Tag : iubire

for-the-anarchistFelicitările perfecte pentru Anti-Valentine’s Day

Felicitările perfecte pentru Anti-Valentine’s Day

Text de Raluca Antuca

Încă câteva zile și vine acel moment în care mii de inimioare de pluș sunt cumpărate, florăriile sunt invadate, iar îndrăgostiții își declară cele mai romantice declarații de dragoste. Cu ocazia zilei de 14 februarie, lumea se împarte în mai multe tabere, în funcție de situația sentimentală actuală sau chiar de personalitate.

Ne place Ziua Îndrăgostiților, pentru că oamenii sunt voioși și dispuși să facă gesturi pentru a-și arăta sentimentele, dar nu ne place faptul că avem nevoie de o zi specială pentru a face asta. Ne place Valentine’s Day, fiindcă avem șansa de a primi și a dărui, dar detestăm faptul că a ajuns să fie foarte comercial și superficial. Iar în majoritatea cazurilor nu ne place pentru că nu am găsit încă acel suflet pereche despre care vorbesc miturile.

Am făcut o colecție de felicitări atipice, potrivite celor care sunt Anti-Valentine’s Day sau celor care nu au nevoie de o zi specială pentru a dărui mici atenții persoanei iubite. Iar dacă sunteți un cuplu cu simțul umorului, unele ar fi chiar fun de dăruit. Spor la iubit!

for-die-hard-lovers for-the-brutally-honest for-the-cheese-enthusiast for-the-down-and-broken for-the-forthright for-the-gals for-the-glutton for-the-happy-settler for-the-heartbroken for-the-honest-one for-the-long-termer for-the-lyricist for-the-momentarily-sentimental for-the-nonconformist for-the-oh-so-messy for-the-poets for-the-sheldons-out-there for-the-valentine-s-rebel for-those-with-an-appreciation-for-doritos for-true-lovers

1390
abandonedlove-6-640x424Cum ar fi daca ai descoperi cel mai intim gand de-al tau pe strada?

Cum ar fi daca ai descoperi cel mai intim gand de-al tau pe strada?

Text de Raluca Antuca

Dacă ajungi prin Georgia și te plimbi pe străzile orașului Columbus, e posibil să vezi în dreptul unei clădiri abandonate niște cuvinte colorate prinse de o sfoară. Îți par a fi vesele și te apropii curios să vezi ce mesaj vor să transmită. Doar că descoperi scris cel mai intim gând pe care l-ai notat în jurnal cu o seară înainte.

Peyton Fulford este fotografa care și-a imaginat seria intitulată ABANDONED LOVE, bazată pe cele mai ascunse gânduri din suflet, care își găsesc ecou peste tot în lume. Aceste citate intime au fost culese din comunitatea Tumblr, unde oamenii (mai ales adolescenții) fac confesiuni și se exprimă liber cu privire la emoțiile și stările care îi copleșesc.

Peyton reușește să rupă bariera dintre lumea digitală și cea reală, folosind citate postate anonim pe internet. Tema sugerează abandonul exprimat prin cuvinte, dar și prin clădirile vechi și părăsite. Mi se pare interesant contrastul de esență și aparență, pentru că, deși sunt foarte colorate și plăcute estetic, vorbele sunt deprimante și sigur îți aduc aminte de vreo experiență mai veche sau mai nouă.

1143
shutterstock_geloziefifi & the city: gelozia

fifi & the city: gelozia

Text de Cristina Popa

Am avut odată o poveste cu un domn demn de dramele psihologice. Omu’ era bolnav de gelozie. In cea mai grava forma. Mă suspecta mereu, își făcea niște scenarii în cap demne de Hollywood, îmi verifica telefonul, mi-a spart cutia postala ca sa îmi ia desfășurătorul. Cauta o dovada. Era ferm convins ca îl înșel deși nu o faceam. Îmi toca nervii mărunt cu întrebare după întrebare cine e x, de ce se uita Y, aaa…nu mi-ai spus ca ai fost cu z. N-am sa uit niciodată cum ma suna în medie de 50 de ori pe zi și ma întreba: unde ești, ce faci? Ce se aude? Mereu auzea un sunet suspect, o voce de bărbat ( desigur) sau o muzica romantica ce ii indica imediat o poveste de așternut. Îmi mirosea parul când ne întâlneam convins ca am fost cu altul. Povestea s-a încheiat frumos: el si-a găsit alta mult mai tânără ca mine, și muuuuult mai tânără ca el. O putea controla mai ușor. A ținut sa fie cinstit. Mi-a spus: nu mai puteam asa. Mai devreme sau mai târziu m-ai fi înșelat oricum, dacă nu m-ai înșelat deja. Ooook.

Cred ca gelozia e boala grea. Se manifesta la orice vârstă. Știu oameni care n-au fost niciodată geloși dar la un moment dat au întâlnit pe cineva în care au găsit stimulul “potrivit ” care a declanșat nebunia. Psihologii spun ca e alimentata de educatie si experienta, chiar daca nu se manifesta in stadiile timpurii ale vietii amoroase. Exista si o gelozie normala. Freud spunea ca e mai usor sa ii atribui celuilalt infidelitatea si sa te simti ranit de ea, decat sa ti-o asumi si sa o prelucrezi. In viață de cele mai multe ori e ca la știri. Alergi după exclusivitate. Omul de lângă tine reprezinta investitia ta emotionala, afectiva, chiar financiara nu are voie sa fie disponibil/disponibila pt ceilalti, TU vrei exclusivitate.

Mi-am intrebat prietenii și prietenele despre gelozie. Va invit sa le citiți experientele.

Daca nu e boala, e sarea si piperul intr-o relatie. Nu cred ca exista femeie care sa se planga cand iubitul ii spune ca barbatii cam intorc capul dupa ea pe strada pentru ca fusta prea scurta ii pun in evidenta picioarele. Eu am experimentat si iubitul gelos si barbatul indiferent. Langa cel din urma muream incet.

Gelozia cred ca vine din nesiguranta de sine in primul rand. Nu pot spune ca am fost victima unui partener gelos, dar am simtit si am vazut cateva episoade. Nu cred ca exista persoana care nu aiba o samanta de gelozie cat de mica, in varii ocazii. Am fost geloasa, insa doar atunci cand insinctul mi a spus ca am de ce. Si nu am dat gres niciodata.:) altfel, departe de mine acest sentiment. Eu sunt adepta ideii ca: ce nu stii nu te afecteaza. Oamenii trebuie sa fie liberi si independenti. Daca un om alege sa plece sau sa insele, o va face oricum, indiferent cat de grea e gelozia si cat de freak control e partenerul. Asadar, nu geloziei!

cititi mai multe opinii aici, unde este si parerea lui Fifi mica, adica fetita de 6 ani a Cristinei, despre gelozie.

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1115
shutterstock_miiniFifi & the City: sunt iubiri care dureaza o viata

Fifi & the City: sunt iubiri care dureaza o viata

text de Cristina Popa

Ceai de sunătoare și o felie de pâine cu gem. De măcese, preferatul meu. Am 4 ani.
Mă trage de mână mereu pentru că nu reușesc să țin pasul. Eu stiu deja ce e iubirea. Nu am mai mult de 6 ani.
Măi copile! Iti pui acum papuci in picioare!
Mă păcălește. Îmi provoacă inteligența. Îmi predă zilnic lectia umorului.

Te iubesc mult.
De ce?
De ciudă. Râde și repetă: de ciudă.

De ce umbli cu mijlocul gol, măi fată?
Cum 8? Doar 8? De ce n-ai luat 10? Am 14 ani.
Eu ajung tîrziu. Tot mai târziu.
“Iarta-ma că am întârziat.
Măi fata, nu există iarta-mă pentru am întîrziat. NU ai voie să întîrzii.“
Ochii lui verzi se fac albaștri când îl mâhnesc. Am 16 ani.
Vine cu mine la toate examenele importante.

Ti-ai pus sosete in picioare?
“ Am luat 10 la economie.” Bravo. Scurt dar fericit. Cu fața scăldată în zîmbet. Notă mare la bac. Am 18 ani.
“ Am luat 4,39 la economie. N-am intrat…”
Tace, nu spune nimic dar îi simt dezamăgirea.
“Las, că dai la privat.”
“ Nu, nu dau la privat. Stau un an acasă și la anu intru la sta. “
“ Am intrat. Tot 9.80 la mate si 8.40 la economie.” E mândru. Fericit. Am 20 de ani.

De ce umbli cu mijlocul gol, măi fată?

E noaptea târziu. Îl trezesc din somn.
“Mâine plec la București.
Ce să faci acolo?
Mă angajez la Antenă.
Așa deodată? Da. ” Am 30 de ani.
*
Continuarea povestii de dragoste intre Fifi si… veti descoperi voi cine, o puteti citi aici
*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1072
joeymichellejohnson4cind nu exista imposibil

cind nu exista imposibil

iata o poveste minunata despre prietenie, iubire si despre a dovedi ca nimic nu e imposibil.

Joey Johnson are 27 de ani si a luptat in Afganistan timp de 10 luni. cind s-a intors, intr-un accident stupid de motocicleta, si-a rupt coloana vertebrala si-a ramas paralizat, dar – ca un luptator adevarat – si-a continuat viata alaturi de tinara pe care o considera sufletul lui pereche si de care il leaga coincidente frumoase: au aceelasi nume de familie, sunt nascuti in aceeasi zi si acelasi an.

cind s-au casatorit, el era paralizat, dar cu ajutorul prietenilor – legat intr-un harnasament – i-a oferit iubitei lui dansul pe care si-l dorea.

filmuletul  de mai jos dureaza 2 min, dar aceste doua minute – in care e foarte putina miscare – spun imens de multe despre “nu exista imposibil daca tu crezi si iti doresti cu adevarat ceva”.

 

1100
hateFifi & The City: de ce stai intr-o relatie care e toxica?

Fifi & The City: de ce stai intr-o relatie care e toxica?

text de Cristina Popa

Mai mult te enerveaza decat iti face bine.

Te desconsidera, te chinuie, de multe ori te face sa te simti ultimul om.

El sau ea, partenerul tau cu care esti de cateva luni. Sau poate chiar de ani. Iti dai seama ca e o relatie fara viitor dar totusi nu te poti desprinde. Ca te-ai obisnuit in mocirla asta calduta. Si obisnuita bate singuratatea. Stiu atat de multi
oameni care stau in relatii gresite doar pentru ca nu au curaj sa plece, simt ca nu ar gasi ceva mai bun si la ce folos sa riste?

Un partener care nu crede in tine, care are alt sistem de valori, care te umileste de fiecare data cind prinde ocazia…va suna cunoscut, asa-i?

Am facut un sondaj si am ramas uimita sa vad cum oamenii se complac in
realtii sau chair casnicii de zeci de ani. Din lene, din comoditate, din prostie. Pina la urma fiecare om are o doza de lasitate in adn. Doar ca la unii e usturator de mare. Si te mint in fata, pozeaza in fericiti pentru tine si pentru altii dar chiar si pentru ei. Cu cat poza de familie pare mai fericita cu atat scheletul din dulap e mai mare.

Pentru inceput cititi o conversatie cu una dintre cele mai frumoase si interesante femei pe care o cunosc eu. Am ramas uimita…

– Ai stat vreodata intr-o relatie toxica, nepotrivita? Ce te tinea langa un om care stiai ca nu iti face bine? Cum ai reusit sa scapi?
– Da. Nu am reusit.
– Si de cati ani stai in povestea asta?
– 6 ( sase)
– Si de ce crezi ca nu poti sa scapi?
– Obisnuinta, comoditatea
– Da nu te gandesti ca iti pierzi cei mai frumosi ani din viata? Tu esti o femeie foarte frumoasa, inteligenta cu cariera…
– Am ramas mereu de moment ca oricum nu a aparut nimic altceva la orizont am ramas asa.Nu e neaparat toxic. Nu e ceea ce imi doresc.
– Si cu ce argumente te intoarce din drum?
-Ca in orice alta relatie noua e frumos la inceput si in final se ajunge la o anumita monotonie. Asa imi zice. Si ca nu e o solutie sa caut ceva nou. Ma iubeste si e tot timpul acolo.
– Lasa mah ca o sa vina printul din poveste si tu o sa fi printesa din castel, o sa vezi! :))))
– Sper. Sa fie colectionar de arta pls!!! :)))

Va invit sa cititi in continuare raspunsuri de la barbati si femei si sa vedeti cum fara sa vrem zicala au ce doare, dar ce place e cat se poate de adevarata.

Da, am stat cativa ani intr-o relatie care imi facea rau. Nu am o explicatie pentru ce simteam. Simteam că omul acela îmi face rău, că îmi consum cu el foarte multă energie si spre sfârsitul relatiei am înteles că omul îmi făcea rău ai am renuntat Era o relatie toxică pentru ca nu îl iubeam. Dar aveam nevoie de el…

Problema cu relatiile toxice e ca nu prea stii ca-s toxice, decat foarte tarziu, cand deja toxicitatea lor s-a imprimat foarte adanc, in ADN-ul tau. Nu stii ca omul pe care-l consideri Soarele si Luna, 2 in 1 superoferta iti face rau si ca te-a subjugat in cel mai parsiv mod cu putinta: cu acordul tau. Am trait pe pielea mea o astfel de relatie, cu grad inalt de toxicitate, care din fericire a durat doar doi ani, insa din nefericire au fost si cei mai frumosi – primii ani de facultate. Am invatat enorm despre mine in urma acestei relatii, dar nu-mi mai da nimeni anii aia inapoi, din pacate. Cum am scapat? Am avut inger pazitor, pentru ca El a fost cel care apus capat relatiei. Mie-mi era prea frica s-o fac, desi simteam de multa vreme ca nu mai era totul in ordine. Si din fericire pentru mine, a si fost genul care a sarit rapid la alta, in next level si nu m-a mai sacait pe mine, cum altminteri mi se pare a fi cel mai toxic mod de a chinui pe cineva: du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace. Am vazut in jurul meu, la alte prietene, ce poate insemna genul asta de du-te vino si ma bucur ca am fost lasata in pace de-a binelea, din prima. Oribila experienta, dar ce dulce a fost trezirea! Dupa un iad din asta, cresti cat altii in zece raiuri.

Ti se pare ca daca e cu nabadai e frumos, nu te plictisesti. Eu zic PAS la primele semne de toxicitate, nu la primele certuri, ci la primele semne de intruziune…

mai multe opininii de la prietenele lui Fifi puteti citi aici

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1140
shutterstock_197145629intilniri nepretuite part 7: despartirile

intilniri nepretuite part 7: despartirile

daca despartirile din iubire – alea cind un cuplu se transforma in doua cunostinte – ar fi precum despartirile de dupa o intilnire la o cafea…

*

literatura si cinematografia – din considerente de audienta, de captare a atentiei – descriu iubiri cu dramatism: el se lupta pentru a o avea pe ea (in fata opiniei publice, a neamurilor sau a propriei ei opinii), ea se lupta  pentru a-l avea pe el (cu amantele lui, cu distantele dintre ei – la propriu sau la figurat)

nimeni n-ar citi o povestire sau nu s-ar uita la un film care nu are si conflict dramatic, care vorbeste tot timpul despre linistea dintr-un cuplu, despre cum nu se cearta pentru nimic, despre cum fiecare cedeaza cite ceva pentru a merge impreuna intr-o directie.

asa se face ca oamenii (mai ales femeile) sunt atrase – precum e pilitura de fier  de magnet – de iubiri ca un rollercoaster: cind in culmea fericirii, cind in fundul iadului. si se lupta, se lupta, se lupta.

nu mai vorbesc de cintece aflate in topuri unde aceasta iubire rollercoaster e must have-ul sezonului care dureaza o viata – Pink si Try sunt cireasa de pe tortul care invata femeile ca trebuie sa fie mai intii date cu capul de pereti (emotional vorbind, desi uneori ele accepta si peretii casei) ca apoi sa aiba sens gustul unei victorii in iubire.

cind influenta aceasta a culturii pop se intilneste si cu nevoia de posesiune si de stabilitate a femeilor se creeaza haosul.

*

am o prietena care crede ca orice iubire care nu e “rollercoaster” e plictisitoare. ma rog, nu iubirea e plictisitoare pentru ca nu apuca sa vada /simta iubirea , ci doar pe protagonistul ei; daca domnul nu o chinuie emotional, nu produce niste tensiuni, nu se afla macar intr-un mic conflict cu ea, il considera plictisitor. ea zice “pampalau” si pufneste pe nari fumul de la tigarile slim preferate.

acum doua saptamini cuplul in care se afla s-a transformat in doua cunostinte dupa o relatie de citiva ani in care toata gasca noastra a avut parte de un intreg parc de distractii din partea lor, nu doar de un roller coaster.

la rugamintea prietenilor, eu am fost trimisa la “interventie”, adica sa-i explic femeii ca ar fi bine sa nu mai caute intrarea in parcul asta si sa mearga pe un alt drum.

nu impartim aceeasi imagine despre ceea ce inseamna iubirea. si nici nevoile noastre emotionale nu sunt asemanatoare, asa ca tot ce am putut face a fost sa  cumpar o sticla de cognac  Laubade si sa ma duc la ea acasa cu un speech gindit pe drum:

“stiu un cintecel care pentru toata lumea e o lacrima si-un suspin, o oda a despartirii, e esenta tristetii si durerii intr-o despartire. ei bine, pentru mine cintecelul asta e un stimulent bun in momentele in care caut o structura narativa si-l vad foarte pozitiv. pentru ca linia lui melodica de la refren mi se pare ca are o bolta , ca urca inspre ceva pozitiv, desi versurile zic cu totul altceva.”

si-a aprins o tigara, avea gesturi plictisite. stia ca sunt trimisa acolo la “interventie” asa ca astepta sa termin ca sa-si spuna ea of-ul, nu sa ma asculte cu prostiile mele legate de cintecele.

“daca am invata sa vedem iubirile ca niste intilniri ca la o cafea, adica o durata limitata de timp , pentru ca orice inceput are si un sfirsit, am putea sa ne bucuram mai mult si mai bine de ceea ce ni se intimpla. am impartasi mai pasnic lucrurile din viata noastra, n-am mai avea obsesia posesiunii pentru viata celuilalt (deci nici gelozie) si n-am mai pune presiune pe nimic. cit e sa fie, o sa fie.

iar despartirile ar fi pasnice, exact asa cum te desparti de un prieten cu care ai petrecut o dupa amiaza intr-o cafenea povestindu-va vietile in timp ce descopereati ca aveti ceva lucruri in comun, dar si altele in care nu semanati. in felul asta iubirile noastre ar fi, fiecare in parte, o intilnire nepretuita.”

dupa care am desfacut sticla de cognac, ne-am pus putin in cafelele pe care le aveam pe masa si am inceput sa-i povestesc teoria despre cum ne strica la cap cultura pop (si literatura, si cinematografia) in aspiratiile catre cea mai cea dintre iubiri.

habar n-am de ce nu mi-a tinut nicio prelegere despre fostul si nici de ce n-a protestat la cele pe care i le spuneam.

citeva zile mai tirziu mi-a dat un sms: “am ajuns la jumatatea sticlei de cognac:) e bun si cu inghetata, nu doar cu cafea”

*

Am cumparat cognac-ul Laubade de la Comtesse Du Barry de linga Ateneu. un magazin ca o bijuterie, cu bauturi care mai de care mai fine si mai sofisticate. pentru posesorii de MasterCard premium, orice achizitie din acest magazin vine cu o reducere simpatica.

Sunt 230 de locuri frumoase din intreaga tara in proiectul MasterCard Elite (intreaga lista o puteti gasi aici).

E usor sa verificati lista de locatii si inainte de o calatorie in tara sau de o iesire in Bucuresti, folosindu-va cardul MasterCard, sa stiti unde puteti sa aveti nu doar o experienta nepretuita, ci si un discount simpatic.

1222
love in your mindfree ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire, vol 2, BARBATII

free ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire, vol 2, BARBATII

cind m-am gindit la proiectul “50 de opinii despre dragoste si iubire” am privit lucrurile din punct de vedere antropologic: sa ai in acelasi spatiu opinii de la 5 la 54 de ani, sa poti vedea cum se schimba semnificatia unor cuvinte in functie de nevoile si asteptarile fiecarei virste mi s-a parut a fi un context mult mai simpatic decit opiniile in sine.

apoi mi-am dat seama ca nevoile si asteptarile femeilor sunt diferite de cele ale barbatilor, asa ca am impartit proiectul in doua volume.

ce-au spus femeile puteti citi aici. ce-am remarcat adunind opiniile barbatilor mi se pare insa a fi ca o lumina care se aprinde pe drumul pe care-l am de facut mai departe in viata.

femeile esentializeaza si idealizeaza prin opiniile lor, se gindesc la cea mai buna dintre variantele posibile, pe care poate nici n-au trait-o inca, dar viseaza sa li se intimple.

barbatii relateaza despre experienta lor, definitia iubirii lor e din ceva ce au trait deja, exemplifica mai practic, mai tangibil si, de asta, poate mai onest.

va invit deci sa va luati o jumatate de ora de lectura si sa parcurgeti opiniile barbatilor, gindindu-va ce ati fi raspuns voi la aceleasi intrebari: ce e dragostea?/ce e iubirea?

Ebook-ul de fata mi se pare a fi un drum emotionant intins pe o jumatate de secol prin mintea (poate chiar sufletul) unor barbati.

1430
carteFree Ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire – vol 1, femeile

Free Ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire – vol 1, femeile

iata un ebook S!MPA parte dintr-un experiment; aceeasi intrebare cu raspunsuri de la fete – femei de la 5 la 54 de ani.

ebook-ul e conceput ca in cazul in care va place una dintre opinii sa o puteti lua independent din carte si sa o postati/pastrati.

e un ebook care se citeste intr-o jumatate de ora si vorbeste despre o experienta de viata intinsa pe o jumatate de secol.

sper sa va bucure si sa va incarce de bine si de frumos, cum mi s-a intimplat mie cind am asezat una linga alta toate declaratiile pe care le-am primit.

inca o data multumiri tuturor celor care au facut posibile raspunsurile: mamelor care si-au intrebat fetele, doamnelor si domnisoarelor care si-au pus sufletul in doua paragrafe pe mail, Feliciei Macaneata (Prestigio) pentru ca o simt aici, pe blog, mereu.

2085

On love – Derrida

One of the first questions one can pose is the question of the difference between the who and the what.
Is love the love of someone or the love of some things?

Okay, supposing I loved someone. Do I love someone for the absolute singularity of who they are? “I love you because you are you”. Or do I love your qualities, your beauty, your intelligence? Does one love someone, or does love something about someone?

The difference between the who and the what at the heart of love, separates the heart.

It is often said that love is the movement of the heart. Does my heart move because I love someone who is an absolute singularity, or because I love the way that someone is? Often, love starts with some type of seduction. One is attracted because the other is like this or like that. Inversely, love is disappointed and dies when one comes to realize the other person doesn’t merit our love. The other person isn’t like this or like that. So at the death of love, it appears that one stops loving another not because of who they are, but because they are such and such. That is to say, the history of love, the heart of love, is divided between the who and the what.

The question of Being – to return to philosophy – because the first question of philosophy is: What is it “to Be?” What is being? The question of Being is itself always already divided between who and what. Is “Being” someone or some thing? I speak of it abstractly, but I think that whoever starts to love, is in love, or stops loving, is caught between this division of the who and the what. One wants to be true to someone – singularly, irreplaceably – and one perceives that this someone isn’t x or y. They didn’t have the qualities, properties, the images, that I thought I’d loved.

So fidelity is threatened by the difference between the who and the what.

Jacques Derrida din filmul Derrida

*
simbata la Gaudeamus am trecut pe linga o editura, Cartier cred, si-am vazut titluri cu semnatura lui Derrida.
astazi am simtit nevoia sa ma intorc la el si la lecturile mele din studentie. (ii mai multumesc si aici, inca o data Dlui Bogdan Ghiu pentru cronicile sale minunate din Dilema in care povestea despre Derrida. dinsului ii datorez o parte din lecturile mele frumoase din studentie)

in seara asta am revazut filmul din care citez mai sus. uitati-va 10 min, de la minutul 27, cind incepe sa vorbeasca despre sotia lui si despre iubirea dintre ei, de fapt cum nu povesteste prin vorbe pt ca e incurcat, i se intra in intimitate, dar povesteste prin gesturile de timiditate. si cele casnice. si cum isi analizeaza apoi reactia, precum si placerea ca nici el nici sotia n-au spus mult, dar s-au gindit la aceleasi lucruri.

chiar si la cei mai minunati filosofi ai lumii, cei care pot sa deconstruiasca (si la Derrida, cuvintul e perfect folosit) iubirea in milioane de chipuri, chiar si ei o traiesc frumos prin lucruri marunte.

imediat dupa analiza asta, incepe sa povesteasca – ezitind la inceput – despre dragoste. si e fragmentul de mai sus.

1209

iubire

de astazi de dimineata circula pe net acest film emotionant despre primul an de viata al unui copil care s-a nascut cu 3 luni si jumatate mai devreme si avea sanse mici de supravietuire.

desi povestea si filmuletul sunt f f emotionante, ce mi-a placut cel mai mult e ceea ce nu se vede in film: tatal copilului.

cit de generos e el ca nu apare in niciun cadru, cu cita iubire se uita prin camera la copil si la sotia lui.

pe tinarul tata il cheama Benjamin, pe frumoasa lui sotie o cheama Lyndsey, iar eroul – ala micu’ – e Ward Miles Miller

dar filmul asta arata fara sa o spuna ca asta micu’ traieste pentru ca e foarte foarte multa iubire in familia in care a venit. fara sa fie nimic ostentativ, fara sa fie nimic prea mult sau prea evident.
si asta mi-a placut cel mai mult.

882
curiozitateenergia dintre cuvinte

energia dintre cuvinte

am primit mesaje lungi pline de cuvinte frumoase care nu-mi spun nimic. am primit  mesaje in 2-3 rinduri in cuvinte foarte simple care transmit o tensiune si o emotie imense, dincolo de orice ar spune…

*

e o energie (pr)intre cuvinte pe care nu  poti sa o asezi cu mina, sau cu pixul pe hirtie, sau apasind pe taste.

e o energie care vine din energia mintii tale cind scrii/ spui ce ai de transmis.

ce lipseste celor mai multe scrieri pe care le citesc zilele astea prin prejur e tocmai energia asta. e un semn ca textele, dincolo de vorbele pompoase sau bine asezate ca sa maguleasca orgolii, sunt goale. sunt nesincere.

e ca in iubire – cind te faci ca iubesti si esti linistit orice s-ar intimpla pentru ca trofeul e cu tine… sau ai camioane pe piept si nu mai poti sa respiri pentru ca pentru citeva ore nu e linga tine.

tot o forma de energie.

1162
love1“Searched & Destroyed”, lectiile neasteptate pe care ti le serveste internetul

“Searched & Destroyed”, lectiile neasteptate pe care ti le serveste internetul

eu sunt dintre persoanele care nu cauta pe facebook nimic despre prietenii lor. dar absolut nimic. n-am dat niciodata search pe google dupa numele iubitului meu, nu m-am uitat niciodata pe pagina lui de facebook ca sa-i fac un istoric.

prietenii mei spun ca asta vine din ciudatenia ca eu nu sunt geloasa (n-am incercat niciodata acest sentiment, poate o sa scriu cindva despre asta ), dar eu cred ca vine din faptul ca atunci cind iubesc stiu pentru ce o fac si nu are sens sa stau sa caut alte argumente. pro sau contra. iar daca vreau sa aflu ceva de la omul de linga mine, ma uit la el. nici nu e nevoie sa-l intreb: ma uit si ma prind. am eu aceasta aptitudine speciala :)

*

dar din categoria ce aflam cind cercetam pe net, iata o poveste de la o doamna care a descoperit ca sotul ei e … gay. dupa 8 ani de mariaj.

 

“I’ll be the jailer and you be the naughty prisoner.”

When I read those words, a chat conversation between my then-husband and another man, it felt for just a moment like all the oxygen had been sucked from the room. I remember putting my hand on my chest, gasping for air, as the world I thought I knew shattered around me.

He was surprisingly conciliatory and accommodating in the divorce negotiations. In the Deep South state we lived in at the time, within 30 days it was final. Our eight-year marriage was over before the indentation from my wedding ring had even faded from my finger.

(…)

While unpacking my desk in our new home, I came across the transcript of the chat that had brought down my marriage. As I quickly scanned the now-familiar words, something new jumped out at me. The “jailer” made reference to my ex-husband’s website. Website? I googled his screen name.

Bingo. Within a few clicks, I was staring at photographs of my ex-husband’s dick. Though he never showed his face, it wasn’t necessary. The images were taken in our former home, sitting on my furniture. He had been maintaining a blog for years about his sexual exploits, writing of his cleverness at maintaining the façade of dedicated husband and father while prowling for men on the side. There were many, many posts spanning nearly our entire marriage, dating back to early in my pregnancy with our first child.

intreaga poveste e aici

lectura ei, aventurile prietenelor mele in cautarea unor indicii care sa le arate ceva in plus in personalitatea iubitilor lor (“cum ii e caracterul in functie de grupa de singe?”, adica wtf?? nu mai bine stai de vorba cu el si afli, in loc sa cauti pe net mascari generaliste?!), ma face sa va intreb cit de des va verificati iubitii pe google search/ facebook ?

si cit de des faceti teste de compatibilitati? de orice fel de compatibilitati?

(ma pregatesc sa scriu o serie de povesti despre asta, asa ca detalii – sub anonimat desigur – sunt mai mult decit bine venite, va multumesc)

 

1044
maruca-si-enescu21Iubirile domnului Enescu

Iubirile domnului Enescu

vineri am ascultat Simfonia nr 1 a lui George Enescu si tot timpul m-am gindit ca e o poveste de dragoste intre o doamna ca o printesa din anii 30 si o creatura hi tech, robotica, cu inteligenta artificiala.

pentru ca am tot vorbit despre aceasta senzatie a mea legata de aceasta simfonie , cu participarea exceptionala a unui prieten mai pasionat si mai educat decit mine in muzica clasica – adica pasionat pe bune, caci eu nici urechista nu ma pot numi -, am aflat cite ceva despre iubirile domnului Enescu.

***

a avut un model in tatal lui care – dupa ce mama a semnat un act notarial ca e exonerata de obligatiile conjugale (avusese o tumoare la uter) – a avut o viata foarte patimasa. una dintre pasiunile sale, post sotie, a fost o doamna pe nume Rolland care venea la mosie impreuna cu fiica sa, Eva. Eva a fost cea care l-a invatat pe tinarul Enescu despre cum trec prin corp fiorii dragostei.

mai tirziu a fost Domnica, menajera parintilor, cu care ii placea sa se plimbe si o ruga sa-i cinte romante pina cind era epuizata. cu Domnica a avut o fiica, Elena, care a facut parte din anturajul familiei Enescu pina la moartea tatalui (a fost cea care l-a ingrijit pe patul de moarte pe tatal compozitorului)

au mai fost doamne si domnisoare pentru ca domnului Enescu ii placeau femeile si flirturile, dar marea lui iubire a fost Maruca Cantacuzino. pe care a cunoscut-o la Peles, pe cind a mers in vizita la Regina Maria. Asa descrie Maruca intilnirea in memorii:

“La cateva zile dupa ce il intalnisem pe drumul de la Peles, dupa cina, fumam o tigara orientala parfumata, pe divanul meu, alaturi de Printesa Maria, stralucitoare in voalurile ei lungi, roz; tricota fara sa vada lucrul, in semiintunericul camerei, asa cum fac batranele irlandeze oarbe. Fusese o atmosfera apasatoare toata ziua (…) o furtuna violenta se pregatea sa vina. Fulgere mari brazdau deja cerul jos si tunetul bubuia dincolo de crestele intunecate, ca si cum muntele incepuse sa fiarba. Un zgomot puternic ne-a tintuit pe loc. Trasnetul cazuse la cativa pasi de casa, peste unul dintre cei mai frumosi copaci din gradina. In aceeasi clipa, usile salonului s-au deschis si Romeo anunta: “Domnul George Enescu” (..) Inainteaza spre mine, fatal, irezistibil, pe cand eu merg, ca o somnambula, in intampinarea lui. Cu o stransoare fierbinte, mi-a luat mainile pe care i le-am intins cvasi-constient. Nu stiu ce cuvinte importante mi-au scapat, fara ca macar sa-mi dau seama de ceea ce se intampla; cazusem parca intr-o prapastie, cu o minunata senzatie de prabusire. (…) Ce s-a petrecut mai apoi? Stiu doar ca salonul s-a golit aproape imediat si ca am ramas singura cu el pana dimineata. (…) Ghiceam ca in adancul lui mocnea puterea furtunilor si a primejdiilor, cu o amenintare latenta, ce marea atractia extraordinara pe care o emana”.

s-au iubit doi ani hraniti si din interdictiile sociale – Maruca era casatorita si avea doi copii, dar sotul era recunoscut pentru relatiile sale adulterine -, dar cind sotul ei a murit intr-un accident de masina alaturi de amanta, ea nu s-a casatorit cu Enescu, ci a intrat intr-o relatie cu Nae Ionescu care era cu 13 ani mai tinar.

cind relatia cu Nae Ionescu s-a incheiat (el a transat lucrurile), Maruca a cazut in depresie, iar Enescu si-a anulat toate concertele si-a venit la Bucuresti ca sa o ingrijeasca. s-au casatorit mai tirziu, iar ceremonia a avut loc intr-un apartament pe Kisellef cu un singur martor, Cella Delavrancea.

gura lumii a etichetat intimplarea cum ca pentru Maruca, Enescu a fost doar “un sot necesar”. Maruca i-a fost insa devotata si a avut eleganta ca, atunci cind “obosea” in relatie, sa se retraga putin ca sa le faca loc flirturilor artistului. nu si-a spus niciodata doamna Enescu, s-a prezentat tot timpul drept Printesa Cantacuzino.

cind Enescu a facut un atac cerebral, Maruca a refuzat sa-l ingrijeasca personal, a adus o infirmiera (ceea ce a socat boierimea vremii) si s-a mutat la hotel.

***

acum cind stiu aceasta poveste, cred si mai tare ca Simfonia nr 1 era o poveste de dragoste tumultuoasa  dintre doua fiinte din doua lumi diferite – una fluida, eleganta, alunecoasa, alta riguroasa, futurista, aparent rece si de neinteles. doar ca nu mai stiu care dintre fiinte era femeia si care barbatul.

***

Simfonia nr 1 a fost scrisa cu 2 ani inainte de a o cunoaste pe Maruca Cantacuzino.

in fotografie sunt Maruca si George Enescu.

1406
tumblr_lxln40q8KC1r9dejio1_400matematici si iubiri

matematici si iubiri

daca iubirea este “pina la adinci batrineti”, dar ea nu dureaza – statistic – foarte mult, sa se calculeze timpul de actiune pentru ca totul sa fie adevarat.

asta a fost dilema mea de dimineata cind am aflat ca Monica Bellucci s-a despartit de Vincent Cassel. si-a fost amplificata de uimirea stirii ca Andreea Berecleanu a divortat de Andrei Zaharescu. (sunt doua dintre cele mai frumoase femei pe care le-am vazut/intilnit)

 

 

dupa care am apelat la logica si cred ca am gasit raspunsul la problema matematicii in iubire: dragostea la batrinete:)

daca iubirea incepe la batrinete, oricit ar dura (e mai asezata, e mai inteleapta, e mai experimentata) cursul ei merge catre perioada de viata denumita “adinci batrineti”, dezi zicala poate fi valabila.

cu alte cuvinte mai avem (cel putin) o sansa pentru ca nu suntem (niciodata) suficient de batrini.

 

1532
loveindragosteala, perspective

indragosteala, perspective

“primavara mereu imi doresc sa ma indragostesc”
“primavara mereu imi e teama ca ma indragostesc”
“de ce?”
“mi-e frica de sentimentul ala cind ti se taie respiratia doar la gindul celuilalt. cind, in loc de aer, in piept tragi foc cu fiecare respiratie. tu de ce vrei sa te indragostesti?”
“mi-e dor de sentimentul asta cu focul in locul aerului”

***

conversatie la telefon

1106
abstractstropi de iubire

stropi de iubire

pentru mine apa inseamna rasfat. lenevitul in cada, plimbatul prin ploaie, marea prin aprilie-mai cind e liniste.

inseamna curatenie. iubesc mirosul pielii dupa o ploaie de vara, sau gustul pielii dupa dus.

inseamna si sanatate am descoperit recent ca daca beau apa, slabesc pentru ca reduc retentia de apa pe care o face corpul de teama ca eu nu-l alimentez cum trebuie.

inseamna lungile conversatii cu mine pe care le-am avut acum 2 ani cind am invatat sa inot.

si inseamna iubire (are legatura cu tot ce e mai sus)

***

da, stiu e fix acelasi lucru care curge si prin tevile noastre ruginite. contextul din mintea mea e, insa, altul.

***
motivul despre care scriu toate astea e ca sa va anunt ca mai sunt citeva ore (miezul noptii) pina se incheie concursul stropideiubire by Aqua Carpatica in care daca puteti sa va descrieti iubirea cu o fotografie pe instagram aveti sanse sa cistigati trei premii (vedeti la link detalii despre mecanism): Premiul I – un Samsung Galaxy S3 pentru cea mai frumoasa fotografie, premiul doi – apa (cu dragoste inclusa ) pentru 6 luni si premiul 3 – apa (cu extra dragoste) pentru 2 luni.

871
ursvorbe in iubire

vorbe in iubire

am prieteni care viseaza sa-si intilneasca marea dragoste dintr-o iubire la prima vedere. sa o recunoasca in multime – si el/ea simultan sa-l /o descopere – si sa stie ca ei sunt unul pentru altul.

eu imi doream acum ceva ani sa intilnesc omul cu care sa ma inteleg fara sa fie nevoie sa vorbim, din ginduri, semne. sa -l intuiesc si sa ma intuiasca.

(in continuare una dintre placerile mele este sa nu vorbesc nimic intr-o zi, sa ma inteleg cu cei din jur fara vorbe)

***

intr-un mod ciudat tragem inapoi catre ce am fost la originile speciei umane- dorim sa dam la o parte vorbele, ca sa ne ghidam dupa instinct.

suna urit, dar nu e: animale.


1091
loveii placem pe ceilalti…

ii placem pe ceilalti…

astazi, uitindu-ma la doi copii pe strada, am realizat ca…

ii placem pe ceilalti nu pentru ce primim de la ei, ci pentru ceea ce – intr-un mod pe care nu-l intelegem – ne fac sa le dam din/de la noi.

ca-n expresia aia “ma faci sa vreau sa fiu mai bun” (mai tre sa ne si iasa bunatatea asta…)

apoi, pentru ca ne place ce obtin(em) de la noi, ne imaginam ca ei sunt mai buni.

1131
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!