Tag : eugen ionesco

radu beligannenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

nenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

…avem cu totii destula putere pentru a suporta nenorocirile altora, dar ne lipseste forta de a suporta bucuriile lor…

… omul de teatru traieste pentru a fi vazut, pentru a fi aplaudat, pentru a se recunoaste ca – pe scena – el e cel dintii si cel mai bun.

…Eugen Ionesco stia sa-si ascunda printre ceilalti oameni adinca si iremediabila anxietate, furtunile care, undeva in adinc il cutremurau, lasind sa apara la suprafata numai accesele de veselie, de bucurie neastimparata, de investitie jucausa. (…) Spontan, mobil, neprevazut, se afla intr-o continua febra intelectuala, oscilind intre un umor care isi cauta si isi gasea pretutindeni obiectul si o tristete care urca in valuri bruste, din cele mai tainice zone ale fiintei sale.
(…)
Mi-a povestit de pilda, ca atunci cind si-a facut armata in Romania a fost trimis intr-o misiune in alt oras, o data ajuns in respectiva urbe, la gara, primul lucru pe care l-a facut, a fost sa-si depuna la bagajele de mina…pusca!

A imbatrini inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.
Intr-un animit sens, esti mai batrin cind esti tinar si mai tinar cind esti batrin.Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delestare de prejudecati si de constringeri.
Avea dreptate Picasso cind spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tinar.

***

sunt citeva fragmente din cartea “intre acte” a lui Radu Beligan, un jurnal peste timp cu secvente despre oameni si artisti legenda pe care dl Beligan i-a intilnit de-a lungul timpului.

e frumoasa cartea, dar – cu tot respectul – autorul n-a aruncat peste bord toate prejudecatile. ii simti vanitatea in alegerea unora dintre intimplarile pe care le povesteste, in ordinea pentru care a optat sa le expuna publicului.
dar asa cum zice intr-unul din primele citate pe care le-am ales “omul de teatru traieste pentru a fi cel dintii si cel mai bun”.

sa o cititi, e o lectura placuta care pastreaza ceva din ritmul dlui Beligan si din sobrietatea lui. e inca una dintre cartile care va permite sa vedeti orgoliile si vanitatile artistilor, si va invata in acelasi timp sa-i pretuiti.

***
as vrea sa-l contrazic pe Dl Beligan, ma iertati…

… artistii adevarati – ca si oamenii adevarati – sunt cei care descopera placerea de a suporta bucuriile celorlalti.

2435
John_MalkovichJohn Malkovich de ziua teatrului

John Malkovich de ziua teatrului

astazi este ziua internationala a teatrului, iar la sediul UNESCO din Paris a fost ceremonia anuala in care un actor transmite mesajul breslei lui catre comunitate.

Anul acesta purtatorul de mesaj a fost John Malkovich, fiind primul actor american invitat sa conduca aceasta ceremonie.

acum 50 de ani, primul mesaj a fost rostit de Jean Cocteau, iar de atunci printre vorbitori s-au mai aflat Judi Dench, Vaclav Havel, Peter Brook, Ellen Stew­art, Richard Bur­ton, Luchino Vis­conti, Pablo Neruda, Laurence Olivier, Arthur Miller, dar si Eugen Ionesco.

iata speech-ul lui Malkovich:

I’m honored to have been asked by the Inter­na­tional Theatre Insti­tute ITI at UNESCO to give this greet­ing com­mem­or­at­ing the 50th anniversary of World Theatre Day. I will address my brief remarks to my fel­low theatre work­ers, peers and comrades.

“May your work be com­pel­ling and ori­ginal. May it be pro­found, touch­ing, con­tem­plat­ive, and unique. May it help us to reflect on the ques­tion of what it means to be human, and may that reflec­tion be blessed with heart, sin­cer­ity, candor, and grace. May you over­come adversity, cen­sor­ship, poverty and nihil­ism, as many of you will most cer­tainly be obliged to do.

“May you be blessed with the tal­ent and rigor to teach us about the beat­ing of the human heart in all its com­plex­ity, and the humil­ity and curi­os­ity to make it your life’s work. And may the best of you — for it will only be the best of you, and even then only in the rarest and briefest moments — suc­ceed in fram­ing that most basic of ques­tions, ‘how do we live?’ Godspeed.”

2777

Posta Romana, ca-n Ionescu

Dilema postei romane: daca ai buletin, legitimatie de presa cu fotografie, serie si nr de buletin incluse, o recipisa pe care scrie numele tau si amazon.com – si tu poti spune by heart ce e in coletul amazon, care e valoarea lui, cind a fost expediat, cum faci dovada ca tu esti tu si ca e coletul tau cutia care a venit pe adresa redactiei?

– Daca n-ati primit recipisa nu a venit coletul, noi nu ratacim.
– A venit doamna pentru ca am verificat cu furnizorul, mi-a confirmat ca a ajuns.

Pufnituri, trintit de dosare pe birouri, verificat in multe catastife.
15 min o doamna m-a cautat intre dosare. Cind in sfirsit mi-a gasit numele, a inceput nebunia.

– Va trebuie o imputernicire.
– Care sa spuna ce?
– Ca dvs sunteti dvs si ca lucrati la adresa de pe colet.
– Nu e suficient buletinul?
– Nu. Poate nu e coletul dvs.
– Pai nu v-am spus eu de colet? Si ca mi s-a confirmat ca a venit? Cum stiam de el?
– Imi trebuie imputernicire care sa spuna ca sunteti dvs.
– Va dau si legitimatia de serviciu, nu e buna?
– Nu e. Daca nu mai lucrati acolo?
– Doamna e ca-n Ionescu. Daca e sa faca institutia imputernicirea asta, eu trebuie sa semnez pentru ea. Eu semnez toate imputernicirile. Tre sa semnez ca eu sunt eu?
– Faceti glume pe seama mea.
– Nu doamna, sa ne uitam la legitimatie. Va mai arat si alte acte care fac dovada ca eu sunt eu. Am si carduri in portofel tot pe numele asta. Si ca numele asta e ca numele de pe colet. Ce va mai trebuie?
– O imputernicire. Eu de unde sa stiu ca nu luati acte ale companiei la care nu aveti acces.
– Doamna, sa va arat comanda de la amazon. Aveti internet?
– Nu. Noi nu suntem asa de dotati.
– Bine, ma conectez pe telefon.
– Nu. Ca nu ma intereseaza ce imi aratati dvs acolo. Puteti sa-mi aratati orice.
– Va arat ca sunt niste carti, alea care apar si pe avizul coletului.
– Si de unde stiu eu ca nu le-ati comandat pt altcineva si ca acum le luati in locul lui?
– Da doamna le-am comandat pt altcineva, le-am platit din contul meu, au venit pe numele meu si acum le iau in locul altcuiva, le fur adica. Am fatza de infractor?
– Nu. Dar imi trebuie imputernicire. Asa scrie in regulamentul meu, asa facem.

(dupa alte 10 min, timp in care am inspirat aer curat, afara la soare, vizualizind cum o ucid in chinuri, am dat doua telefoane, o doamna simpatica a sunat la posta, m-a sunat inapoi si iata-ma-s la ghiseu din nou)

– Da’ de ce trebui asa faceti atita tambalau? Nu puteati sa veniti si miine cu o imputernicire?
– Doamna, n-am timp sa vin de 10 ori. Muncesc.
– Pai si io muncesc.
– Da doamna, dar dvs munciti pe banii mei. Eu platesc pentru coletul asta niste bani din care dvs va luati salariu.
– Imi dati o declaratie?
– In care sa scriu ce?
– Ca luati pe propria raspundere si ca in cazul in care cineva reclama, dvs platiti contravaloarea coletului. Si nu era nevoie sa dati telefoane ca sa interveniti, ca toti stiti numai cu pile sa obtineti lucruri.
– Cum nu era nevoie? Nu ati vrut si pace sa imi dati si acum iata ca se poate.
– Pai daca nu aveati imputernicire.

Culmea e ca desi as fi ucis-o in chinuri, i-am zimbit si i-am urat o zi buna dupa ce mi-am luat cartile.


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!