Disney si cum a asteptat-o doi ani ca sa faca Mary Poppins.

Dupa ce am ascultat biografia, citita chiar de Julie Andrews, am imaginea unei femei foarte hotarate, neiertatoare in fata greselilor de orice fel, aspra si riguroasa. Printre altele si-a pierdut vocea, nu mai poate canta, asa ca s-a reinventat si s-a apucat sa scrie carti de povesti pentru copii, alturi de fiica ei, cu care a scris si Home Work.

Demi Moore – Inside Out

Stiu ca toate ziarele au scris in primavara, la vremea lansarii ei, despre experientele sexuale ale lui Demi Moore pe care le marturiseste in aceasta carte ( de la faptul ca a fost violata pana la experientele threesome la care a invitat-o sotul ei de atunci, Ashton Kutcher), dar cartea nu e despre asta.

E despre o femeie care a inteles foarte bine sistemul de la Hollywood si a incercat sa-l manipuleze, controleze sau – cand nu s-a putut altceva – macar sa reduca necazurile pe care i le-ar fi putut aduce dezvaluirile despre droguri, tentative de sinucidere, scandaluri pe platourile de filmare.

Sunt momente in care explica cu satisfactie cum a controlat povestea pe care urmau sa o prezinte jurnalistii – Cum a mers la Globurile de aur cu Bruce Willis si Ashton, plus una dintre fete ca sa nu lase niciun loc de interpretari si de stiri speculative despre eventualele reactii ale lui Willis legate de noua ei iubire.

Cum sunt momente in care, la un pas de supradoza, urla la echipa ei sa nu cheme doctorii pentru ca stie ca va fi din nou in ziare pe prima pagina. Dar sunt si descrieri ale momentelor negocierilor pentru filmele ei mari, pe vremea cand era sotia lui Brice Willis, si cum incercau sa impace si viata de familie – cu cele 3 fete – si munca la filme, fiecare in alt colt de lume.

Din aceasta perspectiva – controlului povestii care sa fie spusa-, cred ca Demi Moore n-a scos intamplator acum aceasta biografie, e o forma prin are si cere scuze Hollywoodului, arata ca s-a schimbat, ca si-a asumat viata tumultuoasa. Probabil ca intr-un an doi vom vedea un nou proiect cinematografic mare cu ea.

Howard Schultz – Pour your heart into it

Schultz e domnul care a creat intregul mecanism din spatele Starbucks. Am ajuns la aceasta carte cand cautam antreprenori care au gandit in macro si nu s-au pierdut in detaliile mici ale business-ului lor, detaliile operatonale, construind mari branduri internationale.

E o nevoie personala de a intelege acest mind set.

Schultz a creat filosofia din spatele Starbucks si a inteles ca daca vrea sa vanda mai multa cafea, trebuie sa spuna povesti diferite cu ea. Starbucks a plecat de la doi prieteni iubitori de cafea care au deschis un magazinas al lor in Seattle. Schultz care lucra la o firma care vindea accesorii pentru asemenea magasine restaurant, a descoperit ca magazinasul din Seattle are un rulaj foarte mare de pahare din carton. S-a dus in Seattle, i-a cunoscut pe cei doi fondatori si s-a chinuit aproape 1 an sa-i convinga sa faca si el parte din business-ul lor.

Prince – The beautiful ones

Bografia lui Prince scrisa de artist cu ajutorul unui jurnalist de la The Paris Review, cunoscut mai degraba pentru cartile lui despre anchetele CIA. Prince ii citise cartile, ii placuse felul in care isi structura povestile si l-a chemat la casa lui pentru a-si spune povestea.

E o carte foarte imersiva, e scrisa ca si cum ai fi in mintea lui Prince. Sunt explicatii de ce si-a ales aceasta „persona”, sunt fragmente din scrisorile lui, detalii despre cum isi construia lumea pe care voia sa o arate publicului.

Varianta audio vine cu pdf-uri cu fotografiile din carte, dar si cu fragmente din scrisorile lui. Am fost surprinsa ca, pe cat de structurata si de organizata era lumea lui, pe atat de straniu scria de mana.

Cartea a aparut in octombrie anul acesta si sper ca va fi tradusa si la noi.

Chelsea Handler – Life will be the death to me

Chelsea Handler e un realizator tv si stand up comediant, are show-uri pe Netflix in care are interviuri cu personalitatile momentului sau se plimba prin lume si incearac tot felul de lucruri, care mai de care mai bizare.

Imi place mult ca realizator, are relaxarea sa spuna lucrurilor pe nume si are mult mult umor, asa ca iata-ma ascultandu-i biografia care a aparut la inceputul anului.

Si ea a avut o viata grea, i-a murit fratele cand era foarte mica, a fsot foarte rezvratita si a incercat de cateva ori sa se sinucida, plus a avut un parcurs complicat cu bautura si drogurile.

Cartea e despre sesiunile ei de terapie cand incepe sa inteleaga de ce nu vrea sa se casatoreasca, de ce pare o femeie resfatata de aproape 50 de ani – desi munceste mult si sustinut.

E o carte cu garda foarte foarte jos, care emotioneaza si socheaza, iar pe mine m-a facut sa o plac si mai mult pe Chelsea.

Rose Mcgowan – Brave

Biografia celei care a declansat miscarea #metoo. A fost prima actrita care a vorbit despre abuzurile lui Harvey Weinstein, dar si despre modul in care a exploatat-o industria Hollywoodului.

E o secventa foarte emotionanta in care Rose decide sa se tunda foarte foarte scurt, ca in armata, ca un protest pentru ceea ce-I cereau mereu producatorii : bucle mari, par lung ca de printesa si un trup de Barbie.

McGowan – fiica unui artist American si a unei scriitoare – a crescut in Italia si princ ontactele tatalui ei din lumea artei a inceput sa fie model inca de mica (a aparut in Vogue Bambini), in adolescent a ajuns in atentia presei internationale dupa un film in care juca intr-o secventa de treesome care implica violenta in timpul sexului.

Ati vazut-o in seria Charmed, in Scream si in multe aparitii controverate pe covorul rosu al premiilor de tot felul din anii 2000. In carte povesteste cum era obligata de manager si studiourile cu care avea contracte, sa aiba aparitii cat mai socante ca sa fie pe prima pagina a revistelor.

A fost pentru o vreme iubita lui Marylin Manson, iar asta a ajutat-o din nou sa fie prezenta pe prima pagina a revistelor.

Desi are multe detalii despre cum functioneaza sistemul de la Hollywood si e o carte atractiva pentru cei care vor o cariera in actorie sau in comunicarea/managementul in entertainment, biografia lui Rose e o carte foarte trista. E despre multele compromisuri pe care le faci in speranta ca o sa dai lovitura, dar asta nu se intampla – fie pentru ca nu esti suficient de buna, de frumoasa sau nu e timingul potrivit in industria in care lucrezi.

Ramin Setoodeh – Ladies who punch

In culisele uneia dintre cele mai celebre emisiuni americane de televiziune The View. Non Fiction, adica relatari pe bune depre situatii critice sau controversate din administrarea emisiunii. E o carte care a aparut la inceputul acestui an, pe care am devorat-o audio in primul ei week end pentru ca sunt foarte multe lectii si pentru cineva care face jurnalism, dar si pentru cineva care face comunicare in industria divertismentului.

The View e un talnk show creat de Barbara Walters care acum e prezentat printre altii de Whoopi Goldberg si Rossie O’Donnel.

Fully Alive – Pema Chodron

Pema Chodron este o calugarita budista ale carei vorbe ajung foarte usor la mine. Are un fel foarte inteligent si stucturat de a explica ce facem gresit in vietile noastre de ne consumam timpul inactiv emotional – ne gandim prea mult la lucrurile care sunt incheiate, deci nu le putem schimba; ne gandim la vietile altora desi nu e treaba noastra.

Are cateva carti publicate si in romania. Aici e o meditatie ghidata si un speech al ei, dintr-o sesiune publica pe care a sustinut-o in urma cu doi ani.

Carti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

carti simpa

5 years ago

Carti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

A fost un an aglomerat pentru mine, cu multe proiecte in zona de comunicare, cu un nou business – am transformat urban.ro in prima platforma culturala care creeaza experiente pentru cititori, asa ca am avut impresia ca n-am fost foarte riguroasa la citit.

Obisnuiesc sa citesc o carte pe saptamana si mi se parea ca anul acesta nu am respectat regula. Cand am inceput insa sa contabilizez si audiobook-urile, dar si cartile pe care le-am citit in cele doua vacante, mi-a mai crescut stima de sine.

Iata cartile care nu au fost traduse la noi dar pe care le-am citit via Kindle, sau cand chiar mi-am dorit sa pastrez cartea, in format print cumparata de pe amazon. N-am avut foarte mult timp liber peste an sa si scriu pe larg despre fiecare dintre ele, asa ca acum – in speranta ca ar putea interesa pe cineva ca sa citeasca respectiva carte – am pus cateva informatii si, uneori, fragmente.

aici puteti afla ce carti am ascultat, audiobook-uri netraduse la noi, in mare parte aparute in 2019 pe piata.

Howard Stern – Comes again

De departe cartea pe care am iubit-o cel mai tare anul acesta, am recomandat-o foarte des colegilor jurnalisti, stiu cativa care si-au si cumparat-o si se bucura de lectura ei.

Cartea contine unele dintre cele mai importante interviuri ale lui Howard Stern, fiecare avand si o poveste despre contextul in care a fost facut interviul, despre ce a negociat cu vedeta in cauza, despre greselile pe care le-a facut.

Prefata este cat un curs de un an la facultatea de jurnalism: pleaca de la sedintele lui de terapie, motivul pentru care in 30 de ani de radio a lipsit 2 zile de la munca ( o analiza – era suspect de cancer) si schimbarile care au venit in mentalitatea lui, in ego-ul lui in toti acesti ani. De la spaima ca audientele erau masurate pe sfert de ora, deci trebuia sa faca ceva socant la fiecare 15 minute, pana la momentul in care a inceput sa-i sune pe invitati ca sa-si ceara scuze pentru ceea ce le-a facut cu ani in urma in emisiunile de la radio.

In carte scrie mult despre cat si-a dorit sa faca un interviu cu Hillary Clinton pe care nu l-a obtinut in campania electorala dn 2015.

S-a intamplat insa in urma cu cateva saptamani cand Hillary se afla in promovare cu noua ei carte. Interviul e poate cel mai bun interviu pe care l-a dat Hillary vreodata, Howard i-a creat contextul perfect pentru a vorbi despre emotiile din spatele femeii de fier (de la primul iubit pana la sedintele de terapie dupa scandalul Lewinsky), il puteti vedea aici. E, din nou, o mare lectie de jurnalism.

Am mai scris despre aceasta carte – cu cateva fragmente din ea – aici.

Roger Ailes You are the message; Roger Ailes – Off camera

Roger Ailes, The loudest voice – Gabriel Sherman

Am citit doua carti scrise de Ailes – cel care a inventat stirea speculativa si manipulativa de la Fox News si l–a ajutat pe Trump sa devina presedinte, dar si cartea care a stat la baza mini seriei HBO cu acelasi titlu, The Loudest Voice.

Dincolo de scandalurile sexuale, Ailes a fost un geniu. Avea o intelegere profunda a felului in care functioneaza mintea umana in situatii de stress sau atunci cand e expusa la o informatie pe care nu o intelege.

Recomand din toata inima cartile lui – You are the message – unde sunt explicatii despre cum a pozitionat diversi candidati politici si cum i-a ajutat sa ajunga la masele needucate cu mesage targetate, si Off Camera unde vorbeste despre cum si-a structurat business-ul, cum isi selecta angajatii etc.

Cartile scrise de el le-am cumparat si in print ca sa le daruiesc prietenei mele, Cristina Popa, care e producator la Observator. Sper sa fie citite de cei care lucreaza in comunicare, de studentii la stiinte politice si la jurnalism.

Iata testul pe care il dadea fiecare om care voia sa fie in echipa lui

Gen. Stanley McChristal, Jeff Eggers si Jason Mangone Leaders, myth and reality

Jeff Eggers a fost consilierul pe probleme de securitate nationala in administratia Obama, timp de 8 ani. L-am descoperit la TEDx Bucharest in toamna, a avut un speech minunat si asa mi-am cumparat cartea lui imediat dupa ce s-a terminat conferinta.

Intr-o tara ca Romania care e condusa si a fost condusa de oameni care au ajuns in conjuncturi dubioase in fruntea tarii, notiunea de leardeship e o forma fara fond. Intelegem ca trebuie sa fie unii care sa ne conduca, dar e mai greu cu definirea atributelor – native sau dobandite – care fac o persoana sa fie recunoscuta leader.

Autorii cartii povestesc despre cursurile de leardership din Armata Americana, dau exemple de lideri care vin din divertisment, social sau politic si explica ce urmaresc ei cand aleg un conducator al unui comandament de lupta.

Criteriile sunt foarte departe ce ceea ce va imaginati:) nu sunt despre a fi cel mai destept sau dominator, sunt despre a avea abilitatea de a-i motiva pe cei din echipa sa fie cei mai buni, fara sa fii tu, ostentativ, in fata, si de a avea puterea sa iei decizii obiective rapid, chiar si cand consecintele sunt critice.

Iata concluzia capitolului in care analizeaza in paralel modelul de business creat de Disney si cel creat de Coco Chanel, ambii vizionari care au schimbat industriile in care au activat.

The autobiography of Eleanor Roosvelt

Autobiografia celei mai longevive prime doamne a Statelor Unite – putin curatata si romantata, cat sa ramana frumos in istorie versiunea care ii placea doamnei Roosevelt. Crescuta intr-o familie cu educatie politica – unchiul sau Toni Roosevelt era presedintele Statelor Unite pe vremea cand ea era adolescenta. Eleanor a avut parte de educatia riguroasa a vremurilor (inceputul secolului trecut), dar a beneficiat si de scoala la Londra, cu excursii lungi la Paris, Florenta sau Roma pentru a descoperi arta.

Am citit cartea pentru ca ma interesa, din nou, mind setul ei – e cunoscuta drept femeia care a resetat institutia Primei Doamne – avea o viata politica activa (sotul, presedintele Franklin D Roosevelt, era paralizat asa ca tinea ea discursuri in locul lui), scria o rubrica saptamanala la ziar, era implicata in miscarile sindicale care cereau locuri de munca mai bune pentru femei. Astea sunt informatiile pe care le-a consemnat istoria, in carte insa se prezinta ca o fata foarte timida, incurcata de felul in care o imbraca matusa (parintii ei au murit cand avea 15 ani), dar care a invatat pas cu pas cum sa se adapteze la momentele in care a adus-o viata.

A fost genul care si-a lasat copiii in grija guvernantelor ( a avut 5 copii) ca sa munceasca pentru proiecte mai mari, care sa lase o urma in societate.

Sunt multe secvente simpatice in carte, una e despre vizita Regelui Angliei si a reginei. Despre regulile de protocol pe care incearca sa le respecte fara sa incalce regulile de la Casa Alba, dar si despre scandalul intre servitorii regali si cei de la Casa Alba – cam ca in Downton Abbey filmul.

E o carte despre educatia si educarea unei femei care a ajuns indirect, sa conduca lumea.

Nora Ephron In the New York Times

Am citit de-a lungul timpului multe dintre cartile Norei Ephron, unul dintre cei mai mari scenaristi de filme pentru femei din istoria Hollywoodului (cam toate comedile romantice cu Meg Ryan si Tom Hanks au fost scrise si regizate de ea) , dar si o importanta jurnalista de lifestyle si social.

Ephron avea un stil de scriere amuzant auto ironic chiar si cand aborda subiecte foarte serioase. Cartea contine articolele ei din New York Times. Cel din care am ales mai jos un fragment pleaca de la o stagiara la Casa Alba care a facut o greseala si a ajuns in atentia presei facandu-se speculatii pe seama ei ca e protejata presedintelui JF Kennedy, motiv pentru Ephron sa faca misto despre vremea cand a fost ea stagiara la Casa Alba si s-a intalnit cu presedintele 30 de secunde.

Am citit-o si o citesc pentru stilul ei de scriere, care astazi e imitat de cele care scriu chicklit – literatura usoara pentru doamne si domnisoare. Diferenta e insa de clasa, educatie si de structura, Ephron avea un simt teribil de a-si conduce audienta de la zambet la lacrima, in doar cateva fraze.

Newswomen twenty five years of front page journalism

E o colectie de articole din multe domenii semnate de doamne care au castigat Pulitzer. Unele dintre ele au fost in vizita si in Romania la conferintele DOR. Am citit-o (ca si pe Ephron) in zilele in care cautam repere morale in scrierile altora, incercand sa ma indepartez de la scrierea plina de adjective si judecati a romanilor, ca sa pot sa setez reguli de scriere pentru urban.ro

Tom O Bryan Autoimmune fix

E cartea care mi-a salvat sanatatea si la care m-am intors de cateva ori pe parcursul anului, cand nu mai aveam energie si corpul meu nu mai raspundea cum trebuie la activitatile la care era supus. (precizez ca nu am urmat ce scrie in carte pana nu m-am consultat cu un medic)

Cartea prezinta modul in care reactioneaza sistemul imunitar la diverse alimente pe care le savuram, dar care nu ne aduc prea mult bine in corp.

Am ajuns la ea pentru ca era mentionata de Novak Djocovic dar si de Roger Federer ca baza pentru principiile lor alimentare, iar cand am mers la Rouen la semifinala Fed Cup m-am intalnit cu un medic roman care lucreaza la Paris care traieste dupa principiile alimentare enuntate in aceasta carte.

Dupa ce am urmat ce scrie O Bryan in carte, o parte importanta din problemele mele de sanatate au fost stabilizate.

Lydia Fenet – The most powerfull woman in the room is you

Cartea are un titlu de ceva motivational pentru dudui necajite, dar nu e ceea ce pare. Lydia Fenet este seful departamentului de licitatii de la Christie’s si cartea este despre tehnicile pe care ea le foloseste ca sa vanda cat mai multe opere de arta, la un pret cat mai mare, pe parcursul unei licitatii.

Fiecare dintre tehnici e insotita si de exemple ale unor altor personalitati – sportivi, vedete din divertisment, public speaker-i, antreprenori – care folosesc repectiva tehnica in meseria lor pentru a convinge oamenii sa le cumpere produsele sau pentru a le capta atentia.

Din categoria cartilor care nu au ajuns la noi, mai am un “brat” parcurs anul acesta doar ca au fost in varianta audio. Revin cu info despre ele zilele viitoare, apoi – desigur – si cartile aparute la noi. Sper sa va inspire si sa va ajute in lecturile voastre viitoare.

carti simpa

6 years ago

5 carti simpatice si relaxante, dar din care inveti ceva, de citit in vacanta –

Sunt dintre cei care cred vacanta trebuie sa fie pentru relaxare nu pentru carti complicate. Sa fie pentru a te curata de relele de peste an si a te imbogati, a te motiva, a te centra pe propria energie ca sa poti sa ai puterea sa o iei de la capat cand te intorci la munca.

Personal folosesc vacanta de iarna, care pentru mine a fost mai lunga in ultimii ani, ca sa fac acest ritual de curatare si motivare. Asta pentru ca oricum in restul anului citesc o carte pe saptamana si le citesc pe cele grele, nu de relaxare.

Acest text e cu lecturi pe care vi le recomand in vacanta de vara, nu neaparat noutati.

Am sa fac o postare separat cu noutatile din categoria “grea” pe care le-am parcurs in ultima vreme (unele chiar nelansate la noi).

Orasul fetelor, cartea lui Elizabeth Gilbert

Relaxanta, amuzanta, pe alocuri cu pilde usoare si cu ceva lectii despre teatru si lumea glamouroasa din anii 40.

Am mai scris despre ea aici – cand, dupa ce am citit-o, am avut o problema cu structura cartii – dar asta e ultima dvs preocupare la o carte:) E o carte de vacanta pe care o cititi usor si care va lasa sentimente placute.

2. Matusile fabuloase si alte istorisiri bucureste – Silvia Colfescu.

O carte delicioasa prin limbajul elegant, rafinat dar pe alocuri ironic. O carte care prin povestiri scurte prezinta femei exceptionale prin educatia lor, prin felul in care au ales sa-si traiasca viata chiar si atunci cand au fost puse in fata multor greutati. Puscaria in vremea comunismului, pentru origine nesanatoasa, e doar una dintre greutati. Nu e o carte trista, deloc. E o carte despre cum sa vezi frumosul si sa te adaptezi cu rafinament si eleganta si pentru a vopsi calorifere, dar si pentru cele mai mari saloane vieneze.

Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi.

Despre trairile unui barbat caruia i-a placut viata, dar a vazut-o in multe nuante inchise de gri. Descriu o singura secventa. Hemingway ajunge intr-un club de jazz unde e si Josephine Baker, ea vine la el acoperita doar de o blana, in rest complet goala, si-l roaga sa plece impreuna. La iesire, un englez il ia la bataie pentru ca o voia el pe Josephine. Hemingway si dra Baker isi petrec seara intr-o bucatarie cu o sampanie de la un admirator al domnisoarei, el povestindu-i cum e prins intre doua femei – nevasta si o iubita (niciuna dintre ele nefiind dra Baker)

Madame Picasso, cartea care urmeaza viata Evei Gouel, scrisa de Anne Girard. O excursie fermecatoare in lumea artistica franceza a inceputului de secol XX.

Eva era costumiera la Moulin Rouge, are o poveste tumultuoasa cu Picasso, ajunge in saloanele tuturor marilor scriitori si pictori ai vremii. Iubirea lor e pusa la incercare cand descopera ca are cancer si trebuie sa-i fie extirpati sanii. Pentru Picasso, boala era ceva de nesuportat. E o carte care fictionalizeaza realitatea, iubirea celor doi a existat, autoarea care e istoric si psiholog a cunoscut unul dintre ultimii prieteni in viata a lui Picasso. Dar dincolo de fictiune, cartea va da un context bun al vremurilor culturale in care a trait Picasso.

Misterul Henri Pick – de David Foekinos, o carte politista scrisa cu super umor si rafinament despre lumea cartilor, a editorilor de carte, despre cum se face un autor de carte vedeta, despre cum functioneaza televiziunile culturale. Totul cum spuneam, sub rama unei povesti politiste – o editoare cauta detalii despre un autor a carui carte ajunge bestseller, autor care n-a mai scris niciodata nimic si nici chiar rudele lui nu cred ca ar fi putut scrie o pagina de scrisoare intr-o forma literara.

(decitit) Elisabeth Gilbert – Orasul fetelor– ce (nu) mi-a placut –

carti simpa

6 years ago

(decitit) Elisabeth Gilbert – Orasul fetelor– ce (nu) mi-a placut –

Ca sa spun de la inceput: Orasul Fetelor a lui Elizabeth Gilbert va fi hitul verii si o sa vedeti aceasta coperta pe multe plaje din Romania in aceasta vara.

E o carte simpatica , usurica, de vacanta care vorbeste despre New York-ul anilor 40 din perspectiva unei fete bogate si rasfatate care duce o viata decadenta in lumea mondena a acelor vremuri.

Partea cea mai draguta, pentru mine cel putin, e cea in care apar detalii despre lumea teatrului prin care autoarea incearca sa faca putina educatie pentru cititoarele ei. Eroina ajunge la teatrul matusii sale si participa la realizarea unui spectacol (din perspectiva costumierei), spectacol care o are drept vedeta pe o actrita britanica foarte faimoasa care e exilata in America din cauza razboiului.

Va las aici cateva exemple de detalii despre teatru:

Creezi costume de scena, Vivian. Mergi mai mult pe forma decat pe detaliu. Nu uita ca spectatorul ce mai apropiat de mine va fi la zece pasi distanta. Trebuie sa gandesti la scara mare. Culori mari, linii ordonate. Un costum este un peisaj, nu un portret.

Secretul comediei e sa nu joci comic, a intervenit Billy. Nu incerca sa fii amuzanta si vei fi amuzanta. (…) cea mai buna comedie iese cand nu te intereseaza sa faci comedie.

Despre spectatori, la pauza

Daca vorbesc despre piesa, e bine. Daca vorbesc despre unde si-au parcat masinile e rau. Cauta mai ales semne de mandrie. Cand e multumit de ce vede, spectatorul arata intotdeauna al naibii de mandru de el. De parca el e facut piesa, egoist nenorocit ce e.

Despre critici

E celebru? Are bani?

E om de presa. Nu are bani. Nu are altceva decat putere.

Despre adevarul perceput de spectator vs cel al personajului.

– Arthur! personajul tau nu aude ce canta orchestra. Da-o dracului de treaba, e tema de uvertura (nota mea, actorul pe nume Arthur nu se putea abtine sa nu fluiere peste orchestra, indiferent de moment)

– Ba bineinteles ca aud! a protestat Arthur. Da-i naibii de muzicieni ca sunt chiar langa mine.

Atunci, Billy se lansase exasperat intr-o lunga peroratie despre diferenta existenta in teatru intre muzica diegetica (pe care o aud si personajele de pe scena) si cea non diegenica (pe care nu o aude decat publicul)

(…)

Inchipuie-ti ca te uiti la un western cu John Wayne. Si il vezi pe Wayne cum calareste singur singurel prin prerie si dintr-o data incepe sa fluiere pe coloana sonora. Iti dai seama cat de ridicol ar fi?

Astea sunt partile simpatice si bune (pentru astfel cititoarele lui Gilbert afla cateva notiuni despre teatru.) Partile rele sunt in logica structurii, in naratiunea la nivel de o Sandra Brown pentru secolul asta (are multe trimiteri la sex pentru ca personajul experimenteaza mult… stiu asta o sa placa doamnelor, dar… e prost scris… puteti incerca Beautiful You al lui Chuck Palahniuck pentru comparatie).

In plus, o omoara fix naratiunea asezata pentru cititoare versus ce povesteste ea unuia dintre personaje.

Rama textului e o scrisoare pe care o scrie unei fete care o intreaba de tatal ei si, printre povestiri, pe final ajunge, de exemplu, sa descrie amplu rochia de mireasa pe care o facuse pentru ea.

Evident ca doamna care purtase rochia stia ce si cum, stia si cum decursese prima lor intalnire si urmatoarele, dar cititoarele nu stiu si informatiile sunt pentru ele. Doar ca nu mai e credibil in naratiune.

Asa ca ideea de rama scrisoare omoara cartea pentru un cititor care intelege putin mai mult decat actiunea. Plus ca, fata care intreaba de tatal ei primeste 400 de pagini de povestiri dintre care doar 20 au legatura cu tatal, adica ori avem o eroina nevrotica care vorbeste/scrie mult si aiurea, ori una cu un ego foarte foarte mare care simte sa fie ea in centrul atentiei, nu omul despre care a fost intrebata.

Dar ma rog, astea sunt detalii.

Cartea e muuuult mai bine scrisa decat orice roman serie al duduilor de la noi care s-au trezit peste noapte scriitoare si s-au gandit sa umple fanteziile femeilor (stiu, au mii de cititoare, dar asta nu le face mai pricepute… ci doar ca si-au gasit un public care nu stie ce citeste).

Asa ca daca e sa cititi ceva pe plaja, fara sa va complicati mintea, mergeti pe cartea asta, nu pe o autoare autohtona de pagini parfumate.

De citit: Natiunea Spam – despre afacerile uriase din criminalitatea informatica, o carte si pentru fanii serialului Mr Robot –

carti simpa

6 years ago

De citit: Natiunea Spam – despre afacerile uriase din criminalitatea informatica, o carte si pentru fanii serialului Mr Robot –

Sambata am participat la Bookfest la lansarea unei noi colectii a editurii Corint, Corint Future – carti care vorbesc despre tehnologie, nu cu scopul popularizarii, ci mai degraba al constientizarii efectelor asupra business-ului sau al oamenilor.

Am citit primele doua carti din colectie – Spam Nation si Hello, World! – si am sa scriu pe rand despre ele.

Astazi Spam Nation, vazut din perspectiva mea.

(La lansare am vorbit alaturi de Julia Nagy – care face emisiunea de tehnlogie de la Antena 3 si lucreaza la stirile Europa FM – si de scriitorul Adrian Mihaltianu , iar gazda ne-au fost coordonatoarea colectiei – Ada Roseti si redactorul sef Corint – Ana Antonescu; ei erau mai optimisti si mai entuziasti decat mine in privinta efectelor tehnologiei si nu luasera cartile acestea doua atat de personal. Eu zic de multa vreme ca m-as muta in padure, departe de orice internet:) )

Spam Nation e o carte sub forma unei anchete jurnalistice realizata de Brian Krebs, jurnalist specializat de tehnologie si criminalitate informatica.

Krebs merge pe urmele unor companii care sunt responsabile de miliarde de spam-uri trimise in toata lumea, companii care – la capatul spamurilor trimise – fac afaceri cu medicamente ilegale (medicamente neaprobate de agentiile internationale medicamente, unele adevarate otravuri, altele droguri foarte periculoase), sau afaceri cu pornografie.

Pana la aceasta carte pentru mine spam-ul era categoria de mailuri care ma enerveaza, despre tot felul de prostii pe care nu le-am solicitat, venite in general de la site-urile pe care le-am vizitat macar o data in viata.

Primesc rar spre niciodata spam-uri cu oferte la viagra sau cine stie ce medicamente, oricum ajung in sectiunea de spam – cel mai adesea – si nu le deschid niciodata, in plus am antivirus de la bitdefender care –si face treaba foarte bine si nu ma lasa sa deschid pagini dubioase de pe internet.

Nu ma pricep la nimic ce tine de dark web, nu citesc si m-am lovit cu subiectul doar prin cateva filme sau articole legate de mari scandaluri.

Adica sunt un consumator nepriceput ca majoritatea.

Asa ca imaginati-va ca am fost foarte socata sa aflu ca sunt oameni care cumpara medicamente din promotiile pe care le primesc in spamuri.

E o secventa in carte cu o intamplare din Florida cand politia impusca un cetatean care, dupa ce consumase niste droguri luate de pe net, a inceput sa manance fata unui alt cetatean…

Krebs merge pe urmele creierelor din spatele afacerilor de miliarde cu spamuri – cei mai multi dintre sefii acestor companii fiind rusi foarte tineri, foarte influenti si, evident, foarte inteligenti.

Cartea are aproape structura unui roman politist, desi este nonfiction. Krebs isi pierde locul de munca de la whashingtonpost.com pentru ca departamentul juridic incepe sa-i faca necazuri si sa-i ceara sursele pentru articolele lui despre criminalitatea informatica, apoi redactorii sefi il pun sa scrie pentru trafic subiecte mai accesibile si sa lase anchete deoparte.

Jurnalistul isi da demisia, isi face un blog si continua cu dezvaluirile, munceste ani intregi ca sa ajunga la unul dintre cei mai mari infractori in spam – il viziteaza la mMoscova si il intervieveaza.

Dincolo de detaliile tehnice si de tot ceea ce constientizati despre spam citind aceasta carte, Natiunea Spam e si o poveste despre un jurnalist care merge pe drumul lui oricat de greu ar fi si care schimba lumea cu articolele lui (s-au inchis doua dintre marile business-uri ilegale online in urma anchetelor lui ) avand o etica incredibila.

La un moment dat il cheama FBI-ul si il intreaba de o companie noua care face spam, Krebs nu stie nimic de ea si primul gand e ca atunci cand ajunge acasa, sa sune la sursele lui sa afle dar imediat se gandeste ca poate sa fie o capcana si FBI sa-i urmareasca telefoanele ca sa-i afle sursele.

Asa ca prefere sa-si protejeze sursele .

Daca v-a placut Mr Robot, serialul cu Rami Malek care e acum si pe HBO, cartea asta o sa fie o fereastra catre lumea reala din care s-a inspirat filmul.

Cartea Natiunea Spam de Brian Krebs o gasiti deja in librarii (online, aici) si e important sa o cititi si daca vi se pare ca nu aveti treaba foarte multa cu spamurile. La sfarsit e un how to – cum sa va comportati in spatiul virtual ca sa nu fiti victime sigure ale criminalitatii informatice.

Cine e romanca datorita careia surorile Williams au ajuns sa faca tenis :) –

carti simpa

6 years ago

Cine e romanca datorita careia surorile Williams au ajuns sa faca tenis :) –

Pentru ca zilele acestea Simona Halep se intalneste cu surorile Williams la Australian Open, iata o poveste mai putin mentionata la noi.

Venus si Serena Williams au inceput tenisul pentru ca tatal lor a fost inspirat de romanca Virginia Ruzici.

In cartea sa biografica, Serena Williams – Pe Linie (Editura Publica), cea mai mica dintre surorile Williams povesteste cum tata Williams a decis inca inainte de a se naste fetele ca ele vor fi campioane de tenis motivate fiind de castigul financiar al Virginiei Ruzici (castigatoare a Roland Garrosului in 1978).

A urmat un parcurs foarte foarte greu pentru ambele surori, cu antrenamente in parcuri publice – pentru ca nu-si permiteau sa plateasca sala de sport.

Printre multele secvente frumoase din carte e una in care tata Williams le pune pe fete, inainte de antrenamentele pe terenul din parc, sa puna pe gard tablite cu mesaje motivationale pe care le scrisesera in orele de relaxare, copiindu-le din cartile marilor sportivi sau ganditori.

35 de ani mai tarziu, atat Venus cat si Serena au inceput sa intalneasca pe terenul de tenis o romanca micuta de inaltime dar o mare mare luptatoare, care le-a si batut cu inima si ambitia ei.

Simona Halep, fata care iese total din tiparul trupurilor jucatoarelor care sunt acum in top, o are drept manager pe Virginia Ruzici, punctul zero in ceea ce inseamna legenda Williams in tenis.

Doamna Ruzici a vazut-o pe Simona inca din juniorat si a luat-o sub aripa ei protectoare.

Pare ca se inchide un cerc frumos , ca o poveste legenda in care eroine sunt 4 mari jucatoare de tenis – trei dintre ele – Venus, Serena si Simona – foste si actuala nr 1 in lume, plus o mare doamna care, desi a fost “doar” nr 8 in clasamentul WTA, a influentat cariera acestor tinere de legenda.

Carti despre barbati adevarati si ”barbatie” pe care ar trebui sa le citeasca domnul dragnea…

carti simpa

6 years ago

Carti despre barbati adevarati si ”barbatie” pe care ar trebui sa le citeasca domnul dragnea…

… da, despre onoare, demnitate, adevar si a fi barbat adevarat se invata si din cartile pe care le cumparati de la librarie… dar la dvs in teleorman nu mai exista ncio librarie.

Domnul dragnea, arogant si incult s-a grabit sa minimalizeze efortul celor care citesc, chiar daca erau psd-isti nu foarte iubitori de carte care-i ascultau discursul din Consiliul National.

”Barbatia nu se cumpara de la librarie”, a spus pe un ton superior conducatorul lor suprem care era suparat ca oamenii nu radeau la glumele sale (asa ca radea singur), barbatul (dupa gen) care le cerea reactii cu forta celor care-l ascultau, obligandu-i sa repete raspunsurile pana aveau o intensitate care sa-l satisfaca.

Sunt sigura ca in sala respectiva erau multi oameni mai cititi decat dragnea (chiar si in contextul in care s-a insotit doar de oameni needucati) si e uimitor cum toti au stat ca niste animale dresate si au raspuns la aport. Tot asa cum e uimitor ca al treilea om in stat s-a gandit sa faca misto de carti si de cei care citesc; sigur, n-a gandit prea mult cand a facut pe arogantul, dar faptul ca aceasta comparatie i-a iesit spontan spune multe despre aprecierea dumnealui pentru ceea ce gasim in librarii.

Domnule dragnea, de la librarie cumparati carti, care pot sa va deschida mintea si sufletul, care va pot oferi modele de moralitate si onoare, care va pot inspira in viata sa fiti oameni mai buni, care va pot educa. Pentru dvs, iata cateva carti despre barbatie… carti scrise de barbati sau despre barbati care au facut dovada onoarei, loialitatii, curajului, ambitiei prin faptele lor. Le-am ales la intamplare aproape, pentru ca as putea pune o lista de sute de carti in care sunt lectii despre barbatie.

Scrisorile regelui Ferdinad I al Romaniei

E o carte ca un jurnal, impresionanta, puternica, despre dilemele unui adevarat barbat care trebuie sa ia decizii importante pentru tara lui, in defavoarea familiei lui. E despre sacrificiu si onoare. Un conducator care a intrat in istorie pentru UNIREA MARE si pentru sacrificial sau in raport cu propria familie.

Ceva ce dvs nici macar nu concepeti pentru ca nu faceti decat sa folositi poporul ca sa scapati de puscarie.

Cartea o gasiti aici

Viktor E Frankl – Omul in cautarea sensului vietii

Psiholog, parintele logopediei, doctor in neorologie si filosofie, Frankl e supravietuitor al holocaustului. Cartea e povestea vietii sale, scrisa cu intelepciune si empatie, e o poveste despre cum dintr-un numar in lagar a ajuns un om care sa-I ajute pe ceilalti, sa influenteze istoria si stiinta. (adica si-a construit viata pentru ceilalti, nu pentru beneficiul lui – nota mea, traducere pentru domnul dragnea)

O gasiti aici

Mike Sager – Wounded Warriors

Povesti despre viata de dupa razboi ale soldatilor americani care, raniti fiind sau cu sechele emotionale, traiesc intr-un centru special destinat veteranilor de razboi. Este o colectie impresionanta de povesti de viata , despre oameni care-si cauta un sens dupa ce si-au servit patria si au fost profund afectati de efectele razboiului. Barbati care-s puternici in vulnerabilitatea lor, in invaliditatea lor si care inteleg si traiesc ”barbatia” in sensul ei profund de datorie si onoare.

Cartea aceasta nu este tradusa in romaneste, dar o puteti comanda la Carturesti si in 7 zile vine, plus ca direct pe amazon o puteti cumpara de aici

Henry Kissinger – Diplomatia

Unul dintre conducatorii de stat care au avut viziune, cultura, au fost educati si au stut sa construiasca diplomatic pentru tara lor.

Cartea a aparut la editura ALL, invatati multe despre barbatie si empatie din ea. Si despre istorie, si despre negocieri. O gasiti aici

James Comey – A Higher Loyality – Truth, Lies & Leadership

Cartea fostului sef FBI aparuta la inceputul acestui an. Pe asta ar fi trebuit sa o cititi pentru ca sunt si multe lectii de politica externa, in plus contextualizeaza mult din istoria contemporana, cu trimiteri directe asupra deciziilor de la Casa Alba.

Sigur, contine si povestea sa impresionanta de viata, cum i s-a schimbat destinul si a inteles altfel viata dupa ce i-a murit un fiu, cum are si multe referiri la viata sa de familie, asezata onesta. E casatorit de 31 ani , iar sotia e marea sa iubire din tinerete.

Stabilitate si consecventa, loialitate – valori pe care trebuie sa le includa ”barbatia”, stiti?

Nu e tradusa la noi, o gasiti pe amazon, si n-aveti nicio scuza daca nu ati citit-o inca (da, stim ca sunteti ocupat cu propriul ego si sa scapati din puscarie, dar aceasta carte v-ar putea juta n conversatiile din cercurile internationale… aaaa, pardon, nu va invita nimeni nicaieri daca nu platiti sa fiti invitat)

O gasiti aici

* bonus, o carticica buna si pt dvs si pentru fiul dvs

Pamela S Turner – Samurai – Razboi si Onoare in japonia medievala

Minamoto Yoshitsune, unul dintre cei mai respectati samurai cu o viata de legenda. Orfan, pleaca la manastire sa invete sa se lupte si a deprinda codurile onoarei. E considerat unul dintre cei mai inteligenti conducatori ai armatelor japoneze.

E o carte care a fsot tradusa si in romaneste, e scria usor ca o poveste pentru copii, o sa va placa pentru ca nu va solicita mult mintea, o gasiti la editura paladin -o gasiti aici

Mai puteti descoperi ”barbatia” in sensul ei profund, cu etica si onoarea continute, in Dulcele Bar al lui Moehringer, in Open – biografia lui Andre Agassi (de fapt in biografiile tuturor marilor sportivi), in biografia lui Steve Jobs scrisa de Walter Isaacson, in biografia lui Leonardo Davinci tot de Isaacson scrisa (un domn mult mai barbat decat dvs, Da Vinci adica – desi orientarea lui sexuala ar fi fost foarte condamnata de partidul dvs). Si cartea lui Tibi Useriu – 27 de pasi e o lectie despre barbatie (el a facut ani grei de puscarie si a invatat ca ajutandu-i pe ceilalti, se poate ajuta pe sine…)

Si daca vreti, asa intr-o lectura de vacanta si pentru prietena dvs, Irina, biografia lui Anthony Queen – Pacatul Originar e o lectie despre iubire si barbatie… (bine, dupa aceea, ar trebui sa vada si cateva dintre filmele sale de referinta si sunteti in pericol sa inteleaga ce inseamna un barbat adevarat)

O sa-i rog pe cei care citesc aceste randuri sa mentioneze si ei alte carti ale unor barbati adevarati din care ati avea de invatat foarte multe. Stiu, nu v-a placut scoala, lumea a uitat ca ati fost repetent, dar e scris in foaia matricola…

am decis ca fiecare text sa se incheie cu indemnul de a da un SMS la 8828 cu mesajul VLADUT.

Mama lui Vladut (care a fost diagnosticat cu un cancer greu), Eli, este cea care are in grija partea de publicitate de pe acest site. E prietena mea de mai bine de 15 ani. Pentru tratamentul lui Vladut (imunoterapie, chimio, operatie, transplant celule stem) este nevoie de aproximativ 500.000 de dolari. Asa ca fiecare SMS conteaza. Si va multumesc din suflet pentru ele.

#decitit – De la FEAR – Trump in the White House, cartea lui Bob Woodward, la Cartea presedintilor – Vladimir Tismaneanu –

diverse

6 years ago

#decitit – De la FEAR – Trump in the White House, cartea lui Bob Woodward, la Cartea presedintilor – Vladimir Tismaneanu –

update – cartea a aparut si in limba romana, in februarie 2019, la editura Litera, o gasiti aici

Am citit/ascultat zilele acestea cartea lui Bob Woodward, Fear – Trump in the White House, a cincea carte biografica despre un presedinte american scrisa de celebrul jurnalist american, castigator de Pulitzer, subiect de filme (un jurnalist la fel de celebru ca presedintii despre care a scris, sau a ajutat la demiterea lor ca urmare a anchetelor sale)

Sunt f f curioasa daca politicienii romani o vor citi, bine si ceva moderatori tv care se dau cunoscatori prin dezbateri. Cartea descrie intamplarile din spatele unor decizii importante de politica interna sau externa in administratia Trump si face analize minunate de context ca sa intelegi impactul deciziilor.

Sigur sunt si povesti stranii despre cum seful de cabinet ii sustrage lui Trump de pe birou hartiile pe care nu trebuie sa le semneze ca sa nu provoace dezastre mondiale, iar presedintele uita oricum ca a avut acele documente pe masa, sau cum – pentru ca are deficit de atentie – l-au dus pentru o sedinta importanta intr-o camera fara ferestre ca sa nu aiba unde sa se uite cand se plictisea. (sedinta era la Pentagon, o mini lectie despre importanta relatiilor de politica externa pentru ca Trump nu considera importanta diplomatia politica, pe sistemul “noi suntem cei mai mari, sa asculte ce zicem noi, nu negociem nimic”.

E un moment in carte in care Trump explica de ce foloseste excesiv Twitter-ul. Actualul presedinte american are o disputa cu departamentul de comunicare de la Casa Alba dupa ce pune un status despre persoanele transgender din Armata spunand ca nu vor mai avea asigurari medicale.

Trump le spune subalternilor lui ca daca da un interviu la tv – oricare tv – aleg ce vor ei sa difuzeze din ce a spus si ii denatureaza vorbele, asa ca pe twitter scrie el ce vrea si il preia toate televiziunile cu poza textului lui.

Sigur ca oficialii din Armata spun ca un twitter nu are putere legala deci ei nu vor schimba regula, ca e impotriva constitutiei americane, iar Trump urla in continuare. (cateva luni mai tarziu Curtea Constitutionala declara aceasta decizie neconstitutionala).

Dincolo de aceasta anecdotica cartea are multe detalii din spatele unor decizii de politica externa care pot fi lectii pentru multi politicieni. Lectii si de “asa da”, dar si de “asa nu”.

Mi-ar placea foarte foarte mult sa citesc o carte despre Dragnea in vremea referendumului, o alta despre Iohannis sau despre Basescu. Scrise pe investigatie, narativ.

In Romania avem carti pe care si le-au scris presedintii despre ei si activitatea lor – usor egocentrite, nu neaparat biografii (adica transcrierea multor discursuri) -, dar nu avem carti care sa urmareasca documentat mandatele presedintilor.

Exista Cartea Presedintilor – Cristian Patrasconiu in dialog cu Vladimir Tismaneanu (editura Humanitas) despre mandatele presedintilor pana la Basescu inlusiv (cartea a aparut in 2013), unde se face o analiza a pressedintilor dar dintr-o perspectiva “din afara”, fara sa fi facut cineva munca de teren La Cotroceni sa intrebe staff-ul sau oamenii care au luat deciziile. Mai avem cartea Adrianei Saftoiu despre o parte din mandatul lui Traian Basescu – Cronica de Cotroceni.

Numai ca, daca vrem sa invatam ceva din istoria trecuta ar trebui sa o consemnam jurnalistic, dicolo de versiunea presedintilor in functie, si sa dezvoltam o cultura a cartilor despre mandatele presedintilor.

Imi doresc sa sustinem cu tot ce putem noi un Bob Woodward al Romaniei – domnul Catalin Tolontan are potential foarte mare pentru asta, si domnul Cristian Lupsa sau domnul Attila Biro – si sper sa apara cat mai curand asemenea gen literar in Romania pentru ca ne-ar ajuta sa progresam si sa luam decizii mai bune in alegerile noastre politice.

*

In Cartea presedintilor exista o discutie despre cartile presedintilor romani, iata opinia lui Vladimir Tismaneanu, prezenta in carte.

“Exista si aici o chestiune de har. Sa stii sa povestesti lucruri care intereseaza dincolo de propria-ti persoana. Sa ai idei, sa poti analiza cartile pe care le-ati citit (aici Emil Constantinescu, profesor veritabil, om de meserie, ii da lectii de departe amatorului propagandist Iliescu, chiar daca acesta a condus Editura Tehnica). Sa ai darul portretului: nu e destul sa spui ca ai luat masa cu Bill Clinton. Trebuie sa convingi ca ai avut ce vorbi cu Clinton. Apoi, e nevoie de franchete. Din nou, cred ca in privinta asta Traian Basescu va iesi castigator daca si cand isi va scrie memoriile. Stilul sau este direct, fara echivocuri. Vorbeste o limba romana fireasca, cand am facut cartea de dialoguri cu Ion Iliescu, am incercat sa-l conving sa creioneze cateva portrete (Corneliu Coposu, Laonte Rautu, Alexandru Barladeanu, Ion Ratiu, Nicolae Ceausescu, Ion Gheorghe Maurer, deci dincolo de diferentele biografice certe, oameni cu care s-a intersectat, cu care a lucrat, cu care s-a confruntat). N-am reusit. Iliescu intepeneste cand il aduci pe teritoriul subiectivitatii.”

#decitit Yasunari Kawabata – Povestiri de tinut in palma, o carte cu povestiri de premiul Nobel, dar de lungimea unui status in social media

carti simpa

6 years ago

#decitit Yasunari Kawabata – Povestiri de tinut in palma, o carte cu povestiri de premiul Nobel, dar de lungimea unui status in social media

Pentru aceste zile speciale de toamna, cu o vreme mult mai calduroasa decat obisnuit si cu o lumina calda, va recomand spre lectura o care la fel de speciala: “Povestiri de tinut in palma” – Yasunari Kawabata , o culegere de povestiri unele cat un status de facebook, altele de 4-5 pagini.

Yasunari Kawabata este un scriitor construit dintr-un aluat diferit chiar si de multi dintre scritorii japonezi si ca sa intelegeti cat e de sprecial, iata o anecdota prezentata in The Newyorker acum cativa ani intr-un profil despre Murakami: mama lui Murakami, profesoara de literatura japoneza i-ar fi spus fiului ei – Kawabata scrie literatura japoneza, tu… esti mai aproape de sufletul occidental.

* Kawabata este unul dintre cei doi scriitori japonezi detinator al premiului Nobel pentru literatura si are o tehnica speciala care, pusa la un loc cu cultura japoneza, reuseste sa surprinda in spatiu foarte ingust al expunerii literare foarte multe emotii, ca intr-o pictura, dar fara sa puna etichete, fara sa traga concluzii…

Citindu-l m-am gandit la americanul Raymond Carver si el un adept al minimalismului si la diferenta culturala – Carver iti induce unele concluzii, Kawabata e distant zen, echilibrat, iti arata o mica secventa de viata si te lasa sa te scufunzi in ea.

Aceasta este una dintre povestirile mele preferate din cartea care e un eveniment literar pentru ca, gratie traducatorului – Flaviu Florea, un rafinat om de cultura si mare iubitor al lui Kawabata – avem cateva povestiri care nu au mai fost traduse pana acum intr-o limba europeana.

De altfel, selectia de povestiri precum si glosarul si notele de subsol ale traducatorului, arata preocuparile lui Kawabata din foarte multe unghiuri. Personal cred ca era un domn care muncea mult pentru forma scurta a scrierlor sale… unul dintre prietenii sai povestea ca inainte cu cateva saptamani de a se sinucide s-a reintors la una dintre cele mai celebre scrieri ale sale Tara Zapezilor, considerate una dintre cele mai rafinate scrieri ale literaturii japoneze (despre este un tânăr care trăiește în Tokyo, specialist în arta baletului și a dansului, care nu știe să danseze, în ciuda faptului că știe poate mai bine ca oricine ce este dansul.) A luat aceasta scriere – e minunata, e tradusa si la noi, tot la humanitas, si a lucrat pe ea reducand-o la cateva randuri…

Cred ca intamplarea asta arata mult din caracterul sau, din incercarile de a scrie si rescrie pana la un echilibru magic al simplitatii.

Si un alt detaliu al caracterului sau. In expunerea sa la ridicarea premiului Nobel, Kawabata a vorbit si despre sinucidere – Oricat de alienata ar fi lumea de azi, sinuciderea nu e o forma de iluminare. Oricat de admirabil ar putea fi, un om care se sinucide e departe de spiritul ingerilor. Nu admir si nici nu am o simpatie deosebita pentru sinucidere, dar… cati dintre cei care analizeaza profunzimea lucrurilor nu s-au gandit si la sinucidere?

Cartea are povesti ironice, povesti cu un erotism special, intamplari ca niste secvente desenate din viata si, cum spuneam, e o experinta foarte speciala si delicata fata de orice altceva ati citit pana acum.

carti simpa

7 years ago

Seful FBI, mafiotii si domnul dragnea – sau ce intelegi dupa ce citesti cartea lui James Comey – A Higher Loyalty: Truth, Lies and Lidership. –

Zilele astea citesc (de fapt, ascult) cartea fostului sef FBI, James Comey – A Higher Loyalty: Truth, Lies and Lidership.

(Daca nici domnul sef de la FBI – oricum s-ar numi, in orice epoca ar fi – nu stie cum e cu adevarul si minciuna si cu manipularea, atunci nu mai stie nimeni.)

Cartea e un pretext ca sa arate din toate partile defectele presedintelui Trump, dar dincolo de asta, sunt o multime de povesti din care avem si noi de invatat. Noi, romanii.

Domnul Comey povesteste prin primele capitole despre ce a invatat din experienta lucrului impotriva Mafiei, uneori chiar alaturi de membri Cosa Nostra care erau colaboratori FBI.

Comey spune ca in mafia functioneaza cercul tacut al consensului total, care are urmatorii pasi.

Seful detine controlul absolut.
Loialitatea e sub juramant, neconditionata.
Suntem noi impotriva restului lumii.
Mintim despre tot si orice ca sa salvam organizatia, noi suntem mai presus de orice moralitate si adevar.

Poate ca sunt marcata de intamplarile din Romania ultimilor 30 de ani, dar totul mi-a sunat foarte familiar si mi se parea ca vorbeste despre domnul dragnea.

Dar sa va arat mai pe larg cum explica.

The comparison to the leadership of a Cosa Nostra family, a Mafia family, actually started to hit me right away. … Not in the sense that I think Donald Trump is out breaking legs or shaking down shopkeepers or sticking up a union, but in the sense that the leadership culture is very similar. It’s all focused on the boss. What is done in this family must serve the boss.”

Mafia se bazeaza pe un grup de facilitatori – care au semnat codul tacerii si stiu ca vor fi omorati daca dezvaluie ceea ce sunt pusi sa faca– ca sa detina controlul absolut pe orase si regiuni.

Incep prin taxele de protectie pe care le impun pentru micile magazine, ajung pana la mita sau la a ameninta oficialitati. Adesea, mafia – zice domnul Comey – ofera “cadouri” ca reduceri de taxe de protectie, cadouri in bunuri (care au fost confiscate de la altii) pentru cei in nevoie pe care trebuie sa-i tina aproape, nu doar prin amenintari.

“The boss in complete control” In tari ca Italia, Cosa Nostra are “the boss of all bosses”, dar in alte tari unde functioneaza clanuri mafiote, reteaua de infractori isi seteaza singura liderii, intr-o forma piramidala, pentru fiecare zona de influenta. Mereu cu un sef de-asupra tuturor, “daddy”, “godfather”, pe care-l asculta toti.

Dar domnul Comey zice un lucru care ne da o speranta – mica, dar ea exista “Ceea ce stim din anii in care am incercat sa contracaram actiunile mafiote – si ceea ce e inevitabil sa i se intample si lui Trump – este aparitia tradarii din partea oamenilor care ies din organizatie. Mai ales cand politia incepe sa puna presiune pe ei, oamenii care au iesit din organizatie incep sa livreze informatii.”

Membrii grupului mafiot mint despre orice, un lucru mic sau unul important, pentru ca in mintea lor si in felul in care cresc in organizatie totul trebuie protejat, loialitatea inseamna sa fii mai presus de ce e moral si ce e legal sau adevarat.

De cele mai multe ori mint nu doar in afara organizatiei, ci si in interiorul ei pentru a “nu-l supara” pe sef.

Sigur pentru un cititor novice in politici si in chestiuni administrative legate de structurile unor grupuri infractionale organizate, un cititor ca mine, care mai are si sansa sa traiasca in Romania anului 2018 in care dragnea s-a autodenumit daddy, psdistii mint uitandu-se senin in ochii oricarui om; in care ameninta si pedepsesc orice cetatean care spune lucruri negative despre ei (mai ales daca a facut/ face parte parte din organizatia lor), pentru un astfel de cititor asemanarile sunt socante.

Stiam ca nu e nimic nou sub soare, ca acest sistem de influenta si coruptie piramidala functioneaza de 30 de ani la noi, iar in restul lumii in multe state la vedere, in altele mai ascuns. Dar sa vezi o analiza despre comportamentul mafiotilor italieni, declinata pe echipa lui trump si sa intelegi ca e sursa de inspiratie in cele mai mici detalii pentru cei care te conduc, e socant si inspaimantator.

Insa, daca tot ati ajuns pana aici cu lectura, ca sa termin intr-o nota pozitiva, iata cateva citate despre lidership care pot fi sursa de inspiratie pentru mai bine, pentru autoeducatie, citate din cartea lui James B Comey – A Higher Loyalty: Truth, Lies and Lidership. Cartea e mai mult decat aceasta analiza, e chiar mai mult decat povestirile suculente despre cat de prost e trump (bine, nu o iarta nici pe doamna clinton si o face ipocrita), si sper sa o cautati sa o cititi. O puteti gasi aici

“I know I can be wrong, even when I am certain I am right. Listening to others who disagree with me and are willing to criticize me is essential to piercing the seduction of certainty.”

“Ethical leaders do not run from criticism, especially self-criticism, and they don’t hide from uncomfortable questions. They welcome them.”

“Whenever I speak to young people, I suggest they do something that might seem a little odd: Close your eyes, I say. Sit there, and imagine you are at the end of your life. From that vantage point, the smoke of striving for recognition and wealth is cleared. Houses, cars, awards on the wall? Who cares? You are about to die. Who do you want to have been? I tell them that I hope some of them decide to have been people who used their abilities to help those who needed it—the weak, the struggling, the frightened, the bullied. Standing for something. Making a difference. That is true wealth.”

“Doubt, I’ve learned, is wisdom. And the older I get, the less I know for certain. Those leaders who never think they are wrong, who never question their judgments or perspectives, are a danger to the organizations and people they lead. In some cases, they are a danger to the nation and the world.”

“Speaking uphill takes courage. It takes overcoming a universal human affliction—the impostor complex. All of us labor, to one degree or another, under the belief that if other people really knew us, if they knew us the way we know ourselves, they would think less of us. That’s the impostor complex—the fear that by showing ourselves we will be exposed as the flawed person we are. If you don’t have this, in some measure, you are an incredible jerk and should stop reading immediately.”

Effective leaders almost never need to yell. The leader will have created an environment where disappointing him causes his people to be disappointed in themselves. Guilt and affection are far more powerful motivators than fear. The great coaches of team sports are almost always people who simply need to say, in a quiet voice, “That wasn’t our best, now was it?” and his players melt. They love this man, know he loves them, and will work tirelessly not to disappoint him. People are drawn to this kind of leader, as I was drawn all those years ago to Harry Howell, the grocer. A leader who screams at his employees or belittles them will not attract and retain great talent over the long term.”

de citit: Julian Barnes – Singura poveste –

carti simpa

7 years ago

de citit: Julian Barnes – Singura poveste –

Cea mai recenta aparitie editoriala Julian Barnes in romaneste, Singura Poveste, a fost si cea mai vanduta carte a editurii Nemira la recentul targ Bookfest.

Asta arata ce baza mare de fani are Barnes in Romania, dar si ce intelept au fost ce de la Nemira sa cultive si sa creasca o colectie de autor cu 15 titluri Barnes.

Eu sunt dintre fanii Julian Barnes. Il iubesc pentru modul in care stie sa descrie relatiile de iubire fara sa foloseasca sabloane, pentru modul in care merge in profunzime pe mai multe straturi, cu un amestec de umor si autoironie.

Pentru felul in care te lasa sa patrunzi in mintea personajelor sale, antropologic si sociologic.

Cea mai recenta aparitie, Singura Poveste este o carte nostalgica, despre un domn ajuns la varsta a III-a care isi reaminteste povestea de dragoste care l-a definit. Avea 19 ani, iar iubita lui -Susan- era cu 30 de ani mai in varsta, avea sot si doi copii.

Ce m-a cucerit pe mine la carte, dincolo de povestea nostalgica, analitica si asezata cumva in oglinda (ceea ce lui i se pare a fi succesul personal – charisma – in cucerirea lui Susan, un capitol mai incolo se dovedeste doar o plasa de salvare pentru ea), e structura cartii.

Cartea e impartita in 3 capitole, in primul Paul – tanarul indragostit – povesteste actiunea la persoana I ”eu fac, eu spun”, il al doilea actiunea e la persoana a II-a ”faci, spui”, desi tot Paul povesteste, iar in capitolul ultim se indeparteaza si mai tare de actiune si povestea e la persoana a III-a (el face, el spune) cu frazele din ce in ce mai lente, mai lungi , cum e si ritmul vietii personajului principal.

Pentru mine Singura poveste, dincolo de scriitura minunata a lui Barnes, e o carte despre descompunerea iubirii prin varsta. Cum se descompune iubirea lui Susan odata cu batranetea ei – si cu pierderea capacitatilor fizice si mentale, dar si cum se destrama iubirea lui Paul odata ce inainteaza in varsta si incepe sa depaseasca ”cocosismul” de la tinerete.

Singura Poveste e un recviem pentru o dragoste pierduta, dar care te-a definit ca om. E o carte greu de purtat dupa lectura, vor fi multe secvente care va vor urmari, dar asta e parte din farmecul lui Julian Barnes.

Cartea poarta si insemnele blogului meu ceea ce, pentru un fan de Barnes cum sunt eu, e un foarte mare compliment. Multumesc Editurii Nemira ca mi-a facut o asa mare bucurie.

De citit – “Potoleste-te, o sa cazi! – Cand copiii reusesc in ciuda parintilor”

carti simpa

7 years ago

De citit – “Potoleste-te, o sa cazi! – Cand copiii reusesc in ciuda parintilor”

Am citit in acest week end o carte care stiam ca o sa ma puna pe ganduri si ca o sa declanseze dezbateri aprinse in jurul meu. “Potoleste-te, o sa cazi! – cand copiii reusesc in ciuda parintilor”, de Gisele Harrus Revidi (editura Trei, colectia Psihologie practica pentru parinti)

E o carte pe care o recomand tuturor celor care s-au apucat sa scrie despre parenting, gandindu-se ca daca au copil acasa sigur au invatat cum e cu treaba asta. O recomand oricarui parinte care vrea sa inteleaga ceva in plus din mecanismele emotionale si sociale cu care pleaca in viata copiii lor.

Dar vreau sa spun si ca e o carte pentru adultii care s-au simtit macar o data ca s-au nascut in afara familiei lor, nu in sensul ca au fost adoptati, ci ca mediul in care au crescut nu-i reprezinta. Doamna care scrie cartea a fost pe drumul acesta cand parintii i-au pus bete in roate pentru ca voia sa urmeze in viata o alta cale profesionala care li se parea parintilor ca se indeparteaza de la valorile familiei lor.

Ma rog, Gisele vorbeste si despre familiile care nu au de unde sa puna valori pe copiii lor, care sunt prea simple si prea sarace ca sa stie multe si sa nu vina in raport cu copilul lor cu o serie de frustrari.

Am ales mai jos cateva fragmente din carte care ar putea sa va puna putin pe ganduri…

Insusi conceptul de “progres” este un comar pentru psihanalisti, pacientii nu au decat o singura perpectiva, sa progreseze, iar sensul acestui concept mi-e tot mai neclar- a progresa a ajuns sa insemne, la fel ca in serialele de televiziune, ca trebuie sa se intample tot timpul ceva!

Angoasa culpabilitatea sentimentala de vina ii napadeste, asa ca sa fii activ este singura modalitate de autogestionare: din aceasta categorie fac parte si copiii carora parintii le-au impus activitati multiple, nelasandu-le pic de timp liber, caci acesta este considerat timp pierdut: acestor copii nu le ramane decat sa devina niste adulti hiperactivi sau, dimpotriva, sa gaseasca un pretext oarecare ca sa procastrineze.

Ne iubim in functie de cat am fost iubiti, de atentia care ni s-a acorda. Sa fii frumos in ochii celorlalti inseamna sa intelegi intuitiv ca e posibil sa fii obiectul dorintei cuiva, iar consecinta negativa, dar valorizanta este sa poti sa fii sursa invidiei cuiva.

In multe medii si din diverse motive, dependenta de munca (workaholismul) este frecventa in zilele noastre. Orice s–ar spune, aceasta este o forma de adictie, precum alcoolismul, caci, atunci cand un astfel de dependent nu poate da curs workaholismului sau, el sufera, e nelinistit, nu are chef de viata, caci aceasta hiperactivitate a devenit esenta trailului sau. Ce este acest amestec de pasiune de a munci si de culpabilitate invaziva? Are legatura cu mediul de origine care a fost prea exigent sau, din contra, prea neglijent? Persoanele care au reusit, de pilda acolo unde parintii lor au esuat: acesta este cazul multor artisti…

Unul dintre primii dusmani de invins este rusinea de sine, cea care ne determina sa dam inapoi si sa ne ignoram resemnati sansele…

Cum ne putem imagina ca niste persoane care, probabil, au detestat scoala isi vor incuraja copiii sa invete? Materiile de studiu vor fi luate in ras, bagatelizate – folosind intotdeauna acelasi argument: “nu ne ajuta la nimic”.

(nota mea, asta in contextul in care in Romania sunt din ce in ce mai multi oameni fara carte, saraci, care sunt incurajati cu diferite bonusuri in mancare, haine sau amenintati cu oprirea alocatiei sa-si trimita copiii la scoala pentru a reduce abandonul scolar… privit din aceasta perspectiva, e usor de realizat ca vom avea nevoie de multe generatii sa ne recuperam, sa avem respect pentru scoala in intregul nostru ca natiune)

(foto) O librarie din Franta isi face cititorii parte copertile cartilor –

carti simpa

7 years ago

(foto) O librarie din Franta isi face cititorii parte copertile cartilor –

In epoca in care se vand tot mai putine carti printate, iar librariile trebuie sa vanda si alte accesorii ca sa poata iesi bine la capitolul business, in Franta exista o librarie independenta care e extrem de creativa si a gast cai foarte simpatice sa-si creeze comunitati in online pentru a le aduce apoi in librarie.

Libraria se numeste Mollat si are un site foarte simpatic si interactiv pe care-l gasiti aici, dar a devenit celebra in toata lumea pentru un proiect pe care-l face pe instagram in care cititori sunt integrati – cu chipul sau corpul – in coperti de carte.

Mi se pare super simpatic proiectul, dar nu ma prind daca au angajat un om special pentru asta pentru ca le iese foarte bine si cred ca e cineva care ste multa geometrie si are o cultura vizuala foarte buna ca sa poata face asa ceva live in librarie.

iata cateva dintre copertile dn proiect.

#deslibrairesàvotreservice avec Xinran, Baguettes chinoises, @editionspicquier merci à @ma.xiao.ke @ascetisme et @antoine_gistau pour leur collaboration à ce #bookfacemollat improvisé #livre #book #buch #libro #livro #bok #kitap #книга #本 #책 #書 #librairie #bookshop #librairiemollat #mollat #bordeaux #igersgironde #ספר #sleeveface #bookface

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Mar 4, 2018 at 10:24 PST

#deslibrairesàvotreservice avec Mademoiselle Christina, Mircea Eliade, éd. Le @livredepoche #livre #book #buch #libro #livro #bok #kitap #книга #本 #책 #書 #librairie #bookshop #librairiemollat #mollat #bordeaux #igersgironde #ספר #bookface #bookfacemollat

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Feb 25, 2018 at 10:20 PST

#deslibrairesàvotreservice avec L'Organisation, tome 1 : Piégée, Lindsey T. éd. BMR @editionsbmr #livre #book #buch #libro #livro #bok #kitap #книга #本 #책 #書 #librairie #bookshop #librairiemollat #mollat #bordeaux #igersgironde #ספר #bookface #bookfacemollat

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Feb 18, 2018 at 11:14 PST

Vous vous êtes rencontrés dans notre librairie ? Partagez votre belle histoire et envoyez-nous votre témoignage ! (en MP) #mollatlove #librairie #mollat #librairiemollat #bookfacemollat @editions1018

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Feb 13, 2018 at 2:29 PST

#deslibrairesàvotreservice #bookface avec Les Héritiers, tome 1 : La Princesse de papier, Erin Watt, éd. Hugo Roman @author.erinwatt #erinwatt @hugonewromance #livre #book #buch #libro #livro #bok #kitap #книга #本 #책 #書 #librairie #bookshop #librairiemollat #mollat #bordeaux #igersgironde #ספר #bookfacemollat

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Feb 11, 2018 at 11:45 PST

#deslibrairesàvotreservice avec La Fourmi rouge, Emilie Chazerand, éd. Sarbacane @editionssarbacane #emiliechazerand #bookface #livre #book #buch #libro #livro #bok #kitap #книга #本 #책 #書 #librairie #bookshop #librairiemollat #mollat #bordeaux #igersgironde #ספר #bookfacemollat

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Feb 4, 2018 at 10:09 PST

#deslibrairesàvotreservice avec Antonio Garrido, La Scribe, éd. @livredepoche #livre #book #buch #libro #livro #bok #kitap #книга #本 #책 #書 #librairie #bookshop #librairiemollat #mollat #bordeaux #igersgironde #ספר #lelivredepoche #bookface

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Ian 21, 2018 at 9:57 PST

#bookface #deslibrairesàvotreservice avec Geisha, Arthur Golden, éd, @livredepoche #livre #book #buch #libro #livro #bok #kitap #книга #本 #책 #書 #librairie #bookshop #librairiemollat #mollat #bordeaux #igersgironde #ספר

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Ian 7, 2018 at 10:41 PST

#bookface #deslibrairesàvotreservice avec Barracuda, Christos Tsiolkas, @editions1018 #livre #book #buch #libro #livro #bok #kitap #книга #本 #책 #書 #librairie #bookshop #librairiemollat #mollat #bordeaux #igersgironde #ספר #sleeveface

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Nov 12, 2017 at 10:10 PST

Anthologie n°8 été 2017 #bookface #deslibrairesàvotreservice #sleeveface #livre #book #buch #libro #livro #bok #книга #本 #책 #kitap #librairie #کتاب #bookshop #librairiemollat #mollat #bordeaux #igersgironde #الكتاب #書 #ספר

O postare distribuită de librairie mollat (@librairie_mollat) pe Aug 27, 2017 at 11:29 PDT

8 carti de daruit femeilor de 8 martie, pe tipologii de persoane

carti simpa

7 years ago

8 carti de daruit femeilor de 8 martie, pe tipologii de persoane

Stiu ca ne luati parfumuri, flori si martisoare, sunt foarte frumoase, ne bucuram tare, dar pentru ele uneori aveti nevoie de documentare –se intampla sa nu stiti ce parfum ne place…si e un buget mai generos.

Dar versiunea cea mai simpla – dincolo de flori – ar putea fi o carte simpatica prin care ati putea calatori prin alte lumi.

O carte cu mesaj.

Am ales cateva pentru voi, poate va inspira

Daca mama care primeste darul e grijulie, e genul emotional si empatic am doua sugestii – Juniper (KELLEY BENHAM FRENCH, THOMAS FRENCH) sau Scanteia (KRISTINE BARNETT). Prima despre o fetita nascuta prematur, a doua despre o mama care a gasit calea sa vorbeasca cu fiul ei autist.

Daca mama e nostalgica si genul cochet, atunci i-ar placea sa citeasca Duduia – scrisorile din exil ale Elenei Lupescu – o lectie de istorie spusa cu gratie si o lectie despre cum poti sa vorbesti depre defectele altora intr-o forma foarte foarte diplomatica.

Daca avem o mama tanara, emotionata ca traieste si descopera bucuria unei noi vieti care creste langa ea, dar si dragostea profund neconditionata atunci propun sa alegeti o carte pe care nu are timp sa o citeasca acum, dar care o sa o bucure in cateva luni dupa ce va fi dormit si ea suficient: O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda (Ioana Chicet Macoveiciuc)

Daca daruiti o carte unei femei fara prea multe obligatii dar care e obisnuita sa judece lumea in alb si negru, fara nuante de gri, i-ati putea darui Parfumul (Patrick Suskind), o poveste despre un criminal in serie pe care il veti indragi si care v ava face sa va ganditi ca sunt multe nuante de gri in fiecare actiune a oamenilor. In plus e o capodopera de scriere, veti citi si veti simti diferte arome in nari.

Daca luam in calcul o carte pentru o femeie analitica, cerebrala, care doreste sa controleze cat mai mult din ce i se intampla atunci alegeti Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” (Haruki Murakami)

Daca aveti in familie sau printre cei apropiati, o femeie care-si cultiva misterul, e eleganta, rafinata – genul de femeie cu care vor sa semene toate celelalte neamuri desi o barfesc adesea -, daruiti-i Noveccento (Alessandro Baricco)

Daca vorbim despre o tanara romantica, gata oricand sa-si puna flori in par si sa se gandeasca la printi pe cai albi, atunci daruiti-I Lebedele de pe Fitfth Avenue (Melanie Benjamin)

Daca vorbim despre o adolescenta visatoare, introverta, care vi se pare ca nu stiti de unde sa “o mai luati” ca sa vorbiti ca alta data cu ea, daruiti-I Da mai departe (Catherine Ryan Hyde).

Daca vreti sa vedeti o multime de alte carti, asezate pe categorii, puteti face o vizita la eMAG aici si gasiti inclusiv oferte speciale pentru aceste zile. Credeti-ma, o carte e un dar care nu se demodeaza niciodata.

(de deschis ochii la manipulari si nu numai) Reguli de aministrare a marilor crize in politica, business sau viata – scrise de un expert de la Casa Alba si cum se aplica ele in lumea mioritica.

carti simpa

7 years ago

(de deschis ochii la manipulari si nu numai) Reguli de aministrare a marilor crize in politica, business sau viata – scrise de un expert de la Casa Alba si cum se aplica ele in lumea mioritica.

Pentru toti cei care lucreaza in comunicare, care fac PR, pentru cei are vor sa inteleaga scena politica, pentru cei care vor sa se implice in politica (sau lucreaza deja in acest domeniu), as vrea sa va recomand o carte scrisa de expertul in administrarea situatiilor de criza la Casa Alba in administratia Clinton. Crisis Tales: Five Rules for Coping with Crises in Business, Politics, and Life – Lanny J Davis.

E o carte care o sa va dea mult context pentru cum se plimba informatiile in aceasta epoca si o sa va ajute sa mai cerneti putin neghina de ce e bun in ceea ce se comunica in Romania despre politica acestor zile.

Pentru cei care nu vor ajunge sa citeasca aceasta carte, las mai jos regulile de rezolvare a unei crize, asa cum le vede Lanny J Davis care a lucrat la administrarea si diminuarea unora dintre cele mai mari scandaluri din America- cazul Monica Lewinski si cazul Martha Stewart sunt doar doua dintre cele mai celebre.

Mai jos sunt si exemple despre executiile tehnice, solutiile de comunicare. Unele sunt din carte, altul – cazul Harvey Weinstein (da, domnul Davis a facut strategia cu care incepe acum sa se recupereze cel mai mare violator de la Hollywood – am incercat sa explic putin pentru ca fiind atat de nou nu se afla in nicio carte (cartea e scrisa in 2014), dar si trimiteri la situatii din Romania in care au fost aplicate regulile lui Lanny J Davis.

Iata regulile de administrare a unei crize, asa cum le vede Lanny J Davis.

Regula nr 1: Pune toate faptele pe tava in fata opiniei publice.

Ma rog, pune-le intr-un context care sa-ti aduca favorabilitate, as adauga eu pentru ca de fiecare data in crizele pe care le-a administrat ce a facut Lanny in aceasta etapa a fost sa tina macar pe neutru informatiile, daca nu se le dea un context pozitiv.

S-a ajutat de jurnalisti care erau favorabili subiectului, fara sa-i influenteze, dar i-a ales pe ei drept cei carora le-a dat acces maxim la informatii ca sa-si scrie materialele.

Regula nr 2: Pune faptele intr-un mesaj simplu – din maximum 2 propozitii

THE CORE MESSAGE—FINDING THE SOUND BITE

Unul dintre exemplele pe care le da Lenny Davis este o criza de la Royal Caribbean, companie care face croaziere si care s-a aflat in situatia in care unul dintre pasagerii sai a disparut cu totul in timpul unei croaziere. Disparutul (s-a banuit ca bause si a cazut peste bord, dra era posibila si o crima) se afla in luna de miere cu o domnisoara tanara si frumoasa. Amandoi bogati, nu celebri, dar suficient de bogati ca sa fie super interesant subiectul pentru presa. In cateva zile, stirea s-a rostogolit si compania care organiza croaziera a fost zdrobita in presa. Atunci a aparut echipa lui Lanny, formata din avocati si oameni de PR.

Dupa ce au analizat faptele si-au dat seama ca informatiile care fac diferenta sunt in detalii, iar ele sunt atat de multe incat nu pot intra intr-o nota informativa pentru presa. Asa ca au trimis 3 avocati specializati in anchete e vas, au intervievat toti oamenii implicati si au pus pe un site special cronologia intamplarilor asa cum si le amintea fiecare.

Apoi au ajuns la … ce vorbeste cel care va transmite mesajele companiei. The core message – acele cateva cuvinte pe care le vor repeta la nesfarsit in toate articolele, in toate aparitiile, mesajul care sa shimbe perceptia publica asupra companiei.

Dupa dezbateri au ajuns la We’re a cruise ship—not CSI. Si iata cum descrie Lanny Davis brainstormingul care a generat acest core message.

The cruise ship had been accused falsely of a lot of bad things, but the worst was that it had been involved in a cover-up—by actions such as hosing down the blood on the canopy, or allowing housekeepers and its own security people to search the room before law enforcement officials had access to it. That charge was false and unfair. We needed to sum up the response in a few simple words or sentences.

Our first thought was a simple sentence: Royal Caribbean did its best under difficult circumstances. But “we did our best” wasn’t exactly a bell-ringer of a message. Then we sorted out all the criticisms, especially the one about treating Mrs. Smith insensitively, which we knew was false, and we came up with the notion that “Royal Caribbean cares. . . . ”

But that, too, didn’t exactly connect with the specific situation at hand and was pretty trite. Finally, someone—I recall it was one of the attorneys in charge of the litigation—complained that the nightly cable critics who criticized the captain for his decision to wash off the blood from the lifeboat canopy were watching too many TV police-detective programs. After all, “We’re a cruise ship,” she said.

“Wait a minute,” I immediately jumped in. “That’s it. ‘We’re a cruise ship—not the FBI.’ ” “No,” someone else said, “let’s stick in the name from the TV series—‘We’re a cruise ship—not CSI.’ ” I knew we almost had it. I suggested, “Let’s add a second sentence: ‘We did our best.’ ” “Best at what?” someone asked. “Cooperating with police authorities,” I answered. We were close.

“We’re a cruise ship—not CSI. We did our best. We cooperated with police authorities.” Almost there. “Doing your best” showed there were limitations we couldn’t do anything about—a cruise ship in a foreign port, with no direct evidence of what exactly happened to George Smith. The phrase also contradicted the accusation of negligence, which we knew the attorneys for Mr. Smith’s parents and for Jennifer Smith were alleging as a basis for a possible “wrongful death” suit seeking damages from Royal Caribbean. We also needed to convey that from the beginning the cruise ship cooperated with law enforcement authorities—I liked the phrase “law enforcement” better than “police.” And that cooperation was “continuing,” since we knew there was a continuing criminal investigation by the Connecticut U.S. attorney and the FBI. Okay, I said, I think we’re there.

“We’re a cruise ship—not CSI. “We did our best under the circumstances. We immediately cooperated with all law enforcement authorities, and continue to do so.” Done. We all liked it. And that became the core message—to be repeated over and over again: on the record.

And that became the core message—to be repeated over and over again: on the record. This message was the truth in the fewest words possible, based on the provable facts: It stated that Royal Caribbean acted responsibly, did its best under difficult circumstances, with one good punch line that we believed would be the linchpin message: “We’re a cruise ship—not CSI.

LESSONS LEARNED: FACTS + MESSAGE SIMPLICITY + HUMAN DIMENSION = SUCCESS

Regula nr 3: Anticipeaza cum va merge povestea mai departe

Lanny vorbeste despre cum trebuie sa stii “ce picioare va avea intamplarea” si despre cum trebuie sa-ti urmaresti obiectivele pe termen lung.

Am sa dau un exemplu care nu e in cartea lui pentru ca e foarte actual, dar e relevant tocmai pentru ca e foarte actual. Harvey Weinstein, domnul predator care prin avalansa de agresiuni sexuale asupra actritelor de la Hollywood a generat mari proteste si le-a unit pe femei in miscarile sociale #metoo si #Whatsup.

Lenny Davis a facut parte din echipa care i-a facut strategia de comunicare acum pentru debutul perioadei de recuperare a imaginii.

(in urmatoarele luni, acum cand furia a mai scazut si victimele s-au orientat catre ceva pozitiv – miscarile de suport -, va incepe campania de recuperare a imaginii lui Weinstein cu scopul de a primi o condamnare cat mai mica. Amintiti-va de cazul OJ SIMPSON si cum l-au scos nevinovat desi isi omorase nevasta si pe amantul acesteia)

Ce face echipa de PR war a lui Weinstein acum?

E in faza in care “pune toate informatiile pe masa”- aparent, desigur. In fapt, il ajuta sa distruga dintre probele acuzarii.

E un articol in Vanity Fair care a aparut zilele acestea (aceeasi publicatie a fost folosita de Lanny Davis in scandalul Martha Stewart, dar si pentru criza descrisa mai sus cu Royal Caribbean) in care reporterului i s-a dat acces sa vorbeasca cu cat mai multi dintre oamenii din echipa lui Weinstein.

Cititi-l acum si apoi intorceti-va la ce scriu mai jos pentru ca urmeaza un spoiler! Il gasiti aici.

In articol se rezolva patru lucruri.

Se aseaza core message – “I didn’t do anything wrong. I mean, I might have done some things that are immoral. But I didn’t do anything that was illegal” e citat Weinstein cu aceasta replica.

Apoi sunt curatati membrii echipei – ei nu au stiut nimic- si, cel mai simpatic, e rezolvata una dintre dovezi. O lista cu femei sortate pe orasele in care locuiesc. O sursa interna precizeaza ca e o lista pe care o foloseau pentru petrecerile de lansari locale ale filmelor companiei.

Lista se afla insa intre probele acuzarii pentru ca erau acolo femeile target pentru Weinstein.

Dar ceea ce face cel mai important textul din Vanity Fair pentru Weinstein este sa lase in mintea publicului ideea ca i-a fost aranjata toata aceasta nenorocire, ca i-a planuit-o cineva, ca indirect el e o victima.

Unde vor ajunge cu “spalatul” e un drum lung care se va intinde pe multi ani.

Regula nr 4: Lupta pentru adevar folosind legea, media si politica

Lanny povesteste in carte despre echipele mari care lucreaza pentru aceste crize. Intotdeauna sunt avocati multi, unii dintre ei si cu studii in comunicare, dar si experti politici care sa-i ajute la strategiile ca jocul pe table de sah.

Regula nr 5: Nu te reprezenta singur niciodata intr-o criza.

Ultimul capitol al cartii e cu un scandal in care a fost implicat chiar marele strategy – Lanny Davis, omul care stie cum sa manipuleze atentia publica, cum sa-si contruiasca mesajele cele mai puternice si care a rezolvat mari crize politice si de stat – Cazul Monica Lewnski e amplu dezvoltat in carte in prima sa carte Truth To Tell: Tell It Early, Tell It All, Tell It Yourself: Notes from My White House Education pe care o gasiti aici. – a crezut ca poate sa-si rezolve singur disputa cu un trust media care ii reinterpreta declaratiile pentru a-l distruge profesional.

S-a afundat in greseli si pana nu a ajuns sa angajeze o firma – dintre prietenii lui – nu s-a putut obiectiza, nu a putut juca dupa regulile corecte ca sa-i poata strange cu usa si sa-si rezolve problemele de imagine. Bine, si cartile pe care le-a scris apoi sunt parte din recuperarea imaginii:)

***

Acum uitandu-ne putin in curtea noastra, am sa va reamintesc de cazul cu micii de la Kaufland. A aparut un domn care avea un filmulet in care arata cum o doamna nu—i vindea mici pentru ca nu i se adresa in ungureste.

O inflamare generala in online.

Ce-a facut echipa care s-a ocupat de rezolvarea crizei de comunicare de la Kaufland in prima faza? (habar nu am cine e, dar bravo lor pentru tot ce au facut)

A pus toate faptele pe tava. A scos de pe camerele de supraveghere imagini cu domnul in cauza care s-a dus la standul de mici de cateva ori in dimineata respectiva, mereu inainte de deschiderea magazinului, a agasat-o pe femeia care isi pregatea gratarul si tot ce avea pe masa pentru a incepe vanzarea.

Si a comunicat ca domnul respectiv a facut asta in afara orelor de vanzare, ca femeia nu putea vinde atunci pentru ca nu era inca program, lasand publicul sa traga singur concluziile.

In faza 2 (ca regula nr 3 de la Lanny Davis) a scos in spatiu public alte situatii in care respectivul domn incerca sa instige diversi prestatori de servicii publice de origine maghiara pentru a arata ca nu-l ajuta din cauza faptului ca e roman.

In cele din urma autorul filmului si-a scos productia de pe internet.

(bine, peste cateva saptamani s-a trezit Mihai Gadea sa mai foloseasca o ramasita din acele imagini ca sa minta si sa se intoarca din nou la un posibil scandal in secuime, cand avea nevoie sa distraga atentia populatiei de la faptul ca domnul Dragnea tocmai ce mai avea un dosar de coruptie – frauda instrumentat de un important for european).

Am sa revin zilele viitoare cu alte aplicatii ale regulilor lui Lanny Davis, cum par ele a fi fost folosite de politicienii romani aflati in deranj cu legea. Si au fost folosite, pentru ca – de exemplu – domnul Dragnea are o echipa de comunicare din Israel care apare in multe cazuri controversate din lume.

Mai las o data link-ul la cartea lui Lanny J Davis – Crisis Tales poate vreti sa o cititi.

Biblioteca Qreator, un loc cosy unde gasesti carti noi despre design si moda

culturale

7 years ago

Biblioteca Qreator, un loc cosy unde gasesti carti noi despre design si moda

Statisticile arata ca vizitam tot mai rar o biblioteca. Poate ca e pentru ca citim (mai) putin, poate pentru ca incepe sa se digitalizeze totul si avem acces la biblioteci din fata calculatorului, oriunde ne-am afla.

Eu n-am mai fost la biblioteca nationala (unde in studentie imi petreceream ceva timp) decat ca sa vorbesc/asist la vreo conferinta. Am fost acum cativa ani, pe cand ma documentam pentru un interviu, la o biblioteca de sector pentru ca imi trebuia o anume carte care nu se ma gasea in librarii.

Dar citesc in Carturesti, sus in cafeneaua de la Carusel, sau in mansarda din Verona.

Mai nou am descoperit o bliblioteca axata pe film, design si moda unde mi-am petrecut cateva ore bune in decembrie si pe care vi-o recomand cu caldura.

Stiti momentele acelea in care vreti sa stati la caldura, cu un latte sau un ceai bun alaturi si sa cititi o carte intr-un fotoliu super confortabil? Daca mai adaugati la dorinta voastra carti care costa sute de euro si pe care le-ati avea acasa cu un efort financiar foarte mare, stiu eu locul unde puteti merge.

Biblioteca Qreator din Aviatorilor 8A. Casa magic renovata in ultimii ani (nu chiar magic, ci cu mult efort financiar si cu o atentie deosebita pentru designul initial) si data in folosinta la inceputul lui septembrie ca un centru cultural cu studio foto, studio de dans, alt studio de inregistrari. (am mai scris despre casa aici)

Una dintre Sali e dedicata aceste biblioteci axata pe arte vizuale – cea mai noua carte despre DaVinci, istoriile marilor branduri de moda, istoria in brief vizual a evolutiei designului si arhitecturii in ultimii 20 de ani.

Daca sunteti studenti la ceva legat de artele vizuale si cautati sa va informati cu ce e cel mai nou in aria voastra de interes aceasta biblioteca este un loc foarte potrivit pentru voi.

Sunt si cele mai noi reviste din domeniu, updatate lunar – de la Time, Monocle, Vogue, Vanity Fair etc

Cum ziceam am petrecut in decembrie cateva ore relaxandu-ma in acea biblioteca si am facut si cateva fotografii ca sa va arat ce carti se afla pe rafturi.

Cateva info utile pentru acces:

Biblioteca e la etajul 2 in camera de relaxare si poate fi accesibila oricui peste 18 ani. (nu pentru ca ar avea carti interzise copiilor, ci pentru ca intreaga cladire este un proiect IQOS si legilatia in vigoare e respectata cu strictete)

Nu e nevoie sa va faceti programare – din 3 ianuarie (cand e deschide dupa vacanta) in fiecare zi de la ora 10 puteti merge linistiti.

Nu puteti lua cartile acasa. Nu se fac fise de cititori. E un loc unde stai si citesti.

La parter e un bar de unde poti comanda cafea, sucuri naturale si chiar sandwichuri. Pe care le poti lua cu tine in biblioteca, desigur:)

Nu te obliga nimeni sa cumperi produse IQOS, nici nu te deranjeaza cei care sunt in magazinul de jos. Casa e un proiect IQOS dedicat artelor, dar vizita ta nu e conditionata de faptul ca fumezi sau nu.

Nu iti trebuie nicio aprobare speciala ca sa intri. Nicio tinuta speciala (desi locul e foarte impunator si are un design spectaculos). Singura regula valabila e a bunului simt – sa pastrezi linistea si sa nu-i incurci pe ceilalti care se afla in alte studiouri.

Incearca anul viitor o ora de relaxare in biblioteca Qreator si o sa-ti incarci bateriile. Asa arata camera de relaxare unde este biblioteca.

Un articol inspirat de Qreator by IQOS.

carti simpa

7 years ago

Ce citesc in aceasta vacanta

Mai am 3 zile de munca si apoi ma asteapta 2 saptamani de vacanta, departe de lumea dezlantuita, departe de telefoane si sper destul de departe de calculator.

mi-am cumparat deja cateva carti pentru aceasta vacanta, am si niste filme pe lista (vine Black Mirror sezonul 4 la sfarsitul lui decembrie).

Iata o parte din cartile pe care le am pe lista in aceasta vacanta.

The Vanity Fair diaries – Tina Brown

Robbie Williams – Reveal

Avedon, Someting personal

Truth to Tell – notes from my White House education – Lanny J Davis

Oare o sa zboare? – Pat Flynn

Rose –Marius Constantinescu

Astea sunt la obligatorii sa le termin pana pe 7 ianuarie, dar….. daca ma organizez corect:), adica stau mult infasurata in paturi calduroase cu vin fiert alaturi si ceva prajiturele, poate mai citesc vreo doua ramase restante de saptamanile trecute.

Poate va inspira vreuna dintre alegerile mele de vacanta,

Va doresc lectura placuta.

(ca sa inlaturam mitul cititului mai rapid decat altii, citesc in 3 ore si jumatate-4 o carte de 250-300 de pagini, si e un ritm absolut obisnuit , m-am prins dintr-o conversatie cu un editor de la Humanitas cand imi spunea ca imi trimite o carte aflata in lucru ca sa vorbesc la o lansare si-am intrebat cate pagini are ca sa stiu cum ma organizez, iar dansa mi-a raspuns si minutajul in care as fi citit-o 🙂 )

“Carti cristalizate” – un omagiu adus cartilor in era digitalizata

diverse

7 years ago

“Carti cristalizate” – un omagiu adus cartilor in era digitalizata

text de Eliza Manolescu

O tanara din San Francisco s-a gandit sa aduca un omagiu simpatic cartilor, intr-o perioada in care cumparam din ce in ce mai putine carti tiparite si preferam sa citim totul online. Cu siguranta ai urmarit proiectul #OcartePeZi si te-a inspirat pentru viitoarea lectura. Daca nu, poti sa accesezi contul Cristinei de Instagram si sa alegi cartile potrivite dintre zecile de titluri prezentate.

Creatiile artistei Alexis Arnold par sa vina direct dintr-o epoca geologica neidentificata. Nascuta la Los Angeles si locuind in prezent in San Francisco, Alexis a fost inspirata de conceptul de vulnerabilitate a cartilor tiparite pentru a face lucrari evocatoare impregnate cu timpul, sarbatorind nostalgia.

Artista scufunda cartile intr-o solutie de borax care adauga cristale si face cartile sa devina necitibile, transformandu-le in obiecte pur estetice, parca inghetate in timp ce erau inca “vii”. Astfel, cartile raman cu paginile indoite si cuvintele scrise valoroase, pastrate pentru totdeauna in propriile lor forme.

Seria “Carti cristalizate” a artistei este de fapt un omagiu nu pentru povestirile spuse pe paginile cartilor, ci pentru istoria universala a cartilor si pentru magia unui timp care, mai devreme sau mai tarziu, se va pierde in digitalizare.

Salvandu-le de la distrugere, Arnold transforma volumele in sculpturi sclipitoare care nu se mai bazeaza pe valoarea autorilor lor, ci pe creativitatea persoanei care le-a facut nemuritoare.

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Tag : carti

Ce carti am citit/ascultat in 2020 (cartile in limba engleza) –

Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Partea 1 cu cartile netraduse la noi dar citite via kindle o puteti gasi aici, partea 2 cu audiobook-urile pe care le-am parcurs in acest an este aici.

Carti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

Carti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

5 carti simpatice si relaxante, dar din care inveti ceva, de citit in vacanta –

(decitit) Elisabeth Gilbert – Orasul fetelor– ce (nu) mi-a placut –

De citit: Natiunea Spam – despre afacerile uriase din criminalitatea informatica, o carte si pentru fanii serialului Mr Robot –

Cine e romanca datorita careia surorile Williams au ajuns sa faca tenis :) –

Carti despre barbati adevarati si ”barbatie” pe care ar trebui sa le citeasca domnul dragnea…

#decitit – De la FEAR – Trump in the White House, cartea lui Bob Woodward, la Cartea presedintilor – Vladimir Tismaneanu –

*

#decitit Yasunari Kawabata – Povestiri de tinut in palma, o carte cu povestiri de premiul Nobel, dar de lungimea unui status in social media

Seful FBI, mafiotii si domnul dragnea – sau ce intelegi dupa ce citesti cartea lui James Comey – A Higher Loyalty: Truth, Lies and Lidership. –

de citit: Julian Barnes – Singura poveste –

De citit – “Potoleste-te, o sa cazi! – Cand copiii reusesc in ciuda parintilor”

(foto) O librarie din Franta isi face cititorii parte copertile cartilor –

8 carti de daruit femeilor de 8 martie, pe tipologii de persoane

(de deschis ochii la manipulari si nu numai) Reguli de aministrare a marilor crize in politica, business sau viata – scrise de un expert de la Casa Alba si cum se aplica ele in lumea mioritica.

Regula nr 1: Pune toate faptele pe tava in fata opiniei publice.

Regula nr 2: Pune faptele intr-un mesaj simplu – din maximum 2 propozitii

Regula nr 3: Anticipeaza cum va merge povestea mai departe

Cititi-l acum si apoi intorceti-va la ce scriu mai jos pentru ca urmeaza un spoiler! Il gasiti aici.

In articol se rezolva patru lucruri.

Regula nr 4: Lupta pentru adevar folosind legea, media si politica

Regula nr 5: Nu te reprezenta singur niciodata intr-o criza.

Biblioteca Qreator, un loc cosy unde gasesti carti noi despre design si moda

Ce citesc in aceasta vacanta

“Carti cristalizate” – un omagiu adus cartilor in era digitalizata

Aboneaza-te la newsletter