Tag : film

yslfilmul despre Yves Saint Laurent ii dezamageste pe francezi

filmul despre Yves Saint Laurent ii dezamageste pe francezi

Ieri a avut loc la Paris premiera filmului Yves Saint Laurent, dramatizarea romantata a vietii celebrului designer pe care francezii l-au iubit foarte mult.

Cum dragostea pentru el a fost foarte mare, miza pentru realizatorii filmului a fost foarte sus ridicata si, dupa primele reactii, nu pare ca au atins-o.

Iata citeva fotografii din film.

ce reproseaza cel mai mult criticii francezi filmului proaspat lansat e ca dintr-o viata plina de creativitate si de vise creative, in portretul cinematografic actual a ramas doar un domn depresiv cu oarece elemente maniacale.

dar dincolo de disputele de orgolii pe subiect, ceea ce e frumos de remarcat este ca francezii isi pun pe ecrane, in filme comerciale, oamenii care le-au influentat stilul de viata, pastrindu-i in memoria colectiva multi ani de acum incolo. si ca astfel tinerii isi aleg modele.

ceea ce noi n-am facut niciodata. ( filmele cu ecaterina teodoroiu, mihai viteazu sau stefan cel mare NU intra in aceasta categorie)

2007
mike sager51 de sfaturi despre scris si jurnalism de la Mike Sager

51 de sfaturi despre scris si jurnalism de la Mike Sager

51 de sfaturi despre scris de la unul dintre  jurnalistii si scriitorii pe care-i iubesc cel mai tare. Mike Sager.
citeva dintre articolele sale au fost transformate in filme de mare succes in toata lumea, printre ele Boogie Nights si Veronica Guerin (filmul pe care multi ani l-am vazut in a doua zi de Craciun, ca o traditie pentru a-mi gasi resurse emotionale sa merg mai departe cu entuziasm in jurnalism)
  1. Thou shalt not bore.
  2. Do not start stories with the time, season, or weather conditions.
  3. Do not start with “It was” or “It’s” or “When.”
  4. Do not ever use time subheds (12:15) to break up a feature story. Write in scenes.
  5. Get an imagination. If it has been done before, find a different way to do it. If it has been said before, find a different way to say it.
  6. If you can’t find the killer declarative sentence to lead with, use an evocative scene-setting description.
  7. See like a movie camera—make your writing cinematic.
  8. Use all five senses.
  9. Draw images from the bowl of details you gathered in your reporting.
  10. Employ the elements of drama.
  11. Tease the reader—benign manipulation.
  12. Don’t begin your narrative stories with the climax. Give the reader a reason to keep reading until the end.
  13. Don’t reveal everything all at once.
  14. Make sure that your lede hooks the reader.
  15. Employ Holy Shit details.
  16. What you don’t describe is just as important as what you do describe–omission invites the reader to fill in some of the details themselves: Reading as the first interactive game.
  17. Ask yourself: Why am I using this detail?
  18. When in doubt, cut it out.
  19. If someone reads this 20 years from now, will they understand the reference?
  20. Don’t put yourself in stories unless absolutely necessary. (“He told me.” Ugh!) The byline should be enough.
  21. Combine the everyday with the eye-popping.
  22. Think of something to describe besides clothes!
  23. Let your choice of details work subtly to invoke the attitude you wish to convey.
  24. A little dialog goes a long way.
  25. As dialog runs, have the characters do “business.” The business should be “telling”—something that advances the story or the character in a subtle or not so subtle way.
  26. When running dialog, use “said” or “says.” Avoid fancy attributions—recalls, retorts, replies, unless it is done for effect.
  27. Be careful of too much effect. It becomes affect.
  28. Only use dialog that advances the action, the information, the details … something in the story. Don’t have people talk just for talking’s sake.
  29. Everything should be in for a reason. Otherwise it should be out.
  30. Be simple when simple will do.
  31. Show, don’t tell.
  32. Make every word count.
  33. Read out loud to yourself when you write. Hear the rhythm of the syllables, the words.
  34. Avoid second person.
  35. Build ‘em up before you take ‘em down.
  36. Use full stops and paragraph breaks to heighten drama.
  37. Period, paragraph, indention, new graph—it’s the same as a dramatic pause: an opportunity for the eye to reset, for the mind to absorb the thing that was last said.
  38. Be reader friendly. If they don’t get it, they’ll stop reading.
  39. Artful digression is the key to good writing.
  40. Throttle back. Don’t be a show off.
  41. Less is more.
  42. Work behind the scenes. Never let them see you sweat.
  43. Plant your gems in the rough.
  44. Dare to be bad. Then go back and edit.
  45. Writing is editing.
  46. Be your own toughest editor.
  47. Be your own best editor.
  48. File your stories early, 10 words shorter than the length assigned.
  49. Never turn down an assignment.
  50. Make your expense accounts neat.
  51. Every once in a while buy your editor lunch.

 

2169
filmz.ruTerry Gilliam “I was alone but never lonely”

Terry Gilliam “I was alone but never lonely”

personajul principal din The Zero Theorem al lui Terry Gilliam viseaza sa fie cel care o sa rezolve problema umanitatii si a universului.

are cindva replica “I was alone but never lonely”

*

Pentru mine e o replica foarte importanta pentru ca – nu stiu cum sunt oamenii aici, dar in londra sunt conectati la internet si gadgeturi tot timpul.

Obisnuiesc sa-i incurajez pe oameni sa fie pentru o vreme singuri ca sa descopere cine sunt, opriti televizorul, telefonul, stai singur si petrece putin timp cu tine ca sa descoperi cine esti.

Altfel nu esti decit un perete de care se lovesc lucrurile. Informatia vine din toate partile – scrii  pe facebook sau pe twitter “aaa, iau cina cu cineva”, mesajul e citit de altii care spun “aa, iata ia cina cu cineva interesant” si nimeni nu mai traieste de fapt momentul. Se uita la ce fac ceilalti sau relateaza pt ceilalti. Oamenii au pareri inainte de a experimenta lucrul sau starea despre care vorbesc, critica.

Am fost mereu interesat sa vad cum se simt oamenii cind sunt singuri.

Imi aduc aminte ca pe vremea cind fiul meu avea 12 ani eram in vacanta in Italia – avem o casa acolo pe dealuri, totul e basic, fara telefon, fara televizor. In primele doua zile s-a plictisit ingrozitor, in a treia a inceput sa descopere lucruri – dintr-o creanga a facut o sabie, dintr-o sticla o tinta. Vedeam cum I se dezvolta imaginatia. Era foarte creative, era alt copil. Dupa care ne-am intors la Londra, si-a regasit playstationul si s-a reintors la lumea lui.

Astea sunt lucrurile care ma preocupa si de asta replica “I was alone but never lonely” e foarte importanta pentru mine. Si ma bucur ca ati remarcat-o.

Terry Gilliam, bucuresti, 11. 12. (20)13

Bucurestiul magic si colorat din The Zero Theorem

1526
CANIBAL_2013_2Olimpia Melinte – in cel mai tare film spaniol al momentului, Canibal

Olimpia Melinte – in cel mai tare film spaniol al momentului, Canibal

pe Olimpia Melinte o stiti din filmele lui Dan Chisu. e o fata frumoasa si ambitioasa. si talentata.

va fi curind un nume despre care se va vorbi mult si la noi si afara pentru ca e in categoria de actori romani care ies in afara granitelor cu talentul lor.

si-mi place foarte mult sa scriu despre ei ca sa inteleaga toti ceilalti actori/artisti ca e nevoie de multa munca, multa perseverenta si sa stii sa te vinzi, sa bati la usi ca sa reusesti.  nu vine nimeni la tine acasa sa te invite sa faci un film sau sa joci intr-o piesa doar pentru ca tu cind te trezesti dimineata si te uiti in oglinda, iti spui ca esti talentat.

*

Olimpia Melinte e pe ecranele din Spania (va fi curind si la noi) intr-un film in care face un rol foarte greu. joaca doua personaje, doua surori gemene care ajung intr-o relatie de iubire, in perioade diferite ale vietii lor, cu un domn care ar putea fi incarnarea diavolului – intrucit e canibal.

e o poveste despre limitele iubirii, iar caracterul personajului masculin e o metafora pe care o regasiti adesea si in cuplurile de dinafara ecranului.

ce face Olimpia Melinte insa in filmul asta, si ce a facut ca sa-si duca la capat rolurile si sa intre perfect in personaje, demonstreaza vointa si disciplina ei. pentru ca una dintre surori trebuia sa fie mai cu forme, s-a ingrasat cu 10 kg in 2 saptamini, apoi a slabit 7 Kg dupa ce a terminat filmarile.

*

sa vedeti filmul cind vine la noi pe ecrane, dincolo de mindria ca avem o romanca in distributie alaturi de Antonio de la Torrepe (pe care l-ati mai vazut in Volver si I’m So Excited in regia lui Pedro Almodovar), e un film care pune niste intrebari frumoase despre limitele iubirii, despre cum te schimba dragostea, despre tabu-urile societatii in care traim.

2639
maria-belloun eseu personal al actritei Maria Bello

un eseu personal al actritei Maria Bello

in NY Times, intr-una dintre rubricile pe care le iubesc cel mai mult – Modern Love ( eseuri personale, impecabil scrise, despre iubirile de toate felurile, despre viata in general -) e  un articol scris de actrita Maria Bello.

o stiti pe Maria Bello, blonda frumoasa, genul the girl next door, cu o vulnerabilitate ascunsa printre gesturile care par in forta.

ati vazut-o in ER, acum e pe ecrane cu Prisoners, in America e vedeta intr-un serial cu un pusti care anticipeaza viitorul prin cifre – Touch.

am vazut ca ea scrie eseul personal si m-am gindit “ce tare. cum au convins-o sa-si povesteasca viata?”

eseul incepe asa:

When my 12-year-old son, Jackson, asked me if there was something I wasn’t telling him, I replied, “There are a lot of things I don’t tell you.”

“Like what?”

“Adult stuff.”

He persisted: “What kind of adult stuff?”

This was the moment I had been anticipating and dreading for months. “Like romantic stuff,” I said, fumbling for words.

“What kind of romantic stuff?”

“Well,” I said. “Like how sometimes you can be friends with someone, and then it turns romantic, and then you’re friends again. Like with Dad and me. Or romantic like Bryn and me were, and then he and I became friends.”

“So are you romantic with anyone right now?” he asked.

si dupa aceea spune ca de fapt are de curind o iubita, nu un iubit.

am citit si m-am auzit spunind “oooo doamne”.

***

sa nu ma intelegeti gresit, am prieteni gay, cred despre mine ca nu am nicio prejudecata in ceea ce priveste ce face omul acasa, e treaba fiecaruia si nu e de judecat nimic.

doar ca m-a socat foarte foarte tare vestea asta. habar n-am de ce.

ma intreb cum de au convins-o sa marturiseasca. si de ce a ales sa spuna acum. nu e in promovare pentru niciun film.

puteti citi intregul ei eseu aici.

1984
The_Invisible_Woman_posterThe invisible woman- VREAU SA VAD FILMUL ASTA

The invisible woman- VREAU SA VAD FILMUL ASTA

abia astept filmul asta. pentru toate lecturile mele din Dickens, pentru Ralph Fiennes (care e si regizor), pentru Felicity Jones si pt minunata Kristin Scott Thomas.
si pentru poveste care e reala.

pe la mijlocul vietii, Dickens a intilnit o tinara de care s-a indragostit si care a fost alaturi de el pina la moarte. tinara care a fost marele lui secret, o parte importanta din dialogurile lui Fint cu Estella din Marile Sperante sunt inspirate din dialogurile lui cu tinara lui iubire secreta.

ma rog, secreta pina la momentul la care tinara – dupa ce Dickens a murit – n-a mai avut puterea sa-si controleze ego-ul si a scris o carte despre relatia lor. care e acum transformata in film de Ralph Fiennes.

care seamana cu Dickens din viata reala (si cel din film, pe care-l si intruchipeaza) pentru ca e mai coerent si puternic pe scena si in film, decit in viata lui privata.

e un film pe asa de multe layere ale timpului si realitatilor incit o sa fie o delicatesa pentru spectatori.

2134

On love – Derrida

One of the first questions one can pose is the question of the difference between the who and the what.
Is love the love of someone or the love of some things?

Okay, supposing I loved someone. Do I love someone for the absolute singularity of who they are? “I love you because you are you”. Or do I love your qualities, your beauty, your intelligence? Does one love someone, or does love something about someone?

The difference between the who and the what at the heart of love, separates the heart.

It is often said that love is the movement of the heart. Does my heart move because I love someone who is an absolute singularity, or because I love the way that someone is? Often, love starts with some type of seduction. One is attracted because the other is like this or like that. Inversely, love is disappointed and dies when one comes to realize the other person doesn’t merit our love. The other person isn’t like this or like that. So at the death of love, it appears that one stops loving another not because of who they are, but because they are such and such. That is to say, the history of love, the heart of love, is divided between the who and the what.

The question of Being – to return to philosophy – because the first question of philosophy is: What is it “to Be?” What is being? The question of Being is itself always already divided between who and what. Is “Being” someone or some thing? I speak of it abstractly, but I think that whoever starts to love, is in love, or stops loving, is caught between this division of the who and the what. One wants to be true to someone – singularly, irreplaceably – and one perceives that this someone isn’t x or y. They didn’t have the qualities, properties, the images, that I thought I’d loved.

So fidelity is threatened by the difference between the who and the what.

Jacques Derrida din filmul Derrida

*
simbata la Gaudeamus am trecut pe linga o editura, Cartier cred, si-am vazut titluri cu semnatura lui Derrida.
astazi am simtit nevoia sa ma intorc la el si la lecturile mele din studentie. (ii mai multumesc si aici, inca o data Dlui Bogdan Ghiu pentru cronicile sale minunate din Dilema in care povestea despre Derrida. dinsului ii datorez o parte din lecturile mele frumoase din studentie)

in seara asta am revazut filmul din care citez mai sus. uitati-va 10 min, de la minutul 27, cind incepe sa vorbeasca despre sotia lui si despre iubirea dintre ei, de fapt cum nu povesteste prin vorbe pt ca e incurcat, i se intra in intimitate, dar povesteste prin gesturile de timiditate. si cele casnice. si cum isi analizeaza apoi reactia, precum si placerea ca nici el nici sotia n-au spus mult, dar s-au gindit la aceleasi lucruri.

chiar si la cei mai minunati filosofi ai lumii, cei care pot sa deconstruiasca (si la Derrida, cuvintul e perfect folosit) iubirea in milioane de chipuri, chiar si ei o traiesc frumos prin lucruri marunte.

imediat dupa analiza asta, incepe sa povesteasca – ezitind la inceput – despre dragoste. si e fragmentul de mai sus.

1976
300x250ti-e frica?

ti-e frica?

la oameni, un raspuns la frica se intimpla in mai putin de 40 de milisecunde.

cind apare stimulul de frica,  o doza masiva de adrenalina iti face muschii sa se incordeze pentru a lupta cu ceea ce creierul considera pericol, bataile inimii cresc, transpiri ca sa nu te supraincalzesti, pupilele se dilata ca sa poti vedea in intuneric chiar daca esti in cea mai mare lumina.

in 40 de milisecunde ajungi un animal de prada care se lupta pentru supravietuire.

reactia asta poate veni de la orice iti provoaca frica: un gindac, un loc intunecat sau un hot care e pe cale sa te omoare.

in 40 de milisecunde, 5 parti din creierul tau intra in actiune

  • Talamusul –  decide unde sa trimita senzorii care sa primeasca informatia despre pericol ( urechi, gura, piele etc)
  • Sensorii cortexului – interpreteaza informatiile
  • Hippocampusul –  care pastreaza amintirile constiente –  proceseaza stimulii ca sa stabileasca un context pentru ei
  • Amigdala – decodifica emotiile, stabileste amenintarile, pastreaza fricile in memorie
  • Hipothalamusul – activeaza raspunsul animalic, pentru lupta de supravietuire.

si ti-a luat de 1000 de ori mai mult ca sa citesti toate astea despre frica.

***

in ciuda faptului ca fiecare dintre noi reactioneaza la frica in acelasi fel, neurostiinta inca nu a gasit un mod pentru a cuantifica frica.
uneori ceea ce ne aduce impreuna sunt tocmai lucrurile de care ne este tuturor frica. si, intr-un mod straniu, celor mai multor oameni le e frica de libertate, in sensul ei cel mai pur. definitia lui Noica, “neatirnarea de oameni si de lucruri”.

“Ti-e frica?” e tag line-ul primului film romanesc cu vampiri – Domnisoara Christina, inspirat de nuvela lui Mircea Eliade. Intra pe ecrane de Halloween.

***

mie mi-e frica de vorbitul in public, de suferinta (cind e in dreptul celor dragi si nu pot face nimic).

tie de ce ti-e frica?

1584
touch-2012-season-1-sezonul-1-official-postertouch – de vazut

touch – de vazut

“What if fate is a formula? What if coincidence is a calculation?”

Touch e despre un pusti care nu vorbeste, in schimb se exprima prin cifre. Are 11 ani, mama i-a murit la 9/11 la World Trade Center, iar tata e un fost reporter care acum se straduieste sa supravietuiasca in timp ce are grija de copilul lui autist.

pustiul asta vede intr-un fel doar al lui, printre numerele pe care le scrie in caiete non stop, intimplari ce vor sa vina care sunt conectate intre ele. si incearca sa faca ceea ce eu numesc “sa inchida cercuri”, sa aduca oamenii interconectati – din alte perioade ale vietii sau prin aliante stranii –  in acelasi loc ca sa  rezolve niste situatii: emotionale, politice, sociale etc.

si cum nu vorbeste, il ajuta tatal lui.

nu stiu daca serialul va fi difuzat vreodata la noi, dar sper sa se intimple asta. daca nu l-ati descoperit inca (stiu ca e de anul trecut, asta e, am avut altele pe lista pina acum) mi-ar placea sa testati macar un episod. e scris ca la Arriaga (Babel) – nonlinear, cu actiuni care se intrepatrund -, are un pusti genial in rolul principal, e cu Kiefer Sutherland in rolul tatalui. o sa va placa pt o duminica dupa amiaza

Multumesc frumos Adrian pentru ca mi-ai spus “o sa-ti placa filmul asta, trebuie sa-l vezi”

2218
isabelle_adjani_camille_claudel“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”

“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”

e o secventa in filmul Camille Claudel (cu Isabelle Adjani pe post de muza a lui Auguste Rodin si Gerrad Depardieu pe post de Rodin ) in care sculptorul ajunge in atelierul tinerei care aspira la o cariera ca a lui si-i vede una dintre lucrari.

invirte sculptura pe suportul ei ca sa o vada din toate unghiurile, apoi cheama modelul barbat care e inca in atelier si-i intoarce gitul catre lateral pina ligamentele ii sunt gata sa pocneasca. “lasa-l, il doare”, zice Camille si Rodin riposteaza scurt “daca-ti pasa de model, nu-ti mai pasa de arta. trupul uman e o lume in miscare, e viata”. ii da drumul modelului si-o duce in atelierul lui.

e acolo una dintre femeile care-i pozeaza (ii face si curat) care se dezbraca in doua miscari si se suie pe niste bucati de lemn asimetrice pe care Rodin le aseaza pe o masa rotunda. apoi sculptorul ii dirijeaza corpul cu mina, promptindu-l  intr-o pozitie teribil de incomoda, cu un picior mai sus, unul mai jos, cu trupul adus in fatza, ghemuit intre picioare si o mina in prelungirea unui picior. muschii din spate prind forta si contur si, din profil, recunosti in trupul femeii formele din sculpturile lui Rodin.

Camille se uita la echilibristica modelului, ii ia bratul drept care se afla intins relaxat intre picioare si-l aseaza sprijinit in cot de piciorul drept, si pe stingul il curbeaza si mai mult pe linga picior. pozitia modelului e si mai incomoda, dar in instabilitatea aceea e multa fragilitate. si spatele modelului vibreaza.

Rodin nu spune nimic, dar peste citeva zile Camille gaseste in atelier o sculptura cu trupul femeii asezat in pozitia sugerata de ea. Si urmatoarea data cind vine in atelier, trimite modelul acasa, se dezbraca si se aseaza cu capul ca la esafod, dar cu spatele cambrat ca o floare.

Rodin sculpteaza asta, desi Camille nu isi inlaturase hainele mai mult de nivelul umerilor.

“sa nu gindesti in suprafete, ci in adincimi”, spune Rodin mai tirziu.

*

zilele astea am revazut filmul Camille Claudel (ca o pregatire pentru noul Camille Claudel care va sa vina, cu Juliette Binoche in rolul principal). mi-a luat vreo 3 zile sa-l vad cu totul, are 2 ore 40 si, cu mintea si temperamentul meu de astazi, l-as fi editat la jumatate, dar imi amintesc cit de mult m-a marcat la prima vizionare. in 1990, cred.

 

2280
BenFosterBen Foster si Stephen Frears fac un film despre Lance Armstrong

Ben Foster si Stephen Frears fac un film despre Lance Armstrong

de cind i-am citit biografia lui Armstrong si-am vazut apoi evolutia scandalului legat de dopajul lui, astept cu nerabdare sa vad cine si cum se incumeta sa faca un film despre el.

sunt sigura ca vor fi multe filme despre Armstrong si ca magia care e in jurul ambitiei si vointei lui il va ajuta sa faca multi bani in continuare.

astazi, Andrei Paleu (simpaticul de la stirile de dimineata de la europa fm) mi-a dat vestea ca Stephen Frears pregateste un film despre viata lui Armstrong. prima mea intrebare a fost cine e in rolul principal.

a zis Ben Foster si m-am declarat multumita. e frumusel:)

pentru cei care nu stiu, dl Frears este cel care a facut The Queen si tocmai a avut in grija un alt film inspirat dupa viata unui sportiv, produs de HBO, Muhammad Ali’s Greatest Fight.

2306
Only Lovers Left AliveOnly Lovers Left Alive – puterea unui titlu

Only Lovers Left Alive – puterea unui titlu

Nu-mi plac filmele cu vampiri. Asta e. Nu m-a prins febra niciuneia dintre seriile cu iubiri intre vampiri.

Dar pentru prima data, vreau sa vad un film cu vampiri. Only Lovers Left Alive – noul film al lui Jim Jarmusch care va fi prezentat in premiera la Les Films de Cannes à Bucarest (25 – 31 octombrie, CinemaPRO, Studio, Elvira Popescu).

Am citeva motive: imi place Jarmusch (desi ma intreb de ce naiba a simtit el nevoia sa intre in trendul asta cu vampiri?!), imi place Tilda Swinton – care e eroina principala a filmului lui si… imi place titlul filmului – Olnly Lovers Left Alive.

Mi se pare f f f smart gasit. prinde la femei – si ele sunt cele mai mari consumatoare de filme -, iti vinde faptul ca e un romance si e foarte aspirational.

Mi se pare cel mai bun titlu de film din anul asta.

si, oricit de straniu ar suna, fix pentru acest titlu vreau sa vad filmul. sa vad de unde l-a extras, sau cum l-a declinat din film.

2119
Patrice_Chéreau_66ème_Festival_de_Venise_(Mostra)a plecat si Patrice Chereau

a plecat si Patrice Chereau

acum o saptamina a murit Patrice Chereau, un regizor francez de opera, teatru si film foarte foarte talentat. din cind in cind si producator, dar si actor.

este autorul unuia dintre cele mai frumoase filme franceze – Regina Margot – cu Adjani in rolul principal, dar si a unei alte bijuterii cinematografice: Intimacy.

*

l-am intilnit pe Patrice Chereau acum ceva ani cind a fost in romania. am si facut un interviu cu el atunci si speram sa-l gasesc pe vreun hard disk ca sa vi-l arat. nu-l gasesc. imi pare rau.

ce-mi amintesc din intilnirea aia e ca eu am fost ultima care am facut interviul dintre jurnalisti. ca era obosit si plictisit si ca mi-am dat seama ca n-am prea multe sanse sa aflu multe lucruri de la el in doar 15 min cit aveam agreat pentru intilnire.

asa ca am inceput prin a -i spune “la multi ani” fusese ziua lui cu o zi sau doua inainte. imi aduc aminte ca s-a uitat lung la mine si mi-a zis: nimeni nu mi-a spus la multi ani aici.

dar acasa?, am intrebat eu.

putini. cei care conteaza.

s-a intimplat acum 4-5 ani cred si-mi pare rau ca nu pastrez revista in care a aparut interviul, a vorbit acolo despre singuratati si tot felul de tristeti, dar si despre cum te poti incarca din ele ca sa spui lumii mesajul tau de artist,

1354
101108_330_Interior renderingO oaza de bine in mijlocul Bucurestiului

O oaza de bine in mijlocul Bucurestiului

Stiti cum e un mall care nu are cinematograf, ci o terasa rafinata care iti aminteste de vremurile de inceput a ceea ce se numea “ La Motoare”?

Stiti cum e un mall care are podeaua ce reflecta culori in forma de curcubeu si care arata ca o nava spatiala?

Stiti cum e un mall care te intampina la intrare cu mesaje scrise pe … apa?

N-aveti cum sa stiti pentru ca nu ati mai vazut asa ceva in Romania si nu seamana cu nimic din ceea ce stim noi ca se numeste mall.

Daca pastram definitia cu “mai multe magazine in acelasi loc care acopera o diversitate de nevoi si de categorii de varste de public”, atunci si locul despre care va vorbesc poate fi numit un mall.

Doar ca el nu arata ca un mall si nici nu veti gasi in el oamenii pe care -i intalniti in mall-uri de obicei.

***

Vorbesc despre Promenada – noul centru comercial care se deschide in doar cateva zile in mijlocul Bucurestiului, in Floreasca si care este conceput ca un complex de magazine care sa-ti satisfaca nevoile tale saptamanale.

E foarte accesibil ca orientare, totul e gandit astfel incat sa poti ajunge foarte repede acolo unde ai nevoie, exact pentru momentele de dupa munca, atunci cand vrei sa faci cateva cumparaturi si sa te relaxezi intr-un fel smart.

Am avut placerea sa-l vizitez inainte de deschidere si pot sa va spun ca la ultimul etaj este o terasa superba cu gazon si locuri de joaca pentru copii, cu un ecran mare care aminteste de cel care era pe terasa de la Teatrul National si cu un gen de atmosfera pe care nu o gasesti in Romania decit in foarte putine locuri.

“O sa poti sa stai pe iarba, la picnic, daca vrei”, mi-a spus cineva din echipa Promenada si mie mi s-a parut minunat gindul ca niste tineri relaxati si frumosi la minte  vor petrece niste momente frumoase, acolo, in aer liber, linga cea mai inalta cladire din Bucuresti, intr-o atmosfera occidentala, relaxata. Un loc care pune pret pe respectul tau si pe faptul ca fiind respectat, si tu ii vei respecta pe altii.

Ii stiu pe oamenii care se ocupa de Promenada, le stiu gusturile si intentiile si pot sa va spun ca , acolo, in inima Bucurestiului, pe terasa aia, o sa fie curand o oaza de bine.

Ne vedem la Promenada din 17 oct.

3553
Love-BuildingLove building – povesti de dragoste de vazut

Love building – povesti de dragoste de vazut

v-am auzit (si pe voi, cei pe care nu-i stiu, dar va citesc comentariile, dar si pe prietenii mei) de nenumarate ori protestind ca filmele romanesti nu sunt pentru public.

ca nu avem comedii, ca nu avem filme de dragoste, ca nu avem… in general.

ei bine de week end-ul asta avem pe ecrane un film f f simpatic cu 14 povesti de dragoste puse cap la cap, povesti credibile cu tineri care arata foarte bine, povesti in care te recunosti.

e genul de film pe care sa-l vezi intr-o duminica dupa amiaza la mall, cu iubita/iubitul alaturi si sa rizi cu subinteles la situatiile in care -ti recunosti prietenii (nu nu nu, niciodata nu te recunosti pe tine.)

e un film facut cu dragoste despre dragoste si spun asta pentru ca se intimpla sa stiu jumatate din distributie, dar si pe fetele care au scris scenariul, plus pe tinara si simpatica regizoare Iulia Rugina.

e un film care o sa va arate ca se poate face cinema onest, cu bun simt si cu umor, cu replici fine si cu bani putini, dar cu multa multa prietenie.

***

daca aveti incredere in gusturile mele, luati-va prietenii si duceti-va la filmul Love Building. sau faceti o iesire ca intre fete, sigur dupa film va opriti in prima cafenea si incep marturisirile personale inspirate de situatiile din film.

pentru mine Love Builing e un Love Actually romanesc si mai tineresc… si daca v-au bucurat povestile de acolo, sigur o sa zimbiti la incercarile prin care trec Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol (care face un rol minunat, f f f diferit de orice l-ati vazut) ca sa impace 14 cupluri cu probleme in dragoste.

*

Love—real love— is invariably the story of two troubled people who understand and accept each other’s troubles, but choose to face them together.

citatul asta, care e dintr-o scrisoare despre care cititi aici, se potriveste perfect cu filmul Love Building. e un film care nu-ti mai spune ca iubirea e perfecta, cu oameni fara niciun defect, ci ca iubirea e cind inveti cum sa traiesti alaturi de defectele celuilalt.

 

 

2716
teaser-poster-saved-for-webNymphomaniac se intoarce

Nymphomaniac se intoarce

mi se pare geniala campania de teasing pe care o face Lars Von Trier pentru noul lui film Nymphomaniac.

a inceput de citeva luni bune, primul pas a fost o fotografie cu un threesome

apoi a scos citeva teasere video pe personaje, cit sa dea mici indicii despre cum sunt ele construite. cite unul pe luna, cel mai recent , aparut pe 30 august e cu Uma Thurman care isi surprinde sotul cu personajul principal – nimfomaniaca. e la chapter 3 🙂

Nymphomaniac – appetizer 1 (chapter 1)

Nymphomaniac – appetizer 2 (chapter 2)

Nymphomaniac – appetizer 3 (chapter 3)

 

a mai aparut o fotografie cu toata distributia si indicii despre ce fac fiecare dintre actori (nu e axat pe personaj de data asta)

 

si desigur a aparut un teaser de la poster cu sloganul “forget about love”

minunata campanie. mi-nu-na-ta.

in romania filmul ajunge la inceputul anului viitor, premiera mondiala are loc insa in decembrie.

1802
La vie d'AdeleRegizorul premiat cu Palme d’Or vine în România

Regizorul premiat cu Palme d’Or vine în România

ieri spuneam ca mi-e dor sa vad filme, dupa mult teatru servit la Undercloud, astazi mi-am facut planuri pt sfirsit de octombrie:)

Cel mai titrat regizor al anului 2013, Abdellatif Kechiche, premiat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes de un juriu din care a făcut parte și Cristian Mungiu, vine pentru prima dată la București, ca invitat special al Les Films de Cannes à Bucarest.

Regizorul va susține o lecție de regie pentru studenții de la școlile de cinema, va sta de vorbă cu spectatorii în cadrul unor sesiuni de întrebări și răspunsuri, dupa proiecțiile filmelor sale, își va prezenta în avanpremieră în România cel mai recent film al său, va avea o conferință de presă și întâlniri cu presa de specialitate.

Cea de-a patra ediții a Les Films de Cannes à Bucarest va avea loc între 25 – 31 octombrie, la Cinema Studio și Cinema Elvira Popescu. Vor fi proiectate peste 50 de filme, printre ele, în premieră, și cele mai atractive și premiate titluri din selecția oficială a Festivalului de la Cannes – filme care în luna mai au provocat polemici printre criticii de pe Croazetă și au făcut deliciul cinefililor

1823
urlo carte, doi regizori si niste inimi cicatrizate

o carte, doi regizori si niste inimi cicatrizate

cum Radu Jude a anuntat astazi via mediafax ca viitorul lui proiect (banuiesc ca dupa Aferim, filmul la care lucreaza acum) va fi dupa cartea lui Max Blecher, “Inimi Cicatrizate”, imi face placere sa va anunt in exclusivitate (:) ) ca, de fapt, stirea nu e asta.

nu doar Radu Jude vrea sa faca film dupa “Inimi Cicatrizate”, ci si Emanuel Parvu (pe care-l stiti dupa scurt metrajele “Retur” – din Omnibus Anonimul 10, “Doi” si “Pui, cartofi prajiti si o Cola” – cistigator la Anonimul in 2012, dar si din colaborarile cu Antena 1 pentru Teatru TV sau In puii mei)

se intimpla sa fi aflat asta in perioada Anonimul cind domn Parvu (cu care m-am conversat mult diminetile la festival, intrucit era foarte matinal, plus ca lucrarea sa de doctorat -n-am inteles de ce vrea atita scoala – e pe structuri narative in cinematografie:) ) a pus pe pagina lui de facebook un citat din carte anuntind ca e din scenariul la care lucreaza, a zis ca e autor interbelic, iar eu m-am prins cine era autorul:)

mi se pare foarte simpatic ca vom fi si noi ca la hollywood: in acelasi sezon, doi regizori talentati vor face doua filme cu teme asemanatoare (zic asemanatoare pt ca, din cite am inteles de la domn Parvu, modifica cite ceva in structura povestii si in personaje, de domn Jude nu stiu ce si cum)

adica o sa avem si noi un fel de dante’s peak vs vulcano (amindoua lansate in 1997, amindoua cu vulcani) sau Twister si Tornado (amindoua in 96, amindoua cu tornade)

***
intimplator am o sensibilitate aparte pentru aceasta nuvela a lui Max Blecher si sunt dintre cei care au fost pina la Constanta ca sa vada dramatizarea lui Radu Afrim de acum citiva ani, inspirata de acelasi text. am chiar o parte mica din decorul acelei piese, cadou de la Lana Moscalciuc, actrita cu un rol cheie in acea montare.

2222

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!