Tag : film romanesc

tudor giurgiuImpreuna la film cu Tudor Giurgiu – 3 povesti simpatice din 15 ani de TIFF

Impreuna la film cu Tudor Giurgiu – 3 povesti simpatice din 15 ani de TIFF

La 15 ani de TIFF nu e doar moment aniversar, ci si o ocazie pentru amintiri simpatice.

Ieri la TIFF, directorul festivalului Tudor Giurgiu a povestit cateva dintre intamplarile emotionante sau amuzante care s-au petrecut in acesti ani in care festivalul a reusit sa schimbe fata orasului ( Giurgiu n-a spus, dar sunt sigura ca, pe perioada festivalului, proprietarii hotelurilor, teraselor si magazinelor se simt foarte bine iar incasarile cresc simtitor)

Annie-Girardot

  1. Pentru directorul festivalului, unul dintre cele mai emotionante momente de la Tiff din acesti ani, a fost vizita doamnei Annie Giradot ca invitat special. La momentul vizitei, doamna Girardot – a povestit Giurgiu – se lupta cu debutul unui Alzheimer si pentru toata echipa a fost foarte emotionanta efortul actritei de a continua o viata cat mai normala, in ciuda unor usoare stangacii datorate bolii.

Actrita franceza cu trei premii Cesar si cu filme realizate in compania unor actori ca Jean Marais sau Alain Delon a incetat din viata in 2011 la 79 de ani.

In toti acesti ani la TIFF, pe langa doamna Girardot au fost invitati si celebrati foarte multi actori si regizori – Nastassja Kinski, Jiří Menzel, Debra Winger, Claude Lelouch, Geraldine Chaplin, Wim Wenders, Marin Karmitz, Jacqueline Bisset, Michael York, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale, Udo Kier, Vanessa Redgrave, Nicolas Roeg sau Franco Nero.

(si pentru ca tot suntem la invitati, printre personalitatile care au fost la un pas sa ajunga anul acesta la Cluj, dar cine stie – poate va veni in anii viitori – se afla Monica Belucci.)

youth ghenea

  1. Anul acesta in partea de invitati pe care presa mondena ii indrageste foarte tare se afla si Madalina Ghenea.

Tudor Giurgiu a povestit care a fost momentul incipent al colaborarii ei cu Paul Sorentino pentru filmul Youth (care are si o proiectie speciala in festival). In urma cu doi ani, Giurgiu i-a invitat la o discutie pe Madalina Ghenea si Tudor Chirila pentru un proiect pe care-l avea in plan. Ghenea tocmai primise invitatie la casting la Sorentino si le-a spus ca nu s-a dus, iar Tudor Chirila a indemnat-o sa nu rateze ocazia explicandu-i ca este un regizor foarte mare si foarte important.

cristian-mungiu-slice-01

  1. Una dintre cele mai amuzante intamplari din acest 15 ani de TIFF a fost in 2007 cand Mungiu a castigat premiul cel mare la Cannes cu 4, 3,2… Intr-un din zile o spectatoare l-a abordat foarte entuziasta pe directorul festivalului confundandu-l cu Mungiu. L-a felicitat, i-a laudat filmul si, cu o curiozitate politicoasa dar etuziasta a vrut sa stie … cum a fost cand Jane Fonda l-a sarutat pe obraz cand i-a inmanat premiul la Cannes. Giurgiu isi aminteste si acum entuziasmul femeii si cum n-a vrut sa o dezamageasca, asa ca si-a jucat rolul de ”Mungiu”, i-a multumit pentru cuvintele frumoase si i-a spus ca Jane Fonda este o doamna foarte politicoasa si eleganta.

Dincolo de aceste intamplari simpatice, 15 ani de TIFF au inseamnat niste caramizi solide in constructia care ar trebui sa fie industria filmului romanesc, o piesa importanta in lantul care inseamna business-ul in cinema, prezenta unor mari critici de film de la cele mai prestigioase reviste de profil din lume (care au facut cunostinta cu producatorii, actorii si regizorii romani), dar si proiecte conexe care au dezvoltat comunitatile locale si au facut – la propriu – educatie cinematografica pentru copii.

Unul dintre programele mele preferate din festival este EducaTIFF unde copiii invata sa scrie cronici de film, sa faca filme, animatii si ii au profesori pe unii dintre oamenii importanti din industrie. Dintre participantii editiilor trecute de EducaTIFF acum sunt tineri care au facut deja filme de scurt metraj prezente in diferite concursuri nationale sau internationale.

De 3 ani, Raiffeisen este sponsorul principal pentru sectiunea Zilele Filmului Romanesc – o sectiune care promoveaza nu doar filmele de lung metraj premiate in marile festivaluri, ci si filmele de scurt metraj ale celor care isi rafineaza mijloacele tehnice pe drumul catre un lung metraj. In sectiunea aceasta se mai afla o actiune care construieste frumos in industrie – 10 pentru film – 10 noi actori din toata tara sunt adusi in TIFF si li se acorda o atentie speciala (intalniri cu producatori, regizori, workshopuri cu directori de casting) tocmai in dorinta de a profesionaliza si mai mult industria cinematografica romaneasca. Multi dintre cei care au fost in aceasta sectiune – 10 pentru film – in anii trecuti au obtinut deja roluri principale in seriale de televiziune sau in filme de lung metraj. Unii chiar in filme care au fost lucrate peste granita.

 

Zilele viitoare va povestesc cateva dintre momentele care mi-au ramas mie atasate de inima in acesti 15 ani de TIFF.

 

3330
filmdin nou despre filmul romanesc in America

din nou despre filmul romanesc in America

intr-o vreme in care la Bucuresti, industria cinematografica e ultima preocupare pentru autoritati (au treaba sa se balacareasca intre ei pentru o alt fel de putere, care poate avea legatura cu filmul decit ca subiect narativ), in aceeasi vreme in care despre Romania in strainatate se scrie greu si de rau, filmul romanesc mai aprinde o data lumina pe drumul mindriei noastre mioritice.

astazi intra in cinematografele din New York filmul Pozitia copilului, prilej ca Romania sa fie prezenta in New York Times intr-un context nu pozitiv, ci exceptional, in care Luminita Gheorghiu e numita  “astonishing Romanian actress”, iar filmul este laudat pentru poveste si structura scenariului.

in urma cu doua zile, acelasi NY Times publica un eseu al regizoarei Ilinca Calugareanu care a facut un documentar despre cultura cinematografica a romanilor in epoca lui Ceausescu (VHS vs Comunism) in care protagonista e Irina Margareta Nistor. o bijuterie de text despre simbolul pe care-l reprezenta vocea  doamnei Irina Margareta  Nistor in acea perioada, un simbol al  libertatii la care altfel romanii n-ar fi avut acces. textul integral aici.

***

iata doua exemple minunate despre cum industria noastra cinematografica ne mai spala o data in fata lumii intr-una dintre cele mai mari publicatii, acolo unde niciun politician roman nu a primit NICIODATA o lauda.

e un bun pretext sa mai spun o data ca industria cinematografica autohtona ar trebui sa fie una dintre ramurile de investitii strategice ale statului; pentru ca nu cu Ponta (nici cu Antonescu, nici cu Basescu) vom primi laude peste hotare. politicienii romani sunt de foarte multa vreme minjiti cu propriile incapacitati.

daca ar avea intelepciunea si un dram de gindire strategica, ar investi in filmul romanesc. pentru ca ne face mai mult bine decit ne-au facut ei in ultimii 10 ani, toti la un loc;

 

1991
300x250-mica-roxconcurs: va invit acasa la mine, la film

concurs: va invit acasa la mine, la film

pentru un cinefil e foarte importanta experienta pe care o ai cind vezi un film: de la ce poveste e pe ecran pina la cum e imaginea, sunetul si cum te duce pe tine intreaga experienta in poveste. astazi tehnica a avansat atit de mult incit poti sa ai un cinematograf acasa, dar asta nu se refera doar la dimensiunile ecranului pe care vezi filmul.

pentru cunoscatori experienta asta poate sa insemne si Ambilight. e ca si cum filmul ti-ar iesi din perete in casa, dar… pentru moment nu vreau sa va spun mai multe.

cum mie imi plac filmele si stiu si cum puteti experimenta o senzatie cu totul si cu totul speciala m-am gindit sa va fac o invitatie speciala.

“acasa” la mine la film, marti 22 oct, de la ora 19.30.

nu e chiar acasa pentru ca nu ati incapea toti cei pe care vreau sa-i invit, dar e aproape acasa la mine. si este cu tehnologia despre care vorbesc si cu un film care-mi place foarte tare, proaspat lansat in cinematografe si pe care as vrea sa-l vedeti: Roxanne.

ca sa fiti printre cei 25 de simpatici care veniti cu mine la film, va rog sa-mi spuneti doi actori din distributia acestui film. eu va promit ca veti avea o seara memorabila si… atentie… veti afla ce inseamna Ambilight. pina la sfirsitul serii vom descoperi impreuna ca, la fel ca si in viata, in experienta de a vedea un film lumina face diferenta.

aveti timp de raspuns pina vineri la ora 12.00, cistigatorii vor fi anuntati via email care este adresa unde ne vom intilni.

 

Love-BuildingLove building – povesti de dragoste de vazut

Love building – povesti de dragoste de vazut

v-am auzit (si pe voi, cei pe care nu-i stiu, dar va citesc comentariile, dar si pe prietenii mei) de nenumarate ori protestind ca filmele romanesti nu sunt pentru public.

ca nu avem comedii, ca nu avem filme de dragoste, ca nu avem… in general.

ei bine de week end-ul asta avem pe ecrane un film f f simpatic cu 14 povesti de dragoste puse cap la cap, povesti credibile cu tineri care arata foarte bine, povesti in care te recunosti.

e genul de film pe care sa-l vezi intr-o duminica dupa amiaza la mall, cu iubita/iubitul alaturi si sa rizi cu subinteles la situatiile in care -ti recunosti prietenii (nu nu nu, niciodata nu te recunosti pe tine.)

e un film facut cu dragoste despre dragoste si spun asta pentru ca se intimpla sa stiu jumatate din distributie, dar si pe fetele care au scris scenariul, plus pe tinara si simpatica regizoare Iulia Rugina.

e un film care o sa va arate ca se poate face cinema onest, cu bun simt si cu umor, cu replici fine si cu bani putini, dar cu multa multa prietenie.

***

daca aveti incredere in gusturile mele, luati-va prietenii si duceti-va la filmul Love Building. sau faceti o iesire ca intre fete, sigur dupa film va opriti in prima cafenea si incep marturisirile personale inspirate de situatiile din film.

pentru mine Love Builing e un Love Actually romanesc si mai tineresc… si daca v-au bucurat povestile de acolo, sigur o sa zimbiti la incercarile prin care trec Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol (care face un rol minunat, f f f diferit de orice l-ati vazut) ca sa impace 14 cupluri cu probleme in dragoste.

*

Love—real love— is invariably the story of two troubled people who understand and accept each other’s troubles, but choose to face them together.

citatul asta, care e dintr-o scrisoare despre care cititi aici, se potriveste perfect cu filmul Love Building. e un film care nu-ti mai spune ca iubirea e perfecta, cu oameni fara niciun defect, ci ca iubirea e cind inveti cum sa traiesti alaturi de defectele celuilalt.

 

 

2714
Metabolism 01_captura pelicula_webnoul film al lui Corneliu Porumboiu din 20 sept in cinematografe

noul film al lui Corneliu Porumboiu din 20 sept in cinematografe

Scriam deja la scenariu, când a fost propus un proiect de lege care ar fi schimbat modul de finanţare a filmelor în România: ca să obţin fonduri, ar fi trebuit să prezint nu doar scenariul, ci şi un storyboard detaliat.

Nu am fost de acord cu această lege, dar mi-a amintit de perioada mea de pregătire ca cineast. Limitările presupuse de pelicula de 35mm, nevoia de a planifica fiecare cadru au făcut parte din formarea mea. Ca urmare a acestor restricţii s-a dezvoltat şi aplecarea mea faţă de repetiţii şi cadre lungi. Deci am vrut să vorbesc despre naşterea unui film şi constrângerile aferente ei.

M-a inspirat povestea unui prieten cineast, care şi-a investit toţi banii în producţia unui film de-al său, începută acum zece ani şi apoi sistată în toiul filmărilor. Am fost inspirat de ideea unei filmări fără sfârşit… Până la urmă, am vrut mai ales să întorc camera spre meseria regizorală, să arăt cum lucrăm, metodele pe care le folosim, cum se realizează un proiect; să arunc o privire în spatele cortinei.

Corneliu Porumboiu despre filmul Cind se lasa seara peste Bucuresti sau metabolism, care va avea premiera in Ro pe 20 septembrie.

o sa fie un film care va aduna greu spectatori si nu doar pentru ca are un titlu f bizar, dar Porumboiu continua sa faca filme asa cum simte, filme in care, inainte de oricine, sa creada el.

2183
domestic foto1Exclusiv: Strategia din spatele campaniei filmului Domestic

Exclusiv: Strategia din spatele campaniei filmului Domestic

Vineri intra pe ecrane filmul Domestic, in regia lui Adrian Sitaru, care are una dintre cele mai surprizatoare campanii de promovare pentru o pelicula romanesca. V-ati “lovit” de film pe internet, intr-o campanie foarte smart pe facebook, incepeti sa-i vedeti in strada si… acum sunt in alimentare si in locurile in care se vind produse din pui si curcan.

Iata detalii din spatele unei campanii care asemeni filmului te face sa zimbesti, dar iti aduce si gindul “eu de ce nu m-am gindit la asta?”

 

O pagina de Facebook care creste exponential in like-uri cu doua postari zilnice?

In februarie pagina de Facebook a filmului Domestic avea 800 de like-uri, cu doua zile inainte de lansarea filmului are peste 13.000 de fani. Totul cu doua postari pe zi, in medie/campanie. (Ritmul a mai crescut putin inainte de premiera, dar nu mai mult de 4 postari intr-o zi). Asa mi-au atras atentia: postau putin, totul era strategic si cresteau exponential. Am aflat ca ii au in grija Kaleidoscope Proximity – divizia online a Grupului BBDO – si m-am gindit ca sunt multi bani la mijloc, dar am descoperit ca bugetul pentru Facebook Ads a fost minuscul: s-a cheltuit in jur a 400 de euro.

In piata din Romania, agentiile media convertesc cu 0.99 RON fiecare like, asa ca un calcul simplu arata ca bugetul pe care producatorii filmului Domestic ar fi trebuit sa-l aiba depaseste 13000 RON, adica aproape 3000 de euro.

“Am avut target de 2500 de likeri pentru bugetul pe care ei il alocasera, dar am zis ca optimizam la maximum si obtinem cit mai mult. In 2 saptamini ne atinsesem targetul”, spune Vlad Ciocan – Director Interactive Kaleidoscope Proximity – cel care a avut in grija optimizarea ad-urilor pe Facebook.

A pornit in februarie cu mai multe mesaje pe care le-a testat la public 25+ (cei care merg la mall pentru ca filmul este o comedie simpatica) pe grupuri de orase, si pe Bucuresti. A vazut care dintre mesaje converteste investitia in like-uri si le-a eliminat pe celelalte. A lucrat in paralel si cu sponsored story si cu ad-uri clasice si in fiecare zi si-a adaptat mesajul si strategia in functie de rezultatele precedente. A optat pentru o convertire la cost per mie, nu cost per click, pentru ca filmul are un grad mare de simpatie si reactiile celor care intrau in contact cu informatii despre el erau foarte bune.

“Partea asta de Facebook Ad e foarte bine gindita de Facebook pentru ca scade costul in functie de interactiune, are like si comment, tine costul jos pentru ca il considera ca nu e spam, ca e bine gindit.”, spune Vlad si e un detaliu pe care doar cei care lucreaza zi de zi cu uneltele Facebook il stiu, plus ca atunci cind il intrebi ce strategie a avut si cum s-a prins ce e bine, ride si spune “ Mi-a intrat in singe, fac asta pentru toti clientii nostri, stiu ce sa testez, verfic zilnic, e ca un reflex.”

Cum au ajuns producatorii Domestic la Kaleidoscope Proximity?

De fapt au ajuns in primul moment la Ada Teslaru, consultant BBDO Group, cea care – imbindind pasiunea ei pentru cinema cu cunostintele de marketing si PR – s-a aflat in spatele promovarii filmelor distribuite de Cristian Mungiu sau a filmelor “Marti, dupa Craciun” “Buna, ce faci?”, “Eu cind vreau sa fluier, fluier”, dar si a promovarii festivalurilor Kinodiseea si Les Filmes de Cannes a Bucharest.

Era in septembrie 2012, cu 6 luni inainte de lansarea filmului, iar Monica Lazurean-Gorgan, producatorul filmului, si Adrian Sitaru stiau ca au nevoie de cineva care sa-i ajute la lansarea filmului Domestic, dar – asemeni tuturor producatorilor de film din Ro – nu se gindeau ca isi pot permite sa angajeze o agentie.

“Producatorii se gindesc eu n-am bani sa angajez o agentie’, dar  e o prostie, dupa parerea mea, pentru ca fiecare dintre agentii s-ar aseza la masa la discutii pentru un astfel de proiect. O campanie ca asta iti mai spala creierii dupa clientii comerciali, pentru ca iti ofera ceva mai mult spatiu de creativitate.

Plus ca iti poate aduce beneficii, se pot face productii de festival. Dar producatorii de film se sperie…”o sa-mi ia sapte piei de pe mine”.. si nu mai incearca”, spune Ada Teslaru care, cu experienta ei in multe colaborari pentru lansari de filme, a invatat sa transeze foarte clar situatia “tu ca regizor stii sa-l faci, tu ca producator stii sa-l produci, dar partea de promovare e aparte…”

Ce face o agentie cind are un film de promovat?

Desigur, mai intii vede filmul, iar in acest caz l-au vazut mai intii cei de la Graffiti BBDO creatie, pentru ca urmau sa gasesca solutii inovatoare pentru partea de ATL. Dupa aceea, asculta nevoile clientului (care simtea ca nu stie cum sa se descurce optim pe internet) si se aseaza la masa intr-un brainstorming pentru o strategie.

Mi-as fi dorit foarte foarte tare sa fiu la acest brainstorming pentru ca ideile de ATL, dar si cele de promovare in online sunt atit de simpatice incit as fi vrut sa simt mecanismul, drumul pe care l-au parcurs pina la ele.

Domestic e un film in care sunt prezente si citeva animale de casa, iar creativii BBDO au gasit solutia sa le transforme in personaje cu tratament egal cu al actorilor din rolurile principale. Au gasit un slogan care sa capteze atentia “trebuie sa vezi Domestic ca sa intelegi” si de aici au declinat totul in ATL si in online.

Ce avem in campania Domestic?

In ATL, pe linga clasicele afise, spoturi la metrou,  tv si radio, outdoor, echipa de la Graffiti BBDO a iesit total din conventional si a dezvoltat un parteneriat cu La Provincia si cu Penes Curcanul, asa ca intre 15 martie -15 aprilie – produsele din pui marca La Provincia  vor avea o eticheta pe ele cu textul “daca vrei sa vezi ce a patit gaina, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceapatitgaina.ro”, iar produsele de la Penes Curcanul vor avea o eticheta cu “daca vrei sa vezi ce a facut curcanul, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceafacutcurcanul.ro. Ambele adrese te duc in site-ul filmului,www.domesticthemovie.ro, unde afli detalii despre cele doua “zburatoare”.

In online, animalutelor le-a fost creat profil pe IMDB, Domestic fiind considerat debutul lor actoricesc si de aici s-au facut biografii foarte simpatice in filmulete care au devenit virale pe internet.

Pagina de facebook a filmului va fi insotita de aplicatii prin care – cu un quiz despre relatia om-animale – poti obtine invitatii la film, iar personalitati din domenii diferite au facut marturisiri despre relatia lor cu animalele de casa in filmulete care au devenit si ele virale.

A fost creat un site interactiv pentru film – www.domesticthemovie.ro, iar intr-o campanie pe bloguri a fost lansata o leapsa in care oamenii sunt invitati sa-si spuna povestile despre animalele domestice , povesti care vor fi strinse intr-o carte care va insoti lansarea pe DVD a filmului.

Au dezvoltat parteneriate media cu o valoare de ratecard de aproape 300 000 de euro.

 Cit a platit Domestic catre GRAFFITTI BBDO?

Zero lei. Totul a fost facut pro bono. Vlad Ciocan a rezumat cel mai bine situatia “sunt un mare fan al filmelor romanesti, am facut totul pe mega pasiune”. Pare incredibil mai ales ca au fost implicati mai mult de 10 oameni la nivelul grupului BBDO in aceasta campanie – pentru ca au tratat filmul ca pe un client clasic, cu echipa Client Service-Creatie atat pentru digital, cat si pentru ATL. Desigur, a contat mult experienta Adei Teslaru in lansari de filme, dar dincolo de pasiunea ei pentru cinema, le-a si placut colegilor ei sa lucreze pentru acesti film simpatic.

E insa un foarte bun exemplu (de asta am si scris pe larg despre campanie) pentru cum, daca te lasi pe mina specialistilor care nu pun emotionalul in fata, ci cifrele, eficienta,  si care sunt antrenati sa gindeasca out of the box , poti avea rezultate foarte frumoase.

Sper ca baietii de la Kaleidoscope Proximity sa faca cindva o prezentare pe larg, la o conferinta online, despre strategia lor pentru acest film pentru ca mi se pare incredibil de eficienta: 2 postari pe zi, aproape 400 de euro cheltuiti, peste 13.000 de fani si alte multe mii de oameni care au auzit de film doar via online.

***

Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.

2850
Gérard-Depardieucondamnat la viata, din acest week end in cinematografe

condamnat la viata, din acest week end in cinematografe

luni seara, la avanpremirea pentru bloggeri a filmului Condamnat la Viata, am primit o lectie despre cum sa -ti cresti frumos copilul.

(cum n-am copii, o scriu aici ca sa ajunga la cine are… nevoie)

*

Dupa proiectia filmului, un pusti brunet, putin mai inalt de un metru si jumatate, a iesit din rindurile din fata si s-a asezat (la invitatia lui Mihai  Ursa, organizatorul vizionarii)  in fata salii de cinema pe jumatate plina cu spectatori.

Era relaxat, cu miinile pe linga corp, chiar daca stia ca urmeaza sa fie asaltat de intrebarile celor care tocmai au vazut filmul in care el joaca.  Imbracamintea era singurul detaliu care trada importanta evenimentului: jeans si camasa bleu cu minecile suflecate, mult mai sobra decit tricourile colorate pe care le poarta copii de virsta lui.

Era Bogdan Iancu ( 12 ani) pustiul pe care tocmai il vazusem alaturi de Gerand Depardieu , ambii in roluri principale, in filmul Condamnat la viata.

***

– Cum a fost sa joci alaturi de actori asa de mari?, a intrebat cineva din sala, in timp ce altcineva zicea in soapta “nici nu cred ca stia cine e Depardieu inainte”

– Si domnul Depardieu si domnul Keitel m-au invatat lucruri despre actorie, a fost foarte interesant sa joc alaturi de ei, a raspuns Bogdan cu o voce calma, rar, zimbind.

– Cam ce ai invatat de la ei?, s-a auzit din nou din sala, putin ironic.

– Mi-au spus ca cel mai important e sa fii natural pe ecran si m-au invatat si ajutat sa fac asta.

Intrebarile au continuat sa curga, iar tonul ironic a coborit catre gluma si de acolo catre admiratie. Bogdan raspundea sigur pe el si extrem de natural la orice intrebare, “nu stiu de ce s-a ales un alt final, intrebati-i pe oamenii mari”, “am obtinut rolul dupa un casting, fratele meu cistigase initial castingul dar pina au strins banii au trecut 2 ani si el a crescut”, “momentan ma concentrez pe scoala, sunt in clasa VI-a, nu stiu daca o sa ma fac actor sau nu”.

Erau in sala Cornel Ilie si Gabi Maga , ambii din trupa VUNK, ambii cu experienta de a sta/performa in fata unui public care te asalteaza cu intrebari. Amindoi se uitau cu admiratie la pusti. recunoscind ca, la virsta lui, ei n-ar fi putut face asta.

Bogdan era  ca si cum ar fi vorbit cu parintii lui care-l intreaba ce a facut la scoala in ziua care tocmai se incheie.

***

La cei 12 ani ai lui , Bogdan Iancu e un mare talent actoricesc si sper sa mearga pina la capat pe drumul asta. L-ati mai vazut in Ho Ho Ho si il puteti vedea in Pariu cu viata, la Protv.

Si e cel mai frumos exemplu despre cum te dezvolta exercitiile de actorie in copilarie. Daca aveti copii, trimiteti-i la  cursuri teatru cind sunt mici: nu e important daca o sa ajunga ca Shirley Temple, nu asta trebuie sa fie scopul. E important ca prin joc invata sa aiba incredere in ei si se deschid, devin firesti, fara sa le mai fie teama de esecul reprezentarii in public.

O sa-i ajute teribil toata viata pentru ca n-o sa mai piarda niste ani multi, gindind cum sa evite niste ratari.

***

Condamnat la Viata e primul remake romanesc (dupa filmului lui Sergiu Nicolaescu, Atunci i-am condamnat pe toti la moarte) si a fost gindit pentru o cariera internationala a unei povesti universale despre tradare, minciuna si lacomie. Rolul pe care-l avea Amza Pellea in filmul lui Nicolaescu, nebunul satului Ipu, este jucat acum de Gerard Depardieu, preotul satului este Harvey Keitel, iar sotia acestuia este actrita Laura Morante.

Pe mine filmul m-a facut sa-mi doresc sa citesc nuvela originala (Moartea lui Ipu, scrisa de Titus Popovic)i, pentru ca povestea e foarte frumoasa. Mi-ar fi placut ca noua versiune, cu actorii alesi acum, sa fie pe mina regizorului Radu Mihaileanu, as fi simtit mai bine ironia si dramatismul povestii.

***

Cea mai dragutza si mai desteapta remarca despre film la vizionarea la care am fost a avut-o Cornel Ilie care a comparat masa la care oficialii satului il sarbatoreau pe Ipu ca sa-l convinga sa se predea el nemtilor drept ucigasul unui soldat, cu Cina cea de taina. E acolo o secventa in care Ipu sta la mijlocul unei mese lungi, cu preot, primar, notar plus familiile acestora in stinga si-n dreapta lui, uneltind si manipulindu-l din vorbe in timp ce-l hranesc si-l imbata. “Ipu pare un Iisus care se sacrifica pentru ceilalti”

Citeva cadre mai incolo, Ipu incepe sa-si negocieze moartea in beneficii pentru familia lui si nu mai e chiar cel mai inocent dintre cei prezenti la masa.

***

Condamnat la Viata poate fi urmarit din acest week end in cinematografele din toata tara.

 

2201
sergiu-nicolaescuSergiu Nicolaescu, altfel

Sergiu Nicolaescu, altfel

Desi a lucrat cu unii dintre cei mai cunoscuti actori ai Romaniei, in filmele regizorului Sergiu Nicolaescu putini au facut actorie; cei mai multi au spus replicile decent (uneori, nici macar n-au spus ei replicile pentru ca regizorul si-a dorit o alta voce si i-a dublat) si-au avut multa miscare.

Sergiu Nicolaescu nu dadea pe platouri indicatii despre actorie, ci despre amplasarea in spatiu si miscarile in raport cu camera. Actori cu har precum Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Dinica, Mircea Albulescu sau Jean Constantin si-au construit singuri rolurile, altii mai putini inzestrati sau care au avut nevoie de indrumari, si-au spus replicile cuminti.

Sergiu Nicolaescu a fost regizorul contextului: a facut cele mai multe filme intr-o Romanie comunista, nu pentru ca ar fi fost cel mai talentat (Lucian Pintilie e exemplul cel mai bun), ci pentru ca a prezentat istoria dupa cum isi doreau conducatorii tarii. A realizat blockbusterele mioritice inainte ca romanii sa stie ce inseamna cuvintul blockbuster si-a ajutat la consolidarea unui sentiment patriotic: milioane de romani si-au indragit conducatorii din vremuri vechi pentru ca filmele lui Nicolaescu le-au potentat curajul si le-au romantat biografiile. (Cu filme ca Pistruiatul sau Revansa, romanii au invatat sa-i iubeasca si pe comunisti).

Dar a fost talentat, a fost un regizor care a intuit evolutia tehnologiei si-a folosit-o la maximum. Cum a intuit si ce ii place publicului si-a folosit in filmele lui actorii ca dupa o reteta americana. A facut-o si dupa 1990, cind filmele sale au avut in continuare un numar impresionant de spectatori. Nu a mai avut insa laudele industriei si, obisnuit sa fie rasfatat si adulat, a suferit. S-a aflat fata in fata cu o noua generatie care cistiga premiile pe care el nu le-a obtinut vreodata cu filme care foloseau cu totul alte mijloace decit ale sale si care tineau titlurile ziarelor locale si internationale: cu sinceritate si entuziasm.

I-a atacat pe mai tinerii sai colegi, i-a criticat si-a protestat de fiecare data cind acestia primeau finantari publice in detrimentul sau. Poate si pentru ca, dupa confirmarile – amplificate artificial de contextul comunist in care nu erau foarte multe productii straine in cinematografe – venite din partea publicului, Sergiu Nicolaescu stia ca e cel mai mare regizor roman.

Dar ceea ce a avut cu adevarat exemplar Sergiu Nicolaescu a fost patriotismul (a crezut in tara lui, in felul lui, de asta a si facut politica) si inteligenta extraordinara, mintea alerta care-i impingea trupul sa se urce pe cal la 70 de ani ca un tinar de 30 de ani. Si disciplina – o simti in munca lui, in felul in care organiza echipele, dar si in felul in care a facut sustinut, zilnic, gimnastica si cind trecuse de 70 de ani. Sergiu Nicolaescu a inceput sa-si simta virsta abia dupa cele doua operatii pe creier, cind s-a luptat scrisnind din dinti pentru recuperarea sa. L-au ajutat anii de exercitii si viata disciplinata.

Din pacate, a murit cu credinta si durerea ca nu mai e apreciat si n-a inteles de ce. Pentru ca a avut orgoliul sa nu-i asculte pe cei care au incercat sa-i spuna si adevarul vazut din partea cealalata a monedei.

Sa se odihneasca in pace.

***

Daca invatam sa ne privim corect eroii, cu bune si rele, vom invata sa ne respectam istoria si vom progresa.

Am mai scris acum citiva ani despre drama pe care intuiam ca o traieste Sergiu Nicolaescu si despre refuzul sau de a vorbi despre asta, in termeni reali, aici

new waves cinemaputin altfel despre Making Waves: New Romanian Cinema

putin altfel despre Making Waves: New Romanian Cinema

de aseara a inceput la New York , festivalul Making Waves: New Romanian Cinema, in traditia promovarii filmului romanesc in America – tara care da premiile cinematografice cele mai importante si in care se fac banii cei mai importanti din filme.

ce e diferit de anii trecuti este faptul ca Lincoln Center este co- organizator!!, ca a disparut ICR (adica statul roman) din ecuatie, dar au ramas aceiasi 3 nebuni care cred in cauza lor : Corina Suteu, Oana Radu si Mihai Chirilov.

3 nebuni care au convins (cu profesionalismul lor) ca sute de oameni – artisti, spectatori – sa faca o mica donatie pentru ca festivalul romanesc de film sa continue la New York.

***

sa facem niste precizari: Lincoln Center e o institutie atit de mare si de importanta, cu o reputatie atit de mare incit ICR-urile noastre toate sunt un fel de trotuarul din fata cladirii, hai maxim prima treapta a scarilor de la intrare – in unele cazuri unde chiar a fost activitate culturala cu care ne mindrim.

reprezentantii Lincoln Center i-au creditat pe acesti trei oameni si s-au parteneriat cu ei la un eveniment cultural care este un serviciu imens pentru imaginea tarii noastre, asta in timp ce domnul Marga (seful ICR-ului) e preocupat de calorifere si traduceri in rusa si chineza ale unor scriitori indoielnici (da, stiu sunt rautacioasa, dar am de ce).

altfel spus, reprezentatii uneia dintre cele mai prestigioase institutii culturale din lume au vrut sa faca echipa cu 3 oameni pe care noul management al ICR-ul nu i-a apreciat (si nici nu le-a recunoscut competenta), ba chiar a coordonat discret denigrarea lor in massmedia.

intelegeti la ce nivel suntem?!

*

in ultimele luni noul guvern al Romaniei a fost prezent in presa americana numai cu frumoase articole despre coruptie si scandaluri, acum prin film Romania inteligenta ocupa din nou pagini intregi in super publicatiile americane  .

stiu ca domnul Ponta nu-si va recunoaste in veci greseala pe care a facut-o distrugind ICR-ul (desi in mintea domniei sale nu l-a distrus, doar l-a asezat mai bine pentru a-i servi obiectivelor electorale), dar mi-ar placea sa recunoastem noi efortul unor oameni care ajuta cu fapta (nu cu gindul sau vorba) cultura romana. si Romania. pentru ca prin evenimente ca acestea, nu mai suntem priviti ca papuasi care se lupta pentru ciolan, corupti, inculti mai preocupati sa copieze si sa distruga decit sa creeze sau sa contruiasca ceva care sa ramina.

zilele acestea vor fi multe articole pozitive despre Romania  in presa americana si pentru asta conducerea tarii noastre ar trebui sa multumeasca Corinei, Oanei si lui Mihai. haideti sa i le punem pe pagina de facebook a domnului Ponta. ca sa fim siguri ca nu le rateaza…macar staful sau care se ocupa de online:)

iata primele articole din presa americana (voi completata lista zilnic)


Wall Street Journal: Carrying the Torch for Romanian Cinema. When Politicians Desist, Cinema Curators Go Rogue
http://online.wsj.com/article/SB10001424127887324205404578147370673929586.html?mod=googlenews_wsj

Village Voice: Celebrating the Romanian New Wave at Lincoln Center 
http://www.villagevoice.com/2012-11-28/film/celebrating-the-romanian-new-wave-at-lincoln-center/

“Making Waves: New Romanian Cinema” Brings Some of the Best of Contemporary and Classic Romanian Films to NYC

http://twitchfilm.com/2012/11/making-waves-new-romanian-cinema-brings-some-of-the-best-of-contemporary-and-classic-romanian-films.html

 

http://www.filmlinc.com/daily/entry/interview-tudor-giurgiu-andi-vasluianu-monica-birldeanu-of-snails-and-men

1993
piraeussa dezbatem…

sa dezbatem…

incepind de astazi, timp de o luna, particip la un proiect care-mi este foarte drag.

in fiecare saptamina, pe pagina de Facebook Piraeus Bank va provoc la o dezbatere culturala.
imi place ca prin acest gen de proiecte, informatiile culturale ajung la si la cei care poate nu se lovesc zilnic de ele si, astfel, exista o sansa ca unii dintre ei sa fie interesati de ceea ce prezint.

prima tema de dezbatere are in prim plan filmul romanesc.

mi-ar placea sa intrati in aceasta aplicatie si sa va spuneti parerea la tema propusa. va stiu interesati de cultura si stiu ca parerea voastra poate fi un exemplu pentru altii. asa, in pasi mici, putem schimba ceva in jurul nostru.

aici puteti gasi prima mea tema de discutie

1310

n-ai vazut asa ceva: (!!!) Catun fericit

vreau sa vad filmul Catun fericit ca sa vorbesc in cunostinta de cauza.

acum uitindu-ma la afis, mi se pare ireal ca poate exista asa ceva in anul 2012.

pe de o parte inteleg ca poate avea un public al lui, ca sunt oameni carora li s-a facut dor de Silvia Dumitrescu sau Ileana Sipoteanu (au facut parte din copilaria mea si eu vreau sa le revad), cum inteleg ca si oamenii acestia trebuie sa munceasca…

dar asa cevaaaa…

inteleg ca domnul regizor, Dumitru Cucu, este la a doua productie de gen – e vorba de o comedie muzicala – dar trebuie sa recunosc ca nu am auzit niciodata de precedentul sau film.

cel mai trist mi se pare ca revista pe care am condus-o este partener media si promotor al acestei productii. ( si trebuie sa fiti siguri ca imi pare f f rau daca am comentat public pe tema asta, dar – ca de obicei – nu va voi aproba comentariile care vor vorbi urit despre revista)

***

inainte de a va arata integral comunicatul de presa al filmului, as vrea sa-l invit public pe Auras la film (fac eu cinste cu biletele) …

***

„Cătun fericit”, o comedie muzicală pentru tineri,

în premieră la Cinemateca Eforie


În ziua de vineri, 9 noiembrie, de la ora 16:00, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie nr. 2) va găzdui premiera filmului CĂTUN FERICIT, o comedie muzicală abordând un subiect de o dureroasă actualitate. La premieră vor lua parte realizatorii şi copiii-actori care joacă în film. Genul comediei muzicale este unul foarte rar întâlnit în România, iar regizorul, Dumitru Cucu, se află deja la al doilea film de această factură.


Filmul, cu scenariul şi muzica semnate de cunoscutul compozitor Dumitru Lupu, are la bază un adevăr trist al României zilelor noastre: copiii abandonaţi pe la rude ori vecini de părinţii lor, atraşi de mirajul banilor din străinătate. Totuşi, dat fiind că este vorba de o comedie muzicală pentru tineret, finalul va fi unul fericit, după cum se poate deduce şi din titlul filmului.


Scurtă prezentare a filmului, semnată de Dumitru Lupu:

„A fost odată un moş şi-o babă. Cristache şi Ochioasa. Căsuţa lor era situată într-un cătun de o frumuseţe mirifică, împrăştiat pe câteva dealuri şi văi, ai cărui locuitori începuseră de câţiva ani buni să-l părăsească. Celor doi le-ar fi ajuns pensiile, dacă nu s-ar fi pricopsit, acum la bătrâneţe, cu vreo 15 copii, de care să aibă grijă până când li se întorc părinţii, plecaţi la muncă în străinătate. Bine că e doar pe durata vacanţei de vară.”


Regizorul, Dumitru Cucu, se află deja la al doilea lungmetraj muzical. Primul¸ TRUPA DE SHOW (2008), are o poveste oarecum similară şi a fost selecţionat pentru premiile industriei filmului din România.


Filmul este realizat în parteneriat cu Facultatea de Arte a Universităţii Ovidius din Constanţa şi cu sprijinul Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.


Vă aşteptăm!


Parteneri media ai Arhivei Naţionale de Filme – Cinemateca Română: Observator cultural, Tabu, Cinemagia, CinemaRx, Urban Things – Chestii Urbane.

 

1799
02filmari Acasa la tata (foto)

filmari Acasa la tata (foto)

piesa Acasa la tata de la teatrul Act se transforma in aceste zile in film cu participarea actorilor Alexandru Papadopol, Ioana Flora, Andi Vasluianu si Mirela Oprisor.

regia filmului ii apartine lui Andrei Cohn si e un mister ( pentru mine cel putin) cine face rolul lui Marcel Iures din piesa – adica tatal care -si primeste acasa fiul “bucurestean”.

pentru cine n-a vazut piesa  – care e minunata – povestea este pe scurt asa : fiul se intoarce acasa la tata si nu e atit de fericit pe cit se asteapta parintele. nici in satul natal lucrurile nu sunt cum si le amintea fiul: tata are o concubina, cel mai bun prieten al lui e cam ratat, iar iubita lui din adolescenta e singura si nu foarte fericita.

si e mult umor dulce amar in replici .

iata citeva fotografii de la filmari (obtinute gratie Ancai Romanescu care are grija sa stim informatii la zi despre simpatica Ioana Flora)

 

 

Filmarile se desfasoara chiar in aceste zile in localitatea 2 Mai. (cred ca le e cam frig)

 

2156
Poster oficial Dupa dealuride ce trebuie sa vedeti “Dupa Dealuri”?

de ce trebuie sa vedeti “Dupa Dealuri”?

Filmul “Dupa dealuri” scris si regizat de Cristian Mungiu e, dupa mintea mea, cel mai bun film romanesc din ultimii 30 de ani (pe astia sunt sigura ca nu i-am ratat cinematografic)

dupa ce vezi “Dupa dealuri” realizezi ca jurnalismul romanesc e la cel putin 50 de ani (in minus) distanta de cinematografia noastra. aici ai si comparatie directa – carte (nonfiction, adica jurnalism) vs film – Spovedanie la Tanacu vs Dupa Dealuri

cu tot respectul si asumindu-mi ca va parea o aroganta ceea ce voi scrie, romanul de la care pleaca filmul (al Tatianei Niculescu Bran) este schita draftului 1 pentru o creatie – filmul pe care-l vedeti pe ecrane – care a avut cel putin 20 de drafturi cu rescrieri si refinisari pentru a ajunge la esenta.

si nu e vorba  despre avantajul fictiunii (Mungiu putind sa-si contureze personajele dupa cum a vrut ca sa-i serveasca mesajului pe care a vrut sa-l transmita), e vorba despre structura, despre cum il faci pe cititor/spectator sa traiasca cu personajele tale, despre a merge dincolo de actiunea care da stirea (cu senzationalul ei cu tot) ca sa cauti intelesul emotional.

e diferenta dintre actiunea pe care americanii o numesc “reporting” – cind mergi pe teren si investighezi (iar doamna Niculescu Bran e un foarte bun reporter de investigatie) si scrierea  intr-o forma cinematografica, rezultata din reporting , avind o structura coerenta si bine gindita, scrierea narativa ( jurnalistul scriitor – writers at large, la americani)

*

scenariul filmului Dupa dealuri e mai bun decit foarte multe dintre cele mai bune romane romanesti:

povestea merge la esenta – e despre prietenie si singuratate intr-o tara care nu e foarte dezvoltata, nici cultural, nici economic; despre libertate si nevoia de iubire, cu toate ingradirile care vin cu ea.

nu ingroasa nimic (desi s-ar fi putut duce mult – cu imagini sezationaliste – in zona exorcizarilor);

e atit de echidistant incit, la sfirsitul filmului, nu tineam cu niciuna dintre parti, desi mi-ar fi fost usor sa empatizez cu fata care moare;

(pentru jurnalistii pasionati – fie si la nivelul de lectura – de scrierile narative, o rugaminte: uitati-va cu atentie la cum construieste profilul personajelor principale din discutiile pe care acestea le au cu altii – preferata mea e secventa de la politie cind merge Voichita sa-si faca pasaport)

*

uitati de prejudecatile cu “e film romanesc, vad o plimbare de o jumatate de ora cu maicute pe dealuri”; nu e nimic din asta; da, tine 2 ore si jumatate, dar nu simti cind trec. si nu, nu ai cadre lungi care sa te plictiseasca.

fetele sunt geniale (Cosmina Stratan si Cristina Flutur) si mi-au placut mult mult mult in doua secvente in care joaca totul din privire. (pentru Cristina – prima masa la manastire; pentru Cosmina – sosirea politistului pentru ancheta la fata locului.)

*

cel mai mult am iubit la filmul asta ca-ti spune povestea fara sa-ti scoata ochii cu nimic si, ca sa intelegeti cit de fin este, va descriu un cadru care nu va dezvaluie nimic din actiune, deci nu stric povestea, dar care arata subtilitatea regizorului.

cind maicutele si preotul ajung la politie, asteapta o vreme in dubita care i-a transportat. filmarea e din spatele dubei si vezi in dreapta si in stinga chipurile lor plecate; in fata stau cei doi politisti care i-au anchetat preliminar, la minastire, iar prin parbriz in fata politistilor – in plan indepartat, incit abia poti vedea ce este – se afla pe un stilp doua semne de circulatie: “Biserica Adormirea Maicii Domnului” – cu sageata la dreapta si “Biserica Sfintu Nicolae” cu sageata spre stinga.

*

sa vedeti Dupa dealuri, va rog. daca sunteti jurnalisti – pentru ca o sa invatati cum se poate sa vorbiti cu bun simt despre ceva senzational si cum puteti sa spuneti o poveste universala plecind de la un caz particular, dar si daca sunteti (tele)spectatori pentru ca sa stiti ce asteptari sa aveti de la cei care va spun povesti grele despre Romania noastra prezenta, dar medievala.

 

 

5178
filmStiu ca putem sa facem o fapta MARE

Stiu ca putem sa facem o fapta MARE

stiu ca multi dintre cititorii blogului meu s-au bucurat de-a lungul timpului de zecile de articole laudative despre romania culturala aparute in marile publicatii americane.

e parte din satisfacerea orgoliului nostru (poate si a patriotismului) ca nu se vorbeste despre tara noastra doar din perspectiva coruptiei (ca recentul studiu de caz despre adrian nastase din nyt) sau cersetori, tigani, saracie.

a venit momentul sa ne aratam si altfel patriotismul, sa platim cit de putin pentru ca Romania sa fie prezentata si altfel in lume. si este un exercitiu bun pentru a vedea daca e doar vorba de noi, sau si facem ceva.

echipa ICRNY (Corina Suteu, Oana Radu si , consultantul pentru cinema – Mihai Chirilov) care a parasit institutia continua promovarea filmului romanesc la New York cu acelasi proiect minunat  MAKING WAVES 2012: Romanian Film Festival at Lincoln Center, doar ca de data aceasta nu mai au niciun sprijin din partea autoritatilor romane.

asa ca au nevoie de sprijinul nostru.

pe scurt:  doar 5000 de dolari ii mai despart de realizarea acestui proiect care va aduce in fata celor mai importanti critici americani de film productiile romanesti, dar si in fata unui public foarte cultivat.

printr-o campanie de fundraising  via internet au strins pina acum 15.000 de dolari , mai au nevoie de 5000 pe care trebuie sa-i faca in 10 zile.

orice donatie conteaza. si contravaloarea unui bilet de cinematograf inseamna imens: e sprijinul nostru pentru niste oameni cu care ne-am mindrit.

stiu ca impreuna putem face ca lucrurile sa se miste – 5000 de dolari in 10 zile nu e imposibil de strins din donatii. si mai stiu ca, daca reusim, e un mesaj puternic pentru autoritatile romane ca oamenii care cred in valoare si in promovarea Romaniei culturale pentru ce are ea mai bun , oamenii acestia se aduna si muta muntii din loc.

 

puteti dona aici. va rog sa o faceti, orice dolar conteaza.

multumesc ca veti vota si ca ii veti anunta si pe prietenii vostri despre aceasta campanie.

P.S. Am scris DUPA ce am facut o donatie:)

2121

making waves

vestea de mai jos e unul dintre cele mai frumoase cadouri de ziua mea.

e semnul ca oamenii adevarati nu se lasa doboriti si duc mai departe credinta lor in a construi.

las integral comunicatul si ma-nclin cu bucurie

***

New York, 3 octombrie 2012 – Romanian Film Initiative si Film Society of Lincoln Center anunta organizarea evenimentului anual „MAKING WAVES. Un festival dedicat noului cinema romanesc” in New York. Editia 2012 va avea loc intre 29 noiembrie – 5 decembrie la Film Society of Lincoln Center.

MAKING WAVES este o initiativa independenta care isi propune sa asigure o continuitate a prezentei cinematografiei romanesti in spatiul american si consolidarea parteneriatului cu Film Society of Lincoln Center (FSLC). Festivalul va oferi o panorama a productiei cinematografice recente (incluzand filme de fictiune, documentar si scurt metraj), precum si o serie de programe speciale, retrospective de autor, dezbateri, lansari de carte si alte evenimente dedicate intalnirii intre profesionistii de film americani si romani. La eveniment vor participa regizori, actori, producatori si critici de film din Romania si din SUA. Programul festivalului va fi anuntat la mijlocul lunii octombrie.

„Film Society of Lincoln Center se bucura sa continue promovarea acestei generatii extraordinare de filme si regizori din Romania prin sustinerea festivalului MAKING WAVES, mai ales in contextul recentelor schimbari guvernamentale din Romania, care au pus in pericol sprijinul acordat de stat artelor si culturii”, declara Scott Foundas, director asociat de programe al FSLC si membru in Board-ul festivalului.

Initiativa se bucura de sprijinul unor personalitati artistice romanesti printre care regizorii Cristian MungiuRadu MunteanLucian Pintilie,Corneliu PorumboiuCristi PuiuAndrei Ujica, sau artistul vizual Dan Perjovschi.

Festivalul beneficiaza de sprijinul Trust for Mutual Understanding, precum si al Blue Heron Foundation si al altor suporteri si donatori. „Sunt onorat sa ma alatur celor care organizeaza Festivalul de Film Romanesc din New York si sa sprijin o echipa in care cred. Evenimentul de la Lincoln Center este in acest moment cea mai importanta manifestare din America dedicata cinematografiei nationale”, apreciaza regizorul si producatorul Bobby Paunescu, unul dintre suporterii principali ai festivalului. Un important finantator al MAKING WAVES este si artistul vizualAdrian Ghenie: „Sunt un fan al filmului romanesc si apreciez foarte mult echipa festivalului. Cred ca este important sa dovedim solidaritate artistica in continuarea unor initiative care au contribuit la o prezenta romaneasca solida in spatiul american”. In completarea acestui sprijin financiar, festivalul va lansa la inceputul lunii octombrie si o campanie de crowdfunding prin platforma Kickstarter, propunandu-si atragerea sustinerii din partea publicului fidel al festivalului si a numerosilor fani ai filmului romanesc din SUA si Romania.

Tudor Giurgiu
, presedintele Festivalului International de Film Transilvania, partener al festivalului, declara: „Festivalul de Film Romanesc din New York se inscrie in aceeasi linie profesionista de promovare a filmului romanesc pe care o urmarim si in cadrul TIFF-ului. Suntem mandri sa ne asociem cu un eveniment de calitate, organizat de catre o echipa cu care am colaborat in numeroase alte ocazii, Festivalul asigurand o vizibilitate de prim rang, de care cinematografia romaneasca are mare nevoie in America.”

Romanian Film Initiative
reuneste echipa fondatoare a Festivalului Filmului Romanesc de la New York lansat in 2006 sub egida ICR New York. Board-ul festivalului ii include pe Corina Suteu, presedintele festivalului; Mihai Chirilov, director artistic; Scott Foundas, director asociat de programe al Film Society of Lincoln Center; si Oana Radu, manager al festivalului. Romanian Film Initiative doreste sa aduca multumiri speciale si altor sustinatori: Andi Vasluianu, Ana Maria Sandu, Mihai Grecea, Mona Nicoara, Erin Casper, Adam Brown, Luminita Gheorghiu, Vlad Ivanov.

1316
jaquelline bisset marcel iuresJacqueline Bisset linga Marcel Iures

Jacqueline Bisset linga Marcel Iures

aseara la premiera filmului lui Lucian Georgescu, Tatal Fantoma, Marcel Iures ( care detine rolul principal) a fost umbrit de o aparitie neasteptata. ma rog, mai de graba a fost scoasa si mai tare la lumina; premiera, despre ea vorbim.

Jacqueline Bisset a venit la premiera, l-a sustinut pe Iures si, spre surprinderea invitatilor, a mers si la party de dupa film, la cafepedia.

Jacqueline pe care ati vazut-o in Dangerous Beauty sau, mai recent, in serialul Nip/Tuc, vine des in ultima vreme in Romania. De la editia de anul trecut de la TIFF, cind a fost invitata speciala, a prins drag de Romania. si de un domn care are o emisiune culturala la Radio Romania Actualitati. (nu-i scriu numele pentru ca nu stiu cit isi doresc publicitate in aceasta directie). ceea ce inseamna ca aveti toate sansele sa o vedeti pe strada pe doamna Bisset pentru ca vine des la Bucuresti.

si face vilva la evenimentele noastre culturale, dindu-le o aura hollywoodiana.

***

Tatal fantoma intra de astazi in cinematografe. in curind, va voi prezenta si perspectiva mea asupra acestui film, cu ceva exclusivitati (sper) s!mpa.

4874
martiMarti, dupa Craciun – in NY Times (din nou)

Marti, dupa Craciun – in NY Times (din nou)

vineri, filmul Marti, dupa Craciun are premiera la NY ( direct in Manhattan), prilej cu care dl A.O. Scott, fin cunoscator al cinematografiei romanesti, scrie o lunga si frumoasa cronica in New York Times.

The strength of “Tuesday, After Christmas,” Mr. Muntean’s fourth feature, lies in its rigorous, artful and humane fidelity to quotidian circumstance.

“Realism” and “minimalism” — the terms often used to describe the tough, stripped-down movies that have been coming out of Romania in the past decade — seem both obvious and inadequate when applied to Mr. Muntean’s work. Like his most recent films, “The Paper Will Be Blue” (2006) and “Boogie” (2008), “Tuesday, After Christmas” diagrams, with remorseless, sympathetic clarity, the behavior of a man who is at once willful and passive. Its formal economy is startling and subtle. The whole thing consists of a few dozen shots, with the camera moving only when it needs to. But nothing essential is missing, and the story is hardly simple. This is the realism of an M.R.I. scan or the X-rays of Mara’s mouth that Raluca shows to Paul and Adriana. The camera discloses truths that are ordinarily hidden from view and that, once revealed, are open to endless, agonizing interpretation.

 A. O Scott, Case of Romanian Realism: Regular Guy, With Wife and Girlfriend

*
de fiecare data cind descopar un articol despre filmul romanesc in New York Times ( doar astea-s pozitive despre romania in NYT, in rest avem severini, cai omoriti si alte nenorociri), ma gindesc ca ministerul turismului ar trebui sa cotizeze frumos la cinematografia romaneasca pentru ca si prin cinema se face branding de tara.

cititi cronica sa vedeti cu cita eleganta si rafinament se povesteste despre un subiect legat de romania.

cu exceptia artelor (de oricare fel), despre ce altceva mai scrie presa straina la fel de frumos despre noi?

*
daca sunteti in NY si nu ati vazut filmul in festivalul ICR NY, mergeti sa-l vedeti.

1386
cinemacinematografia romaneasca…acum?

cinematografia romaneasca…acum?

la prinz merg aici sa dezbatem lucruri, sper, interesante. intrarea e libera, deci… daca aveti timp, veniti

Comedia „Bună! Ce faci?” provoacă o dezbatere:
„Ce urmează în filmul românesc?”

Cu prilejul lansării în cinematografe, pe 4 martie, a comediei romantice
regizate de Alexandru Maftei, „Bună! Ce faci?” – considerată de unii dintre
primii săi spectatori un punct de cotitură în filmul comercial autohton – vă
provocăm la o dezbatere despre cinema-ul românesc şi publicul său.

Criticii de film Andrei Gorzo şi Mihai Chirilov vor discuta despre starea
actuală a Noului Cinema Românesc şi despre posibilele lui direcţii de urmat
miercuri, 2 martie, de la ora 13.00, la Hollywood Multiplex din Mall Vitan, sala
4.

Discuţia va fi moderată de Cristina Bazavan, redactor-şef „Tabu”.

Dezbaterea este deschisă criticilor şi jurnaliştilor, studenţilor la şcoli de
cinema şi împătimiţilor filmului. Intrarea este liberă, în limita locurilor
disponibile.

4693

…, inainte de toate (Mihaela Iancu)

Îţi aminteşti primul Crăciun în care le-am cumpărat noi lor cadouri? Cum pusesem pachetele dincolo de uşa de la camera în care ne stăteam şi ei au ieşit de trei ori afară, au văzut cadourile în prag, s-au speriat, au întors privirea miraţi şi au făcut pasul mare peste ele. Au intrat înapoi ruşinaţi şi fără să pomenească o vorbă. Cred că dacă nu le-aş fi zis până la urmă că sunt pentru ei, aşa cum credeau, nu ar fi îndrăznit să le atingă. Şi acum mă mai gândesc la tine, în curte, în Crăciunul ăla în care eu n-am fost, iar tata şi bunicul s-au certat atât de tare că parcă nu veniseră să omoare un porc, ci să se omoare între ei… Eu n-am fost acolo. Mai bine, nu? Da, o fi mai bine, dar am senzaţia că timpul ăsta pierdut ne costă pe toţi.

Mihaela Iancu pe Liternet.ro intr-o Scrisoare catre acasa, replica la filmul Felicia, inainte de toate.

absolut minunat textul. am plins de la prima pina la ultima litera.
si chiar asa “Din ce Dumnezeu o fi făcut neamul ăla al Feliciei că parcă nu se mai termină, parcă suntem toţi în el.”

1811

un film nou – part 1

Orice moment poate fi inspiratie pentru un film nou.
*

Un tinar cara o camera de luat vederi pe umarul minii drepte. Mina e scurta, pina la cot si pare a fi fost amputata de multa vreme. Stinga nu are degete, dar asta nu-l impiedica pe tinar ca dupa ce-si lasa camera de luat vederi pe o masuta, sa prinda intre “miinile” sale o sticla de apa si sa bea. e imbracat foarte modest, iar sapca ii acopera tenul inchis la culoare.
– De ce nu au la centrul de presa un loc in care sa-ti lasi bagajele?, ii spune unui alt tinar care sta in fata lui pe o canapea. La Berlinada aveau.
Pornesc apoi o discutie despre utilitatile noastre si cele de la alte festivaluri.

Daca ar fi trait Fellini i-ar fi placut sa vada secventa asta. S-a intimplat astazi la cinema Republica inaintea proiectiei filmului Aurora din cadrul TIFF 2010.

*

Orice moment poate fi inspiratie pentru un nou film. Ursus este alaturi de filmul romanesc.

1444

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!