Am primit cadou o fotografie de Steve McCurry (domnul care a fotografiat-o pe celebra fata afgana ajunsa pe coperta National Geographic). Am si autograful autorului.
An image has power when it tells a story
asta scrie domnul McCurry si semneaza pe fotografia aceasta.
Me happy. Voi puteti fi fotografiati de McCurry, cu toata familia, de Craciun la NY. am scris despre asta aici.
Sunt acasa. In bucataria in care m-am facut mare.
In fata mea, mama pregateste ultimele detalii pentru ziua de maine. Tata e langa mine si se uita curios la ce scriu. Imaginea asta ma intoarce inevitabil in timp si imi amintesc de zilele in care nu existam decat eu si ei. Nicio problema. Niciun job. Niciun gand negru. Doar eu, parintii mei si locul care m-a adapostit timp de 14 ani; in fiecare zi.
Cand Cristina a postat pe blog acum cateva zile intrebarea “ce inseamna siguranta pentru tine” raspunsul meu a venit automat: o casa mica la poalele muntilor Piatra Craiului, o familie modesta si amintirile mele. Atata timp cat pot sa am parte de aceste trei lucruri, ma simt in siguranta.
Foarte mult timp, dupa ce am plecat de acasa am simtit ca imi lipseste ceva. N-am vrut sa accept faptul ca mi-e dor de ei, pentru ca sunt foarte orgolioasa. Imi placea sa cred ca pot sa ma descurc singura, ca sunt destul de mare si ca nu am nevoie decat de mine si atat.
Am inceput sa caut protectie in oameni de foarte multe ori alesi gresit, in iubiti pe care ulterior i-am facut responsabili de nefericirea mea, in joburi care nu imi puneau calitatile in valoare, in locuri urate in care nu ma simteam deloc bine.
Nu-mi dadeam seama ca nu alegerile mele erau problema, ci faptul ca eu cautam in absolut tot ce faceam un inlocuitor pentru familia mea.
Dupa mult timp am acceptat faptul ca nicaieri in lumea asta nu o sa gasesc acea liniste si siguranta ca acasa. Din momentul ala alegerile mele au inceput sa capete culoare si sa formeze un curcubeu frumos, care imi apare in fiecare dimineata la geam.
In clipa asta ma simt mai in siguranta ca niciodata. Sunt inconjurata de ai mei sunt in casa mea, inconjurata de amintiri si locuri de neuitat. Garzile mele de corp sunt Bucegii si Piatra Craiului si… o gradinita plina de zambile si narcise.
Mi-am pus intrebarea asta de multe ori in ultimele saptamini, fie ca a fost vorba de context personal, fie ca a fost un context profesional.
Siguranta este despre stabilitate, a fost primul raspuns.
Este despre a te simti bine cu tine stiind ca o sa faci fata provocarilor, a fost un alt raspuns.
E legata de familie.
E ca o imbratisare.
Saptamina asta am povestit intr-un spot ce inseamna siguranta pentru mine. Cred pina la ultimul cuvint ce am spus acolo, cum mai cred ca, pentru siguranta noastra emotionala, e bine sa acceptam ca avem nevoie de un loc cald si bun, de protectie, de imbratisari, in care fragilitatea noastra feminina sa infloreasca si sa ne inspire in ceea ce facem.
*
cred ca ford focus e una dintre cele mai sigure masini.
dupa ce am testat-o, mi-am innebunit prietenii cu optiunile speciale pe care le are aceasta masina ca sa te protejeze in trafic (senzori care declanseaza un sistem de frinare astfel incit sa pastrezi distanta pre setata fata de masina din fatza ta), ca sa te ajute la parcare (realmente parcheaza singura, ridici miinile de pe volan si vezi cum face toata treaba), ca sa ti fie un companion pentru drum lung (are sisteme de avertizare daca simte ca ai adormit si ai deviat milimetric de la drum). In plus vede semnele de circulatie cu o camera amplasata pe parbriz si te avertizeaza pe unul de ecranele de pe bord care sunt restrictiile in trafic.
aaaa, si interiorul e construit ca o imbratisare. ca si cum ai sta in bratele – ok, fie ele si de metal – ale cuiva care te protejeaza.
– aveti copii?
– da, trei. cel mare are 20 de ani, mijlociul 18 si cel mic 6. dar el conduce toata casa. zice: acolo mergem! si noi il urmam
– aveti familie grea, cu trei copii.
– cea mai frumoasa. a mea e cea mai frumoasa. ne mai certam si noi, mai ales din cauza mea, dar familia mea e cea mai frumoasa.
– si ce faceti de spuneti ca va certati din cauza dvs?
– vreau prea mult. nu-mi iese din cap politica si vreau sa fie bine. si le cer si lor multe. mai oboseste si sotia.
are 44 de ani si vrea sa ajunga macar pt 6 luni senator, deputat sau presedinte, ca sa spuna niste lucruri.”daca as gasi pe cineva care sa acopere cit cistig eu acum pe luna ca sa aiba familia din ce trai, m-as duce sa fac politica. si intr-o audienta de 2 ore daca m-ar primi cineva mare sa spun ce nu merge, ca nu se mai poate, si-ar fi bine.”
pina acum doua zile nu vroia sa voteze pentru ca n-avea cu cine. dar a vzt “unul pe strada cu o masina si portavoce care spunea ca e independent si ca va candida. ma duc sa-l votez pe el, cred ca e un nebun ca mine care vrea sa se schimbe ceva.”
*
virgiliu, taximetrist.