Tag : fapte bune

amaliaInterviu – Amalia Nastase cum (chiar) nu o stiti –

Interviu – Amalia Nastase cum (chiar) nu o stiti –

O cunosc pe Amalia de aproape 20 de ani, dinainte de a deveni “Nastase”. Multi ani am vazut-o o persoana rece, distanta, un om de business foarte calculat. Generalul lui Ilie.

Apoi am descoperit-o drept omul care-ti sare in ajutor cand cauti un anume medic (m-a pus pe picioare acum cativa ani in doar 3 zile) sau cand te apara in spatiu public, luptandu-se in dreptul tau contra celor care fac bullying online (sa va fereasca ingerasii sa-i activati versiunea Arhanghelul Dreptatii pentru ca ati facut ceva care nedreptateste o persoana pe care ea o apreciaza),

Nu suntem prietene din categoria ”ne facem vizite”, dar in viata asta Amalia m-a ajutat uneori fara sa-i solicit direct, sau chiar si cand i-am cerut lucruri care pareau imposibile pentru muritorii de rand (bilete la meciuri importante de tenis de peste hotare).

Pentru multi dintre voi, Amalia Nastase e fosta sotie a lui Ilie Nastase, mama a trei copii, casatorita cu Razvan Vasilescu cu care are business-uri cunoscute in domeniul comunicarii si e implicata in campanii umanitare prin care cumpara incubatoare si echipamente pentru maternitati sau conduce Fundatia Ronald McDonald care construieste case in curtea spitalelor pentru parintii copiilor internati pe perioade lungi in spitale.

Acum cateva luni, am plans amandoua, intr-o conversatie de la distanta, din fata computerelor. Imi povestea despre Razvan, un baietel care i-a schimbat viata cand a plecat in ceruri. Si-atunci m-am gandit sa scriu povestea Amaliei care nu e la vedere, o Amalia pe care nu o stie multa lume.

amalia 4

Ca multi dintre copii ambitiosi care au plecat din saracie, Amalia a invatat de mica sa intre in vorba cu oamenii, sa le afle povestile, sa-si faca relatii si conexiuni pentru ca astfel invata lucruri noi si evolua.

“Am fost prietena cu toata lumea care ma putea ajuta sa invat. Am fost prietena cu profesorii mei, eram cea mai populara din scoala desi nu aveam notele cele mai bune. E ceva cu care m-am nascut si tot timpul am stiut sa imi folosesc aceste conexiuni!”

Relaxarea cu care intra in vorba cu toata lumea a facut ca, in 2000, intr-o vacanta la Paris, sa afle povestea soferului unui roman care are o resedinta acolo. A aflat ca fiul lui, Razvan, e bolnav de cancer osos si ca s-au mutat in Franta pentru a-l duce la tratament. S-a imprietenit cu el si cu sotia lui – Cristi si Mariana-, a incercat sa-i ajute.

Cand  a venit momentul in care sa-l cunoasca si pe Razvan i s-a facut frica. Ce ar fi putut ea sa-i spuna unui copil care avea un diagnostic atat de grav?

Intalnirea a fost o lectie despre optimism si curaj, despre puterea de a trai cum esti si a te bucura de ce ai, oricat de greu ti-ar fi. Razvan i-a spus de multe ori – cand nu mai avea stomac si incerca mancarea doar ca sa nu-i uite gustul –  ca e curajos si isi infrunta boala, sa nu-si faca griji pentru el.

Razvan a murit la Paris cand avea 14 ani, iar ea era cu Mariana, mama lui, la telefon. A auzit-o cum i-a spus “du-te puiul meu, du-te”. Si-au plans in hohote amandoua, minute in sir, la kilometri distanta, dar impreuna.

18 ani mai tarziu, Mariana si Cristi sunt in continuare parte din famlia ei, vorbesc de sarbatori, se intalnesc in vacante, fetele Amaliei au stat cu Mariana de cate ori erau la Paris, impart lucruri si amintiri care le unesc pe viata.

Acum cateva saptamani, Amalia a povestit la TEDx Floreasca despre intalnirea cu Razvan.  Era emotionata; generalul de alta data, omul rece si distant, avea vocea tremuranda. A marturisit public, pentru prima data, ca de la Razvan incoace ea si-a promis ca o sa-i ajute pe copiii bolnavi.

Cand discursul a ajuns online l-a vazut Mariana. A sunat-o plangand si i-a spus ca acum simte ca moartea fiului ei are un sens: a deschis porti ca alti copii sa fie vindecati.

“Toata lumea care face ce e menit sa faca in viata, face lucrurile nerealizand, in prima instanta, ca schimba ceva. Ai o pornire atat de naturala, incat este ca nevoia de a respira. Mie mi se pare ca sunt o unealta care a intervenit intre copil, familia lui si univers, iar acea unealta putea sa fie oricine altcineva, dar sunt eu azi. Trece ceva prin mine, nu este un calcul, e ceva pe care eu il pot face cu ajutorul lui Dumnezeu. Acel Dumnezeu care e in noi, nu cel trambitat pe toate ulitele.  E un lucru cu care m-am nascut! Asa sunt de cand eram mica, eram mama tuturor ranitilor, dar nu am vazut-o vreodata ca pe un sacrificiu. La bussiness-uri ma mai apuca: “aoleu, trebuie sa fac bugetul!” dar cand ajunge un copil la mine, niciodata nu gandesc asta. Pur si simplu!”

*

Nascuta si crescuta in Rahova, Amalia a invatat pe cel mai greu drum posibil ca nu trebuie sa-i pese de judecata altora, dar si sa nu se mai compare cu altii in nimic. Sa mearga pe drumul ei, cu alegerile care o fac fericita, indiferent de ce ar spune ziarele sau ”gura lumii”. Pana la asta insa s-a lovit in mai multe etape ale vietii de etichete puse aiurea pe numele ei si de nedreptati.

Cand era eleva a fost nevoita sa se lupte cu judecata unor profesori care nu i-au dat prea multe sanse… pentru ca nu facea meditatii cu ei.

”Imi spunea profesoara de matematica „tu nu o sa intri la nici un liceu niciodata! Tu o sa dai la scoala profesionala”. Eram copil si stiam ce loc am la matematica in clasa, dar nu stiam ca aveam nota aia pentru ca nu faceam meditatii cu profesoara!  Tu – copil – stii sigur ca profesorul are dreptate pentru ca este autoritate. M-am dus la mama si i-am zis: eu nu dau la liceu la anul, pentru ca eu nu intru! Dau la scoala profesionala. Mama a inghetat atunci…”

O noua evaluare a altei profesoare a reasezat un pic din increderea elevei Amalia Teodosescu, dar femeia de afaceri de acum, omul care are in grija fundatii mari si conturi publicitare ale unor branduri faimoase, femeia care intre timp a cunoscut personalitati uriase ale lumii, Amalia Nastase stie ca undeva inauntrul ei e un sambure de neincredere care poate inflori oricand, pentru ca lucrurile pe care ti le pun in minte oamenii din jurul tau iti pot ingropa sufletul.

”Cei care conteaza in viata ta si care vin cu toata buna intentie sa te conduca mai in fata, dar iti dau exemple de oameni care in capul lor sunt de succes, nu fac decat sa te limiteze si sa iti spuna de fapt: nu mai incerca, nu ai de ce sa incerci, pentru ca niciodata nu o sa ajungi ca ala, niciodata nu o sa iei 10 (vorbesc de copii acum), tu o sa iei mereu 7, si atunci tu nu mai incerci! Deloc nu te ambitioneaza! Adica ajungi la 30-40 de ani sa ti se para ca nu ai facut nimic, ca nu conteaza ce ai facut tu, si iti ia foarte mult timp sa recastigi increderea pe care o aveai cand erai copil.”

Despre ce zice gura lumii si cum ajunge periodic in revistele mondene, desi merge rar la evenimente si duce o viata foarte discreta, Amalia e mult mai hotarata: nu citeste nimic din ce scriu ziarele si e extrem de impacata si asumata cu ceea ce este, dar si cu ce ar putea prezenta ziarele despre ea.

”Evident mi-ar placea extraordinar de mult sa fiu Naomi Campbell la masuri, dar… nu poti sa iti termini viata asta si sa o astepti pe urmatoarea sperand ca te nasti Claudia Schiffer. Eu am o viata pe care trebuie sa o duc asa cum mi-a dat-o Dumnezeu. Nu trebuie sa fiu nimeni, trebuie sa fiu eu!

Doar ca pana invatam lucrul asta ni se spune ca trebuie sa fim ca toata lumea, intelegi? Noi incercam in viata de mici ca trebuie sa fim ca Popeasca care a luat 10, sa te angajezi ca altul, sa faci business-ul ca Georgescu. Dupa ce incercam toate acestea care, evident, nu merg, ajungem pe la 40 de ani – si dupa 13 psihologi care au reparat sechelele de rigoare – sa zicem „dar daca as fi eu, cum ar fi?”.

Unii ne dam seama de asta, altii suntem in cursa aia de soricei si ne invartim toata viata sperand ca o sa ajungem undeva, unde nu vom ajunge niciodata. Ramanem invartiti, obosim si murim.”

Asa se face ca si-a promis ca nu le va spune niciodata fetelor ei ce meserie sa faca, ce scoli sa urmeze.amalia

 

(foto Edward Aninaru)

”M-am ferit foarte mult sa le spun copiilor ce sa faca, pentru ca noua ni s-a spus ce sa facem si a fost total gresit! Alesia ma intreaba: “Mama, dar eu ce o sa fac? Ca toate colegele mele o sa fie avocati, o sa fie bancheri. Si ii spun mereu: Tu o sa iti dai seama singura ce o sa vrei.

E mult mai greu sa ii spui copilului tau “nu stiu ce vei fi si iti vei da seama cautand in tine” si e mult mai usor sa ii spui o sa fii inginer, doctor, avocat. Doar ca atunci copilul se duce dupa ce ii spui tu si nu mai merge pe drumul lui. Si va fi un nefericit cu toti banii pe care ii poate castiga din meseria pe care i-o spui tu.

Eu chiar nu stiu ce o sa fie copiii mei pentru ca nu e drumul meu, e drumul lor. Eu nu pot decat sa ii ajut pe drumul asta!”

Amalia isi creste cei trei copii cu o ”libertate spartana” – sunt cateva reguli pe care le respecta toata lumea, oricat le-ar fi de greu si copiilor (Alessia, Emma si Toma) si parintilor, iar in rest fiecare e liber in alegerile si deciziile sale.

Ca de exemplu, banii pentru achizitii personale. Alessia (15 ani) si Emma (12 ani) au bugetul lunar primit de la parinti, dar nici Amalia, nici Ilie nu le intreaba ce fac cu banii pe care-i primesc. ”Nu le intreb pentru ca nu vreau sa aiba presiunea judecatii mele „ca nu iti trebuie asta, iti trebuie altceva”. Pentru ca sunt responsabile.”

Cum s-a croit aceasta responsabilitate intr-o familie care n-are problema banilor?!  ”Pentru mine e foarte importanta scoala la care merg, sa fie platite fee-urile de la scoala, mai putin importante sunt hainele sau brandurile din jurul lor. Si-am incercat sa le arat ca sunt acelasi copil si cu bani, si fara bani. Le-am spus mereu: Incearca sa vezi ce prieteni de ai tai vor mai sta cu tine cand le vei spune ca, de fapt, tu nu esti bogata in standardul lor, tu esti bogata in standardul normal. Daca nu mai stau cu tine copii aceia, pai nu trebuiau sa stea de la inceput!”

Si chiar si Ilie Nastase, care e mai usor de impresionat de fiicele lui, repecta regulie. Vorbeste cu Amalia si daca stabilesc ceva, sunt neinduplectati amandoi.

”Pentru ca altfel nu ajuti copilul. Daca tu iti permiti orice si ii dai lui fara limita, el nu va avea valoarea lucrului respectiv si nu va avea limite la nimic. Si atunci cand termina limitele legale, trece la alea ilegale obligatoriu – pentru ca natural vrea din ce in ce mai mult. Si dupa, n-are cum altfel, se termina prost!”

Asa au invatat fetele si ca in viata trebuie sa munceasca pentru ca sa-si cumpere lucrurile pe care le vor. ”Eu nu le-am invatat sa nu le placa brandurile, le-am invatat sa isi cumpere branduri daca isi permit. Sunt de parere ca o haina buna e o haina scumpa pentru ca nimeni nu poate face ca o pereche care costa 1,000 de euro sa fie reprodusa exact la o suta de euro. Asa ca isi strang banii pe care ii primesc de la noi si isi cumpara si branduri cand au adunat suficienti, uneori si un an intreg de economii.”

Evident ca ajung si la disensiuni, evident ca sunt multe discutii si negocieri, uneori si lacrimi. Dar niciodata jigniri sau bataie. Ceva din generalul Amalia a ramas si-n zilele noastre pentru ca e neclintita in unele decizii si cateodata, cand una dintre fete plange in camera ei pentru ca a primit o interdictie, plange si ea in alta camera.

”Nu ii arat copilului meu ca plang, am plans pentru ca ea plangea si-mi parea rau ca sufera, dar ne-am inteles la sfarsit. E greu sa stai om la om cu copilul sa ii explici lucruri pe care nu vrea sa le accepte. Este atat de usor sa ii dai bani sa se duca la mall! Sunt sigura ca si copiii mei imi ascund unele chestii, mai ales adolescentii, ca am fost si noi! Dar nu pot sa ii spun copilului meu ca e ok sa incalcam legea… Daca legea spune cumva, nu putem nici sa bem, nici sa fumam de la 16 ani, nu putem! Si nu putem nici la 18 ani atata timp cat tu traiesti in casa mea si eu te tin in scoala, hai sa avem niste reguli de respect pe care sa le intelegem toti. Faptul ca ai facut 18 ani si mananci de la mami, nu inseamna ca esti adult. Adult e cel care isi castiga banii intr-un mod decent…”

amalia-nastase

Foto Dana et Stephane Maitec

”Faptul ca nu sunt bogata a ajutat intr-un fel, stii? Pentru ca si pe mine parintii mei daca ma tineau in puf, poate nu plecam sa muncesc cand am plecat, poate nu invatam cat am invatat. Dar toate astea te imping sa vrei mai mult si, ca sa vrei mai mult, trebuie sa faci mai mult si sa stii mai mult.”

Asa se face ca a parcurs drumul spectaculos de la un copil sarac din Rahova, cu escala la adolescenta care-si schimba bluzele cu prietenele cu care facea mici job-uri de sampling, la femeia care si-a putut permite orice brand si s-a asezat la masa cu cei mai mari oameni ai lumii.

”Am avut perioada in care totul tipa pe mine! Cand iesi din saracie si ajungi sa iti poti permite niste chestii, pai pui frate pe tine, sa vada lumea! Adica am pus pe mine mult!”

Dar s-a uitat in jur, a vazut modestia si smerenia marilor oameni si a inceput sa invete de la ei. La un moment dat s-a aflat la masa la niste prieteni si a conversat mult cu o familie foarte eleganta si relaxata. Cand au plecat, le-a intrebat pe gazde cine erau cei doi cu care conversase.

”Mr & Mrs Heineken”.

„CE?! Berea?!”

”Oamenii aceia au vorbit de parca ne stiam de-o viata, relaxati, dar niciun fel de referinta la ce fac sau cine sunt. Cand vezi lucrurile astea –  si am intalnit aristocrati, nascuti bogati, din Anglia, Franta, America – n-ai cum sa nu-ti zici: cat bun simt, macar sa ma comport ca ei, daca nu o sa fiu ca ei. Asa am realizat ca, de fapt, urla saracia, cand urlau brandurile pe mine…”

Intre timp, cu anii de viata petrecuti printre aristocratii pur sange, a vazut si mai clar forma fara fond a celor care vor sa para bogati, vor sa traiasca in lux pentru a-i impresiona pe altii.

”Foarte putini dintre romanii din generatia noastra au avut educatia luxului sau a bunastarii. Dar daca te-ai nascut sarac nu trebuie toata viata sa tipe totul pe tine. Te poti autoeduca, asta e frumusetea vietii. Cultivandu-te tu poti sa repari anumite derapaje in tine. Nefiind cultivat, citit, invatat, vei ramane si vei derapa si mai mult toata viata. Si vei ajunge paralel cu viata ta, nu vei stii niciodata pentru ce te-ai nascut pe lumea asta, pentru ca nu ai stiut unde sa cauti!

Cand o sa cautati calitatea, atunci nu o sa se mai vada, nu o sa mai tipe nimic pe tine pentru ca, repet, o pereche de pantofi de o mie de euro nu va fi niciodata replicata la 40, niciodata! Mie imi plac lucrurile astea, eu am promovat si promovez foarte mult luxul, pentru ca luxul nu este o metoda de show off… Luxul este o arta in sinea lui.”

In ultimii 20 de ani i-a vazut in intalniri informale nu doar pe unii dintre cei mai bogati oameni ai lumii, ci si pe unii dintre cei care au scris istoria sportului, asa ca a mai dezvoltat o teorie despre calitatea … lucrului pe care-l faci in viata.

”Cheia succesului nu este nici cat de inteligent esti, nici cate scoli ai facut, cheia succesului este tenacitatea.

Uita-te si la Nadia. Om mai tenace ca Nadia, eu nu am cunoscut! Ea si astazi mananca seara o portie de peste alb si bea un pahar de vin alb cand iese la mese! Atat. Poate sa moara lumea si sa fie torturi, prajituri, ei nu ii trebuie. Oriunde este in lume, ea dimineata se duce la sala. 10 acela istoric ii defineste felul in care face totul in viata ei.

Aceasta tenacitate te duce unde esti. In viata succes au oamenii tenace si carora li se spune de 3 milioane de ori nu, iar ei zic ba da. ”

amalia natase mc do

Si pentru cine o cunoaste, tenacitatea e arma ei principala cand ajunge in fata unui copil bolnav care trebuie sa faca fata sistemului birocratic pentru a merge la tratament in strainatate. Amalia spune ca nu simte ca face un efort, ca toate trec prin ea si ca mintea si conexiunile sale sunt doar unelte pentru a duce la bun sfarsit ajutorul copilului. Dar eu am fost de fata la cateva intamplari in care mintea ei gasea extrem de rapid solutii pentru cum sa vorbeasca la Ministerul Sanatatii, pentru cum sa gaseasca transport sau informatii pentru completarea unui anume formular, si realiza asta pentru ca, tenace, nu se gandea nicio clipa ca nu se poate rezolva.

De la intalnirea de acum 18 ani cu micutul Razvan care a plecat in ceruri, lumea ei s-a schimbat.

”Datorita lui am inceput sa vad situatiile acestea. Stii daca constientizezi o situatie, ele vin la tine si am constientizat ca nimicul pe care l-am facut pentru Razvan, ca e nimic fata de ce ar fi avut el nevoie, poate sa se transforme in incercarea de a ajuta si alti copii.

Acum am o fetita care a plecat la Paris, inca un baietel caruia ii fac hartiile… Dar se mai intorc parintii cu poze ca eu ii uit, sunt multi. Ii mai uit pentru ca nu sunt eu cea care fac asta, sunt prin mine! Asa ar trebui sa facem toti, sa ne gasim lucruri care ajuta alti oameni.

Poti sa ajuti alti oameni si cand ii tunzi sau cand le uzi gradina, nu trebuie sa fie totul wow asa.

Trebuie sa ne gandim la lumea asta nebuna unde in ultimii ani am fost invatati fiecare pentru fiecare, sa ne dam seama ca nu suntem insule si pana nu ajutam pe altii, nu ne putem ajuta pe noi.

Cel mai usor shotcut este sa faci bine si, facand bine, cumva ti se va arata si calea ta.”

Asa se face ca dincolo de fundatii si asociatii, o puteti vedea cateodata vorbind cu cei care cersesc in Dorobanti. Le explica unde ar putea face cursuri de bucatar ca sa faca bani sa traiasca mai bine sau le arata ca pot sa nu mai tina copilul toata ziua la cersit pentru ca-l pot lasa la un centru peste zi unde sa invete ceva si sa-l recupereze seara.

”Vin la mine sa-mi ceara bani. Eu incerc sa ii spun niste vorbe, daca ele se lipesc e bine. Oamenilor astora nu le spune nimeni ce sa faca, doar le dau suturi in fund. Si daca eu m-as fi nascut intr-o familie ca a lor, probabil ca eram ca ei. Asta nu intelege lumea, ca si tu daca te-ai fi nascut in aceleasi conditii fiind bullied de fiecare din societatea asta, ai fi fost la fel ca ei.”

*

Ok, iata-o pe Amalia Nastase pe care nu o stiti (tot ce ati citit pana acum a fost context ca sa intelegeti mai bine ce vrea sa spuna in randurile de mai jos)

”Visul vietii mele este sa am posibilitatea sa fac o scoala in care copiii fara posibilitati sa vina si sa fie rasplatiti pentru cate carti citesc.
Un after school, la care sa-i intrebe profesorul „ce-ti doresti tu? – pai mi-as dori o geanta de la Gucci.” Foarte tare ca iti doresti asta! Pentru geanta aia tu trebuie sa citesti 30 de carti!” Copilul a pornit cu geanta aia, dar dupa ce citeste cele 30 de carti, nu o sa mai aiba nevoie de ea.

Intr-un fel toti facem lucruri care nu ne fac placere si nu ar mai trebui sa le facem!  Daca am face lucrurile pe care ni le dorim din suflet, ar veni si banii. Dar este frica pe care multi nu reusim sa o trecem: daca nu imi iese?

Eu nu cred despre mine ca mi-am trait viata la maximum pana acum. Cred ca pana acum a fost un nivel foarte jos din ce capacitate am. Daca ma cauti prin conturi nu e vreo fericire, dar eu tot cred ca viata mea este pe un trend ascendent si ca pana acum nu a fost nimic! Poate ca lumea zice ca aberez, dar nu trebuie sa las lucrurile care nu imi plac si care ma tin pe loc acum, sa ma bage intr-o rutina care plafoneaza si care sa omoare.

Eu vreau sa schimb lumea, copiii mei vreau sa schimbe lumea. Eu nu vreau sa am un job si un venit sigur si sa avem doua vacante pe an. Daca tu mi oferi maine posibilitatea sa am totul sigur si sa le am pe toate, cred ca as muri a doua zi. Eu vreau sa schimb lumea orice ar fi!

Nu vreau sa fiu nici Beyonce, nici Bill Gates, nu vreau sa fiu oamenii aceia. De ce sa vrei asa ceva?

M-am nascut pe pamant, nesignificanta din Rahova, nimeni, femeie asa, grasa in ultimul timp, si pot sa schimb lumea, stii?  Acesta este cel mai provocator lucru pe care ti-l poate da Dumnezeu! Nu sa fii altcineva!

Stii, Nelson Mandela a intrat in puscarie si toata lumea credea ca acolo o sa moara, dar el simtea ca nu asa e sfarsitul lui si a tinut speranta. Deci daca un om de culoare intr-o tara in care rasismul era la ordinea zilei nu si-a pierdut speranta in puscaria de unde nu credea ca o sa mai iasa vreodata, atunci noi cum sa ne pierdem speranta?! Nimeni nu trebuie sa isi piarda speranta!”

8604
cristina_bazavan_ottershoes_masterThe Otter Shoes – pantofii care fac fapte bune (campanie umanitara) –

The Otter Shoes – pantofii care fac fapte bune (campanie umanitara) –

Stiti expresia “sa fii in pantofii altcuiva” care in engleza – “in your shoes” – inseamna sa te pui in locul altcuiva, nu sa-i imprumuti pantofii.

Cum ar fi ca un domn sau o doamna sa fie “in your shoes” fara ca tu sa stii cine e… sa fie, la propriu, incaltat(a) cu pantofii tai pe care i-ai daruit fara sa-l cunosti?!

In Romania sunt mii de oameni care nu au avut vreodata o pereche buna de pantofi. Sunt zeci de mii de copii care s-au incaltat de la fratele mai mare sau au plimbat toti singura pereche de pantofi a familiei.

Asta e realitatea, nu ne mai ascundem de ea, dar nici sa ne vaicarim despre cum e tara noastra nu ne ajuta.

Prietenii mei apropiati, dar si multi dintre cei care cititi acest blog, va veti cumpara in vara aceasta sau la inceputul toamnei perechi noi de pantofi pentru ca… vin colectiile noi, ne place sa avem noile aparitii.

Nu spun asta ca sa va simtiti vinovati in raport cu oamenii despre care vorbeam mai sus, spun pentru ca acum – impreuna – putem face o fapta buna la fiecare pereche de pantofi noi.

Cum ar fi ca la comanda ta online de la Otter, curierul sa ridice, gratuit si o pereche de pantofi buni dar pe care tu nu-i mai porti?! Si sa stii ca pantofii sunt luati, igienizati de compania Total Wash si trimisi prin Crucea Rosie intr-o zona defavorizata spre bucuria imensa a unui om care va avea cu ce sa se incalte in toamna asta?

*

Eu nu sunt dintre cei care in copilarie sa fi avut multi pantofi. Sau cizme. N-aveam de unde sa aleg, aveam cate o pereche de incaltari pe sezon, aceeasi poate si 2-3 ani daca nu-mi crescuse piciorul.  Imi aduc insa aminte de primii mei pantofi cu toculet, maro, doar ai mei – nu-i imparteam cu sora mea. I-am purtat 3 ani, clasa VII-a si jumatate de liceu. In amintirea lor, de multe ori cand merg la conferinte si ma expun in spatiu public (ceea ce nu e confortabil pentru mine) imi caut confortul in niste pantofi maro, dintr-o piele foarte subtire, care e ca o imbratisare. Am grija mare de ei, cred ca-mi poarta noroc:)

Astazi imi permit orice pantofi mi-as dori, dar tot tin minte pantofii aceia cu care am mers la scoala 3 ani. Pentru ca nu aveam altii, si trebuia sa am grija de ei.

Ei bine, pentru tinerele care n-au prea multe posibilitati, acum impreuna cu Otter si Crucea Rosie putem face o fapta mai mult decat buna… e o mica magie pentru ca cineva de oriunde din tara o sa se bucure de o pereche de pantofi pe care o donam.

(eu stiu deja ce pantofi voi dona, sper ca persoana care-i primeste sa-I iubeasca la fel de mult ca si mine, o sa le spun povestea zilele viitoare –sunt cumparati din Paris)

cristina_bazavan_ottershoes_master

De ce cred ca e bun exercitiul acestei campanii pentru fiecare dintre noi?

  • Pentru ca ne invata, ca atunci cand eram mici, ca daca ai mai mult e frumos sa imparti cu altii
  • Pentru ca indirect ne conduce spre a ne face curat in incaltamintea de sezon pentru a pregati donatia. (iar orice curatenie e un bun prilej de bilant intern)
  • Pentru ca dai un folos, un sens, unor perechi de pantofi pe care nu-I mai porti.
  • Pentru ca exersezi despre a nu detine totul, a empatiza cu altii si – mai ales – a bucura pe cineva fara niciun interes, fara sa stii macar cine e.

 

Ce trebuie sa faceti?

Cand va cumparati o pereche de incaltaminte de pe otter.ro, aveti posibilitatea de a selecta optiunea de donare. La livrarea comenzii, inmanezi curierului care ti-a adus cumparaturile coletul cu donația pregătită.

Atentie!!!! O fapta buna e o fapta buna pana la capat. Otter ofera oricui posibilitatea de a dona. Chiar si atunci cand nu comandati nimic de pe site, puteti chema gratuit curierul sa ridice donatia, astfel:

  1. Va faceti cont pe otter.ro
  2. Solicitati curierul pentru donatie,
  3. Pregatiti coletul iar curierul vine si il ridica.

Un mic secret – o sa ne recunoastem pe strada cei care am donat… veti vedea, o sa primiti un dar cand donati si o sa ne cunoastem intre noi dupa un indiciu simpatic.

Sunt in aceasta campanie minunata alaturi de Marius Manole. Nici el nu vine dintr-o familei instarita, si el avea resurse limitate pentru incaltaminte in copilarie. Astazi e unul dintre cei mai iubiti actori ai Romaniei, munceste in draci, dar are timp sa fie si generos. Va voi spune curand si povestea pantofilor pe care-i va dona Marius.

O sa va tot revin sa reamintesc ca puteti dona o pereche de incaltaminte toata luna august si puteti face o fapta nepretuita, ca emotie, empatie si generozitate.

Va multumesc din suflet pentru fiecare pereche de pantofi pe care o veti dona.

 

cristina_bazavan_ottershoes_master

7974
cristina hurdubaiaOameni pentru care Bine nu e suficient: Cristina Hurdubaia –

Oameni pentru care Bine nu e suficient: Cristina Hurdubaia –

Intr-o lume in care fiecare vrea ca lumina sa fie asezat pe el, sa-l laude lumea cat mai mult, sa fie vazut cat mai mult, e o campanie publicitara zilele astea pentru un brand care recunoaste ca a fost inspirat nu doar de cei care sunt in interiorul companiei, ci si de cei care fac fapte bune si misca muntii cu minime resurse, dar cu credinta uriasa ca depinde de noi ca lumea sa fie mai buna.

Nu stiu daca ati vazut spotul nou de promovare pentru Reteaua de sanatate Regina Maria, cu vocea incredibilului medic Mihai Cristescu, chirurg neurolog, in care se vorbeste despre „Bine nu e suficent” despre cum incredibilii medici care au ramas in tara si ne salveaza vietile se lasa inspirati de oameni pe care poate nu i-au intalnit niciodata, dar care i-au impresionat prin daruirea si crezul lor intr-o lume mai buna.

Am multe experiente personale legate de Reteaua de sanatate Regina Maria unde acum multi ani cand mi-era greu am petrecut cateva zile importante. Nu stiau ca sunt jurnalist, nu se gandea nimeni ca am sa scriu despre ei peste ani, m-au ajutat pur si simplu pentru ca eram un pacient pe care-l puteau face sa fie bine.

Si am un mare mare respect pentru fiecare medic pe care l-am intalnit atunci si pentru fiecare asistenta care mi-a spus o vorba buna sau o gluma si mi-a distras atentia de la tratamentul pe care-l faceam si care ma ingrozea teribil.

*

Zilele acestea cand am vazut spotul nou m-am gandit la generozitatea lor si la minunata idee de a imparti timpul de expunere cu oameni care fac fapte bune, pentru care „bine nu e suficient” care vor intotdeauna mai bine si care altfel nu s-ar promova. Pentru ca nu e in natura lor sa iasa in fata altfel decat prin actiunile caritabile concrete.

Printre ei am descoperit o tanara doamna pe care o stiu de multi ani. Cristina Hurdubaia.

hurdis 1Cei mai multi o stiti gratie actiunii ei Copacul cu haine/ Copacul cu fapte bune, dar eu o stiu si pentru munca de jurnalist si pentru cea de promoter al unor trupe rock foarte misto.

Inainte de a fi foarte cunoscuta pentru binele pe care-l face, Hurdis – cum o stiu eu – avea la purtator toate datele sa intelegi ca e diferita de restul lumii: intr-o mare de jurnalisti care se imbracau in negru sau gri, ea avea mereu ceva colorat. Care, sincer, cred ca era destul de greu de purtat (pentru ca o facea a iasa in evidenta) pentru o persoana atat de timida ca ea.

E genul de om care face bine din credinta, nu pentru ca asa trebuie. Viata a pus-o fata in fata cu situatii grele si in loc a o inraiasca, in loc sa dea vina pe altii pentru ce i s-a intamplat, Hurdis si-a adancit si mai tare empatia pentru nevoile celorlalti.

Asa a aparut Copacul cu Haine, o actiune prin care aduna haine pentru nevoiasi de patru ori pe an, o actiune care a invatat-o multe despre cum gandesc romanii si despre cum binele nu e suficient, trebuie insotit si de educatie.

„Fac de patru ori pe an aceasta actiune, dar nu toti oamenii inteleg ca primavara adunam haine de primavara vara, iar in toamna pentru sezonul rece. Multi vor doar sa scape de hainele pe care le au in plus, cand nu mai au nevoie, fara sa se gandeasca ca sunt persoana fizica si nu am unde sa le depun. E foarte bine insa ca multi s-au eliberat de mentalitatea de tara comunista care ne facea sa pastram orice haina – Las ca poate slabesc 10 kg si rochia asta o sa-mi mai fie buna. Renuntam mai usor la ce e in plus si vrem sa impartim cu altii, iar asta e foarte frumos.”

In nebunia ei frumoasa, Hurdis face aceasta actiune pe persoana fizica, ajutata de cativa voluntari, coaguland o audienta interesata de a face bine pe care a dezvoltat-o via Facebook. Acolo anunta ca are nevoie de camioane sa transporte hainele pe care le strange, acolo isi spune of-urile pentru piedicile pe care le intalneste sau multumeste oamenilor care au ajutat-o sa mai faca putin bine.

Am intrebat-o zilele astea daca a ajutat-o vreo companie de cand Copacul cu Haine, care acum se numeste Copacul cu fapte bune, e celebru, are recurenta, sunt rezultate impresionante (cu sute de kilograme de haine colectate). A ras si-a zis: „dar n-am cerut niciodata ajutorul!”

hurdubaia

Pur si simplu, mintea ei e construita pe a gasi ea solutii, ajutandu-i pe altii, nu pe a fi si ea ajutata. Desi a muncit multi ani alaturi de trupe mai mari sau mai mici, nu le-a cerut niciodata liderilor – solistilor – sa o ajute macar cu promovarea.

Sunt naiva. Asta e. Eu cred ca daca omul vede ca fac ceva bun si crede ca poate sa ma ajute, o sa ma ajute el fara sa-i cer eu. Uneori e bine ca sunt asa, de multe ori nu.”

Am mai intrebat-o din ce-si plateste facturile, pentru ca apa, gazele si lumina nu se platesc cu fapte bune. „In momentul asta, luna asta – dar nu stiu ce va fi peste o luna sau doua si nici nu ma gandesc – rubrica de la Starea Natiei este sursa mea de venit. Daca nu va mai fi emisiunea, daca nu va mai fi rubrica mea, atunci o sa ma gandesc cum o sa ma descurc.”

Dar chiar si asa, si la Starea Natiei tot cu faptele bune se ocupa. A vazut-o Dragos Patraru pe net zbatandu-se sa faca bine si i-a zis „nu vrei sa prezinti o data pe saptamana cate un caz de-al tau la televizor poate gasim mai usor rezolvare pentru el?”.

Doar ca uneori cazurile prezentate, chiar si la audienta de la televizor, nu-si gasesc rezolvari asa de repede. Iar Hurdis nu se lasa: pune pe facebook, suna prietenii, cauta pe la oricine crede ea ca o poate ajuta.

Recent a strans 13.000 euro pentru o casuta in care vor locui 5 copii si tatal lor. 

Nu-si face bilanturi, nu s-a gandit niciodata sa contabilizeze cati oameni a ajutat, nici nu o intereseaza asta. Pe ea o intereseaza sa nu ramana nerezolvat fiecare dintre cazurile „aflate pe rol”, apoi trece la urmatorul. Asta e singurul bilant pe care-l face seara: se gandeste ce mai poate face ca sa rezolve cazul pe care-l are in fata.

O sa se opreasca candva?

Habar nu are. Recunoaste ca mama (care sta la Tanacu si o urmareste pe facebook) o mai cearta din cand in cand pentru ca i se pare ca se neglijeaza pe sine avand grja de multi altii. Cum mai recunoaste ca s-a gandit de multe ori sa plece din tara, desi lupta cu multe rezultate bune sa faca macar cu un milimetru mai bine in jurul ei.

Acum lucreaza pentru un mini festival – Caritabil Fest – care va avea loc pe 31 mai -3 iunie la MTR, in sustinerea actiunii Copacul de Hartie. Vor fi concerte in fiecare seara, filme documentare pe social, ateliere de creatie pentru copii (nevoiasi si nu) iar banii din toate intrarile merg pentru un caz social.

Am invatat ceva din conversatia cu ea de zilele trecute ce mi-ar placea sa tineti minte.

Oamenii ca Hurdis – Cristina Hurdubaia – nu cer niciodata ajutor pentru ei cand le e greu. Vor muta muntii pentru a-i ajuta pe altii, dar cand lor le e greu se vor inchide in casa, vor trage un plans zdravan, se vor descarca emotional si o vor lua de la capat a doua zi.

Ca sa nu-i pierdem, pentru ca sunt rari, intrebati-i din cand in cand cu ce ii puteti ajuta.

De exemplu, zilele astea are nevoie de ajutor pentru organizarea Caritabil Fest, are nevoie de jocuri ca Remi, Monopoly, sah, alte jocuri pentru copii cu care cei mici sa se joace in curtea MTR pe perioada festivalului, jocuri care apoi vor fi donate catre copii nevoiasi.

Bine, daca ma intrebati pe mine, dincolo de lucrurile practice pentru actiunile ei caritabile, mai are nevoie din cand in cand sa-i aratam si aprecierea noastra pentru ce face. Sa-i dam asa din neant, fara nicio treaba mesaje de incurajare si de sustinere. Sa o intrebam daca-i e bine si sa vedem daca putem face si noi pentru ea sa fie si mai bine.

De asta ma bucur tare ca Reteaua de sanatate Regia Maria a ales ca in campania cu „binele nu e suficient” a ales sa puna lumina si pe oamenii ca ea.

*

Aici puteti afla mai multe despre oamenii care sunt inspiratie pentru cei de la Reteaua de sanatate Regina Maria in campania „Bine nu e suficient”. Zilele viitoare am sa va mai prezint cativa dintre ei, oameni obisnuiti sau medici extraordinari care au in ADN-ul lor dorinta de a schimba lumea in mai bine fie si cu un milimetru.

 

9318
Logo_A_FI_vecin_bun1000pxA FI vecin bun, o campanie din care avem de invatat cu totii

A FI vecin bun, o campanie din care avem de invatat cu totii

La sfarsitul anului trecut am scris despre o initiativa AFi Europe Romania de a pune la dispozitia unor ONG-uri sau grupuri de initiativa 70.000 ron pentru  a fi investiti in comunitate pentru binele comunitatii apropiate, a vecinatatii.

Personal nu stiu sa mai fi existat o asemenea competitie in Romania, orientata spre vecinatatea apropiata si deschisa tuturor, adica orice grup de prieteni dintr-un bloc care se constituiau intr-o initiativa cetateneasca (minim 3 persoane) se puteau inscrie daca aveau o idee eligibila.

Tot ce s-a urmarit a fost ca oamenii din cartierele din apropierea noului parc de business pe care compania il construieste in Bucuresti – AFI TECH PARK – sa se gandeasca la binele comunitatii lor, sa identifice ce le-ar face viata mai frumoasa in vecinatate si sa propuna initiative care sa implice cat mai multi vecini si care sa dezvolte spiritul comunitar.

Stiu ca exprimarea aceasta de “spirit comunitar” ineamna putin pentru cei mai multi dintre cei care locuiesc intr-un oras foarte mare cum e Bucurestiul unde uneori nu-ti cunosti nici vecinii de pe palier. Tocmai de aceea mi se pare foarte frumos ca s–a reusit ca un grup generos de oameni si asociatii sa se gandeasca la nevoile celor de pe strada lor sau trei strazi mai incolo .

Am urmarit concursul pas cu pas si m-am cerut chiar sa fiu in sala cand juriul vedea proiectele finale pentru ca voiam sa-i simt pe cei care si-au facut timp sa se gandeaca la altii, intr-o vreme in care nu ne intereseaza decat supravietuirea proprie.

 

Ce am invatat din acest proiect despre noi ca o comunitate, dar si despre campaniile de CSR?

  1. Cand faci lucrurile din convingere, CSR-ul nu e doar o investitie intr-un tabel, ci lasa urme concrete in societate. Cumva se transmit pas cu pas energia si intentiile bune (de la cum e gandit proiectul, cum e ales juriul pana la selectia finalistilor si a castigatorilor) si rezultatele conteaza, schimba cu un milimetru lumea din jurul nostru. (am mai vazut asta la Tara lui Andrei, unde zeci de copii au astazi meserii sau urmeaza scoli profesionale si vor putea iesi din saracie, daca vor continua sa munceasca sustinut pentru ei).
  2. Conteaza enorm cum este omul din compania ta care se ocupa de campaniile de CSR. Daca face din credinta lucrurile, daca isi doreste cu adevarat sa schimbe putin lumea – cu banii companiei. Pentru ca el/ ea nu o sa faca lucrurile ca sa “bifeze” situatia, ci o sa decida cu bun simt si simtul masurii, iar asta va conta in “tabelul” final. In cazul de fata, Campania A FI VECIN BUN, responsabilul din partea AFI Europe România a fost Iulia Borșan, Corporate Marketing Manager, pe care am vazut-o emotionata sincer la propunerile finalistilor si la entuziasmul lor.
  3. Daca intentia ta e corecta si onesta, daca iti pui toata energia si emotia in propunerea ta se va simti dincolo de orice altceva. Preferatii mei din finala au fost doua proiecte care, la momentul prezentarii, ieseau la suprafata prin… suflet. Era acolo asa un entuziasm si o dorinta puternica de a-si duce la bun sfarsit ideea, indiferent de banii oferiti de AFI Europe România, incat intelegeai din prima ca oamenii voiau sa faca proiectul pentru ca aveau incredere in binele pe care-l puteau face in jurul lor prin el.

Cred ca nu e o intamplare ca acele proiecte au si castigat.

Castigator Fundatia Parada

Prin proiectul „AFInități pentru o comunitate unită”, Fundația Parada își propune să reunească locuitorii din zona Parcului Carol și din vecinătate în jurul unor activități menite să stimuleze dezvoltarea de relații armonioase între indivizi din clase sociale diferite, prin crearea de punți de comunicare sub forma artei spectacolului. Prin intermediul Circului Parada, un circ social ai cărui artiști sunt exclusiv copii ai străzii sau tineri proveniți din stradă, spațiul public va fi animat prin spectacole de circ și ateliere de jonglerii. Totodată, pentru a spori șansele de integrare ale acestora, dar și pentru a crea empatie și înțelegere din partea comunității locale, vor fi organizate discuții ale artiștilor cu publicul spectator pe teme legate de percepția populației asupra vieții în stradă, idei preconcepute și egalitatea de șanse.

Castigator 4 Kids

Proiectul „Ziua vecinilor la măsuțele cunoașterii” a fost înscris de grupul de inițiativă 4 KIDS, format din trei vecini de bloc, animați de dorința de a face bine comunității în care locuiesc. Ideea câștigătoare vizează organizarea Zilei Vecinilor, o zi de sărbătoare a comunității din zona Parcului Filaret și vecinătate, în ultima zi de sâmbătă a lunii mai. Pentru a stimula și a susține viața socială a comunității, proiectul își mai propune întâlniri lunare ale vecinilor, cu precădere părinți și copii, în jurul Măsuțelor Cunoașterii, ce includ 4 mese educative cu teme diverse, amplasate lângă spațiile de joacă. Măsuțele se adresează copiilor  cu vârste cuprinse între 4 și 9 ani și au scopul de a le stimula învățarea și cunoștințele prin joacă.

Tanara care reprezenta in interviul final Fundatia Parada a fost intrebata de ce alege sa faca atat de multe discutii cu oamenii din parc care participa la mini spectacolele Parada, sugerandu-i-se ca ar putea face si mai putine. Ea a ripostat ferm: “dar putem sa le facem, iar discutiile care se vor regasi in chestionarele finale, ii ajuta pe oameni sa vada transformarea lor, sa inteleaga impactul intalnirii cu un copil al strazii.” – Altfel spus, ea voia sa munceasca mai mult decat isi imaginau juratii ca e necesar pentru ca stia ca POATE, chiar daca era un efort mare.

Doamna care reprezenta grupul de initiative 4 KIDS a venit in fata juriului dupa ce fusese la primarie si isi prezentase proiectul, iar primara de sector era gata sa o ajute. Pentru mine a fost un semn ca ea va face proiectul si daca nu primeste banii din concurs, il va face pentru ca are incredere ca ideea va schimba ceva in spiritul comunitatii lor.

Grupul de initiativa 4 KIDS mi se pare cel mai relevant exemplu pentru succesul acestui proiect.

Doi soti si o vecina s-au unit intr-un grup de initiativa dupa ce au aflat pe LinkedIn despre proiectul A FI VECIN BUN ca sa faca ceva pentru comunitatea lor. Nu aveau pregatire pentru actiuni sociale, dar au sufletul mare, o grija pentru ce e in jurul lor si mult mult entuziasm. Si-au castigat!!!

AFInități pentru o comunitate unită”, proiectul propus de Fundația Parada și „Ziua vecinilor la măsuțele cunoașterii”, propus de grupul de inițiativă 4 KIDS vor primi împreună finanțări totale de peste 70.000 de lei pentru punerea în practică a ideilor.

 

Altfel,  AFI Tech Park va fi un parc de business format din trei cladiri de birouri, doua de P+8 si un turn de 14 etaje. Suprafata totala inchiriabila de 56.000 mp.   Parcul este destinat in special companiilor din zona IT&C, spatiile sunt organizate astfel incat sa le ofere acestora toate facilitatile: zone de depozitare pentru servere si alte echipamente tehnice, sali de meeting, compartimentare smart a spatiilor de lucru, zone de relaxare, spatii verzi.

 

Si ma bucur tare ca o companie care construieste cladiri sofisticate s-a gandit sa construiasca si in spiritul comunitar al Bucurestiului. Proiectul A FI VECIN BUN urmeaza sa fie facut si in alte comunitati unde AFI Europe România construieste cladiri ale viitorului.

1213
Logo_A_FI_vecin_bun1000px„A FI vecin bun”- fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

„A FI vecin bun”- fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

Ne emotionam si ne mandrim cand citim despre comunitati din Romania care s-au autogospodarit, au avut idei creative care au ridicat social si economic localitati sau cartiere. Dam share pe facebook si zicem ”uite ca si la noi se poate” ca o dovada mobilizatoare ca si in comunitatea noastra ar putea fi mai bine, daca… ar lua cineva atitudine.

Dar luati atitudine?

Aveti vreo idee despre cum cartierul vostru ar putea fi mai frumos? Oamenii din vecinatatea voastra s–ar putea uni intr-o actiune care sa schimbe cu un milimetru lumea din lurul vostru?

Daca aveti, stiu ca gandul vostru prim este ” pai oricum n-avem bani ca sa facem sa prinda viata ideea”

Doar ca acum aveti!

AFI Europe România și Fundația Comunitară București lansează fondul pentru comunitate „A FI vecin bun” si pun la bataie fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

 Ai putea fi unul dintre cei care schimba putin lumea inspre mai bine in niste zone care sunt incarcate de istorie: cartierele 13 Septembrie, Tudor Vladimirescu, Uranus, Rahova, Ferentari și zona adiacentă Parcului Carol.   

Daca locuiesti in aceste cartiere si ai o idee care sa contribuie la revitalizarea urbana i la revigorarea spiritului de comunitate, daca sunteti ONG sau un grup de initiativa, inscrieti-va ideea pana pe 11 decembrie aici – www.afitechpark.ro/afivecinbun

 

Daca va intrebati de ce aceste cartiere sunt cele vizate spre ajutorare, raspunsul e simplu si foarte frumos. Cei care construiesc cel mai nou parc de afaceri in Bucuresti – AFI TECH PARK, mai exact compania AFI EUROPE ROMANIA isi doreste sa implice si comunitatea din vecinatate in a transform azona in ceva mai frumos, in a fi mai atenti la nevoile vecinilor.

Complexul care e construieste este un parc de business de 56.000 mp., un adevărat complex urban orientat către companiile de IT&C, cu spații verzi ample și o mulțime de facilități high-tech, specifice tuturor proiectelor AFI.

 

Aplicațiile din fondul „A FI vecin bun” pot fi proiecte care ajută locuri din zonele vizate să arate mai bine, să devină mai funcționale și să creeze mai multe facilități pentru comunitățile care locuiesc acolo. Mai mult, sunt binevenite propunerile de proiecte care stimulează și susțin viața socială a zonei într-un mod incluziv, cum ar fi: animarea spațiului public și aducerea comunității împreună în cartiere. Alte idei de proiecte pot fi cele care generează o creștere a calității vieții din comunitatea locală sau cele care implică în implementare cât mai mulți membri ai comunității din zonă.

Procesul de selecție se va realiza in doua etape:

  1. Inscrieri si jurizare preliminara:

Proiectele se pot înscrie în perioada 8 noiembrie – 11 decembrie 2017

  1. Top 5 proiecte si alegerea castigatorilor:

Cele mai bune cinci echipe vor fi invitate sa aplice proiectul insoțit de detalii complete, in perioada 17 ianuarie – 9 februarie 2018. Selectia proiectelor castigatoare va avea loc dupa notarea lor si interviuri cu membrii juriului, desfasurate in intervalul 12 – 28 februarie 2018.

 

Ulterior, castigatorii vor avea la dispozitie noua luni pentru implementarea proiectului.

Imi place mult acest proiect care implica comunitatea, de aceea m-am si alaturat lui. Ce voi face eu?? Dintre proiectele inscrise unul va beneficia de ajutor meu ca sa facem o prezentare cat mai atractiva pentru a convinge juriu sa acorde finantarea.

Va doresc succes, inspiratie si ganduri bune si frumoase pentru vecinii vostri din cartierele 13 Septembrie, Tudor Vladimirescu, Uranus, Rahova, Ferentari și zona adiacentă Parcului Carol.

Abia astept sa ne intalnim sa facem o super prezentare impreuna.

Gasiti mai multe detalii aici www.afitechpark.ro/afivecinbun.

 Info proiect

 

 

 

1716
academia-de-optimismCum faci sa descoperi optimismul care ramane pt totdeauna?

Cum faci sa descoperi optimismul care ramane pt totdeauna?

 

Intr-o alta viata, cand eram semi corporatista si un manager care avea in grija lefurile multor oameni, eram o persoana care dedica foarte mult timp profesiei. La munca ii ajutam pe colegii mei sa-si duca la capat task-urile, iar acasa rezolvam task-urile mele ca sa nu incurc “fluxul de lucru” de a doua zi.

Eram atat de doborata de treaba ca simteam pe umeri pietre de moara.

Nu stiu daca am facut bine sau a fost rau, oricum nu pot schimba nimic din ceea ce a fost, dar am momente de mandrie cand ma intalnesc cu oameni care sunt importanti/mari acum in moda, in design, in muzica si-mi spun ca revista pe care o conduceam le-a inspirat drumul in viata.

Pe vremea aceea aveam putine motive de optimism, mai degraba aveam momente de mandrie si de bucurie pentru victorii de moment.

Astazi nu ma mai intereseaza Victoria de moment, imi masor “victoriile” in momente de liniste si de bucurie, iar asta este pentru ca – undeva pe drum- mi s-a schimbat mentalitatea.

Poate ca m-au influentat lecturile, poate au fost oamenii din jurul meu, poate a fost viata pur si simplu (am trecut printr-o delicata problema de sanatate in urma cu cativa ani), dar astazi caut din reflex partea buna a lucrurilor si intamplarilor de care ma lovesc.

In perioada mea corporatista aveam insomnie, dormeam 2-3 ore pe noapte si mintea mea nu concepea sa nu duc la bun sfarsit toate task-urile din to do list. Astazi dorm mai mult si am invatat sa-mi ascult corpul, iar el sa ma inteleaga: ma pot trezi fara ceas exact la ora la care mi-am propus. Si nu ma mai cert daca nu am dus la capat toate sarcinile din ziua precedenta. In plus, aleg sa fac doar ce imi place – si personal si profesional, oricat de greu ar fi asta de suportat pentru cei din jur.

Multa vreme am facut un exercitiu de relaxare inainte de culcare: multumeam tuturor persoanelor pe care le intalnisem in ziua respectiva. Sigur ca unii ma deranjasera, sigur ca altii ma enervasera, dar era un exercitiu frumos sa caut ceva bun, util, inspirational si din intalnirea in care confortul meu mental fusese provocat.

Cu vremea genul acesta de exercitiu a devenit o practica pentru toata ziua si chiar in momentul in care cineva ma provoaca e un gand in mintea mea care gaseste o explicatie despre ce voi invata, ce greutati are cel din fata mea si alte mici detalii care ma fac sa vad… partea buna a lucrurilor.

Ce vreau sa spun cu aceasta marturisire?

Uneori avem nevoie de indrumatori ca sa redescoperim ca optimismul e o alegere. Ca noi alegem daca vrem sa criticam orice, sa ne luptam pentru a avea dreptate de dragul de a avea dreptate sau sa vedem partea buna a lucrurilor si intamplarilor.

Viata ne ia insa pe drumurile ei si uitam detaliile acestea, controlati de ego, de anturaj, de propriile mize personale sau profesionale. Si iar avem nevoie de indrumatori, de profesori de optimism.

Poate de asta, cei de la Hospice Casa Sperantei s-au gandit sa faca cursuri de optimism predate de copilasii care sunt in situatii delicate de sanatate.

Copiii care s-au nascut cu deficiente care pe noi ne sperie sunt dintre cei mai optimisti si mai ambitiosi copii pe care i-am intalnit vreodata. Pentru ca ei nu cunosc o alta realitate. Asa s-au nascut si asa merg mai departe prin viata. Sigur ca, odata ce cresc, realizeaza ca altora le e ceva mai usor prin conditiile naturale, dar ei stiu din instinct ca trebuie sa mearga mai departe si merg cum stiu ei, cum pot ei.

Cred ca sunt cele mai emotionante lectii de optimism si ambitie pe care le putem primi.

Si daca vreti sa faceti si o fapta buna, dar sa va si incarcati putin cu optimism, va rog sa donati cu un sms la 8844 2 euro pentru crearea unui nou centru Hospice Casa Sperantei pentru copilasii are au nevoie de ingrijire paliativa.

Sau in schimbul unei donatii mai mari veti primi o lectie de optimism de la profesorii de la Academia de optimism Hospice Casa Sperantei – vedete, sportivi, copii foarte simpatici si speciali. Detalii pe site-ul academiei.

Am fost acum cativa ani impreuna cu Marius Manole in vizita la Hospice Casa Sperantei din Brasov. Voiam sa se “confrunte” pentru un articol cu copilasi asemeni lui Oscar , personajul sau din Oscar si Tanti Roz. Am plecat de acolo cu super energie amandoi. Puteti citi povestea aici, poate va convinge ea sa donati 2 euro.

Ce se va intampla cu banii stransi?

Academia este, de fapt, un centru socio-medical inovator, unic în România şi în regiune, ce va oferi copiilor afectați de boli rare și cu prognostic limitat de viață o șansă la bucurie, demnitate și incluziune socială.

Centrul este construit pe suprafața unui domeniu donat de familia Florescu şi este format dintr-un conac şi 5 alte clădiri aflate într-un loc pitoresc aproape de Bucureşti.

Centrul va beneficia de o unitate cu 12 paturi pentru servicii gratuite de îngrijire paliativă a bolnavilor; 6 apartamente de cazare temporară a copiilor, împreună cu familiile lor, centre de zi ce vor oferi terapii fizice și psiho-emoționale, activități educative şi distractive dar şi servicii de consiliere psihologică pentru copii și familiile lor.

Hai, va cunosc stiu ca vreti sa ajutati, stiu ca mai credeti in micile minuni facute de multi oameni adunati la un loc de un gand si o fapta buna. Va rog tare sa donati.

Va multumesc.

(eu sunt un donator recurent pentru Hospice Casa Sperantei, dar am donat si acum si voi pastra donatia lunara pana la sfarsitul acestui an)

20170818_095205

KV_ADO_Stefi-9-ani

2368
Renovare centre de transfuzie sanguinaEmotionant: cum au fost renovate toate centrele de transfuzii din tara pe bani privati

Emotionant: cum au fost renovate toate centrele de transfuzii din tara pe bani privati

 

Intotdeauna cand se intampla ceva cu adevarat spectaculos in tara asta e vorba de niste oameni care au suflet maare si o la fel de mare doza de nebunie.

Sa-ti propui sa renovezi toate centrele de transfuzii din Romania, sa te gandesti ca acolo e capatul de inceput al salvarii unor vieti, dar si al educatiei in a darui si sa muncesti aproape 10 ani pentru asta… e o poveste din care s-ar putea face un film frumos.

Totul a inceput cu o doamna doctor care intelegea mai bine decat noi cat de importanta e donarea de sange si care stia cum arata centrele unde oamenii sunt invitati sa doneze sange. Stia ca dansa nu ar avea curajul sa doneze sange intr-un cadru atat de insalubru.

Doamna doctor se numeste Anca Stefan si este directorul executiv al Asociatiei REACT.

In 2008 doamna doctor a aplicat la Fundatia Vodafone pentru fonduri (Fundatia Vodafone are o parte importanta din fonduri destinata programelor de sanatate) cu un proiect in care povestea cat de grava e situatia din centrele de transfuzii, cum nu merg oamenii sa doneze sange pentru ca nu au educatie in acest sens, pentru ca nu au curaj in actul medical si pentru ca… centrele arata cum arata.

*

Imi pot imagina cum a fost intalnirea din 2008, am participat la diferite fundatii la momentele in care cineva aplica cu o idee super simpla dar care poate schimba lumea si am vazut emotia care se creeaza in jur.

42 de centre de transfuzie sunt in Romania. Imi imaginez ca boardul Fundatiei Vodafone si-a facut planul si-a zis “daca e sa facem, sa le facem pe toate, ca e un numar finit pe care-l putem controla. Dar cum facem sa le facem pe toate?!”

*

10 ani mai tarziu, la sfarsitul acestui an toate cele 42 de centre de transfuzie vor fi moderne, curate, cu aparatura de ultima ora.

Fundatia Vodafone a investit un million de euro in acest proiect de-a lungul acestor ani, Asociatia React a facut totul ca la carte (de la estimarea centrelor care aveau cele mai multe donatii deci trebuiau renovate primele, pana la campanii in zonele in care donarea de sange nu era o practica obisnuita. Si pana la campanii de educare la nivel national).

*

La aproape 10 ani distanta, a crescut numarul donatorilor de sange cu 10 % la nivel national.

Peste 620.000 de donatori de sange si pacienti au beneficiat pana acum de schimbarile produse in centrele de transfuzie sanguina in urma renovarii si dotarii lor cu echipament medical corespunzator. Dintre ei, mai mult de 414.000 de pacienti au primit sangele de care aveau nevoie pentru transfuzii.

Ca rezultat al programului „O sansa pentru viata”, centrele de transfuzie sanguina din Romania au inregistrat in 2016 o scadere a mediei de varsta a donatorilor la nivel national, pentru prima data dupa 1989. La ora actuala, 30% din sangele donat provine de la donatori tineri fideli.

*

Si toate astea pentru ca niste oameni s-au intalnit sa faca bine – cei de la React si de la Fundatia Vodafone.

Respectele mele.

2587
batmanO cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

O cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

E duminica dupa amiaza, ploua, e destul de frig pentru aceasta perioada a anului si ni se pare complicat ca TREBUIE sa stam in casa sau optiunile de distractie sunt in spatii inchise – restaurante, teatru, cinema – cand e primavara si am vrea in parc.

Suntem adulti si, desi intelegem ca asta e natura, tot oftam usor si nu prea avem nervi sa spunem ca in povestirea lui Eric Emmanuel Schmitt – ” e o frumoasa zi cu ploaie”.

Dar undeva in Bucuresti, sunt cateva zeci de copii care stau cu lunile in spatii inchise din motive de sanatate. Care ar iesi si pe ploaie si pe vant putin afara pentru ca n-au mai facut asta de foarte multa vreme.

Cum nici nu mai stiu cum e sa fii in vacanta plecat pe undeva. Bine, nici n-au apucat sa plece pe undeva in vacante pentru ca boala a venit prea repede pentru ei.

Pentru copilasii de la Institutul Oncologic Bucuresti, asociatia Spitale Curate vrea sa faca o actiune unica si super emotionanta. Vor instala 30 de cutii postale pe sectie, iar oamenii vor fi incurajati sa le trimita carti postale copilasilor din vacante pentru ca ei sa simta ca au suportul mai multor oameni. Si pentru ca micutii sa aiba din cand in cand motive de bucurie.

Imi si imaginez cum vor vorbi ei despre locurile pe care le vad in ilustrate, pe ce meridian se afla, ce ora e acolo si alte povesti magice de pe taramuri inca neumblate de ei.

Cum ii putem ajuta…

Alexandra Raureanu de la Asociatia Spitale Curate a vazut la Dedeman cutii postale, albe, simple, pe care copiii si le vor decora. O cutie costa 73 ron. Daca donati niste banuti in contul asociatiei, facem sa se mai intample o magie.

Contul este RO46RZBR0000060016949927 lei, deschis la Raiffeisen Bank, beneficiarul fiind Asociatia Spitale Curate.

Sigur va aduceti aminte de Asociatia Spitale Curate, ei sunt cei care de Halloween i-au ajutat pe micutii din sectiile de oncologie sa se transforme in super eroi, cu costume de super personaje pentru care am strans si noi bani (unii dintre dvs ati donat atunci si va mai multumesc inca o data pentru asta)

De fiecare data in asemenea actiuni eu ma bazez pe darnicia si bunatatea celor care ma citesc si care stiu ca un gest mic al fiecaruia se transforma intr-o magie cand e alaturat unei multimi de gesturi similare.

Dar daca stie cineva fie pe directorul de marketing de la Dedeman, fie agentia care face campanie pentru Dedeman va rog aratati-le aceasta postare. Sunt sigura ca vor dori sa ajute, iar eu promit – in numele Alexandrei, caci stiu ca va fi de acord – ca din banii care se vor strange de la oamenii darnici vom cumpara carti cu povesti de calatorie pentru copii si  atlase geografice ca sa descopere lumea chiar si de pe un pat de spital.

Multumesc ca ii ajutati.

 

1544
Poza Ciocan CiocilteuTineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Tineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

textul de mai jos este scris de Dana Ilie, o tanara din Craiova, pasionata de traditii si de locuri frumoase. (a creat un site cu cele mai importante monumente din Oltenia si le prezinta turistilor in tururi personalizate).

in text este  poveste despre 3 tineri care au ales sa ajute la campania de strangere de fonduri pentru Cumintenia Pamantului printr-o exprimare artistica speciala.

Cred ca ei reprezinta cel mai frumos spiritul acestei campanii – sa ne unim intr-o idee/campanie care sa arate ce e bun si frumos in noi.

Artistii Cufir

Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Când eram mică, petreceam ore întregi privind-o pe bunica țesând covoare și macaturi la război. Brațele și picioarele, pe atunci energice, descriau mișcări sacadate, însoțite de sfârâitul suveicii și clănțănitul iepelor.  Sfâââr, clicclicclac, sfâââr, clicclicclac. Iar firele de lână, intens colorate, zugrăveau pe ițe tablouri demne de Warhol.

Era ca un ou Kinder cu surprize, niciodată nu știai exact ce motiv, ce floare sau pasăre va prinde viață din mâinile arse de soare ale bunicii. Cel mai tare fascina anticiparea desenelor pe care, inițial, doar le intuiam. Cel mai tare durea incapacitatea de a contribui, cumva, la opera de artă ce se întindea sub ochii mei…

E ceva cu românii și firele de ață, cărora le dau viață în scoarțe, chilimuri, cusături sau ii minunate. Și, mai nou, în opere string art! Remus, Rareș, Andrei și Gabriela sunt patru tineri artiști din cadrul comunității Cufir. Arta lor – realizarea de tablouri unice prin legarea a zeci de metri de ață în jurul a sute de cuie bătute într-o placă de lemn!

Și, așa cum le (ne? :) ) stă bine adevăraților tineri frumoși și liberi, pe lângă pasiunea pentru cuie și ață, cei patru au și mindset-ul acela de „vreau să dau sens muncii mele”. Ei s-au alăturat campaniei “Brâncuși e al meu” într-un mod creativ. Au conturat un proiect propriu, “Ciocîlteul lui Brâncuși”, în cadrul căruia vor realiza prin tehnica string art o operă gigant cu chipul marelui sculptor.

ciocîltéu (-éie), s. n. (cf dexonline.ro) – 1. Cui, știft, diblu. – 2 Marele piron care ține jugu fixat în proțap.

După ce vor pleca cu opera-tribut în turneu prin țară, aceasta va fi scoasă la licitație, iar fondurile obținute, direcționate către “Cumințenia Pământului”.

Munca lor, în cifre impresionante: 20 km ață, 7000 cuie, tablou 2×1,5 metri.

Ca să-și pună ideea în practică, au nevoie de ajutorul nostru! Ce trebuie să facem? Nimic mai simplu – să devenim și noi un cui pe placa lor! Mai multe informații pe pagina proiectului, găzduită pe platforma de crowdfunding Creștem Idei!

PS: Nu știu să cos sau să țes, nu sunt extraordinar de îndemânatică nici cu ciocanul, dar pot contribui la entuziasmul acestor tineri minunați devenind și eu Ciocîlteul lui Brâncuși!

Ciocan si cui

 

Echipa Cufir

 

iata pasii campaniei lor

30 august – 18 septembrie – Se desfașoara campania de crowdfunding,

“Fii si tu un cui pe placa noastra.”

Se vor dona minim 10 lei pentru un cui, bani care se vor duce în contul Cumințeniei Pământului. Cuiul va merge direct pe placa operei pe care o realizăm.


9 septembrie – 18 septembrie – Vom realiza opera tribut în județul Gorj, în aproprierea operelor lui Constantin Brâncuși, împreună cu video-ul final al campaniei.

Campania continuă și după crowdfunding. De fapt, atunci începe cu adevarat…


19 septembrie – Lansarea operei realizate spre public, împreună cu video-ul oficial în mediul online.


19 septembrie – 28 septembrie – Se va desfășura campania #SelfiecuBrâcuși, ce presupune un turneu prin diferite locații din România unde va fi expusă opera. Vom informa românii despre campanie și despre mesajul nostru, îndrumându-i să doneze 2 euro prin SMS pentru Cumințenia Pământului.


27 septembrie – Va avea loc licitarea operei, iar fondurile obținute vor fi donate în intregime către Cumințenia Pământului.

1786
shutterstock_112384808Oamenii care misca muntii in Romania

Oamenii care misca muntii in Romania

In vremuri grele oamenii reusesc sa mearga mai departe daca au modele, daca vad alti oameni ca au gasit lumina pe drumul pe care acum incearca ei sa-l strabata. Sau daca vine cineva si ii motiveaza si le arata drumul pe care sa mearga. Un fel de ingerasi dar care poarta haine ca si noi, vorbesc ca sin oi, au problemele noastre, dar au si puterea de a gasi solutii si generozitatea de a se uita la nevoile altora.

De-a lungul timpului am facut parte din multe comisii care au acordat finantari pentru proiecte initiate de oameni cu sufletul mare care voiau sa-si ajute comunitatea.

Am mai scris de cateva ori despre asta: la jurizarile acestea se intampla cumva o magie , desi jurizezi separate de ceilalti membrii ai juriului, dai note intr-un tabel , dup ace citesti niste rubric pe care le-a completat toata lumea dupa aceleasi reguli, si la sfarsit preferatele juratilor sunt cam aceleasi. Stii – habar n-am cum – cine sunt oamenii care si-au pus sufletul pe tava, cine face din credinta fapta buna, fara sa urmareasca niciun interes financiar.

E chiar magie, se simte in energia dintre cuvintele lor.

***

M-am uitat ieri putin al conferinta despre fapte bune a celor de la Vodafone – Connecting for good (recunosc ca ma dusesem sa ma uit pe transmisie pentru ca aflasem ca e domnul doctor Leon Danaila, dar a scris Chinezu despre asta si nu mai scriu si eu, am ramas insa sa vad si panelul urmator si a fost… magie)

Era o doamna, Ioana Hochia, care s-a nascut intr-unul din satele izolate din Maramures si care s-a inors acasa cu sotul ei si a inceput sa construiasca pentru copiii de acolo intamplari si lucruri care sa le faca viata mai usoara. Au facut o biblioteca de la care copiii isi luau carti si , pentru ca pe unde locuiau ei – faceau naveta la scoala 4-6 ore – nu exstau carti, copiii au fost foarte fericiti.

Doamna Hochia a povestit despre o fetita care citea foarte mult si, cand a venit iarna, n-a mai ajuns la biblioteca. Au cautat-o sa vada daca nu are vreo problema, ca s-o ajute. Si au aflat ca… n-are lumina. Asa ca iarna nu putea citi.

Asta ca sa aveti o imagine a copiilor din satele din Ro care vor sa-si depaseasca conditia si pentru care orice lucru care tine de educatie e important.

A mai fost in acelasi panel care m-a tintuit in fata calculatorului o alta doamna invatatoare in Vatra Moldovitei, care a creat un program de after school pentru 550 de copii, in fiecare zi a saptamanii se ducea cu grupul ei de voluntari in alt sat in alta scoala ca sa-i ajute pe cei mici la lectii.

Vorbim din nou de copii care fac naveta intre 6 si 12 km ca sa ajunga la scoala. Voluntarii erau tot dintre copii, dar cei de la clasele mai mari care – responsabilizati cu statutul de mentor – isi pregateau lectiile pentru cei mici cu o zi inainte ca sa fie siguri ca stiu sa raspunda la orice intrebare.

Va dati seama ce magie s-a creat acolo in Vatra Moldovitei?! Cu copii care ii invata pe alti copii si sunt atat de responsabili cu munca lor incat se pregatesc temeinic acasa, inainte?!

M-au emotionat mult povestile din acel panel. Sunt despre Romania frumoasa. Si fiecare dintre oamenii respectivi merita sa fie cunoscuti de toata lumea.

Ma bucur ca Vodafone i-a adus in fata publicului valorizandu-i pentru efortul lor (chiar daca au reusit sa faca ceea ce au facut tocmai pentru ca au avut finantari dela Fundatia Vodafone) si le si multumesc pentru efortul lor de a finanta proiecte care au avut aproape un million si jumatate de beneficiari, in cei 18 ani de activitate in RO, suma totala a finantarilor in acesti ani fiind de  23 de milioane de euro .

In momente in care statul are alte probleme, CSR-urile facute cu cap, onestitate si din inima, finantarile reale pentru proiecte adevarate care ajuta comunitatile sunt o cale de salvare pentru noi.

***

Pentru ca am fost Ambasador al Fundatiei Vodafone in proiectul de voluntariat platit pe care l-au initiat si stiu multe despre activitatile pe care le-au facut, mai adaug aici ceva

  Prin programul Connecting for Good, fundatia a oferit primele solutii de telemedicina din Romania si a finantat cu 2,9 milioane de euro proiecte pentru 30.000 de beneficiari

 Fundatia Vodafone Romania a renovat opt centre de transfuzie folosite de o treime din totalul donatorilor din tara si care asigura necesarul de sange pentru 291 de spitale

 Fundatia a investit 2 milioane de euro pentru a construi cea mai moderna sectie de terapie intensiva pentru nou-nascuti din Sud-Estul Europei, la Spitalul Marie Curie

Cum spuneam e vorba despre CSR cu cap si inima. Si nu sunt singurii care fac asta in Romania.

2175
wowCe fapte bune am ales sa fac cu aplicatia WOWapp? Poti sa mi te alaturi.

Ce fapte bune am ales sa fac cu aplicatia WOWapp? Poti sa mi te alaturi.

Pina la inceputul acestui an nu eram fana aplicatiilor pe telefon. Aveam versiunile pentru telefon ale citorva publicatii mari, twitter si facebook dar nimic altceva

Acum  am 35 de aplicatii descarcate, iar pe unele le folosesc cu religiozitate. De la aplicatii cu care imi comand taxi pina la cea pe care  o folosesc de multe ori pe zi – aplicatia care-mi contorizeaza numarul caloriilor, sau aplicatii cu ajutorul carora prelucrez fotografii, fac gif-uri.

Mintea mea s-a modificat substantial in anul acesta, mai ales pentru ca am lucrat foarte mult cu tineri, incercind sa le inteleg nevoile. (am chiar si Periscope in telefon:) )

Dar cred ca si aplicatiile au trecut la un alt nivel anul acesta. Incepem sa vorbim despre aplicatii pe care folosindu-le nu doar te distrezi, nu doar iti satisfaci o nevoie (conversatia, informatia, distractia), ci si cistigi bani din activitatile pe care le faci in aplicatie.

Una dintre aceste aplicatii este WowApp  – o aplicatie care nu e doar ca sa vorbesti, chatuiesti, ci si ca sa faci fapte bune. Sau sa faci bani pentru tine.

WowApp e gratuita, dar cu cat vorbesti mai mult, cu cat ai mai multi prieteni pe care-i inviti in aplicatie si vorbesc si ei, cu atat faci mai multi bani. Exista o optiune in care marchezi catre cine ai dori sa faci o donatie (si sunt peste 2000 de asociatii carora ai putea sa le faci un bine), dar la fel de bine poti sa pastrezi tu banii.

Eu am ales sa donez banii pentru fundatia OvidiuRo, cei care au in grija copiii defavorizati si au creat programe speciale pentru scolarizarea lor.

Cert este ca de acum incolo pe WowApp nu mai exista expresia “am vorbit degeaba”:)

Aici e contul meu. Puteti sa va alaturati mie, sa va inscrieti in aplicatie si sa povestim lucruri simpatice. Am si invitatii pentru aplicatie, trebuie doar sa dati un semn ca va doriti sa facem fapte bune impreuna, vorbind

 

1713
bazavan copacAm primit un copac cadou

Am primit un copac cadou

Astazi am primit un mail care m-a emotionat foarte tare.

Salut, Cristina
sunt Bogdan de la Linia 21 si m-am gandit sa-ti fac un cadou. Te tot citesc si te ascult de muuulti ani si am avut mereu senzatia ca trebuie sa-ti dau si eu ceva in schimb, pentru tot ce am primit de la tine.
Asa ca ti-am plantat un copac. L-am plantat sambata, 31 octombrie, si am fi vrut sa-ti spunem despre el in zilele urmatoare. Dar s-au schimbat lucrurile si n-am mai stiut ce sa facem…
Iti trimit cateva fotografii acum si sper sa te bucure.
bazavan copac
Nu stiam cine e linia 21 asa ca am cautat putin.

Despre linia21.ro

Linia 21 este o linie de tramvai care uneste periferia de centrul orasului. Este o calatorie urbana care te scoate din spatiul cunoscut si te poarta intr-o situatie noua, cu actori si reguli diferite. Am crescut la periferie si fiecare calatorie pe linia 21 insemna parasirea locului banal si permis si intrarea intr-o lume necunoscuta si, uneori, interzisa.

Fiecare facem, sub diferite forme, o astfel de calatorie, atunci cand pasim dinspre ceea ce suntem spre ceea ce vrem sa devenim.
Linia 21 este despre aceasta calatorie si despre lucrurile dragi pe care le luam cu noi, atunci cand plecam sa descoperim lumea si pe noi insine. O carte, un jurnal, o lampa de buzunar pentru citit, un toc de ochelari, un portofel. Sunt companionii tacuti, care ne fac calatoriile mai placute si, apoi, se incarca cu amintiri si le dau o forma palpabila.

Suntem cautatori. Scrutam internetul si alegem produse pe care iti este drag sa le porti.
Linia 21 este un brand care cureaza astfel de produse. Le alegem cu exigenta, ca si cum le-am cumpara pentru noi, si le prezentam pe site, bucurosi ca am gasit ceva fain ce merita sa fie impartasit cu prietenii.

Mereu in cautare de produse de calitate, gata sa te insoteasca in urmatoarea calatorie.

*

Bogdan, mi-ar placea sa te cunosc. Fata in fata. Sa te felicit pentru ideea ta de fapta buna, de a da mai departe o parte din munca ta.

aici gasiti linia21.

m-am uitat pe produsele lor, sunt cu bun gust si bun simt.

anul acesta au plantat 100 de copacei, cite unul pentru fiecare client sau prieten al lor. aici detalii despre proiectul lor realzat impreuna cu Mai Mult Verde

va multumesc foarte mult si pentru dar, cit si pentru generozitatea voastra de a da mai departe timp, ginduri bune, fapte bune. Inspre Comunitate.

ma -nclin.

P.S. Data viitoare vin si eu la plantat, da?

platari linia 21

 

 

1422
shutterstock_baloanedescopera ca ti-e bine cind faci bine

descopera ca ti-e bine cind faci bine

stiu ca suna a secta, dar… sunt dintre cei care cred ca e important, cel mai important, sa faci fapte bune si sa-i ajuti pe ceilalti.

cred ca e un cerc vicios si ca multi  cei din jurul meu asteapta sa li se faca un bine, sa li se intimple magia, sa fie ajutati, frustrindu-se ca pe ei nu-i ajuta nimeni si uitind sa arunce o privire in jur ca sa dea ei o mina de ajutor.

in sensul logic al lucrurilor ”daca toti asteapta sa fie ajutati, cine mai ajuta?”

dar daca fiecare, in dreptul lui, ar face zilnic un bine cuiva, am fi fiecare dintre noi mai bine.

de asta mi se pare util sa scriu de fiecare data cind descopar fapte bune despre autorii lor. de asta apreciez foarte tare toate companiile care investesc sume importante in proiecte de CSR, de asta ma duc pro bono in juriile care desemneaza finantari pentru proiecte de CSR. de asta fac multe altele si sper ca fiecare dintre voi sa gaseasca zilnic citeva clipe pe care sa le acorde altcuiva.

*

saptamina trecuta a fost o aniversare speciala a uneia dintre cele mai vechi fundatii din Romania, Fundatia Vodafone cu care am avut placerea sa lucrez – pro bono – multi ani.

17 ani de ajutat ONG-uri din Romania, 17 ani de schimbat mentalitati (proiectul Voluntar de profesie – al carui ambasador am fost – e doar un exemplu despre cum poti schimba mentalitati, ajutind oamenii sa descopere ce bine le e cind fac bine ), 17 ani de investit bani in tehnologie care ajuta persoanele defavorizate.

am fost la multe dintre actiunile fundatiei Vodafone – cele mai dragi imi sunt cele de Craciun cind angajatii devin spiridusi ai Mosului si indeplinesc dorintele copiilor (am fost si eu ajutor de spiridus intr-un an cind Mosul avea nevoie mare mare pt doi baietei de ceva de la Smiley… si-atunci am devenit un alt fel de fan Smiley – puteti citi povestea aici).

dar stiu ca, privit la scala mare, investitiile fundatiei Vodafone in aplicatii pentru persoane cu deficiente de auz si vorbire, in aplicatii pentru copiii cu autism sau in renovarea unor centre educationale, investitiile acestea au un mai mare impact, au lasat urme mai mari pentru mai multe generatii.

stiti ce-au facut la aniversarea de 17 ani? o gala in care i-au premiat pe altii, nu s-au laudat ei.

au ales dintre ONG-urile cu care au lucrat de-a lungul anilor pe cele care au avut cele mai spectaculoase rezultate,  oamenii care si-au dedicat vietile proiectelor prin care pot schimba lumea si au invitat publicul sa-i aplaude.

si sa le multumeasca pentru eforturile lor.

printre ei s-au aflat

Asociația Samaritenilor din România a desfășurat proiectul “SOS Surdo-Muți”, un sistem de comunicare și avertizare în timp real, care se încadrează în standardul “Total Conversation- Sign, Type and Speak”. Acest sistem vine în sprijinul autonomiei persoanelor cu deficiențe de auz și vorbire și le permite să solicite ajutor de urgență prin transmiterea unor mesaje generice predefinite.

Asociația Sprijin pentru Diabet a desfășurat proiectul “Telemedicina pentru copilul insulinodependent” care, prin intermediul tehnologiei avansate, poate monitoriza continuu glicemia, cu ajutorul unor senzori, eliminându-se înțepăturile zilnice și facilitându-se interpretarea datelor și a intervențiilor rapide de la distanță. Proiectul face parte din “Mobile for Good”, cel mai amplu program din România care folosește tehnologia mobilă pentru a îmbunătăți viața.

puteti citi toata lista de premianti aici.

la multi ani Fundatia Vodafone si la citi mai multi oameni frumosi alaturi.

sss

in foto : Doamna doctor Mihaela Vlăiculescu și reprezentantul Asociației Samaritenilor din România, alături de Andrew Dunnett, Director al Vodafone Foundation (mijloc)

1086
eyes-of-a-childOameni frumosi si inca o fapta buna pe care sa o facem IMPREUNA

Oameni frumosi si inca o fapta buna pe care sa o facem IMPREUNA

Primesc zilnic multe mailuri cu rugamintea de a scrie despre cite o campanie umanitara. Nu pot scrie despre toate, nu pentru ca n-as dori sa ajut ci pentru ca daca as face-o, aici ar fi zidul cererii si al plingerii, nu ar mai citi atit de multi oameni, prin urmare nici anunturile despre participarea la fapte umanitare n-ar mai fi eficiente.

Nu ma intrebati cum le aleg pe cele despre care scriu. Pur si simplu, simt citeodata ca TREBUIE  sa scriu, ca o sa faca diferenta daca scriu si o sa putem, IMPREUNA, sa schimbam putin lumea inspre mai bine.

Ca acum.

Povestea e asa.

Avem un doctor cu har si cu credinta ca poate salva copii; a facut deja minuni in spitalul Marie Curie, nu doar salvind copii carora – teoria, practica medicala –  nu le mai dadea nicio sansa, ci si luptindu-se ca spitalul in care lucreaza sa fie dotat cu aparatura cea mai performanta.

Genul de om care daca stie ca se poate, o sa se lupte pina la ultima picatura de energie, genul de om pentru care trebuie incercat totul ca sa se poata, ca sa nu fie ceva imposibil.

Medicul este Catalin Cîrstoveanu, seful sectiei de neonatologie din cadrul Spitalului Marie Curie, care zilele astea a mai facut o minune. La spitalul lui a fost adus un baietel de citeva luni, Cristian, care avea probleme complicate la rinichi care nu raspundea la dializa clasica. probabilitatea matematica sa se faca bine era spre zero pentru ca doar un aparat foarte performant, pe care spitalul nu il are, il putea ajuta putin.

Ei bine, medicul Cirstoveanu nu s-a lasat batut, a imprumutat aparatul din strainatate si acum micutul Cristian e pe drumul bun, rinichii si plaminii au inceput sa functioneze mai bine.

*

Medicul Cirstoveanu – care stie ca a pierdut anul trecut cel putin 15 copii pentru ca nu a avut acest aparat – roaga opinia publica sa faca donatii ca sa poata achizitiona pentru spitalul Marie Curie acest aparat.

Medicul Cirstoveanu, care anii trecuti a reusit sa amenajeze o intreaga sectie cu donatii de la oameni simpli si de la companii, are de data asta alaturi de el Ambasada Italiei care ofera un party special pentru toti cei care fac o donatie de 250 ron, dar orice ban e important.

Si ar fi frumos sa donam pentru ca, asa cum spuneam la inceput, putem schimba putin lumea. Poate ca noi nu o sa apelam niciodata la serviciile medicului Cirstoveanu (chiar va doresc sa nu vi se intimple sa aveti nevoie sa apelati), dar gindul ca si noi am ajutat putin pe parintii si pe copiii in suferinta ar trebui sa ne fie de ajuns pentru a face o donatie. Cit de mica.

Aici puteti vedea un reportaj – realizat de simpaticii de la Realitatea Tv – cu mama copilului care a fost salvat cu acest aparat, imprumutat din strainatate.

aici unde puteti dona. s-au strins pina acum 500 de ron, sunt sigura sigura ca putem mai mult de atit. Va multumesc frumos.

 

1760

Frumusetea internetului: 300 straini la petrecerea unei fetite la care nu venea nimeni

O fetita cu probleme de sanatate a implinit in aceasta saptamina 10 ani. Mama i-a invitat colegii, dar toata lumea a refuzat-o.

Mama a postat un mesaj pe facebook rugindu-si prietenii sa vina la petrecerea fetitei ei. Au aparut 300 de straini, toti cu cadouri pentru copila, un lant local de fast food a avut grija de hrana invitatilor, iar fetita a fost foarte fericita.

O poveste despre puterea internetului, despre toleranta, despre a face bine de cite ori poti.

844

Nu poti schimba ceea ce s-a petrecut deja, dar poti ajuta ca finalul povestii sa fie altul.

Anul trecut in septembrie, citeva dintre cele mai mari ONG-uri din lume au facut o petitie pentru Natiunile Unite pentru a incerca negocieri de pace in Siria.

Cu acea ocazie a fost facut si acest spot publicitar, care e foarte emotionant prin simplitatea lui ( de la executie pina la mesaj)

Nu poti schimba ceea ce s-a petrecut deja, dar poti ajuta ca finalul povestii sa fie altul.

E valabil pentru multe dintre intimplarile din viata noastra.

743
Principesa-Margareta webVino miine la Zilele Portilor Deschise ale Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei

Vino miine la Zilele Portilor Deschise ale Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei

Miine este Ziua Portilor Deschise la Fundatia Principesa Margareta a Romaniei si daca vreti sa simtiti direct pe pielea voastra, in sufletul vostru, o parte din trairile beneficiarilor actiunilor fundatiei e momentul sa veniti la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, sala Gheorghe Focşa, intre 13.00 si 17.00

 Daca vreti sa le aratati copiilor vostri, prin puterea exemplului, una dintre cele mai frumoase lectii de bun simt, grija pentru celalalt si daruire, e frumos sa veniti miine la acest eveniment.

 

Anul acesta se implinesc 25 de ani de activitate a Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, iar in acest week end sunt actiuni care celebreaza – cu discretie si eleganta – aceasta aniversare.

Ziua Portilor Deschise este gindita cu o succesiune de evenimente prin care fiecare participant poate intelege  progarmele inter- generationale ale fundatiei prin ateliere interactive. In loc sa-ti explice cineva ce fac programele, treci tu prin experiente care te vor face mai intii sa simti si apoi sa intelegi semnificatia programului.

In program  vor fi lectia de muzica clasica, clubul de lectura între generatii si ceva care o sa lase urme in fiecare dintre participati, intilnirile demonstrative “speed-dating” la care tinerii sau mai putin tinerii observatori si curiosi vor sta fata in fata cu virstnici din programul fundatiei si vor raspunde la intrebari/sau vor intreba lucruri personale. Lectii si povesti de viata in citeva minute.

 

De fapt toate aceste “jocuri” sunt create pentru ca fiecare vizitator sa aiba experienta educatiei la “Centrul Comunitar Generaţii”,la cursurile de meserii, sa le fie prezentati bursierii “Tinere Talente” si sa inteleaga importanta voluntariatului in sprijinul virstnicilor singuri din cadrul programului “Niciodata singur”.

*

Fundaţia Principesa Margareta a României a fost înfiinţată în 1990 de către ASR Principesa Moştenitoare Margareta a României, împreună cu tatăl său, Majestatea Sa Regele Mihai I. În prezent, Fundaţia Principesa Margareta a României sprijină, copii, tineri şi vârstnici prin intervenţii durabile bazate pe schimbul de experienţă şi valori între generaţii.

 De-a lungul timpului, peste 1.8 milioane de euro au fost investiţi în centre comunitare, cu o abordare intergeneraţională.  Un număr de 24.000 de copii şi tineri şi aproximativ 2.500 de familii cu un trai precar, precum şi 600 de mici ong-uri locale, au primit ajutor şi asistenţă din partea Fundaţiei şi peste 180 de tineri au putut să urmeze cursuri de calificare într-o meserie, încât să îşi poata asigura traiul independent.

 Fundaţia a venit în sprijinul vârstnicilor din România din primele zile de activitate prin programe menite să lupte împotriva izolării şi a singurătăţii şi să crească calitatea vieţii lor. Astfel, peste 171.000 de persoane au primit sprijin din partea Fundaţiei în centre de îngrijire sau direct la domiciliul lor.

 Prin programul “Tinere Talente”, peste 170 de tineri artişti au fost susţinuţi să îşi împlinească o carieră prin burse de studiu, mentorate, masterclassuri şi promovarea operei lor.

 De-a lungul celor 25 de ani de activitate, Fundaţia Principesa Moştenitoare Margareta a României a dezvoltat numeroase proiecte durabile în domeniul educaţiei, dezvoltării comunităţii, societăţii civile, sănătăţii şi culturii, proiecte ce şi-au adus contribuţia la reînnoirea spirituală şi socială a României.

 *

dati va rog vestea mai departe, cu cit mai multi tineri afla de acest eveniment, cu cit mai multi copii primesc indirect aceasta frumoasa lectie de a-i ajuta pe ceilalti cu discretie si eleganta, cu atit facem un pas mai mare spre a ne fi mai bine ca natiune.

ne vedem miine.

*

La multi ani Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei. Felicitari echipei minunate care lucreaza la fiecare dintre proiectele de mai sus.

In loc sa-i numesc, am sa va spun o intimplare despre calitatea si atentia la detalii a muncii lor.

In fiecare an, copii care au resurse financiare modeste, dar sunt foarte talentati la muzica sau arte, se inscriu pentru bursa Tinere Talente prin care sunt ajutati de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei sa participe la concursuri, seminarii, cursuri speciale etc. Unul dintre bursanti – un tinar violonist exceptional, foarte foarte talentat si premiat – a anuntat echipa programului ca nu mai participa si in al doilea an la selectia pentru bursa pentru ca… el obtinuse o bursa dintr-un alt concurs si voia sa lase si pe altcineva sa se bucure de ajutor (e atit de bun incit ar fi luat bursa fara probleme si la Fundatie), stiind cit de important e pentru fiecare tinar talentat cu situatie materiala modesta. E doar un exemplu despre calitatea si selectia oamenilor.

O lectie minunata de bun simt si modestie.

Cum ziceam, sper sa ne vedem miine cit mai multi la Muzeul Satului la Zilele Portilor Deschise la Fundatia Principesa Margareta a Romaniei.

 

 

1780
1 leuFAPTE BUNE: 5 lei pentru bucuria unor copii. 5 lei

FAPTE BUNE: 5 lei pentru bucuria unor copii. 5 lei

e o reclama faimoasa pe care UNICEF Australia a facut-o anul trecut.

este despre puterea a 5 pennies. maruntisul cu care niciun australian nu face nimic.

si care, de fapt, inseamna apa curata pentru 2 (doua) zile pentru un copil din tarile foarte sarace, moneda aceea de 5 pennies poate ajuta la oprirea maladiilor transmisibile. si poate salva vieti.

spotul are 1 min si 30 de secunde si va rog foarte foarte mult sa va uitati la el, are legatura cu ce urmeaza sa cititi

sa aducem intimplarea in Romania. ce faceti voi, nu cu 50 de bani, ci cu 5 ron.
o calatorie cu metroul, o cafea sau o apa plata.

dar daca ati sti ca 5 lei ai vostri pot sa faca fericit un copil care e bolnav de cancer; pot sa-i dea aripi ca sa mearga mai departe pe drumul complicat al tratamentelor, sa invete de la ceilalti ca el ca exista o speranta.
si poate iesi din mediul lui de spital, intr-o tabara magica?

5 lei. doar 5 lei.

asociatia MagiCamp care organizeaza tabere pentru copiii bolnavi de cancer a intrat pe platforma Bursa Binelui unde poti sa donezi rapid, printr-o platforma securizata.

stiu pe cineva care voluntariaza pentru aceasta asociatie, stiu copii care sunt/ au fost bolnavi si am inteles cit de important e mentalul ca sa mearga mai departe in chinurile tratamentului. si stiu ca fiecare dintre acesti banuti donati se va transforma intr-o bucurie.

5 ron. sigur aveti 5 ron in maruntis prin geanta sau prin casa. 5 ron

ca sa donati 5 lei e nevoie de mai putin de 1 min jumatate cit a fost reclama de mai sus, dar la fel ca acolo, 5 lei de la mine, cu 5 lei de la tine, oricare ai fi tu, inseamna mult.

si va fi bucurie pentru copii. si va fi copilarie si pentru copiii care au inlocuit jucariile cu perfuziile.

puteti dona aici

1291
smile 1Romania frumoasa: Cind credinta in visul si in menirea ta e profunda

Romania frumoasa: Cind credinta in visul si in menirea ta e profunda

O poveste reala aflata in timpul reportingului pentru un alt subiect.

Intr-un centru familial dintr-un oras moldovean un copil de clasa a VIII si-a dorit foarte tare sa se faca preot. A picat insa examenul la Seminarul teologic care era intr-un oras la citiva zeci de km de orasul sau de resedinta si s-a rugat de asistentii sociali sa-l lase, cu rabat de la regulament, sa faca liceul in orasul cu Seminarul ca sa ramina cit mai aproape de mediul teologic, de profesorii de la Seminar.

El voia sa se faca preot.

Dupa 4 ani, Preasfintitul de la care avea nevoie de binecuvintare ca sa dea la facultatea de Teologie nu i-a acordat-o pentru ca nu facuse liceul de profil, asa ca tinarul i-a rugat din nou pe asistentii sociali sa –l ajute ca sa aiba o intrevedere cu o alta inalta fata bisericeasca dintr-o alta regiune pentru a avea binecuvintarea.

A dat la facultate si a luat. Doar ca a fost admis la locurile cu taxa.

Avea nevoie de 26 de milioane de lei pentru un an scolar. A facut rost de la o ruda indepartata – care a vindut o bucata de pamint – de 11 milioane si-a incercat sa-si gaseasca de munca pentru a stringe si restul banilor.

Asistentii sociali vazindu-i determinarea, impreuna cu directoarea directiei judeteane de asistenta sociala si protectia copilului, au facut o stringere de fonduri locala si au adunat restul de bani.

Tinarul a tras tare in primul an de facultate , a reusit sa intre in anul 2 la locurile de la buget, iar in vacanta a muncit carind cutii intr-un depozit.

La inceputul anului 2 de studii, rectorul facultatii i-a pus in cont banii din taxa primului an. Ii aflase povestea, ii intelesese daruirea si determinarea.

S-a intimplat in Romania anului trecut.

Iar tinarul va fi in curind preot.

 

1715
shutterstock_fapte bunece faci cu 2,5 ron intr-o zi?

ce faci cu 2,5 ron intr-o zi?

2,5 ron inseamna o calatorie cu metroul (si-ti ramine si rest) . sau un pachet de guma de mestecat. sau doi covrigi.

pentru cei mai multi dintre noi, 2,5 ron e maruntisul pe care-l avem prin buzunare adunat de peste zi si-l punem in vreun borcan/cutie ca sa nu ne incurce.

nu ne facem foarte multe ginduri legate de ce am putea face cu 2, 5 ron intr-o zi.

dar daca ni s-ar da ocazia sa alegem un copil caruia sa-i daruim 2,5 ron pe zi – timp de o luna sau un an – care ar insemna sansa lui de a merge la scoala , de a-si construi singur un viitor mai bun pe care nu si-l permite in conditiile in care traieste astazi?!

stiti ca se spune “nu-i da omului peste, invata-l sa pescuiasca” .

World Vision Romania are un program prin care puteti sa alegeti un copil dintr-o comunitate defavorizata caruia sa-i donati 2, 5 ron pe zi – 68 ron pe luna – pentru ca el sa poata sa mearga la scoala.

e ziua de Ajun, deja am pregatit mincaruri mai multe decit o sa mincam; avem daruri linga brad si prietenii aproape; suntem norocosi.

si pentru ca am muncit mult ca sa avem aceste lucruri, dar si pentru ca am avut norocul sa ne nastem/traim in zone mai “bogate”. sunt sigura ca puteti gasi in bugetul dvs de Sarbatori inca 68 de ron pentru un dar nepretuit.

pentru un copil care, ajutat de World Vision, o sa mearga la scoala si poate peste ani va putea ajuta si el.

68 de ron= 2, 5 ron in fiecare zi timp de o luna.

puteti sa vedeti comunitatile aflate in proiectele World Vision pentru educatie si puteti dona aici.

e important sa donam acum, la sfirsit de an, pentru ca banii strinsi vor putea ajuta anul viitor, vor fi baza pentru proiectele viitoare in educatie ale World Vision si vor asigura linistea care vine din siguranta ca poti face niste pasi importanti intr-un proiect. linistea pe care ne-o dorim si noua in anul care vine si pe care o punem in urarile pentru cei dragi.

multumesc frumos.

Sarbatori linistite si cu oameni frumosi alaturi.

 

cover photo shutterstock

 

1031
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!