Tag : carti simpa

cover 5 carti de vacanta5 carti simpatice si relaxante, dar din care inveti ceva, de citit in vacanta –
carti simpa
6 years ago

5 carti simpatice si relaxante, dar din care inveti ceva, de citit in vacanta –

Sunt dintre cei care cred vacanta trebuie sa fie pentru relaxare nu pentru carti complicate. Sa fie pentru a te curata de relele de peste an si a te imbogati, a te motiva, a te centra pe propria energie ca sa poti sa ai puterea sa o iei de la capat cand te intorci la munca.

Personal folosesc vacanta de iarna, care pentru mine a fost mai lunga in ultimii ani, ca sa fac acest ritual de curatare si motivare. Asta pentru ca oricum in restul anului citesc o carte pe saptamana si le citesc pe cele grele, nu de relaxare.

Acest text e cu lecturi pe care vi le recomand in vacanta de vara, nu neaparat noutati.

Am sa fac o postare separat cu noutatile din categoria “grea” pe care le-am parcurs in ultima vreme (unele chiar nelansate la noi).

orasul-fetelor-8829-4

  1. Orasul fetelor, cartea lui Elizabeth Gilbert

Relaxanta, amuzanta, pe alocuri cu pilde usoare si cu ceva lectii despre teatru si lumea glamouroasa din anii 40.

Am mai scris despre ea aici – cand, dupa ce am citit-o, am avut o problema cu structura cartii – dar asta e ultima dvs preocupare la o carte:) E o carte de vacanta pe care o cititi usor si care va lasa sentimente placute.

 

matusi fabuloase

2. Matusile fabuloase si alte istorisiri bucureste – Silvia Colfescu.

O carte delicioasa prin limbajul elegant, rafinat dar pe alocuri ironic. O carte care prin povestiri scurte prezinta femei exceptionale prin educatia lor, prin felul in care au ales sa-si traiasca viata chiar si atunci cand au fost puse in fata multor greutati. Puscaria in vremea comunismului, pentru origine nesanatoasa, e doar una dintre greutati. Nu e o carte trista, deloc. E o carte despre cum sa vezi frumosul si sa te adaptezi cu rafinament si eleganta si pentru a vopsi calorifere, dar si pentru cele mai mari saloane vieneze.

iubirile lui hemingway

  1. Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi.

Despre trairile unui barbat caruia i-a placut viata, dar a vazut-o in multe nuante inchise de gri. Descriu o singura secventa. Hemingway ajunge intr-un club de jazz unde e si Josephine Baker, ea vine la el acoperita doar de o blana, in rest complet goala, si-l roaga sa plece impreuna. La iesire, un englez il ia la bataie pentru ca o voia el pe Josephine. Hemingway si dra Baker isi petrec seara intr-o bucatarie cu o sampanie de la un admirator al domnisoarei, el povestindu-i cum e prins intre doua femei – nevasta si o iubita (niciuna dintre ele nefiind dra Baker)

madame picasso

  1. Madame Picasso, cartea care urmeaza viata Evei Gouel, scrisa de Anne Girard. O excursie fermecatoare in lumea artistica franceza a inceputului de secol XX.

Eva era costumiera la Moulin Rouge, are o poveste tumultuoasa cu Picasso, ajunge in saloanele tuturor marilor scriitori si pictori ai vremii. Iubirea lor e pusa la incercare cand descopera ca are cancer si trebuie sa-i fie extirpati sanii. Pentru Picasso, boala era ceva de nesuportat. E o carte care fictionalizeaza realitatea, iubirea celor doi a existat, autoarea care e istoric si psiholog a cunoscut unul dintre ultimii prieteni in viata a lui Picasso. Dar dincolo de fictiune, cartea va da un context bun al vremurilor culturale in care a trait Picasso.

david-foenkinos---misterul-henri-pick_c1

  1. Misterul Henri Pick – de David Foekinos, o carte politista scrisa cu super umor si rafinament despre lumea cartilor, a editorilor de carte, despre cum se face un autor de carte vedeta, despre cum functioneaza televiziunile culturale. Totul cum spuneam, sub rama unei povesti politiste – o editoare cauta detalii despre un autor a carui carte ajunge bestseller, autor care n-a mai scris niciodata nimic si nici chiar rudele lui nu cred ca ar fi putut scrie o pagina de scrisoare intr-o forma literara.

 

0
4273
IaC – #ÎnTimpCeTuDormeai3 (1)#Decitit (interviu) Horia Ghibutiu – #InTimpCeTuDormeai, o carte scrisa mai intai pe Facebook la 5 dimineata
carti simpa
6 years ago

#Decitit (interviu) Horia Ghibutiu – #InTimpCeTuDormeai, o carte scrisa mai intai pe Facebook la 5 dimineata

Din martie pana in iunie, la ore mici din dimineata am citit zilnic cate o postare pe facebook scrisa de jurnalistul Horia Ghibutiu. Scrise sub hashtag-ul #InTimpCeTuDormeai, pe drumul lui Horia catre Rock FM unde e producatorul matinalului cu Razvan Exarhu gazda, postarile aveau ceva familiar, ceva educational si, de cele mai multe ori, generau foarte multe comentarii in care cititorii isi faceau publice o parte din amintirile la tema.

Si mai aveau ceva: chiar si cand descriau micul dejun al autorului din acea dimineata, faceau o trimitere la o parte din experienta sa de jurnalist.

Horia Ghibutiu e ziarist cum ii place lui sa spuna (nu jurnalist) din 1990 si-a trait pe pielea lui transformarile ziarelor si revistelor aparute cu mare entuziasm dupa multi ani de comunism. Stie cum a fost la Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevarul, TVmania, Viva! si FHM direct din redactie pentru ca a participat la crearea multor pagini din aceste publicatii.

Postarile aflate sub hashtagul #InTimpCeTuDormeai sunt reunite acum intr-o carte care mai contine si alte consideratii despre evolutia presei din Ro, toate intr-o formula eleganta, fara patimi, dar care ar putea fi oricand mici lectii pentru cei care vor sa produca texte – continut in scris, cum se spune acum – fie pentru print, fie pentru online.

Despre carte si nu numai, cu Horia in discutia de mai jos. (la sfarsitul dialogului, un fragment dintr-o postare ca o mini lectie)

 horia ghibutiu

Ti-e greu sa te trezesti dimineata? Intreb pentru ca hashtagul #intimpcetudormeai pare ca un repros.

Ha-ha, îmi place ideea că aș reproșa cuiva faptul că sunt matinal. Doar că nu e adevărat! Mă trezesc devreme pentru că trebuie să ajung la serviciu, acesta e principalul motiv. E drept, presupun că și ereditatea are un cuvânt de zis aici, mă trezesc destul de ușor, iar dimineața funcționez mult mai bine decât în restul zilei. În plus, am impresia că dacă am început treaba, oricare ar fi ea, devreme, am toată ziua la dispoziție, câștig timp, în loc să-l pierd. O fi o iluzie, dar nu e singura cu care mă hrănesc. În fine, de pe 10 septembrie mă trezesc din nou la 4.45 – cam la 5.25 încep să lucrez efectiv la matinalul de la Rock FM – dar am și avut două luni de pauză, am mers la birou ca un om normal, fără program fix…

Stiu ca initial scrierile de la 5 jumatate dimineata ii erau adresate sotiei tale, Carmen. Cand a venit gandul de a deveni o carte?

Mulțumesc pentru întrebare – Carmen a inspirat nu doar cartea: ea a venit cu ideea și cu hashtag-ul. M-am opus la început, dar după o noapte de zbucium, m-am executat: postările mele intrau cu prioritate în News Feed, făceau și trafic, deși nu asta urmăream predilect, ba îmi confereau și adrenalină – să termin la timp, să revăd textul etc. Ideea de a strânge postările într-o carte mi-a venit după două-trei zile. La finele cărora am înțeles că poate merită și un suport trainic micile mele neliniști matinale, pe Internet totul trăiește o scurtă clipă, cine mai are timp să revină în aplicația „Salvate”?

Te pregateai de pe o zi pe alta pentru a le scrie? 

Da, mă pregăteam, adică îmi venea o idee, o documentam un pic, practic lăsând pentru dimineață doar transcrierea ei, uneori chiar scriam seara și-mi salvam textul, urmând să decid însă efectiv în metrou dacă aveam să folosesc „ciorna” ori să scriu altceva.

Cand stiai ca vor fi o carte, ai schimbat ceva din ideile de subiecte? Ti-ai facut un plan editorial?

Plan editorial e un pic cam pretențios spus pentru pregătirea mea altminteri sumară, însă firește că atunci când am decis să strâng postările într-un volum, m-am axat pe postări având ca subiect media. Până la urmă, despre asta e vorba în cartea mea: în timp ce tu dormeai, presa s-a schimbat complet – acesta e subiectul central al cărții, nicidecum un om care merge devreme la muncă. Încotro se îndreaptă presa, însă, nu știu să zic.

Cum e lumea la 5 dimineata?

Posacă, abătută, cenușie – vreo trei anotimpuri pe an. Chiar mă amuzam în primele zile, gândindu-mă că dacă aș fi locuit în centru, să zicem că luam metroul de la Romană, poate aș fi prins și niște petrecărețe vesele. Așa însă, împărțeam vagonul de metrou cu paznici, vânzătoare, meseriași. Niciunul nu părea să dea din coadă de fericire.

Te-ai mai intoarce la a conduce ziare si/sau reviste?

Cu siguranță! Dar ar trebui să fie ceva nou, durabil, de perspectivă, fiindcă, nu-ți ascund, am avut și aventuri editoriale din care nu știam cum să evadez mai repede! Însă nu țin cu tot dinadinsul, sunt suficient de prins cu emisiunea, pe blog am un proiect care și acela consumă timp și energie, „100 de români care mă inspiră”, n-am timp nici să respir! Nu mă plâng, dimpotrivă, mă bucur: tata spunea că nu-i înțelege pe cei care se plictisesc, l-am moștenit în această privință. Nu știu ce e plictiseala și e cam târziu să învăț la o jumătate de veac de viață.

Ce simti ca e diferit la radio fata de ziar? Dincolo de forma evidenta de exprimare/ expunere a mesajului…

În primul rând, diferă postura mea: la matinalul „Morning Glory cu Răzvan Exarhu” de la Rock FM, stație care vara asta a urcat frumușel pe locul 3 în București, sunt producător, nu realizator. În rest, pregătirea informațiilor, selecția lor, documentarea, alegerea invitaților – toate, grație unei munci de echipă cu membri având viziuni convergente – e cam ceea ce făceam și înainte, când lucram efectiv în presa scrisă.

Cate povestiri sunt in carte? Ai una preferata? Sau care a fost preferata publicului dupa numarul de like-uri pe fb:)

Nu știu pe de rost numărul povestirilor, deoarece în carte se găsesc sensibil mai multe decât cele publicate (chiar și un capitol inedit, #ÎnTimpCeEramZiarist). Personal, am mai multe favorite: cea în care am scris prima știre sub forma unei piese de teatru, cu Jerrry Seinfeld în rol principal, cea în care am înglobat reportajul făcut pe urmele reale ale Solenoizilor fictivi din cartea lui Mircea Cărtărescu… Da, ca oricine, îmi număr și eu like-urile, recordul e de 718, dar în acel caz e meritul imaginii, care mă înfățișează alături de Carmen în ziua căsătoriei civile, cum să nu dai like la așa ceva?

Te-a surprins/emotionat vreunul dintre comentarii? Pentru ca povestirile tale au generat si cateva marturisiri din partea celor din comunitatea ta de fb…

Sincer, m-au emoționat toate comentariile care nu se mărgineau să-mi dea bineață, la care nu știam ce să răspund și, oricum, nu aveam timp, deoarece începusem programul de lucru! Mi-au mers direct la inimă comentariile de la ultima postare, ne despărțeam de parcă fuseserăm împreună în tabără!

Ce crezi ca-i lipseste presei de astazi pentru a genera empatie si a crea comunitati puternice – la fel cum o face facebook-ul?

Păi Facebook-l ESTE presa de azi! Cu Fake News, cu scris pe genunchi, cu ură, cu o lipsă de verificare a informațiilor, atunci când nu sunt deliberat mincinoase… Dar pe cel mai mare distribuitor gratuit de informații e loc și de presă de calitate – amintește-ți că pe 10 august s-a făcut, pe Facebook, jurnalism de referință: reportaje ca la carte, mărturii din mai multe surse, probe indubitabile, dezvăluiri, investigații.

Pe de altă parte, presa de azi are comunități puternice – vrei să ne uităm la utilizatorii tabloidelor? Problema e că, din tot ce era în presă, publicul a extras doar secțiuni colaterale de odinioară: faptul divers, pitorescul, divertismentul… A, că eu, ca jurnalist „tradigital” (am lucrat în presa tradițională până m-am dedulcit la online) sunt frustrat ține vremurile în care trăim. Uite, un colaj foto cu mine făcând mămăligă și crap la cuptor împușcă de trei ori mai multe like-uri decât un interviu exclusiv cu un scriitor, aia e…

 

IaC – #ÎnTimpCeTuDormeai3 (1) #InTimpCeTuDormeai – fragment postare din 25 iunie

(…) Brusc, îmi dau seama brusc că postările de la această rubrică intrată în ultima săptămână (mă rog, până la toamnă) au hashtag, au punchline de final, dar n-au titlu.
Nu că s-ar fi plâns cineva (până acum, am primit doar reclamații legate de lungimea textelor). Deși, cu titlurile de azi, mai bine lasă. Pentru că:
Pe Net, titlurile nu mai sunt titluri, ci nişte enunţuri gălăgioase, care induc în eroare şi, după ce că sunt bombastice, sunt şi goale de conţinut. În plus, nu mai respectă cutuma de a indica dintr-o privire dacă titlul aparţine unei publicaţii de referinţă sau unele populare. Ele pot fi împărţite așa: – Titlurile excesiv de descriptive (conţin absolut toate informaţiile, ba adesea şi unele care nu se mai regăsesc în corpul articolului) – Titlurile întrebătoare (or, în presa tradiţională, interogaţia din titlu e fie însemn tabloidal, fie lasă impresia unui demers neîncheiat – jurnaliştii n-au reuşit să afle răspunsul, aşa că apelează la un semn de punctuaţie care erodează credibilitatea) – Titlurile de almanah (celebrul „cum să“ e în toate cele ce sunt) – Titlurile numerice (încep cu 10/ 25/ 100/ 1.000 de lucruri pe care să le vezi, faci, afli, uiţi, regreţi într-o viaţă; îmi amintesc de odioasele, pentru cineva care nu era vrăjit de matematici, culegeri din adolescenţă, acolo erau 10 exerciţii…) – Titlurile cu adresabilitate directă (cititorul trebuie convins că e un partener de dialog, ştirea a fost făcută special pentru el şi pentru curiozităţile sale bolnăvicioase; ori e un ignorant care nu poate să aleagă singur, trebuie să fie îndrumat şi să primească informaţiile mură-n gură).

*

Cartea #InTimpCeTuDormeai – Horia Ghibutiu (Editura Trei) se gaseste deja in librarii si poate fi achizitionata de aici, cu un discount de bun venit in librarii.

 

0
3317
the residence(am citit) The Residence: Inside the Private World of the White House –
diverse
7 years ago

(am citit) The Residence: Inside the Private World of the White House –

Am citit zilele acestea o carte care m-a facut sa ma gandesc la lipsa noastra de modele si cum nu stim sa le cultivam pe modele pe care le-am putea pastra pentru generatii.

Cartea se numeste “The Residence: Inside the Private World of the White House, este scrisa de o doamna jurnalista Kate Andersen Brower si in ciuda titlului nu e despre scandaluri, barfe si cancanuri.

Oricare dintre informatii – chiar si cand ele sunt la limita – n-au character de canc can. Doamna Brower a intervievat zeci d eoameni care au lucrat sau mai lucreaza la Casa Alba, de la electricieni, menajere, floristi, majordomo, dar si cateva dintre primele doamne ca sa adune informatii despre viata civila a locatarilor – familia presedintelui – si cum au incercat acestia sa-si pastreze partea civila intr-o perioada a vietii lor in care capul familiei decidea soarta lumii.

Sunt fragmente care vorbesc despre cat de greu le-a fost copiilor presedintilor, mai ales cand erau adolescenti. Toti voiau sa faca petreceri sau sa mearga la petrecerile colegilor de scoala – ceea ce e normal pentru un tanar de 17 ani de exemplu – doar ca primele doamne fara exceptie preferau ca petrecerile copiilor sa fie in resedinta lor private pentru a fi in siguranta, de parte de ochii lumii.

Unul dintre majordomi povesteste cum fetele Bush au obtinut la sfarsitul unui an scolar terminat cu note foarte bune, dreptul de a face o petrecere. Presedintele si sotia au plecat la Camp David, o sala din resedinta privata a fost modificata, eliminindu-i-se mobila, cei de la bucatarie au pregatit gustari, iar fetele s-au ocupat de restul petrecerii.

Familia Bush a cerut ca usile dormitoarelor sa ramana inchise, au pregatit doua dintre camerele de oaspeti si copiii au putut ramane acolo peste noapte, iar dimineata au  avut un brunch pregatit de staff-ul Casei Albe.

*

Una dintre ingrijitoare povesteste care sunt regulile job-ului ei: daca face curat in resedinta si vin presedintele si prima doamna ii intreaba daca poate continua, daca primeste acordul isi continua munca fara sa asculte conversatiile lor. I s-a intamplat insa sa faca curatenie in baie, sa intre prima doamna Reagan in resedinta, pentru o disputa casnica cu presedintele Reagan si sa inchida usa la baie ca sa-si continue disputa in privat. Ingrijitoarea a stat in baie pana cand au plecat atat domnul, cat si doamna Reagan.

*

Tot doamna Nancy Reagan povesteste despre prietenia sotului sau, presedintele Regan cu majordomul. Amandoi aveau o pasiune comuna – pescuitul, iar cand Presedintele Reagan pleca la resedinta sa private, il invita mereu si pe majordom ca sa pescuiasca impreuna.

*

Cartea incepe un momentul emotionant si socant al asasinarii lui Kennedy si cum staff-ul incerca sa o sustina si sa o sprijine  pe Jackie Kennedy.  In ziua inmormantarii, cand Jackie a decis ca va merge pe jos prin multime pe bulevard in spatele sicriului, ea l-a chemat pe majordomul care avea grija de bagajele presedintelui, care ii pregatea intotdeauna lucrurile pentru orice deplasare si i-a daruit una dintre cele doua cravate pe care le avusese in bagaj in ultima lui deplasare.

Si tot la categoria gesturilor discrete, dar emotionante, in perioada scandalului Monica Lewinsky, bucatarul ii lasa discret pe masa doamnei Hillary Clinton prajitura cu ciocolata pe care o iubea cel mai mult, in semn de atentie speciala pentru o perioada grea.

*

the residence  Ce face cartea aceasta?

Umanizeaza presedintii americani, ii arata – fara sa-i barfeaca sau sa-i judece – in momente intime, vulnerabile, frumoase. Ii arata si in certuri domestice, dar si in perioade tensionante la nivel social sau politic.

E o carte prin care iti creste respectul si pentru cei care lucreaza la Casa Alba, dar si pentru cei care au locuit acolo. Vorbeste despre dedicatie, discretie, devotament si, uneori, indeplinirea unor sarcini care pareau imposibile.

E o carte scrisa foarte fin, foarte obiectiv, ca si cum ar fi o conversatie diplomatica si, desi ai acces la informatii intime, nimic nu pare a barfa.

Mi-ar placea foarte mult sa existe asemenea model de jurnalism si la noi. Sa existe o carte despre oamenii si povestile emotionante ale personalului administrativ de la Cotroceni. Am invata multe despre istoria noastra.

Cartea nu este tradusa la noi, a aparut in 2015 si poate fi cumparata de pe Amazon.

0
1927
shutterstock_cartiDe citit – “Potoleste-te, o sa cazi! – Cand copiii reusesc in ciuda parintilor”
carti simpa
7 years ago

De citit – “Potoleste-te, o sa cazi! – Cand copiii reusesc in ciuda parintilor”

Am citit in acest week end o carte care stiam ca o sa ma puna pe ganduri si ca o sa declanseze dezbateri aprinse in jurul meu. “Potoleste-te, o sa cazi! – cand copiii reusesc in ciuda parintilor”, de Gisele Harrus Revidi (editura Trei, colectia Psihologie practica pentru parinti)

E o carte pe care o recomand tuturor celor care s-au apucat sa scrie despre parenting, gandindu-se ca daca au copil acasa sigur au invatat cum e cu treaba asta. O recomand oricarui parinte care vrea sa inteleaga ceva in plus din mecanismele emotionale si sociale cu care pleaca in viata copiii lor.

Dar vreau sa spun si ca e o carte pentru adultii care s-au simtit macar o data ca s-au nascut in afara familiei lor, nu in sensul ca au fost adoptati, ci ca mediul in care au crescut nu-i reprezinta. Doamna care scrie cartea a fost pe drumul acesta cand parintii i-au pus bete in roate pentru ca voia sa urmeze in viata o alta cale profesionala care li se parea parintilor ca se indeparteaza de la valorile familiei lor.

Ma rog, Gisele vorbeste si despre familiile care nu au de unde sa puna valori pe copiii lor, care sunt prea simple si prea sarace ca sa stie multe si sa nu vina in raport cu copilul lor cu o serie de frustrari.

Am ales mai jos cateva fragmente din carte care ar putea sa va puna putin pe ganduri…

*

Insusi conceptul de “progres” este un comar pentru psihanalisti, pacientii nu au decat o singura perpectiva, sa progreseze, iar sensul acestui concept mi-e tot mai neclar- a progresa a ajuns sa insemne, la fel ca in serialele de televiziune, ca trebuie sa se intample tot timpul ceva!

Angoasa culpabilitatea sentimentala de vina ii napadeste, asa ca sa fii activ este singura modalitate de autogestionare: din aceasta categorie fac parte si copiii carora parintii le-au impus activitati multiple, nelasandu-le pic de timp liber, caci acesta este considerat timp pierdut: acestor copii nu le ramane decat sa devina niste adulti hiperactivi sau, dimpotriva, sa gaseasca un pretext oarecare ca sa procastrineze.

*

Ne iubim in functie de cat am fost iubiti, de atentia care ni s-a acorda. Sa fii frumos in ochii celorlalti inseamna sa intelegi intuitiv ca e posibil sa fii obiectul dorintei cuiva, iar consecinta negativa, dar valorizanta este sa poti sa fii sursa invidiei cuiva.

*

In multe medii si din diverse motive, dependenta de munca (workaholismul) este frecventa in zilele noastre. Orice s–ar spune, aceasta este o forma de adictie, precum alcoolismul, caci, atunci cand un astfel de dependent nu poate da curs workaholismului sau, el sufera, e nelinistit, nu are chef de viata, caci aceasta hiperactivitate a devenit esenta trailului sau. Ce este acest amestec de pasiune de a munci si de culpabilitate invaziva? Are legatura cu mediul de origine care a fost prea exigent sau, din contra, prea neglijent? Persoanele care au reusit, de pilda acolo unde parintii lor au esuat: acesta este cazul multor artisti…

*

Unul dintre primii dusmani de invins este rusinea de sine, cea care ne determina sa dam inapoi si sa ne ignoram resemnati sansele…

*

Cum ne putem imagina ca niste persoane care, probabil, au detestat scoala isi vor incuraja copiii sa invete? Materiile de studiu vor fi luate in ras, bagatelizate – folosind intotdeauna acelasi argument: “nu ne ajuta la nimic”.

(nota mea, asta in contextul in care in Romania sunt din ce in ce mai multi oameni fara carte, saraci, care sunt incurajati cu diferite bonusuri in mancare, haine sau amenintati cu oprirea alocatiei sa-si trimita copiii la scoala pentru a reduce abandonul scolar… privit din aceasta perspectiva, e usor de realizat ca vom avea nevoie de multe generatii sa ne recuperam, sa avem respect pentru scoala in intregul nostru ca natiune) 

potoleste-te o sa cazi

3
5699
shutterstock_cartiCe citesc in aceasta vacanta
carti simpa
7 years ago

Ce citesc in aceasta vacanta

Mai am 3 zile de munca si apoi ma asteapta 2 saptamani de vacanta, departe de lumea dezlantuita, departe de telefoane si sper destul de departe de calculator.

mi-am cumparat deja cateva carti pentru aceasta vacanta, am si niste filme pe lista (vine Black Mirror sezonul 4 la sfarsitul lui decembrie).

Iata o parte din cartile pe care le am pe lista in aceasta vacanta.

The Vanity Fair diaries – Tina Brown

vanity

Robbie Williams – Reveal

robbie

Avedon, Someting personal

avedon

Truth to Tell – notes from my  White House education – Lanny J Davis

truth

Oare o sa zboare? – Pat Flynn

oare o sa zboare

Rose –Marius Constantinescu

rose-marius-constantinescu

Astea sunt la obligatorii sa le termin pana pe 7 ianuarie, dar….. daca ma organizez corect:), adica stau mult infasurata in paturi calduroase cu vin fiert alaturi si ceva prajiturele, poate mai citesc vreo doua ramase restante de saptamanile trecute.

Poate va inspira vreuna dintre alegerile mele de vacanta,

Va doresc lectura placuta.

(ca sa inlaturam mitul cititului mai rapid decat altii, citesc in 3 ore si jumatate-4 o carte de 250-300 de pagini, si e un ritm absolut obisnuit , m-am prins dintr-o conversatie cu un editor de la Humanitas cand imi spunea ca imi trimite o carte aflata in lucru ca sa vorbesc la o lansare si-am intrebat cate pagini are ca sa stiu cum ma organizez, iar dansa mi-a raspuns si minutajul in care as fi citit-o 🙂 )

 

0
4337
the_ton_show_w_jimmy_fallon_640x360cum a avut succes Jimmy Fallon?
carti simpadiverse
10 years ago

cum a avut succes Jimmy Fallon?

fragmente din cartea ”Scurtaturi Inteligente” de Shane Snow, aparuta la Editura Publica.

Atunci din cei de la SNL (Saturday Night Live) l-au chemat, in 2008, pe Jimmy Fallon la proba pentru postul eliberat in echipa lor, ei au spus ”fara papusa Troll”.

Trecusera doi ani de la prima tentativa a lui Jimmy de a ajunge la Saturday Night Live. Intre timp exersase fara pauza. Randi Siegel (nota mea, agentul lui) ii aranjase un program necrutator de spectacole de stand up, inclusiv in fata unor publicuri despre care stia ca il vor decima. Asta l-a facut mai dur.

L-a facut sa exerseze imitatiile de voci cu spatele intors. Daca ea nu putea recunoaste personajele lui Jimmy cu ochii inchisi, le elimina din numar.

Asemenea lui Mr Miyagi din Karate Kid, Siegel l-a invatat pe novicele sau sa devina increzator si sa fie atent la detalii. La acel moment, Jimmy nu mai era doar clientul lui Siegel, devenise un bun prieten.

Fel de fel de oportunitati de joburi pe termen scurt veneau si treceau pe masura ce Jimmy isi consolidase credibilitatea pe scena comediei din L.A, lui Siegel ii pasa mai mult de calatoria lui pe termen lung decit de platile pe termen scrut; ea filtra orice oferta dupa criteriul ”Il va ajuta pe Jimmy sa ajunga intr-o zi la SNL?”

(…)

Dupa ce Michaels (producatorul SNL) i-a spus lui Jimmy ca intrase in echipa, Jimmy si Siegel au iesit la cina pentru a sarbatori. Au ales un loc elegant, au sunat un prieten si au comandat bauturi la bar in onoarea reusitei lui Jimmy. Echipa restaurantului a adus un tort si o luminare in cinstea lui Jimmy.

Jimmy a devenit subit tacut.

Ce s-a intimplat?, l-a intrebat Siegel.
– Toata viata, de fiecare data cind am suflat intr-o luminare mi-am pus dorinta cu Saturday Night Live.

Pentru prima data in viata nu stia ce dorinta sa-si puna.

***

Cititi cartea lui Shane Snow, Scurtaturi inteliente. E despre cum au facut unii oameni sa parcurga niste etape catre succes mult mai repede decit altii. de la o echipa de medici care faceau transplanturi sofisticate si-au gasit inspiratie in echipele de Formula 1 pina la transformarile lui Justin Bieber sau ale duduii Lady Gaga, trecind prin studiile de caz ale proprietarilor unor site-uri care au astazi milioane de vizitatori.

In cazul lui Fallon ajutorul a fost agentul lui, doamna Randi Seigel iar in carte veti descoperi si cit de incercata a fost relatia lor de-a lungul timpului, dar si cum Siegel l-a dus mult mai departe de visul lui cu SNL, Jimmy Fallon e astazi scriitor, gazda unuia dintre cele mai cunoscute show-uri de televiziune din lume si a avut si citeva aparitii in filme mari de la Hollywood.

Cartea ”Scurtaturi inteligente” e despre cum toti oamenii care au succes gindesc out of the box, fac asocieri surprinzatoare, au alaturi unii dintre cei mai inteligenti si mai bine pregatiti oameni din domeniile conexe ale activitatii lor si, impreuna cu acestia, stiu sa speculeze momentele pe care viata le pune pe tava.

E o carte care ”te invata sa fii mai mare decit afacerea pe care o ai”.

0
3126
chinese_princessIn mod normal o inima nu ar trebui sa fuga…
carti simpa
10 years ago

In mod normal o inima nu ar trebui sa fuga…

In mod normal o inima nu ar trebui sa fuga…
Inimile, daca ne luam dupa manualul de anatomie, sunt facute sa stea linistite in custi si sa bata. O inima este o pompa cu singe nu incape indoiala.
(…)

Deci iata de ce eu nu inteleg deloc, doamna, dar chiar deloc, de ce, de fiecare data cind ma gindesc la dumneavoastra, aceasta pompa caraghioasa incepe sa se framinte, sa bolboroseasca, sa se balbiie, sa moara, sa se resusciteze, sa se prosteasca, sa se piarda cu firea si sa regrete apoi, sa improvizeze clovnerii si sa isi ceara iertare apoi…

Iar data trecuta, doamna, in timp ce imi trimiteati o bezea prin evantai, parfumul buzelor dumneavoastra a patruns atit de brusc in singele meu, incit inima mea a explodat. Inima mea era peste tot, in gura, in plamini, in burta… Au avut loc explozii in toate arterele, in toate moleculele mele, in toti atomii… Am avut nevoie de un an intreg de singuratate pentru a-mi reconstitui inima, pentru a pune laolalta totul…

Iata de ce, doamna, prefer acum sa imi pun inima pe masa, in fata dumneavoastra, intre noi, la vedere… Daca vreodata mai explodeaza, cel putin veti purta si dumneavoastra urmele.

*
Matei Visniec , Scrisori de dragoste catre o printesa chineza, Editura Humanitas.

Daca ajungeti la Gaudeamus, va rog sa nu plecati fara cartea asta. O cititi intr-o dupa amiaza, are 90 de pagini, dar toate sunt o caligrafie a structurii si a tehnicilor de a spune lucruri fine si minunate, fara sa fie ceva prea dulce sau prea mult.

O carte pe care o cititi intr-o duminica, am mai spus-o, cu placinta de brinza, calda (sau orez cu lapte si scortisoara), plus o cafea alaturi/ sau un vin. Cind ati terminat delicatesele, ati incheiat si cartea. Doar ca o sa vreti sa recititi cartea curind.

Mi-ar placea foarte tare sa fie dramatizata intr-un onemanshow. Stiu un actor care ar da noi dimensiuni textului asta de o finete rara.

2
3878
toamnadimineata de dupa: suntem ceea ce sunt amintirile noastre
diverse
10 years ago

dimineata de dupa: suntem ceea ce sunt amintirile noastre

E dimineata de dupa. Dupa incrincenari, dispute, dupa ura generata de nedreptate si de umilita (pentru unii) si aroganta puterii pentru ceilalti.

E dimineata de dupa victoria bunul simt. Victoria emotionalului si a sperantei ca ar putea exista un model cu care sa fii mindru, cu adevarat.

Astazi o sa mergem la munca la fel ca in oricare alta zi; o sa vorbim cu colegii cu care nu impartim aceleasi opinii politice.

Si oricit de mare ne-ar fi bucuria – si ego-ul care spune “am avut dreptate”/ “i-am invins” – ar trebui sa ne aducem aminte ca am votat pentru decenta, bun simt, eleganta. Si ca odata cu votul nostru, ne-am facut si o promisiune ca si noi vom respecta asta, pentru ca ne-am ales un asemenea model.

Am votat pentru lucrul bine facut, care nu se face singur asa ca si de la noi, cei care am votat, trebuie sa vina lucrurile bine facute.

Am votat pentru bun simt si vom avea amintiri frumoase – poate cele mai frumoase – de la aceste alegeri.

*
Ieri in nebunia comentariilor legate de voturi am luat o pauza ca sa citesc o bucurie de carte “Suntem ceea ce sunt amintirile noastre” _ Marin Moraru. O biografie atipica a marelui actor Marin Moraru. ( a aparut la Editura ALL, anul trecut, e realizata cu participarea jurnalistei Maria Capelos)

Coincidenta, in aceasta carte, am gasit fragmentele de mai jos pe care mi-ar placea sa le cititi.

Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt. Dupa 1989 insa, libertatea mea trebuia sa aiba un halou mai mare decit a ceilulalt, asa s-a inteles. Dintotdeauna, omul a considerat ca libertatea lui este mai mare decit a celuilalt. A fost ingradit vreme 50 de ani, timp in care haloul lui era la doar doua degete de el. Acum vrea un halou mai mare, de 10 metri, cu o libertate gestuala nemaipomenita si nu mai permite nimanui sa nu-l deranjeze.

Libertatea mea e libertatea mea, totul e in zona libertatii mele si nu mai permit nimanui nimic. Toleranta nu mai exista.
Am fost uimit cind am vazut in Germania un neamt care statea la stop la ora trei noaptea, desi nu trecea nicio masina. Eu nu as fi facut asa in vecii vecilor. Era rosu, nu trecea nicio masina, dar el statea la stop! La noi se trece cind e rosu ziua-n amiaza mare si strada este in plina forfota de masini.

*

Romanii din diaspora sunt dornici sa auda vorbindu-se romaneste, mai ales de catre cei care vin din tara, ca altfel ii aud si pe romanii de acolo. Dornici sa-si arate rezultatele ca pe o justificare a gestului de a-si parasi tara facut cindva, dornici sa-si prezinte infaptuirile. (…) Dar oricit ar incerca sa se justifice, nu rezolva problema, pentru ca in strafundul sufletului lor nu se simt bine, nu se simt impliniti.
Sufletul lor nu este acolo. Desi zimbesc, rid, ne arata cit de bine le e, nu le este deloc bine. Toti duc dorul tarii si in sufletul lor regreta ca nu sunt aici. Desi copiii lor sunt bine, au casa, piscina, masina, frigidere pline, nu este de ajuns. Sufletul lor e gol.

*

Ce m-a uimit cel mai tare cind am fost in America au fost ochii oamenilor. Aveau in ei o liniste fantastica si se vedea ca reflecta exact ce erau acei oameni. Nu aveau teama, nu aveau atitudinea aceea ascunsa, n-aveau dureri, micsorari, nu mergeam pe dupa ziduri, nu aveau de la stomac, erau ei. Asta m-a distrus. (…) Asa se face ca m-am inchis in mine si vreme de doua luni nu am mai scos niciun sunet.

(n. mea. era vorba de un turneu la Washington in 1978)
*

Avem nevoie de iubire la orice virsta. De fapt iubirea reprezinta bagarea in seama. daca cineva nu te baga in seama inseamna ca nu tine la tine, ca nu esti important pentru el. Si-atunci te retragi, stai singur in coltul tau, oamenii ti se par uriti si totul devine foarte complicat. Doar un suflet deschis poate sa treaca linistit prin lumea asta. Un suflet deschis si curat. Daca nu ai nimic de ascuns fata de ceilalti e bine.

0
5168
shutterstock_127031195ebook simpa: ei spun cum a fost #primadata, la tine cum a fost?
diverse
10 years ago

ebook simpa: ei spun cum a fost #primadata, la tine cum a fost?

adun 365 de amintiri despre #primadata pentru o carte simpa care se face pentru prima data in Romania, pe parcursul acestui week end.

iata citeva dintre amintirile pe care le-am primit in ultimele ore. poti scrie si tu o #primadata in comentariul la aceasta postare si vei aparea in ebook. mai multe detalii despre ebook-ul Beautiful Minds: 365 de opinii despre prima data puteti citi aici

#PRIMADATA cand am citit stirile in direct Nu imi amintesc exact ziua, dar stiu ca era ora 15.30: un blitz, asa cum se numeste in termeni de radio, sau stiri pe scurt. 1 minut: atat a durat, insa mi s-au parut cele mai lungi 60 de secunde din viata mea. Aveam in fata o foaie cu doua stiri, scrise si rescrise de mine cu mare atentie, cu fraze scurte si cuvinte usoare ca sa nu ma balbai:) insa emotia directului nu se compara cu nimic. Langa mine a fost un bun prieten, Andrei, care pe de-o parte ma incuraja si ma tinea de mana, iar pe de alta parte, nu ma trata ca si cand era primadata. Nu m-am balbait, dar am incercat sa citesc cat am putut de repede si sa scap in doar cateva secunde. Norocul meu a fost ca am avut alaturi oameni, colegi si prieteni minunati, care m-au ascultat de partea cealalta a microfonului si a usii studioului si m-au luat in brate cand am terminat, incurajandu-ma! Cu siguranta a fost o # prima data reusita!:) (Alexandra)

Cand baietelul meu,Alex,a mers pentru PRIMA DATA la scoala(anul acesta) am avut mari emotii,datorita faptului ca el este atras de muzica(este fan al formatiei Vunk)si are inclinatii artistice.I-am explicat ca si Cornel(solistul trupei)a invatat la scoala inainte de a canta,pentru a putea fi un exemplu demn de urmat.Cand l-am luat de la scoala,mi-a spus:”PRIMA ZI de scoala a fost un succes”.Simona, mama lui Alex

prima data cand a plecat sotul meu in Elvetia,a fost cea mai trista zi din viata mea,deoarece eu am ramas si mama si tata pentru copiii nostri,Alexandra si David.Aceasta plecare ne-a unit si mai mult si ne.a facut sa ne dam seama cat de mult ne iubim.El este un sot si un tata model pentru noi toti. Elena

#primadata cand am plans de bucurie pe munte, in 2006 cand eram intr-o drumetie cu familia pentru #primadata in Fagaras. Mergeam de la 6:30 dimineata, era deja trecut de 17:00, nu ne intalniseram cu nimeni, pierduseram marcajul la un moment dat pe creasta. Port inca in memorie imaginea cabanei vazuta de sus, si valul de bucurie care m-a invaluit acolo la peste 2000 de metri. Reusiseram! Evelina

#Prima data cand am iubit Desi ne intalneam zilnic, de mai multe luni, cu adevarat n-am vazut-o decat in aceea dimineata, cand ne-am zambit a pace, ca doi straini ce se intersecteaza involuntar intr-un lift inghesuit. Mi sa parut urata si frumoasa in acelasi timp. Buzele ei erau o entitate de sine statatoare. M-am indragostit instantaneu, fara cuvinte. Un coup de foudre aterizat in cele mai banale circumstante posibile. Corpurile noastre s-au iubit magic, n-a fost loc de temeri sau de stangacii. Apoi a plecat fara sa intoarca privirea. Atat. Freespirit Blackship

prima dată după mult timp. Am avut o copilărie fix așa cum trebuie, cu povești, jocuri, momente frumoase și bunici iubitori care m-au crescut, însă de pe la vârsta de 13 ani, procesul de maturizare s-a accelerat în urma pierderii unei persoane foarte dragi. În anii ce-au urmat, m-am detașat de tot ce ținea de copilărie, însă cu doar o zi înainte de majorat, am ieșit în parcul Crângași cu o prietenă. A fost prima dată când, după foarte mult timp, m-am urcat din nou într-un leagăn. A fost prima dată când, după foarte mult timp, m-am simțit din nou copil, deși momentul maturității din buletin bătea la ușă. Este una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le păstrez, pentru că a fost o primă dată când am resimțit gustul libertății și al copilăriei. Silvia

*
scrie si tu o amintire despre o #primadata si vei fi publicat in prima carte care se scrie intr-un week end cu participarea a 365 de oameni; o carte cit un an.

poti lasa amintirea ta in comentariu aici pe blog

1
1938
haruki-murakamiMurakami despre muzica, visurile lui si despre cum scrie
carti simpa
11 years ago

Murakami despre muzica, visurile lui si despre cum scrie

e in The Guardian transcrierea unei intilniri de la un club de carte dintre Haruki Murakami si cititorii sai.

Murakami iese foarte rar in public si cu atit mai putin iese la intiniri cu cititorii. E frumos ce l-au intrebat oamenii, dar e si foaret simpatic sa-l ghicesti pe scriitor din descrierile contextului (vorbeste engleza, dar are alaturi o traducatoare, din staff-ul lui, care e o fosta chelnerita dintr-un bar in care a fost cu sotia – deci isi pastreaza zona de confort aproape).

Mai jos trei dintre raspunsuri.

 

I don’t have any idea at all, when I start writing, of what is to come. For instance, for The Wind-Up Bird Chronicle, the first thing I had was the call of the bird, because I heard a bird in my back yard (it was the first time I heard that kind of sound and I never have since then. I felt like it was predicting something. So I wanted to write about it). The next thing was cooking spaghetti – these are things that happen to me! I was cooking spaghetti, and somebody call. So I had just these two things at the start. Two years I kept on writing. It’s fun! I don’t know what’s going to happen next, every day. I get up, go to the desk, switch on the computer, etc. and say to myself: “so what’s going to happen today?”It’s fun!

*

Music comes naturally. When writing fiction, I need something musical, and the songs come automatically to me. I have learned so many things from music – harmony, rhythm, improvisation. Rhythm is important to me – you need it to get the readers to keep writing. Usually I listen to music when I’m writing, and that’s where the songs in the books tend to come from.

*

It’s my lifetime dream to be sitting at the bottom of a well. It’s a dream come true. [Not a nightmare? asks John Mullan. “No!” “Why not?” “I dont know.”] I thought: it’s fun to write a novel, you can be anything! So I thought: I can sit at the bottom of a well, isolated … Wonderful!

intreaga discutie e aici

cartile lui Murakami sunt traduse in RO la editura Polirom. aici intregul catalog de traduceri.

1
3617
books3ce mai citim in vacanta: Eric Emmanuel Schmitt – Doi domni din Bruxelles
diverse
11 years ago

ce mai citim in vacanta: Eric Emmanuel Schmitt – Doi domni din Bruxelles

in cea mai recenta carte a lui Eric Emmanuel Schmitt, Doi domni din Bruxelles, sunt 6 povestiri despre vietile imaginare pe care oamenii le duc cu ei, despre iubirile invizibile ascunse de ochii lumii, ba chiar si de ochii beneficiarului intru iubire.

una dintre povestirile mele preferate e cea care da titlu cartii – Doi domni din Bruxelles.

e povestea a doi barbati gay care-si unesc destinele in spatele unei biserici in timp ce in fata altarului isi spune juraminte o familie heterosexuala.

cum gay-ii sunt instariti incep sa o ajute anonim pe femeia din cuplul care s-a casatorit in acelasi timp cu ei. femeia e inselata de sot, are copii, o viata grea, cei doi barbati merg anonim la botezurile copiilor, sunt martori de la distanta ai evolutiei (involutie de fapt) familiei care s-a casatorit in aceeasi zi cu ei.

si-o urmeaza cu cadouri anonime sau ambalate in justificari de genul”va aflati pe o lista a primariei pentru cadouri” ca sa-i faca viata mai usoara. pina cind, atunci cind mor, ii lasa prin testament intreaga lor avere.

si-aici intervine drama femeii. pentru ca nu stie sa le explice rudelor de ce a fost ajutata. si-alege cea mai usoara cale, care sa satisfaca ego-ul ei si al celor din jur.

*
imi place mult povestea asta pentru ca vorbeste despre cum, uneori, noi oamenii, chiar si cind primim ceva din bunavointa si intelegerea celorlalti, fara nici cel mai mic interes din partea lor, ne gindim ca e cumva meritul propriei persoane – ca poate cel care face darul e indragostit pe ascuns sau poate are un interes pe care si-l urmeaza in pasi mici.

si vedem intimplarea prin propriul ego ratind de fapt bucuria unei fapte bune care e ca o rasplata pentru o asociere emotionala care a insemnat ceva pt cel care face darul sau e pur si simplu o fapta buna.

si asa, ratam sansa unei libertati a sufletului.

***
si celelalte povesti din carte sunt frumoase si-mi mai place una foarte mult: despre alegeri si despre cum judecam in dreptul altora sperind ca le va fi mai bine. se numeste Copilul Fantoma.

***
Cei doi domni din Bruxelles – Eric Emmanuel Schmitt a aparut in colectia Humanitas Fiction. Are 230 de pagini, fix cit pentru o lectura de o zi la plaja:)

0
2087
umarcel mai mic sarut pomenit vreodata :)
carti simpa
11 years ago

cel mai mic sarut pomenit vreodata :)

“Prima oare cind m-a sarutat un baiat, am ramas invizibila 3 minute inainte de a reaparea. Se intimpla in curtea scolii, sub un platan, iar baiatul care tocmai ma sarutase inchizind ochii se tot invirtea in jurul arborelui sa ma gaseasca.

De fiecare data cind buzele noastre se atingeau, chiar foarte usor, eu dispaream. Am incercat cu un baiat, sub un alt platan. La fel. Pe masura ce am crescut, fenomenul s-a accentuat.

Apoi m-am indragostit. Cu cit iubeam, cu atit dispaream mai mult. Pina cind m-am pomenit indragostita nebuneste si invizibila incontinuu.

La inceput, lui i-a placut acest mister. Trebuie sa fi crezut ca aceasta latura imperceptibila facea parte din farmecul meu. Dar, vazindu-ma disparind pentru prea mult timp, s-a saturat. Simteam ca trebuia sa reapar ca sa nu-l pierd. Am reusit pina la urma, dar prea tirziu.

Timpul trecuse. Ma cam uitase. Dupa toate eforturile, nu mai aveam acelasi efect asupra lui. Cred ca asta m-a marcat cel mai tare. Sa reapar dupa ce m-am luptat atit si sa am impresia ca n-am existat niciodata.

In cele din urma am trecut la altceva, dar, cum ma indragosteam, povestea se repeta: dispaream. Nimeni nu avea timp sa ma iubeasca cu adevarat.

Se intimpla chiar ca barbatul sa ma uite inainte de a ma parasi sau sa uite sa ma paraseasca. Singura data cind am reusit sa nu dispar prea mult a fost cu un barbat care nu ma prea impresiona.

Am incercat sa-l conving ca-l iubeam, apoi am plecat in fata evidentei: a nu iubi prea mult era cheia pentru a nu disparea prea mult si pentru a nu suferi prea tare.

(…)

Cred  ca, din cauza ca m-am aprins si m-am stins atit de tare, corpul meu nu mai suporta dragostea. Daca m-as intoarce la asa ceva, plaminii mei s-ar incinge ca un bec.

Si-apoi, stiti, m-am obisnuit sa traiesc asa. Incerc sa profit de invizibilitatea mea. Exista si avantaje. Pot face obiectele sa se miste fara sa fiu vazuta. Ma specializez in case bintuite si in spectacole de iluzionism.

Mi se intimpla sa fac si pe supereroul. Chiar si un zdrahon inarmat este in mare dezavantaj fata de cineva invizibil.

Dar mai ales, mi-e teama de fericire acum. Cunosc raul pe care-l pot face. Ideea ca dezamagesc ma impiedica sa traiesc spontan o poveste. Cred ca nu sunt nascuta sa traiesc lucruri de durata, cu exceptia invizibilitatii.

ma multumesc sa gust citeva delicatese din cind in cind. insa respect dozele de iubire homeopatice pe care mi le-am stabilit.”

***

monologul fetei invizibile din cartea “cel mai mic sarut pomenit vreodata” de mathias malzieu (domnul cu mecanica inimii), sau o demonstratie impecabila despre puterea cuvintelor simple asezate cu tilc care dau super intelesuri dincolo de basm.

cartea tocmai a iesit la editura nemira si o puteti gasi in librarii.

eu imi doresc f f f tare sa-l cunosc pe domnul mathias malzieu.

 

0
2541
love in your mindfree ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire, vol 2, BARBATII
carti simpa
11 years ago

free ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire, vol 2, BARBATII

cind m-am gindit la proiectul “50 de opinii despre dragoste si iubire” am privit lucrurile din punct de vedere antropologic: sa ai in acelasi spatiu opinii de la 5 la 54 de ani, sa poti vedea cum se schimba semnificatia unor cuvinte in functie de nevoile si asteptarile fiecarei virste mi s-a parut a fi un context mult mai simpatic decit opiniile in sine.

apoi mi-am dat seama ca nevoile si asteptarile femeilor sunt diferite de cele ale barbatilor, asa ca am impartit proiectul in doua volume.

ce-au spus femeile puteti citi aici. ce-am remarcat adunind opiniile barbatilor mi se pare insa a fi ca o lumina care se aprinde pe drumul pe care-l am de facut mai departe in viata.

femeile esentializeaza si idealizeaza prin opiniile lor, se gindesc la cea mai buna dintre variantele posibile, pe care poate nici n-au trait-o inca, dar viseaza sa li se intimple.

barbatii relateaza despre experienta lor, definitia iubirii lor e din ceva ce au trait deja, exemplifica mai practic, mai tangibil si, de asta, poate mai onest.

va invit deci sa va luati o jumatate de ora de lectura si sa parcurgeti opiniile barbatilor, gindindu-va ce ati fi raspuns voi la aceleasi intrebari: ce e dragostea?/ce e iubirea?

Ebook-ul de fata mi se pare a fi un drum emotionant intins pe o jumatate de secol prin mintea (poate chiar sufletul) unor barbati.

1
2433
philip rothPhilip Roth – primul interviu de cind nu mai scrie
culturale
11 years ago

Philip Roth – primul interviu de cind nu mai scrie

In urma cu 2 ani scriitorul Philip Roth a anuntat ca nu va mai scrie nicio carte. Saptamina trecuta a acordat primul lui interviu dupa aceasta lunga perioada de pauza.

Nu, nu se va mai intoarce la scris, dar ce e frumos si emotionant in acelasi timp, Roth si-a recitit 31 dintre cartile pe care le-a scris ca sa vada daca lasa publicului, peste timp, ceva valoros si coerent.

Gestul mi se pare cu incarcatura unui testament si arata o responsabilitate pe care Roth a simtit-o de-a lungul timpului, dupa ce a fost etichetat drept “cel mai bun scriitor american contemporan”. Mai e si putina mindrie acolo, dar e mult perfectionism.

Sa-ti recitesti 31 de carti, cu ochi critic, sa te privesti prin ele, sa-ti reamintesti viata si sa intelegi cum ai progresat in anii astia ca scriitor. Ce bucurie de om trebuie sa fie Philip Roth, intre peretii inimii lui.

iata citeva fragmente din interviu:

I did, as you say, sit down to reread the 31 books I’d published between 1959 and 2010. I wanted to see whether I’d wasted my time. You never can be sure, you know.
My conclusion, after I’d finished, echoes the words spoken by an American boxing hero of mine, Joe Louis. He was world heavyweight champion from the time I was four until I was 16. He had been born in the Deep South, an impoverished black kid with no education to speak of, and even during the glory of the undefeated 12 years, when he defended his championship an astonishing 26 times, he stood aloof from language. So when he was asked upon his retirement about his long career, Joe sweetly summed it up in just 10 words. “I did the best I could with what I had.”

*
Everybody has a hard job. All real work is hard. My work happened also to be undoable. Morning after morning for 50 years, I faced the next page defenceless and unprepared. Writing for me was a feat of self-preservation. If I did not do it, I would die. So I did it. Obstinacy, not talent, saved my life. It was also my good luck that happiness didn’t matter to me and I had no compassion for myself. Though why such a task should have fallen to me I have no idea. Maybe writing protected me against even worse menace.
Now? Now I am a bird sprung from a cage instead of (to reverse Kafka’s famous conundrum) a bird in search of a cage. The horror of being caged has lost its thrill. It is now truly a great relief, something close to a sublime experience, to have nothing more to worry about than death.

*
Whoever looks for the writer’s thinking in the words and thoughts of his characters is looking in the wrong direction. Seeking out a writer’s “thoughts” violates the richness of the mixture that is the very hallmark of the novel. The thought of the novelist that matters most is the thought that makes him a novelist.
The thought of the novelist lies not in the remarks of his characters or even in their introspection but in the plight he has invented for his characters, in the juxtaposition of those characters and in the lifelike ramifications of the ensemble they make — their density, their substantiality, their lived existence actualized in all its nuanced particulars, is in fact his thought metabolized.
The thought of the writer lies in his choice of an aspect of reality previously unexamined in the way that he conducts an examination. The thought of the writer is embedded everywhere in the course of the novel’s action. The thought of the writer is figured invisibly in the elaborate pattern — in the newly emerging constellation of imagined things — that is the architecture of the book: what Aristotle called simply “the arrangement of the parts,” the “matter of size and order.” The thought of the novel is embodied in the moral focus of the novel. The tool with which the novelist thinks is the scrupulosity of his style. Here, in all this, lies whatever magnitude his thought may have.
The novel, then, is in itself his mental world. A novelist is not a tiny cog in the great wheel of human thought. He is a tiny cog in the great wheel of imaginative literature.

intregul interviu aici

0
1759
carti simpa
11 years ago

S!MPA si Humanitas o colaborare care ma onoreaza

imi plac cartile.

am mai spus ca uneori imi plac mai mult decit oamenii, desi stiu ca nu e bine asta.

cind merg prin librarii, generez zimbete lungi atunci cind oamenii ma vad cu mingii cite o coperta a vreunei carti pe care am citit-o si mi-a fost draga. asta pentru ca stiu lumea care e dincolo de ea.

citesc, in medie, o carte pe saptamina – uneori si mai multe – si am o mare bucurie cind merg in librariile de afara si vad titluri care sunt si la noi pentru ca e un semn ca suntem in pas cu ceilalti, iar lumea cartilor e foarte foarte mare si e greu sa tii pasul.

avem citiva editori de colectii foarte buni in editurile din Ro si ma bucur pentru asta. unul dintre ei, poate cel mai mare, este Doamna Denisa Comanescu, directorul general Humanitas Fiction, cea care a adus in Romania unii dintre cei mai mari si mai frumosi scriitori ai lumii.

una dintre colectiile cu autorii alesi de domnia sa se numeste Raftul Denisei si e o colectie care face accesbila lectura literaturii de mare calitate; aici au aparut Safran Foer, Anais Nin, John Updike, Alain de Botton, Amos Oz  sau Jeanette Winterson.

e o mare onoare pentru mine ca S!MPA va fi promotorul si sustinatorul acestei colectii si ca incepind de acum pe cartile din Raftul Denisei veti regasi si insemnele S!MPA.

vor fi titluri pe care le voi fi citit in avans si care stiu ca o sa va placa. am sa scriu de fiecare data despre ele si am sa va anunt aparitia lor in librarii.

prima carte cu semnele S!MPA? Acorda-mi acest vals – Zelda Fitzgerald.

lansarea ei: Joi, 6 martie, ora 19.00  la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) intr-o seară dedicată scriitoarei americane Zelda Fitzgerald. Invitaţi speciali Alexandra Rusu, editor Booktopia.ro, Andreea Răsuceanu, critic literar,Vlad Mixich, jurnalist şi Ioana Pavelescu, actriţă, interpreta Zeldei Fitzgerald din piesa omonimă Zelda (The Last Flapper) de William Luce, o producţie a Teatrului Foarte Mic din Bucureşti. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu, director editorial Humanitas Fiction. 

0
1797
Hotel-IrisHOTEL IRIS – fanii Fifty Sades Of Gray pot descoperi ce inseamna erotismul in literatura
carti simpa
11 years ago

HOTEL IRIS – fanii Fifty Sades Of Gray pot descoperi ce inseamna erotismul in literatura

Humanitas a lansat recent o minunata carte a scriitoarei de origine japoneza Yoko Ogawa, pe nume Hotel Iris.

cartea a fost marketata ca o Lolita pe invers – pentru ca este o poveste de seductie intre o pustoaica si un domn cu 40 de ani mai mare decit ea si sunt si ceva trimiteri rusesti (personajul masculin e traducator de limba rusa) – dar, cel putin pentru mine, e despre cu totul altceva.

e o carte despre ritualuri de seductie – in cazul de fata, traducatorul are inclinatii sado maso, iar tinara are o nevoie de a fi dominata pentru ca e singura cale in care se simte in confort – asa a trait intotdeauna.

e o carte despre cum sa scrii literatura erotica intr-o forma sofisticata, minimalista si sa te joci cu simturile cititorului.

*

pentru cei pasionati de scrieri dincolo de firul narativ, doua mici directii de urmarit daca veti citi aceasta carte.

– cu exceptia personajului principal, doar un singur personaj mai are nume in carte; o doamna de educatie nobila care se numeste la fel ca hotelul in care traieste tinara, Iris. doamna este insa oarba.

pe parcursul cartii, autoarea pune o atentie speciala pe simturi: mai avem un personaj care e mut; avem o secventa in care e o cina foarte foarte vizuala – mincarurile sunt descrise prin culori, intregul meniu e conceput vizual; tinara experimenteaza erotic prin gust (intr-una din poruncile pe care i le da barbatul, ea trebuie sa-l incalte cu sosete folosindu-se doar de gura) etc si toate aceste accente pe cele 5 simturi  au ca punct terminus o secventa in care ea e legata de un scaun, iar scaunul de un pat si fata se descrie un obiect, una cu scaunul – lipsita de orice simt si traire, dar gasind in asta o anume voluptate erotica.

si inca o recomandare pentru o atentie speciala daca ajungeti sa cititi aceasta carte; secventa in care fata ajunge la traducator acasa si incep sa-si consume iubirea – la nivelul la care stiu ei sa si-o consume..

descrierea porneste din camera, ajunge pina la momentul in care o dezbraca, e un “cut” si actiunea se muta inapoi in timp cind fata intra in casa, actiunea isi urmeaza firul narativ pina el incepe sa devina violent si e, din nou, un “cut” care muta timpul actiunii cu mult inainte de intrarea in casa, de cind fata paseste pe insula pe care el locuieste.

efectul? nu doar ca se creeaza o tensiune aparte, dar sugereaza si “loop”-ul in care se va afla relatia lor, bucla in care se vor invirti pentru o vreme. iar intreaga secventa e o bijuterie narativa.

*

pentru cei care s-au distrat cu Fitty Shades of Gray o recomandare: cititi aceasta carte; e cam cit doua capitole din Shades  (o sa o cititi repede), are ritualuri sadomaso, deci sunteti pe un teritoriu familiar, si tocmai de aceea veti putea sa va dati seama ca Hotel Iris e de citeva zeci de ori mai bine scrisa.

cineva spunea ca secventele de sex si cele despre moarte sunt cel mai greu de pus in literatura.  e ca in viata, de altfel.

 

4
2974
carteFree Ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire – vol 1, femeile
carti simpa
11 years ago

Free Ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire – vol 1, femeile

iata un ebook S!MPA parte dintr-un experiment; aceeasi intrebare cu raspunsuri de la fete – femei de la 5 la 54 de ani.

ebook-ul e conceput ca in cazul in care va place una dintre opinii sa o puteti lua independent din carte si sa o postati/pastrati.

e un ebook care se citeste intr-o jumatate de ora si vorbeste despre o experienta de viata intinsa pe o jumatate de secol.

sper sa va bucure si sa va incarce de bine si de frumos, cum mi s-a intimplat mie cind am asezat una linga alta toate declaratiile pe care le-am primit.

inca o data multumiri tuturor celor care au facut posibile raspunsurile: mamelor care si-au intrebat fetele, doamnelor si domnisoarelor care si-au pus sufletul in doua paragrafe pe mail, Feliciei Macaneata (Prestigio) pentru ca o simt aici, pe blog, mereu.

4
3954
IMG00420-20140220-1945Scinteia – “le luati pe toate?!”
carti simpa
11 years ago

Scinteia – “le luati pe toate?!”

le -am pus pe masa, la casa, si vinzatoarea s-a uitat lung…

“le luati pe toate?”

“da, le iau sa le fac cadou. am citit cartea si vreau sa o citeasca si prietenii mei.”

s-a mai uitat citeva clipe fix la mine, m-a intrebat daca vreau o punga si mi le-a taxat neincrezatoare.

*

aseara am luat tot stocul unei carti de la Diverta din Baneasa Shopping City. n-am mai apucat sa ajung si la Carturesti – care era linga – pentru ca incepea proiectia spectacolului pentru care ma aflam acolo (aniversarea de 50 de ani a noii cladiri a Teatrului National din Londra, am scris despre spectacol aici).

miine ma duc la Carturestii de la Verona. pentru ca mai am prieteni care trebuie sa primeasca aceasta carte.

*

cind le-am spus prietenilor mei ca au o carte de citit (sunt obisnuiti cu obligativitatea de a citi din cind in cind cite o CARTE, adica o scriere/ poveste care o sa le miste ceva pe dinauntru), am avut dintre cele mai simpatice reactii:

“cite pagini are? si cind trebuie sa o termin?” (pe ton disperat, amuzat)

“e mai mare decit cartea cu Agassi? aia mi-a placut, dar stiu ca am citit-o intr-o luna si vreau sa compar” ( e vorba de Open, biografia lui Agassi, cea mai recenta carte cu care mi-am “terorizat” prietenii:) )

“iar? am mai citit si anul trecut una”/ “nu, ai citit acum 2 ani!”/ “asa de mult a trecut? nu cred”

***

desigur au fost si dintre cei care abia asteapta sa o citeasca.

oricum nu scapa niciunul:) si nu, nu dam teste din carte dupa aia:)

mie o sa-mi fie suficient de bine stiind ca se vor fi recunoscut in cite un mic detaliu din poveste; se vor fi recunoscut pe ei sau pe copiii lor, sau pe prietenii lor.

si ca vor fi invatat inca un milimetru asezat intr-o fractiune de secunda din “cum sa se uite altfel la oameni”.

sa cititi Scinteia – povestea unei mame care a crescut un geniu. am scris despre carte aici.

***

acum niste ani cumparam din toate librariile filmul Bleu al lui Kieslowski. mi se parea ca e un film care n-ar trebui sa ajunga pe miini gresite  ( e filmul pe care eu il iubesc cel mai mult dintre sutele, daca nu miile, de filme pe care le-am vazut in aceasta viata).

pe vremea aia pirateria nu era atit de infloritoare si, cum ajungea un nou Bleu la Carturesti, stiam deja cine il va primi.

 

2
2507
scanteiaDE CITIT NEAPARAT: Scinteia – povestea unei mame care a crescut un geniu
carti simpa
11 years ago

DE CITIT NEAPARAT: Scinteia – povestea unei mame care a crescut un geniu

pentru fiecare dintre noi a fost CINEVA; un parinte, un profesor, un prieten care a VAZUT lucrurile care ne-au adus fericirea cind le-am facut. asa am invatat sa dansam, cintam, desenam, am invatat geografie, chimie sau matematici.

sunt lucrurile care – pentru ca ne-au adus un fel de rasplata – ne-au ajutat sa ne integram in grupuri. la scoala, la munca, in viata.

e cheia cu care faci orice copil (si implicit orice om) sa functioneze: il lasi sa performeze in ceea ce-i aduce bucurie si negociezi cu el ca, pentru a avea timp pentru bucuriile lui, e nevoie sa faca si lucrurile mai putin placute.

nu am realizat lucrul asta pina azi noapte (desi mi s-a intimplat si mie, si prietenilor mei, si chiar il folosesc uneori in grupurile de oameni cu care lucrez)

*
am citit azi noapte o carte minunata, un non fiction, povestea lui Kristine Barnett – mama unui pusti pe nume Jakob, autist, caruia profesorii nu i-au dat nicio sansa in viata si care la 12 ani a rezolvat o problema de matematica pentru care cercetatorii munceau de zeci de ani.

*

Cartea se numeste Scinteia pentru ca mama lui Jake si-a scos fiul din lumea in care se inchisese gasind scinteia care sa aprinda focul atentiei lui. intregul ei “tratament” s-a bazat pe a urmari ce-i place cel mai mult copilului, ce-l tine cu adevarat concentrat si a negociat cu el explicindu-i ca trebuie sa faca si activitatile sociale, ca sa se integreze, dar ca daca le face repede va avea mai mult timp pentru placerile lui.

la 1 an si jumatate, Jake a intrat in regresie autista, dupa tratamente complicate la 3 ani era pierdut de tot. la 4 ani a inceput sa vorbeasca din nou chiar daca nu a conversat, ci doar a numit obiecte sau lucruri, doar pentru ca mama l-a dus la Observatorul astronomic, lui placindu-i foarte mult planetele si lumina/umbrele.
la 10 ani asista la cursuri de astrofizica la universitate (unde punea intrebari la care profesorii nu stiau sa raspunda) pentru ca asta era bucuria lui, iar – la schimb – statea cuminte in banca in scoala primara.
la 12 ani l-au acceptat la colegiu si a primit o slujba platita de cercetator in matematica.

*
mama lui a realizat inca de pe cind copilul avea 4 ani si lega obiectele din casa cu sfori in linii care formau obiecte / harti spectaculoase ca fiul ei e un cercetator.

Are o curiozitate atotcuprinzatoare sa stie cum functioneaza lumea. In timp ce tu si cu mine acceptam de la sine ca sunt lucruri pe care nu le vom intelege niciodata, Jake nu a putut niciodata de bunavoie sa accepte asa ceva, iar cind nu gaseste explicatia, innebuneste.

pe parcus mama lui Jake a descoperit ca are o dorinta foarte mare de a-i ajuta pe ceilalti sa invete matematica sau stiintele naturii si ca “are un talent unic sa creeze comunitati de oameni care se sprijina intre ei. Nimeni nu stie mai bine decit el ca singur nu te poti descurca” si le preda copiilor de la colegiu cind avea 11 ani.

Copiii pe care-i indruma fac de obicei o gluma despre virsta lui si apoi trec la amanuntele pe care nu le-au inteles .Acel talent pentru predare pe care l-am observat prima data in camera noastra de zi a inflorit, lucru pe care-l poti vedea de fiecare data cind ajuta pe cineva sa desluseasca un nou concept si lumina intelegerii se iveste. (…) Cind una dintre studentele de la laborator de care s-a ocupat cel mai mult (un caz aproape disperat, dupa propriile ei marturisiri) a trecut al doilea examen de metode de calcul, ea si Jake au plins de usurare.

si vorbim de un baietel de 11 ani care nu stia sa se lege la sireturi si nici nu va sti vreodata, dar mama lui a inteles asta si, asa cum l-a retras de la scoala pentru ca se plictisea si se retragea in sine, tot asa a inceput sa-i cumpere incaltaminte care nu avea sireturi. un baietel care nu intelegea de ce trebuie sa mearga la o pijama party cind pijamaua e pentru somn, nu pentru petrecere, prin urmare refuza violent sa faca asa ceva. un baietel care nu avea reper de umor pentru ca glumele lui erau la un alt nivel, asa ca a inceput sa rida doar cind profesorii universitari faceau analogii ironice pe diverse cercetari. un copil care traieste in lumea lui, dupa regulile lui.

desi are datele necesare pentru a fi un om bun de afaceri, Jake pare sa fi mostenit din familie lipsa de interes pentru bani ca factor de motivatie. Nu-l intereseaza deloc, de pilda, cind primeste telefoane de la oamenii din Silicon Valley. Se simte mai degraba dator sa explice oamenilor cum functioneaza lumea. In fond, Jake vrea sa-i ajute pe oameni sa gaseasca solutiile unor probleme practice, din viata de zi cu zi.

*
mi-ar placea foarte foarte tare sa cititi cartea asta. daca aveti un copil autist in familie o sa va dea o cheie despre lumea lui; daca sunteti parinti o sa va dea o noua directie despre cum ar trebui sa va preocupe educatia copiilor vostri; daca sunteti manageri o sa va invete subtil cum sa va motivati angajatii; daca aveti prieteni (si sigur aveti) o sa va arate cum sa-i ajutati cind le e greu.

Am scris aceasta carte deoarece sunt de parere ca povestea lui Jake e reprezentativa pentru toti copiii…. Desi darurile lui sunt unice, povestea lui pune in evidenta posibilitatea pe care o avem cu totii de a realiza ce este extraodinar in noi insine si poate chiar de a demonstra ca “geniul” se poate sa nu fie o insusire chiar atit de rara. Nu vreau sa spun ca fiecare copil autist – sau fiecare copil normal – este un geniu. Dar daca aprinzi scinteia innascuta a unui copil, iti va arata intotdeauna drumul spre inaltimi mai mari decit ti-ai putut imagina vreodata.

Kristine Barnett

puteti cumpara cartea de pe site-ul Editurii Publica, de aici

multumesc frumos Angela Naghi (Editura Publica) pentru ca te-ai gindit sa-mi trimiti in avansul aparitiei pe piata aceasta carte, stiind ca o sa ma bucure. si felicitari inca o data pentru colectia Narator (nonfiction) care e o mare mare bucurie pentru cititori.

P.S. si daca va imaginati ca asta e totul din carte, va foarte inselati; povestea lui Kristine e si ea uimitoare; face un atac cerebral, declanseaza o boala autoimuna si mai are inca 2 baieti.
P.P.S. de cind am terminat cartea nu fac altceva decit sa le spun tuturor prietenilor mei ca de saptamina viitoare au ceva de citit, pentru ca le trimit o carte. acum imi fac lista sa stiu cite am de cumparat de facut cadou. ceea ce va doresc si voua.

5
6117
shutterstock_145412449ce spunem cind nu vorbim, dar oferim … limbajul florilor
diverse
11 years ago

ce spunem cind nu vorbim, dar oferim … limbajul florilor

imi plac modalitatile in care poti sa comunici fara vorbe, imi plac si florile si ma pricep putin la a face buchete de flori care sa spuna lucruri.
prietenii mei beneficiaza de asta cind vor sa daruiasca flori si n-am prea dat gres la a nimeri ce ar impresiona destinatara.

ce-i drept am avut noroc in viata sa si primesc flori cu mega mesaje si cu super desfasurari de forte, asa ca stiu cum e si de partea cealalta si cu atit mai mult ma bucur sa ajut la o bucurie.

cum vin in sir indian, una dupa alta, valentine’s day, dragobetele, 1 martie, 8 martie si o sa tot daruiti-primiti flori, m-am gindit sa va ofer o alta perspectiva asupra acestui gen de a darui.

exista o carte – fictiune – care se numeste chiar asa “Limbajul florilor” si este o frumoasa poveste despre evolutia unei femei de la copilarie pina la maternitate. femeia asta stie sa faca ceva magie cu florile pentru ca schimba viata oamenilor oferindu-le cite un buchet cu mesaj. puteti sa faceti cadou aceasta carte zilele astea, insotita de o floare care sa spuna ceva (am mai scris despre carte aici). cartea are la sfirsit si un dictionar al semnificatiei florilor asa ca va fi usor pentru destinatara sa stie ce si cum…

sunt mai multe versiuni de dictionare pentru semnificatia florilor (e ca la vise) iata-l insa pe cel pe care-l stiu eu si la care mai apelez din cind in cind pt mici trucuri:)

A

-ACANT – arta sau artistic ; arte frumoase ; artificiu
-AFIN – inselatorie
-ALBASTREA – delicatete ; rafinament
-ALOE- ingrijorare , grija
-ALUN – impacare
-AMBROZIE- dragoste impartasita
-AMARANT (Floare vesnica) – fidelitate
-ANASON-reintoarcere a tineretii
-AZALEE – “ai grija de mine” ; pasiune fragila ; stapanire de sine ; simbol chinezesc al feminitatii
-ANEMONELE – “Pot astepta”, singuratate

B

-BALSAM DE LAMAIE – aduce dragostea
-BEGONIE- prevedere
-BOBOC DE TRANDAFIR ALB – copilarie a unei fete
-BOBOC DE TRANDAFIR ROSU – pura si frumoasa
-BRAD – timp
-BRANDUSA – voiosie; veselie
-BREBENAC (Vinca) – prietenie timpurie
-BUCHET DE FLORI VESTEDE – dragoste respinsa
-BUCHET DE TRANDAFIRI COMPLET INFLORITI – recunostiinta
-BUJOR – rusine ; timiditate ; manie ; indignare
-BUSUIOC- cele mai bune urari / dorinte ; dragoste ; ura
– BOBORNICUL (Veronica beccabunga, planta ruderala cu flori albastre) – fidelitate.

C

-CACTUS – rezistenta; caldura; grandoare
-CALA-dragoste mareata
-CAMELIE- admiratie; perfectiune; dar de noroc pentru un barbat ; frumusete ,dragalasenie
-CAMELIE ROZ- “tanjind dupa tine”
-CAMELIE ROSIE- “esti o flacara in inima mea”
-CAMELIE ALBA – “esti adorabila”
-CAPROFOI (Lonicera) -afectiune devotata si generoasa ; dispozitie binevoitoare
-CALDARUSA (Aquilegia) – nebunie
-CALIN (Vibusnum Opulus) – iarna; varsta
-CAPSUNA – bunatate nemarginita
-CARCIUMAREASA – ginduri de prietenie
-CEDRU – “traiesc pentru tine”; “gandeste-te la mine”
-CERCELUS (Fuchsia) – bun gust
-CICLAMENA (Cyclamen Auropaeus) – renuntare si ramas bun; indrazneala, cutezanta
-CIMBRU – putere si curaj ; activitate
-CIUBOTIOCA CUCULUI (Primula Veris) – meditatie; gratie cuceritoare
-CIULINUL (scaietele) – teama de ceva periculos.
-CLOPOTEL (Campanula Rotundifolia) – supunere ; grija
-CONDURUL DOAMNEI (caltunas) (Tropaeolum Triajus) victorie ; victorie in batalie ; dragoste materna
-CORIANDRU – dorinta (carnala)
-CRETUSCA (Spiraea)- nefolositor
-CRIN – puritate
-CRIN ALB – virginitate; puritate; maretie; “este ceva ceresc sa fiu impreuna cu tine”
-CRIN GALBEN – “plutesc in aer(de fericire)” ; fals si vesel
-CRIN PORTOCALIU- ura
-CRIZANTEMA- bucurie; “esti un prieten / o prietena minunat(a)”
-CRIZANTEMA ALBA – adevar
-CRIZANTEMA GALBENA – dragoste trecatoare
-CRIZANTEMA ROSIE – “iubesc”
-CUCUTA – “voi muri din cauza ta”
– FLORILE DE CASTAN – iertare

D

-DALIE – bun gust; instabilitate
-DAFIN (Frunza)- putere; “numai moartea ma va schimba”
-DEDITEL – “nu poti avea nici o pretentie ”
-DEGETAR – nesinceritate

E

-EUCALIPT – protectie

F

-FERIGA – sinceritate
-FLOAREA SOARELUI – loialitate; semetie; “esti splendid(a)”
-FLOARE DE COLT (Leonipodium Alpinum) – indrazneala; curaj nobil
-FLOARE DE NU MA UITA – dragoste adevarata; amintiri; “nu ma uita”
-FLORI DE MAZARE (Lathyrus Odoratus) -“la revedere”; plecare; placere a fericirii
-FREZIA – te poti baza mereu pe mine, incredere
G

-GARDENIE – “esti frumoasa”; dragoste secreta; rafinament; bucurie
-GAROAFA – legatura a afectiunii; sanatate si energie; fascinatie; “vai, biata mea inima”
-GAROAFA ALBA – dulce si draguta/frumoasa; inocenta; dragoste pura;
-GAROAFA DE CULOARE INCHISA – “DA”
-GAROAFA GALBENA – “m-ai dezamagit”; respingere; dispret
-GAROAFA PURPURIE- stare capricioasa; fantezie; schimbator /schimbatoare
-GAROAFA ROSIE – “inima ma doare din cauza ta” ; admiratie
-GAROAFA ROZ – “nu te voi uita niciodata”
-GALBENEA – alina inima; grija; cruzime; gelozie; sentiment sacru
-GENTIANA -infidelitate
-GHIRLANDA DE TRANDAFIRI – rasplata a virtutii
-GHIOCEL – iubire irezistibila
-GLADIOLA – dragoste la prima vedere; tarie de caracter; generozitate
-GRAUSOR (Ranunculus Ficaria) – fericire de a sosi
-GURA LEULUI (Antirrhinum Majus) – “nu”; inselaciune; doamna gratioasa; presupunere
-GUTUIE – tentatie

H

-HORTENSIE – graba; parere de rau; floare dedicata lui Apollo
-HIBISCUSUL – frumusete delicata.

I
-IARBA – subordonare; utilitate
-IARBA FETEI (Chrysanthemum Parthenium) – protectie
-IARBA NEAGRA (Catluna Vulgaris) – noroc; protectie; admiratie; singuratate
-IASOMIA GALBENA (Jasmisnus) – politete; bogatie; gratie si eleganta
-IASOMIA ALBA – dragalas, dragalasenie
-IEDERA – fidelitate; prietenie; afectiune; casatorie
-IENUPAR – protectie; sprijin, ajutor
-ILICE (Ilex) – dorinta de bine; aparare; fericire domestica; prevedere
-IN – simbol domestic; soarta; “apreciez bunatateata ”
-IRIS – credinta; speranta; intelepciune si valoare; elocventa; “complimentele mele”
-ISOP (Hyssopus Officialinis) – curatenie; alunga spiritele rele
-IZMA – caldura a sentimentelor

L

-LALEA (in culori variate) – faima; caritate;
-LALEA GALBENA – dragoste fara speranta
-LALEA ROSIE – “crede-ma “; declaratie de dragoste
-LAUR – ambitie; glorie
-LACRAMIOARA – dulceata; intoarcere la fericire; puritate;
-LAMAIE – energie; vioiciune; picanterie
-LAMAITA (Lippia Citridora) – atrage sexul opus
-LEVANTICA – neincredere
-LILIAC – prima iubire
-LOBELIE – rea vointa

–M

-MAC – somn etern; uitare; imaginatie; extravaganta
-MAC ALB – consolare; somn
-MAC GALBEN -bogatie ; succes
-MAC ROSU – placere; extravaganta
-MAGNOLIE – dulceata; frumusete; dragoste de natura; noblete; demnitate; frumusete splendida
-MARGARETA – inocenta; dragoste credincioasa; credinta; simplitate
-MACES (Rosa Canini) – poezie; “am rani de vindecat”
-MACUL ROSU- consolare.
-MAR (Floare) – preferinta; noroc
-MATRAGUNA (Atropa belladonna) – „ești frumoasă, dar periculoasă“.
-MAGNOLIA – dragostea de natura.
-MENTA – protectie impotriva bolii; caldura a sentimentelor; virtute
-MICSANDRA – legaturi afective
-MIGDAL (FLOARE) – speranta; farmec al iubitului/iubitei
-MIMOZA – sensibilitate
-MIRT – dragoste; dragoste in absenta; amintire; simbol evreiesc al casatoriei
-MUSCATA – prietenie; preferinta; melancolie; stupiditate; nebunie
-MUSCHI – dragoste materna; caritate
-MUSETEL – energie

N

-NALBA – ambitie feminina; fecunditate
-NARCISA (Narcissus Jonquilla) – egoism; stima de sine; “iubeste-ma”;
-NARCISA GALBENA – respect; deferenta; dragoste nerasplatita; inselaciune
-NEMTISOR DE MUNTE (Delphinium) – imaterialitate
-NUFAR – puritate a inimii
-FLOAREA DE NU MA UITA – dragoste adevarata.

O

-OCHIUL BOULUI- dragoste; gratie, eleganta
-OLEANDRU (Nerium) – atentie; prevedere
-ORHIDEE – dragoste; frumusete; rafinament

P

-PALMIER, FRUNZE – victorie, succes
-PANSELUTA – ingandurare; iubire
-PADUCEL (Crataegus) – speranta
-PAPADIE – dorinte devenite realitate; credinta; fericire
-PAPUCUL DOAMNEI – dragoste capricioasa
-PATRUNJEL – sarbatori, sarbatoriri, dar si „Vreau sa-ti fac bine.”
-PELIN – absenta
-PETUNIE – resentiment; furie; “prezenta ta ma alina”; “nu dispera niciodata”
-PIERSIC, FLOARE – longevitate; “sunt prizonierul tau”
-PIN – speranta; mila
-PINTENAS (Delphinlum) nestatornicie; frivolitate
-PINTENUL COCOSULUI – bucurie; ingratitudina; copilarie; dorinta de imbogatire
-PIPER ROSU – compasiune
-PORTOCAL, FLORI – intelepciune; puritate; dragoste eterna, casatorie
-PORUMB-bogatie
-PRIMULA – “nu pot trai fara tine”; prima tinerete; dragoste timpurie

R

-ROSTOPASCA (Chelidinium Majus)- bucurie de a veni
-ROZMARIN – amintire; atasament; fidelitate
– RHODODENDRON – „Cind ne revedem?”, iertare

S

-SALCAM GALBEN (Cytisus Laburnum) abandonat(a); distanta
-SALVIE – intelepciune; viata lunga; virtute domestica
-SALVIE ALBASTRA – “ma gandesc la tine”
-SCORTISOARA – “norocul meu esti tu”
-SECAREA – demn(a) de toata lauda; putere
-SMIRNA – multumire
-SMOCHIN – certa, contrazicere
-SOC – harnicie, sarguinta
-SORBESTREA (Sanguisorba Officinalis) – inima vesela
-SOVARV – veselie si fericire; imbujorare a fetei (din rusine /timiditate)
-STUF -indiscretie; docilitate
-SOFRAN – atentie la excese
-STEJAR -simbol nordic al vietii si nemuririi
-STEJAR, FRUNZE – curaj

T

-TISA – parere de rau (e folosita si ca planta de cimitir, in memoria celor care nu mai sunt)
-TRANDAFIR ALB – dragoste eterna; inocenta; ceresc; secret si tacere; iubire secreta
-TRANDAFIR (FARA SPINI) – dragoste la prima vedere
-TRANDAFIR GALBEN – prietenie; gelozie
-TRANDAFIR NEGRU – moarte
-TRANDAFIR ROSU – iubire; “te iubesc”; iubire pasionala
-TRANDAFIR ROSU CU ALB – impreuna; unitate
-TRANDAFIR ROZ – fericire perfecta: “te rog, crede-ma ”
-TRANDAFIR (UN SINGUR FIR) INFLORIT COMPLET – “te iubesc”; “inca te mai iubesc”

Un trandafir alb si unul rosu inseamna razboi.
50 de trandafiri – daruire totala.

-TREMURATOARE (Briza Media) – agitatie
-TRIFOI ALB (Trifolium Repens) – inima usoara, gindeste-te la mine
-TRIFOI (CU PATRU FOI) – noroc; “fii a mea “, “fii al meu”
-TUBEROZA – placere periculoasa

U

-ULM – demnitate
-USTUROI – curaj; putere
-URZICA – „Am inteles care sunt adevaratele tale ginduri.”

V
-VALERIANA – dispozitie adaptabila
-VIOLETA – modestie; credinta
-VASC – “saruta-ma”; afectiune; “inving dificultatile”; planta sacra in India, planta magica a Druizilor

Z

-ZAMBILA – fidelitate
-ZAMOSITA (Hibiscus) – frumusete delicata
-ZARNA (umbra noptii) (Solanum Nigrum) adevar
-ZOREA – afectare

foto via shutterstock, cuvint cheie de cautare “flowers”

1
8933

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!