asa, de lenevit, intre perne, cu o patura pufoasa, cu o placinta cu brinza si stafide, plus o portocala. si-un ceai cu scortisoara.
topul fotografiilor de dans 2011
in telegraph e un top al celor mai frumoase fotografii din spectacole de dans/balet.
l-am descoperit via Alex Traila si am ales doua fotografii
una cu akram khan (promisiunea cea mare pe care mi-am facut-o pt anul viitor: sa-l vad intr-un spectacol, daca se poate desh – din care e fotografia)
si inca o fotografie din Gloria ( de la Royal Opera House)
Fotografii cu aroma de cafea
azi am mai primit un dar de la Mos Craciun (pe mine ma cam iubeste mosu’ asta), un dar care pentru mine e o mare bucurie pentru ca pe trei dintre oamenii mentionanti in el, i-am intervievat si revazind fotografiile imi aduc aminte cum sunt autorii lor, gesturile lor, privirile lor…
e vorba de un album de arta cu toate fotografiile calendarelor Lavazza de la inceputul calendarului si pina in prezent.
in ultimii ani am fost la trei dintre lansarile calendarelor si i-am vazut de aproape pe fotografii autori – Eugenio Recuenco, Miles Aldrige si , celebra-timida- minunata, Annie Leibovitz.
daca vrei sa stii cum e Leibovitz de aproape….:)
ii stiu pe membrii familiei Lavazza (i-am intervievat si pe ei), am fost in birourile lor si, pentru ca emotionalul functioneaza, oriunde vad lavazza in lume, zimbesc si ma gindesc ca-i stiu.
albumul asta de arta e parte din istoria fotografiei pentru ca pentru Lavazza au mai facut poze de la LaChapelle (am vzt o expo de-a lui la Praga acum 2 saptamini, va arat foto curind) pina la Newton, de la Mondino pina la Olaf
Multumesc frumos fetelor de la DraftFCB si lui Alessandro Sforza, reprezentatul Lavazza in Romania, cel mai simpatic dintre italienii pe care-i cunosc.
later edit: pe principiul dar din dar se face rai, tocmai ce am decis ca-l marit… la edi enache pt ca si-l doreste:)
indestructibila
ce faci cind esti la un eveniment cu target masculin (pe o scena se lupta niste baieti cu mina cit piciorul tau de duduie care merge la sala), e o tragere la sorti cu premiul obiectul cel mai rivnit al serii ( o lanterna magica rezistenta la orice soc) si tu (adica eu!!!) esti cistigatoarea?
raspuns: in citeva secunde intelegi cu groaza cum, daca te duci pe scena, o sa fii imortalizata in fotografii care semnaleaza victoria. si tu (adica eu) ai putin peste un metru jumatate si 46 de kg (cit un picior al domnilor care s-au luptat si care n-arata tocmai a dandy) si-o sa fii ca o furnica speriata detinatoare de lanterna magica.
si-n timp ce cu groaza ii auzi pe cei din jurul tau cum te indeamna sa te duci pe scena (nu, nu, nu. nu vrei poze cu domnii aia pe care sa le posteze toata lumea peste tot. ), te gindesti ca poti sa faci o bucurie…
*
numai mie mi se poate intimpla sa ma duc o data pe an la un eveniment (daca n-as fi avut o datorie morala fata de Monica Jitariuc de la The Practice nu ajungeam la lansare pentru ca nu merg la evenimente), sa fie o lansare f f masculina ( cu luptatori gingasi si domni care fac skandenberg) si sa se uite toata lumea la mine pentru ca detin biletul cu marele premiu…
noroc ca inainte de extragere, Augustin Radu a facut tumbe ca un copil, explicindu-ne cit de tare isi doreste o lanterna ca aia… si ca spunea povesti simpatice in timp ce-si exprima dorintele.
asa m-am prins ca-i plac povestile si mi-am facut repede calculele:
Augustin a fost om de baza in echipa Redescopera Romania, adica e calator-descoperitor de locuri noi, o sa-i prinda bine lanterna.
in plus, putem sa-i oferim o poveste: sa -i dea biletul cistigator al jucariei dorite o persoana pe care tocmai a cunoscut-o si cu care a schimbat fix 10 vorbe…
*
in seara asta am fost la lansarea Indestructibila. (si nu, nu ma mai prindeti prea curind pe la evenimente de gen. mi-am platit datoriile si am facut si un gest s!mpa.)
Indestructibila e o lanterna minune de la Varta care nu se sparge, nu se rupe, nu …nimic.
Sa va spuna Augustin Radu ce face, ca o are acasa.
*
altfel, f smart organizarea The Practice. au pastrat secret, sub codul Indestructibila, produsul care urma a fi lansat, iar teasingul a fost foarte bine facut pentru ca cei veniti la petrecere au pariat ca e tableta, telefon sau cine stie ce alt gadget.
***
pentru mine “indestructibilă” e o stare care arata cam asa.
ce spune chipul tau cind cinti?
cum arata chipul tau cind cinti sub dus?
ce microexpresii tradeaza sufletul tau intr-un moment de concentrare si eliberare precum cintatul?
noel manalili, fotograf, a susprins microexpresiile oamenilor in timp ce cinta.
fotografiile mele preferate:
restul fotografiilor pe site-ul domnului noel manalili
fotografii rare cu Marilyn Monroe
de fiecare data cind aud “noi fotografii cu Marilyn”, “fotografii rare” etc, si aud destul de des asta, ma gindesc: dar cam cite fotografii a facut in viata ei Marilyn?
nici macar nu a trait intr-o era a digitalului ca sa avem o explicatie cit de cit decenta: ar fi fost ieftine fotografiile.
asa ca am dezvoltat o teorie, cred ca din cind in cind, cam la 5 ani distanta, aceleasi fotografii sunt scoase din nou la lumina… sigur ca sunt unele legendare pentru ca au putere de simbol, dar pe restul nu le tine minte lumea, asa ca sunt usor de reciclat…
iata doua dintre cele mai noi ” fotografii rare cu Marilyn”, ieri anuntate:)
Hot in the city
Pentru acest weekend va recomand in primul rand sa mergeti sa vedeti expozitia de fotografie a Andreei Macri, fashion director-ul de la The One. Andreea a adunat fotografii surprinse in timpul prezentarilor de la Fashion Week si le expune in decorul chic de la Cantine de Nicolai. Numele expozitiei este ,,What is she thinking?’’. Este o expozitie cu termen foarte limitat, numai pana in 6 noiembrie, asa ca grabiti-va, o sa va placa mult. Preferata mea este cea cu modelul care iese din ,,scena’’ si are acel aer de ,,gata, am terminat, acum ma dau jos de pe tocuri, imi pun balerinii si ma duc sa beau un cocktail cu prietenii mei’’:/ Andreea are si un blog foarte inspirant, http://andreeamacri.com/.
Flair Angel este unul dintre cele mai noi baruri deschise in Bucuresti. Este chiar la parterul Palatului Bragadiru iar decorul decorul foarte ,,homy’’. Atmosfera cool este intretinuta de barmanii prieteni ( Marius Gogoasa, Ionut Ivanov, Luca Valentin,
premiantul de la Romanii au talent si inca un grup compact de barmani minunati). Veti descoperi aici cocktailuri inedite. Sa cereti un Bellini, preparat cu pulpa de piersica fresh si cu Cinzano Asti. Si musai sa incercati whiskey-ul, servit ,,on the rocks’’ asa cum il beau scotienii pe la inceputul secolului 17, pe pietre de rau, reci, in cani de metal. Flair Angel era numele de scena al lui Bogdan Costiniu, unul dintre cei mai buni barmani din Romania si prieten & coleg cu baietii. Bogdan a plecat dintre noi la inceputul acestui an iar acum prietenii ii aduc un omagiu cu Flair Angel.
Altfel, pentru ca deja nu mai este un secret tema Calendarului Campari 2012 ( It’s the end of the world, baby!), ii trimit Cristinei, (care a fost acolo si v-a relatat live) cu dedicatie o fotografie cu Milla Jovovich, surprinsa intr-un moment foarte relaxant, chiar la petrecerea Campari din seara de 27 octombrie. Este preferata mea. Milla, fotografiata in fata unei imagini Campari vintage, imagine care a fost expusa si in cadrul expozitiei retrospective Campari de anul trecut de la Carturesti.
Un weekend minunat va doresc si pe curand!
Noemi
*
Noemi revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
culise la un discurs istoric
aseara la 10, Regele Mihai a vizitat Parlamentul. n-a stat mai mult de 10 minute, dar a vrut sa stie amanuntele din sala, pe unde intra, cum sunt scarile etc.
micile detalii ale unui perfectionist.
*
dintre fotografiile publicate astazi imi plac doua foarte mult, ambele ii apartin lui Cristian Sutu si ambele au in comun cuvintul “iubire”
uitati-va la privirea Regelui catre Principesa.
*
uitati-va la privirea Regelui catre sala, a Principesei catre Rege si a Principelui catre Principesa.
*
a fost o zi frumoasa astazi in Parlament.
Ultima rola de Kodachrome
din 1973 filmele Kodachrome au fost baza pentru milioane de fotografii de amator sau de profesionisti pina in 2009 cind compania a incetat sa le mai produca.
fotograful Steve McCurry ( domnul cu fata afgana de pe coperta National geographic) i-a convins (cu greu) pe producatori sa-i dea lui ultima rola de Kodachrome produsa. fotografiile rezultate sunt acum intr-o expozitie itineranta prin lume; era la istanbul, la muzeul de arta contemporana.
31 din cele 36 de pozitii ale ultimei role de Kodachrome. Steve McCurry – care a zburat 30.000 km in 6 sapt pentru fotografiile care incap in aceasta rola – spune ca daca ar mai avea o data ocazia ar avea o strategie diferita: cel putin 2 cadre pe locatie.
asta pentru ca unele dintre fotografii sunt mai intunecate…
*
oricum ar fi e o parte din istoria fotografiei in aceasta expozitie; era digitala ne-a cucerit deja si in foto.
cu mindrie spun ca eu sunt detinatoarea a unei fotografii de Steve McCurry si va reamintesc ca puteti fi fotografiati de el, la New York, cu toata familia voastra.
diana pentru The Place
pe Diana Ioana Marasoiu o puteti citi si pe acest blog, dar cum nu prea aveti sanse sa o vedeti daca nu sunteti prietenii ei apropiati, m-am gindit ca o sa va placa aceste fotografii dintr-o sedinta foto pe care a facut-o pentru The Place Concept Store.
acum sa nu va mai aud ca nu exista femei si frumoase si destepte, daaaa?
fotografiile au fost facute de Adrian Lazar, iar stylingul ii apartine lui Razvan Firea, ambii in echipa The Place:)
Fruity 60’s Couture!
Fresh looks always come in bright colors, prints and funny accesories .
Diana is wearing a Mondrian inspired MARNI dress (390 RON) ; cool aviator inspired MARNI sunglasses (346 RON) and fluorescent Pierre Hardy sandals (721 RON)
***
Seduction is Addictive!
We get carried away when it comes to brands and ice-cold sweet drinks . Who wouldn’t get hypnotized by a Bacardi Mojito with a drop of Louboutin mixed in a glass of Hussein Chalayan?!
Diana is wearing a surrealist Hussein Chalayan silk dress (435 RON) and Suede Gorgeously Stylish Christian Louboutin boots (1962 RON…yeahhh!!!)
***
Let’s start with a playdate!
What can be more beautiful than a day in the park, fooling around , always in touch with your inner child?!
Diana is wearing a lovely doll-like dress from Charles Anastase(600 Ron) ; Marni ballerinas (300 Ron) and a cute hat from Kristina Dragomir (595 Ron)
*
apropo, din 12 sept pina in 17 sunt mega reduceri la The Place, am aflat eu din sursa sigura:)
incredibil de sexy
unele persoane sunt sexy, pur si simplu…
v-am aratat-o pe isabeli fontana putin mai devreme (ma intilnesc cu ea curind🙂 ), si tocmai ce am primit clipul asta…
saptamina viitoare sunt la londra si testez parfumul, mi-am promis… e lansat de 2 zile, va mai dura pina ajunge si in Ro, dar in patria lui Burberry n-are cum sa nu fie:)
oricum e o combinatie periculoasa in campania asta; adica noi ne uitam la un making of si vedem ca fata asta (Rosie Huntington-Whiteley) e super frumoasa si sexy chiar si in cadrele libere, filmate fara retus, dar fotografiile sunt facute de Mario Testino care e un mega mega artist.
am pile, am primit direct in mailul meu (pot face dovada, o fotografie de making of:) )
Love & death
Suna ca in filmele cu reteta sigura – love & death – dar nu e vorba despre asta. Uneori viata bate filmul.
*
Te gindesti ca moartea e grea de privit; pui in imaginile pe care le vezi toate temerile tale , dorinta de protectie a celor dragi si instinctul tau de aparare; ai vrea sa fii ca strutzul: daca nu vezi, poate ca nu exista.
Dar se intimpla ca o fotografie despre moarte sa fie una despre iubire; iubire vulcanica; profunda, carnala, grea de dus, dar si mai greu de povestit.
*
Mi-a dat ieri Edi Enache un album de fotografii semnate de Annie Leibovitz , A photographer’s life – 1990 -2005
Asa cum spune si titlul sunt fotografii din 15 ani de munca a lui Leibovitz, de la vedete hollywoodiene sau presedinti de state pina la viata ei privata – alaturi de scriitoarea Susan Sontag ( o iubire despre care n-au comentat niciodata in public).
Catre sfirsitul cartii sunt cadre de la moartea lui Susan. Imbracata pentru inmormintare cu o rochie aurie din matase plisata, la git cu o esarfa cumparata din italia, asezata pe o masa la morga.
Cadre trase cu lacomie, unul dupa altul, detalii ale miinilor, ale picioarelor; o insiruire de amanunte prin care simti ca fotograful nu poza in momentele alea, incerca sa-si intipareasca in minte (sau pe film) orice mica parte a unui trup pe care nu-l va mai vedea vreodata.
Si e asa de puternica insiruirea de fotografii, incit te uiti la ea si-ti spui: nu sunt despre moarte, sunt despre iubire.
Pe pagina urmatoare e un cadru alb negru, linistit, lasat sa respire in mult spatiu.
*
Asta e pentru voi, pare ca spune; asta e amintirea oficiala.
*
Susan si Annie au fost impreuna 15 ani si Leibovitz spune, inca din prefata, ca acest album e doliul ei.
Dar daca esti atent la fotografii si cronologia lor, intelegi ca Leibovitz n-a “ingropat-o” inca pe Susan. Pentru ca dupa imaginile cu inmormintarea – toate din 2005, apare o fotografie cu colectia de pietre de mare a lui Susan de pe terasa, o fotografie facuta in 1990, iar apoi sunt fotografii cu nasterea gemenilor (Annie a apelat la o mama surogat) din 2005.
Pe fetita nou nascuta o cheama Susan. Si stii ca, intr-un fel intim si plin de iubire, Sontag e inca acolo.
Si-ti cam vine sa plingi.
*
Multumesc frumos Edi pentru excursia printre sentimentele acestor doamne.
Am avut norocul sa o intilnesc pe Annie Leibovitz, puteti sa cititi despre asta aici si aici
For My Father- Nuri Bilge Ceylan
cind m-am uitat prima data la fotografiile din proiectul “For My Father” al lui Nuri Bilge Ceylan, regizorul invitat special la editia Anonimul din acest an, mi s-a parut ca sunt un intrus. ma uitam (cu placere, vinovatie, curiozitate) la viata unui om pe care nu-l stiam, dar a carui tristete si singuratate o simteam.
in primul moment m-am gindit ca m-au lovit atit de tare pentru ca sunt femeie si femeile poarta cu ele sechelele relatiilor cu tatii lor.
dar mai m-am uitat o data si inca o data (la Anonimul le-am aratat fotografiile tuturor prietenilor mei prezenti in festival) si mi-am dat seama ca, de fapt, ele vorbesc mai mult despre autorul lor decit despre protagonist.
cadrele mele preferate sunt cele facute “de afara”, in care fotograful e observator pentru ca subiectul nu pozeaza si nici nu-i pasa ca e pozat.
daca va uitati cu sufletul la ele o sa simititi acolo dragoste si nedumerire… si-un gen de neputinta tragica…
*
cind m-am dus la MasterClass-ul lui Nuri Bilge Ceylan de la Anonimul, n-aveam in minte sa pun nicio intrebare… habar n-am cum mi-a venit ideea – pe la jumatatea conferintei – sa intreb despre proiectul asta “For My Father”, despre care citisem ca are si un corespondent feminin ( si sora lui Nuri Bilge a facut un proiect similar)
dupa ce am intrebat s-a pornit avalansa…
uitati-va la inregistrarea de mai jos, de fapt ascultati-o pentru ca nu se vede mare lucru, dar vorbele fac totul…
in primele secunde Nuri Bilge Ceylan incearca sa cistige timp “e buna intrebarea, ce jurnalist pregatit etc” , dupa care incepe sa povesteasca despre relatia cu tatal sau. o ia pe ocolite, cum a crescut intr-un sat si cum a plecat la Istanbul la scoala iar tatal n-a vrut sa-i insoteasca…
pe parcurs ce raspunde isi da seama ca vorbele lui, fata in fata cu emotia fotografiilor, nu sunt suficient de puternice si incepe sa povesteasca mai mult.
despre singuratatea tatalui, despre un interviu pe care l-a luat si mamei si tatalui legat de moartea parintilor lor si cum mama plingea in timp ce povestea, iar tatal ridea – punind paradoxal o si mai mare emotie tragica pe povestire.
Si se adinceste in raspuns atit de mult incit, pina la finalul celor 5 minute de raspuns, Nuri Bilge Ceyan da cheia filmelor lui. Si a felului lui de a vedea lumea. Si de a trai.
cit a povestit toate acestea, ma uitam la el politicoasa sa primesc informatiile pe care le solicitasem si, desi era o distanta foarte mare intre noi, eram in spatele salii, simteam energia care se transmitea ca pleaca din stomac si se opreste in obrajii care iau foc. emotia aceasta e una dintre amintirile cele mai frumoase de la Anonimul 2011.
*
N-as fi descoperit fotografiile lui Nuri Bilge Ceylan daca Miruna Berescu, directoarea festivalului Anonimul, nu mi-ar fi spus ca a vrut sa faca o expozitie la Bucuresti cu ele.
Miruna sper sa faci cindva aceasta expozitie pentru ca va fi o bucurie pentru orice spectator si iti multumesc frumos pentru perseverenta ta de a aduce in RO oameni frumosi
*
daca n-ati vazut niciun film regizat de Nuri Bilge Ceylan va recomand sa incepeti cu Uzak (Distant)
Cronicile simpa de la Anonimul au fost realizate cu sprijinul Vodafone, partener al festivalului.
conflictul londonez
in disputele noastre o luam uneori razna…
cam ca in fotografiile acestea din Londra, zilele trecute cind o femeie a fost aruncata de la etaj si prinsa de niste politisti, in timpul disputelor intre tineri si autoritati.
via Mr P din Time Light box
fotografii din telefon
ce am mai adunat in ultimele saptamini in telefon?
la graffitti bbdo, linga biroul adei teslaru, un scaun de regizor… cind nu face PR corporatist, ada e cel mai cel promoter de filme romanesti… am mai scris despre ea aici 🙂
semn al saraciei: infloresc casele de amanet. acum 6 luni era doar o pravalioara cit usa. astazi e etajat.
in restaurantul vinatoresc de linga Economat cinta un acordeonist spre distractia turistilor straini. cind era liber, acordeonul se odihnea intre ursi.
o gradina din sinaia, de pe linga o casa “cu vaze” care semana cu cea din Marile Sperante. din strada, pt ca era un gard foarte mare, nu stiai ca e gradina, dar simteai mirosul crinilor. fotografia am facut-o cocotata pe o piatra si cu miinile cit mai sus, nestiind ce am in cadru.
o intimplare frumoasa pe blogul NY TIMES
marti, pe blogul de fotografii al New York Times. un redactor a aratat citeva fotografii dintr-un album de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial, rugind cititorii sa identifice fotograful. la mai putin de patru ore distanta, avea raspunsul.
nu mi-e clar daca e vorba de puterea internetului sau a NY TIMES, dar imi place tare intimplarea:)
Tuesday morning, Lens andEinesTages, a Spiegel Online site (loosely translated as Once Upon a Time), simultaneously published posts asking readers to help us find out who had created this chilling, fascinating and unidentified document. (“Mysteries of a Nazi Photo Album” on Lens; “Das Rätsel des Nazi-Fotoalbums,” by Marc Pitzke, on EinesTages.)
Before lunchtime in New York, Harriet Scharnberg had written from Hamburg, Germany, to say:
The photographs, at least a lot of them, were taken by the photographer Franz Krieger (1914-1993). Krieger worked as a photojournalist in Salzburg, Austria. In the summer of 1941, he went to Minsk as a member of the Reichs-Autozug Deutschland. In Minsk, he took pictures of Soviet prisoners of war and he also visited the Jewish ghetto and photographed the poor people there. On his way back to Berlin, he took the pictures of Hitler meeting [Adm. Miklos] Horthy in Marienburg.
Ms. Scharnberg explained in a subsequent e-mail that she is writing her Ph.D. dissertation at Martin Luther University in Halle-Wittenberg on German propaganda photographs depicting Jews. This is her specialty as a historian, she said. She has worked in the photo archives of the Neuengammeconcentration camp memorial and at the Hamburg Institute for Social Research.
In the course of trying to learn more about photos of the Minsk ghetto, Ms. Scharnberg said, she came across the 2008 book, “The Salzburg Press Photographer Franz Krieger (1914-1993): Photojournalism in the Shadow of Nazi Propaganda and War,” by Peter F. Kramml.
“Of course, the pictures came to my mind immediately when I saw them and read the descriptions today at Spiegel Online and The New York Times Lens,” she said. We received her communiqué 3 hours 45 minutes after publishing the post.
http://lens.blogs.nytimes.com/2011/06/22/world-war-ii-mystery-solved-in-a-few-hours/
Alb. Anil. Akkus
lucrurile simple sunt cele mai frumoase. (uneori si cel mai greu de obtinut)
fotografii de Anil Akkus.
a little bit of sex… arty
in ultimele doua luni sexul a fost tot mai prezent pe copertele revistelor din lumea intreaga. cum ziceam cind remarcasem coperta elle grecia, e vara, e criza, trebuie sa capteze si revistele cumva atentia.
unele o fac cu gratie artistica, altele cu mai putina arta…
iata 10 dintre copertele care mi-au atras atentia.
*
incep cu preferata mea, singura la care am sa si fac un comentariu. e mai veche, e editia speciala sex Granta, layout-ul pentru ipad.
*
in trendul acesta se inscrie si DOR 🙂
Daniel Radcliffe altfel
in nebunia asta cu finalul lui Harry Potter ( n-am vazut decit primul episod, nu sunt in target deloc), m-am gindit sa va arat o alta fatza a lui Daniel Radcliffe
un pictorial de anul trecut din Dazed & Confused
fotografii din telefon
ce-am mai fotografiat cu telefonul zilele astea?
am fotografiat pentru ca m-au surprins/socat/bucurat diverse lucruri, nu pentru ca m-as simti peste noapte vreun artist fotograf
*
nu e kosovo, e fix in mijlocul bucurestiului, via a vis de cinema scala. cind treci pe acolo ti se pare ca esti in razboi.
*
in fata la scala, unde s-a deschis o cafenea; banuiesc ca motocicleta e a proprietarului si vrea sa se laude cu ea si sa atraga clienti.
*
in parcul gradina Icoanei a aparut o pasare noua, gardienii nu stiu sa spuna ce e, dar se uita cu uimire la ea… “nu e, mai, pescarus si nici pelican”, a zis unul dintre ei in timp ce fotografiam pasarea.
pelican sigur nu e. sigur sigur.
*
Horia Colibasanu si colegii lui din Federatia Romana de Alpinism. vorbeau la conferinta de presa de la sosirea lui Horia de pe Makalu (Hymalaia) despre “caracter”.
e mai important sa ai linga tine un coleg de caracter, decit unul cu capacitatea pulmonara mare sau cu muschi; pentru ca acolo pe munte pot aparea neintelegeri din nimic si, daca n-ai caracter, se pot ajunge la lucruri urite.
cind horia a explicat asta, colegii lui au inceput sa-l completeze cu exemple de oameni misto… si s-au ridicat in picioare ca sa vorbeasca despre oamenii de caracter.
mi-a placut respectul asta – din instinct.
