Tag : jurnal

bookjournalnecklaces9-900x900MUST HAVE- Jurnale cu coperți din piele și lemn

MUST HAVE- Jurnale cu coperți din piele și lemn

Text de Raluca Antuca

Aș spune că produsele unicat sunt cele care fac diferența între autentic și cool. Nu respectă trendurile, sunt atipice și mai ales sunt făcute cu multă pasiune. Acești creatori care își deschid afaceri locale au scopul de a produce ceva nou pe o piață saturată, nu de a se îmbogăți peste noapte.

Iar acest lucru ni-l demonstrează cuplul Margaux și Walter Kent din Philadelphia. Au început să confecționeze jurnale cu coperți din lemn și piele, iar mai apoi pandantive de forma unor cărți mici. Business-ul lor se numește Peg and Awl și a început fără niciun plan. Mai târziu și-au dat seama cei doi că, deși sunt diferiți, pot realiza lucruri împreună.

Lucrările lor sunt făcute din obiecte vechi… comori găsite sau neglijate, care capătă frumusețe pe măsură ce ei le transformă!

Iată câteva exemple!

bookjournalnecklaces1-900x448 bookjournalnecklaces2-900x895 bookjournalnecklaces3-900x802 bookjournalnecklaces4-900x897 bookjournalnecklaces5-900x894 bookjournalnecklaces6-900x906 bookjournalnecklaces7-900x905 bookjournalnecklaces8-900x900 bookjournalnecklaces9-900x900 bookjournalnecklaces10-900x900 bookjournalnecklaces11-900x900 bookjournalnecklaces12-900x900 bookjournalnecklaces13-900x900 bookjournalnecklaces14-900x900

1388
radu beligannenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

nenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

…avem cu totii destula putere pentru a suporta nenorocirile altora, dar ne lipseste forta de a suporta bucuriile lor…

… omul de teatru traieste pentru a fi vazut, pentru a fi aplaudat, pentru a se recunoaste ca – pe scena – el e cel dintii si cel mai bun.

…Eugen Ionesco stia sa-si ascunda printre ceilalti oameni adinca si iremediabila anxietate, furtunile care, undeva in adinc il cutremurau, lasind sa apara la suprafata numai accesele de veselie, de bucurie neastimparata, de investitie jucausa. (…) Spontan, mobil, neprevazut, se afla intr-o continua febra intelectuala, oscilind intre un umor care isi cauta si isi gasea pretutindeni obiectul si o tristete care urca in valuri bruste, din cele mai tainice zone ale fiintei sale.
(…)
Mi-a povestit de pilda, ca atunci cind si-a facut armata in Romania a fost trimis intr-o misiune in alt oras, o data ajuns in respectiva urbe, la gara, primul lucru pe care l-a facut, a fost sa-si depuna la bagajele de mina…pusca!

A imbatrini inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.
Intr-un animit sens, esti mai batrin cind esti tinar si mai tinar cind esti batrin.Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delestare de prejudecati si de constringeri.
Avea dreptate Picasso cind spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tinar.

***

sunt citeva fragmente din cartea “intre acte” a lui Radu Beligan, un jurnal peste timp cu secvente despre oameni si artisti legenda pe care dl Beligan i-a intilnit de-a lungul timpului.

e frumoasa cartea, dar – cu tot respectul – autorul n-a aruncat peste bord toate prejudecatile. ii simti vanitatea in alegerea unora dintre intimplarile pe care le povesteste, in ordinea pentru care a optat sa le expuna publicului.
dar asa cum zice intr-unul din primele citate pe care le-am ales “omul de teatru traieste pentru a fi cel dintii si cel mai bun”.

sa o cititi, e o lectura placuta care pastreaza ceva din ritmul dlui Beligan si din sobrietatea lui. e inca una dintre cartile care va permite sa vedeti orgoliile si vanitatile artistilor, si va invata in acelasi timp sa-i pretuiti.

***
as vrea sa-l contrazic pe Dl Beligan, ma iertati…

… artistii adevarati – ca si oamenii adevarati – sunt cei care descopera placerea de a suporta bucuriile celorlalti.

1485

Colombo are Alzheimer

fiica adoptiva a actorului Peter Falk ( domnul Colombo) se cearta cu sotia acestuia pe tema cine sa-l gazduiasca pe ultima suta de metri din viata. o fac la tribunal, pentru ca sunt interese financiare mari.
colombo are alzheimer.
procesul mama-fiica a inceput azi.

*
in masina pe drumul catre casa, vorbeam cu ana si noemi despre Alzheimer. nu-mi mai aduc aminte cum am ajuns la asta, dar le-am povestit de cartea “Losing My Mind: An Intimate Look at Life with Alzheimer’s”, un jurnal al unui domn -Tom DeBaggio – care la 57 de ani a fost diagnosticat cu alzheimer si a scris tot ceea ce simtea pina cind, la propriu, si-a pierdut mintile.
cind am ajuns acasa, aveam pe mail stirea cu colombo.
sumbre coincidente.

1904
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!