Tag : jurnalism

image-3-for-history-of-web-gallery-76419562putin sex cu netul

putin sex cu netul

De citeva zile, tot citesc la o complicatenie de carte despre SEO in speranta ca o sa ma mai destept si eu un pic cu internetul, dar in loc de asta am dezvoltat teoria amantlicului publicului.

Pentru multi dintre jurnalistii care au scris ani buni la ziar/reviste, care erau la mixere cind se formau radiourile sau apareau primele televiziuni private, web-ul e o necunoscuta aducatoare de multe frustrari.

E ca si cum partenerul ar avea o amanta mai tinara: le fura ce le e drag de linga ei (cititorii/ ascultatorii/ telespectatorii) si ii frustreaza teribil.

Despre amanta asta poti sa spui multe. categoric nu e mai desteapta, categoric nu face mincare mai buna, categoric nu e mai rafinata/educata.

Dar, al naibii sa fie, e mai amuzanta, e fresh si-o distreaza pe iubita noastra audienta.

Asa ca, de vreo doua zile ma gindesc ca noi, jurnalistii de print, trebuie sa ne comportam ca o femeie careia i-a plecat barbatul de acasa cu o amanta mai tinara.
Ori recreem ingredientele care sa retrezeasca apetitul sexual din familie ca sa ne recuperam partenerul/publicul, ori ne cautam altu’.

( din aceeasi serie 10 motive pentru care interviul e ca sexul)

2745

10 motive pentru care interviul e ca sexul

O perspectiva, sper amuzanta, despre interactiunea intervievat vs cel care face interviul in meseria asta simpatica de jurnalist. Din aceeasi serie Interviu. Labirint.

1. Daca e bine facut, dureaza mult fara sa simti cind trece timpul, intilnirea e intensa si ambele parti sunt multumite.

2. Necesita o pregatire pentru confortul personal. Nu e cu epilat, dushat, parfumat, ci cu research – cu google, reporting si/sau biblioteca. Dar efectele sunt aceleasi: te simti mai bine in pielea ta si scad sansele de ratare.

3. Iti folosesti toate cele 5 simturi. Orice reactie e importanta, orice informatie nerostita dar prezenta pe chipul, hainele, in preajma intervievatului, are multa putere. Si-ti arata daca poti sa mergi mai departe.

4. Esti atent la limbajul trupului. Al intervievatului, ca sa stii daca ai pus prea multa presiune. Al tau, ca sa transmiti confort si sa-l faci pe cel din fata ta sa se simta bine.

5. Ai grija sa existe un preludiu bun. Vorbesti, explici, informezi, seduci . Il dezbraci usor de hainele neincrederii. Apoi deschizi reportofonul.

6. Pentru ca un interviu sa iasa bine trebuie sa stii ca: nu e vorba despre tine ca reporter, nu te da drept exemplu, lasa-l pe celalalt sa se simta bine si sa se desfasoare. Nu e asta minunatia si-ntr-o partida de sex?

7. Incerci sa-ti sincronizezi miscarile si gindurile cu intervievatul. Dai si primesti: atentie, informatii, complicitate, (ne)incredere. E un dans acolo: intrebare, raspuns/ocolire de raspuns, o noua intrebare.

8. Intr-un interviu bun iti permiti sa-i spui intervievatului ca informatia pe care ti-o ofera nu te satisface, ca vrei mai mult. Dar pentru asta trebuie sa fi construit intimitatea si complicitatea bazata pe increderea ca rezultatul final va fi bun pentru amindoi. Ca sa merite efortul.

9. Esti trup si suflet cu ceea ce se intimpla. Concentrarea e maxima; timpul s-a oprit in loc; nu mai exista decit intervievatul si cel care intervieveaza. Esti acolo sa-l asculti, sa fii una cu el, pentru ca el sa-ti dea totul. Despre informatii vorbesc, desigur.

10. Nu te imbraci si pleci imediat dupa ce ti-ai terminat treaba. Intotdeauna mai conversezi un pic, mai lasi loc de un nou telefon. S-ar putea sa mai ai nevoie de alte info si sa vrei sa te intorci. Asa ca te asiguri de un postludiu frumos.

Bonus (recomandare) Fa-i un mic cadou intervievatului cind a aparut materialul ca sa-i multumesti ca ti-a acordat din timpul si din viata lui. Ca ti-a oferit privilegiul de a te lasa sa intri in mintea lui. Astfel, ca in orice relatie, va pastra o amintire frumoasa, personalizata despre intilnirea voastra.

Eu le daruiesc intotdeauna celor carora le-am ocupat mult timp, pt o serie de interviuri – necesare unui story lung sau unui profil – o carte sau un film, tintit pe personalitatea lor.

P.S. sunt foarte curioasa citi barbati imi vor mai refuza de acum incolo interviurile:)

caut Intern – asistent(a) redactor sef

Caut intern care sa-mi fie asistent(a) pentru 3 luni.
20-25 de ani, sa nu mai fi lucrat in presa. Cu entuziasm si multa putere de munca. Cu dorinta de a face jurnalism. Cu intelegere ca jurnalismul nu e glorie, ci munca; nu e aparitie la tv ca sa te dai cu presupusul, ci bucuria de a descoperi subiecte care conteaza si pot motiva/informa lumea.

Ce trebuie sa faca:

– Sa transcrie interviuri.
La virgula, inclusiv cu “aaa”-urile de ezitare. Uneori peste noapte, in doar citeva ore. Uneori cu sunetul slab. Uneori 2-3 ore de inregistrari.

– Sa raspunda la o parte din corespondenta
Email & telefoane de confirmari cel mai adesea

– sa faca reporting
putin si cred ca f rar, aproape spre deloc. In perioada de internship am sa scriu un singur story mare si citeva articole mai mici.

– sa participe la intilnirile de business la care merg.

Optional, dar nu neaparat:
– Scris mici articole pentru revista in partea a doua a internshipului.

*
Internshipul nu e platit si nu inseamna job de secretara.
Cum nu inseamna ca va fi angajat la sfirsitul internshipului.

*
Ce primeste in schimb cel/cea care obtine job-ul?

O experienta intensa despre jurnalism, care sper sa conteze mult in viitorul sau: ca reper, ca emotie, ca intilnire. Mai detaliat:

– un curs intensiv (de la articole de citit pina la explicatii aplicate) despre cum se scrie un articol si de ce un stil sau altul. (va vedea toate editarile pentru oricare articol din revista si vom discuta pe fiecare text din revista in parte)
– Va participa la sedintele de redactie si va intelege cum functioneaza o revista.
– Va merge la sedinta foto de cover si va vedea relationarea/negocierea cu vedeta
– Acces la informatii despre media ca business la un nivel la care n-ar avea cum ajunge prea curind.

Inscrierile se fac via email (cristina.bazavan la tabu.ro) pina la 1 februarie, cu o scrisoare de motivare (“de ce vreau sa fiu jurnalist”) nu mai mare de 4000 de semne si, daca exista, link-uri la ceva scris de aplicant(a) (nu e insa obligatoriu)
Pe 10 februarie este anuntat cel care a obtinut postul.
Internshipul incepe pe 15 februarie si se incheie pe 15 mai.

Atentie!
Daca nu va incadrati in grupa de virsta, nu scrieti, nu iau in calcul.
Daca nu va mentionati virsta, iar nu iau in calcul aplicatia.
Daca v-ati exprimat via facebook or twitter dorinta de a fi intern si nu am primit mail pe adresa de Tabu, nu iau in calcul aplicatia.
Inca o data mentionez: nu e un internship platit; e un schimb – cred onest – munca vs cunostinte.

Multumesc frumos tuturor celor care se vor scrie. Sper sa fie o intilnire memorabila si debutul unei prietenii frumoase intre noi.

S de la Sansa in Esquire

prietena si colega mea, ana onisei, a scris pt esquire un story despre o familie de rromi care merge la scoala la 40, 20, respectiv 7 ani. toata familia, toti in clasele primare.

pina sa scrie ea articolul asta nu mi-am pus niciodata cu adevarat problema “ce inseamna discriminare pentru rromi?”. acum cred ca rromi nostri de astazi sunt un fel de negrii americanilor de acum 30-40 de ani. nu sariti in sus la gindul urmator, chiar cred ca e viabil: vom avea nevoie de un presedinte rrom ca sa ne dam seama ca si ei sunt ca si noi.

iata unul dintre cele mai emotionante fragmente din textul Anei, care contine pe la mijloc, un extraordinar monolog al personajului principal, anton, 40 de ani.

*
M-am născut ţigan. Câteodată e şi bine, câteodată e şi rău. Aş vrea şi să nu fiu, dar până la urmă îmi place. De fapt, problema e că sunt momente în viaţă care te fac să spui: Băi, de ce m-am născut ţigan? Ai multe uşi închise. Indiferent, oriunde. Se uită lumea aiurea la tine. La angajat. Sau în maxi taxi, că îţi e şi ruşine. Oameni serioşi, se vede pe ei ca au învăţat carte. Şi la un moment dat iţi fac o impresie că-s tâmpiţi. Îi zic copilului: Stai cuminte, ca acuma te dau la ţigani! Parcă eu aş fi sperietoarea copilului lor.
(…)
Poate că generaţia asta de tineri n-or să mai fie “ţigani”. Şi n-o să mai fie nici o ură din asta rasială. Le-am spus copiilor: Măcar şcoală să aveţi! Că cu 8 clase nu te angajează nici la salubritate. Nu v-aţi săturat să strigaţi pe strada “Gunoiul”?
Aşa că mi-am zis că nu se mai poate fără carte. Pentru prima zi de şcoală, ne-am pregătit cu caiete de la nepotu-meu, că el avea mai multe. I le-am pus după înapoi. Mi-a fost şi ruşine. Să stai cu nişte copilaşi… Bine, ca şi ei erau ca mine, doar ca ori n-ascultaseră de părinţi, ori au stat pe acasă şi nu terminaseră şcoala. Dar eu eram cel mai cu părul alb din clasă. Doar că nu ştiam că o să fiu cu copiii mei în aceeaşi clasă. M-am trezit cu nora-mea în bancă. Ce era sa fac? Râdeau şi doamnele profesoare că mai rămâne s-o aducem şi pe bunica la şcoală.
Cartea s-a simţit. Şi la serviciu, şi în lume. La magazine: e ceva să întrebi doamna “Când aveţi program?”, iar când ea îţi raspunde “Uite programul, nu-l vezi pe uşă?”, tu să poţi să-l citeşti.
Adevărul e că ruşinea îţi trece repede. Dacă te ia de la stomac foamea, nu te mai gândeşti la ruşine. Doar nu cer nimic, m-am dus să pot să învăţ ceva. Şi acum am spus la toţi, şi la serviciu, că suntem la şcoală. Asta aş şi încerca: să fie un exemplu familia mea.

ana maria onisei, esquire, ian feb 2010

2027

Ce nu stie Vlad Ivanov – making of

In numarul de decembrie al revistei tabu se afla un articol la care eu tin foarte mult, este despre unul dintre cei pe care ii consider cei mai mari actori romani din toate timpurile si se numeste “Ce nu stie Vlad Ivanov?”.

Acest articol a batut orice record personal de pregatire/ documentare/ reporting: de la momentul in care m-am hotarit ca voi scrie un profil Vlad Ivanov si pina la publicare au trecut 3 ani.

Data fiind amploarea documentarii m-am hotarit sa scriu despre o parte din culisele reportingului pentru acest articol pentru ca s-ar putea sa fie util celor care vor sa faca meseria asta. Povestesc si regretele /greselile legate de acest text. Cele de care sunt constienta, desigur:)

Making of-ul reportingului e lung (dar nu descrie cei 3 ani, stati fara grija) si e, mai ales, pentru cei care sunt pasionati de jurnalism. Cu el inchid un folder generos din calculatorul meu care a stocat zeci de fotografii, articole, interviuri, referinte din presa straina pt ca… “nu se stie niciodata daca o sa vreau sa descriu o anume haina, sa am tot ce-mi trebuie”:)

Imi doream foarte mult sa –l descriu intr-un portret amplu pe Vlad Ivanov pentru ca jurnalistii romani nu au facut-o inca, desi merita cu virf si indesat.
Nu stiu cit de bine mi-a iesit, dar stiu am asezat o baza sanatoasa pentru profilurile pe care le vor scrie urmatorii jurnalisti despre el. Si m-am inscris de pe acum pe lista pentru un nou articol despre Vlad Ivanov pentru cind va fi nominalizat la unul din premiile mari internationale de actorie.
Cu salturile exponentiale cu care avanseaza cariera lui, cred ca ne revedem curind:)
*
Textul din revista e cadoul pe care mi l-am facut mie de Craciun. Tot ce tine de el e cam ca definitia minunii “ o intimplare cu un timing perfect”.

*
Articolul Ce nu stie Vlad Ivanov, il puteti citi aici.
Making of-ul despre reportingul acestui articol poate fi gasit aici.

1508

10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista

e criza si foarte multa lume cauta de lucru. astazi am primit 7 propuneri de colaborari. numai una a respectat mai mult de jumatate din regulile de mai jos.

e motivul pentru care am scris 10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista

*
1. Nu trimite acelasi mail la mai multe publicatii simultan.
Oricit de mare ar fi dorinta ta de a scrie la o revista, scrie cite un mail fiecareia in parte. Nu e nicio placere sa vedem ca ti se pare ca esti potrivit(a) si pentru Tabu si pentru Top Gear si pentru FHM. Noi credem ca scriitorii nostri sunt diferiti, pentru ca publicul e diferit. Chiar daca ne inselam, intretine-ne iluzia si fii politicos(a). Un mail pt fiecare revista.

2. Scrie ceva coerent in corpul mailului dupa schema: despre tine, despre mine, despre noi 2.
Adica arata-ne cine esti si ce ai facut, daca ne-ai convins ne vom uita si pe CV. Da-ne un semn ca stii cui ai scris, ce revista/publicatie e cea la care ai aplicat si arata-ne de ce crezi ca te potrivesti cu ceea ce facem noi. Tine minte, noi credem ca tot ceea ce facem noi e unic, special, diferit de orice ar face concurenta.

3. Descrie-te concis si intr-un mod unic.
Noi gindim asa: te cunosti de cind te-ai nascut; ai petrecut cel mai mult timp cu tine.Daca nu te poti prezenta pe tine intr-un mod atractiv in cit mai putine semne, cum o sa poti sa descrii cititorilor nostri un subiect cu care vei petrece doar citeva ore?

4. Nu ne oferi drept subiect Jurnalul/blogul tau, in serializare, pe cit mai multe numere de revista.
Jurnalismul de opinie e o sectiune speciala care ocupa putin spatiu in orice revista. Daca opiniile/ blogul tau ar fi fost de succes, am fi aflat deja de tine si te-am fi solicitat noi. Aminteste-ti ca tu ne-ai cautat si ca probabil concurezi pe jurnalismul de opinie cu niste jurnalisti pe care deja i-am contactat noi, pe care ii publicam.

5. Propune-ne un subiect – unic, special, nou – care sa se potriveasca cu revista.
Fii cit mai specific(a), da un caz particular si spune-ne de ce crezi ca s-ar potrivi pentru noi. Si mai ales in ce sectiune a revistei. Nu te da pe tine exemplu, e foarte greu jurnalismul la persoana I si o sa ne incruntam daca vrei sa scrii despre tine. Ti-am explicat la punctul 4 de ce. Citeste cum se face un pitch pentru un subiect pe site-urile de specialitate si invata de acolo sa ne prezinti subiectul, concis, simplu, cu unghiul din care vrei sa abordezi lucrurile, ca sa ne convingi ca stii despre ce vrei sa scrii.

6. Nu ne trimite un subiect dinainte scris.
E mai greu sa luam de la capat munca pe un subiect ca sa-l facem specific publicatiei noastre, daca tu l-ai scris deja si ai o idée exacta despre cum e varianta lui finala. Propune subiectul in 3 paragrafe si, daca e de interes pentru revista, vei discuta cu un editor inainte de a trece la reporting/scris.

7. Nu te gindi ca revista o sa-ti fure subiectul.
Asta e o scuza valabila pentru lenesii care nu vor sa aplice profesionist. Daca aplici la un job pentru o publicatie mare, aceasta o sa-ti respecte munca si n-o sa-ti fure subiectul.

8. Nu renunta daca ai primit un refuz.
E foarte posibil ca subiectul sa fi fost bun, dar sa nu se potriveasca cu ceea ce e in planul editorial al publicatiei la momentul respectiv. Nu te descuraja, freelance-ul e ca la castingul pentru actori: poti sa fii minunat, dar sa nu te potrivesti pentru rolul respectiv, pentru ce are regizorul in cap.

9. Asteapta-te sa rescrii ceea ce ai scris.
Niciun text nu e perfect din prima. Scrii, esti editat, scrii, rescrii, esti editat etc.

10. Respecta-ti deadline-ul si fii cit mai organizat.
Daca am colaborat bine cu tine, o sa vrem sa mai lucram si la o data viitoare. Si s-ar putea sa-ti propunem noi subiecte, cind tu nu ai.

Dar nu uita, revino cu subiecte cit mai des. Cu incredere.

conde nast – publisherul vogue anunta angajatii ca vremurile vor fi tot mai grele

intr-un mail trimis ieri tuturor angajatilor din Conde Nast, CEO Charles Townsend sustine ca piata de print are o scadere cum nu s-a mai vzt in ultimii 80 de ani.
elegant si diplomat, isi avertizeaza angajatii ca va reaseza business-ul pe un nou drum.

iata scrisoarea integral (e un exemplu bun pt orice manager)

From: Chuck Townsend
Subject: Important Announcement

The U.S. economy has contracted at a rate not seen in 80 years, forcing companies across America to adjust to the reality of this major economic setback. Our company and our brands have weathered this storm. However, we are not immune to the effects of the substantial revenue losses resulting from the deep and prolonged recession. Consequently, we must realign Condé Nast to be a successful business in an emerging economy that is now predicted to be painfully slow in recovering.

This is a considerable and complicated task, forcing us to rethink the way we do business in many instances and incorporate efficiencies in every step of our process. Beginning this week, I am dedicating myself and a team of my colleagues to this project. We will work with consultants, including McKinsey & Company, to develop new perspectives on optimizing our approach to business, growing revenues, and enhancing our brand assets. All areas of Condé Nast will be included in the study.

There is no doubt in my mind that the strength of our brands and people will provide us with the opportunity to participate in America’s economic recovery. Ensuring our financial health is paramount to our ability to be part of that process.

1223

viorel ilisoi – cautati-i semnatura in Cotidianul

L-am descoperit la o sedinta redactionala pe trust.
La patru era sedinta, la patru fara doua minute eram eu acolo si el era deja. Era primul care venise in sala.

In primele minute am vbt despre cum poate sa schimbe jurnalismul comunitatea. Eu eram neincrezatoare, nu atit in puterea jurnalismului cit in interesele din spatele lui, el mi-a replicat “dar sa stii ca eu chiar am scris lucruri care au schimbat ceva in comunitatea respectiva”.

Mai tirziu, in timpul sedintei a inceput sa povesteasca despre cei pe care i-a descoperit pe teren ( ciobanii negri din maramures, satul Piscul Reghiului ), iar eu ramasesem cu gura cascata.
Cind insa a ajuns sa povesteasca despre satul in care s-a nascut, despre tatal lui si despre copilaria-i grea, imi venea sa iau notite. Dl Tatulici care conducea ostilitatile de redactie o indemna pe Roxana Niculescu sa noteze.

Incredibil om, incredibil povestitor si cu super feeling pentru povesti.

Cind s-a terminat sedinta l-am intrebat cum il cheama.
Viorel Ilisoi, mi-a spus in timp ce se intorcea catre Roxana “dar eu ce trebuie sa muncesc de aici? unde plecati voi si unde pot sa merg si eu?”

Cel mai tare om din sala aia plina de lume era si cel mai muncitor.
A plecat ultimul de la sedinta.

*
Mie nu-mi place la sedintele astea si nu ma duc. Acum a fost o exceptie pentru ca era vorba de un proiect foarte mare, dar descoperirea lui Viorel Ilisoi a meritat timpul meu. ( stiu, mai bine mai tirziu decit niciodata. dl ilisoi scrie de muuulti ani, dar eu nu l-am citit pina acum:( )
Inca ii mai citesc articolele publicate in Cotidianul. Le-am luat rind pe rind pe toate, sunt aici

2170

carti, sifilis, realitate

am uitat sa-mi schimb titlul de la textul din JN. cind il pusesem ( e cel de mai sus) vroiam sa scriu despre o plaga dubioasa, un fel de sifilis autosuficient pe care-l are literatura noastra.

m-am calmat pe parcurs ce scriam si-am zis ca nu se face sa fiu atit de patimasa.

acum aflu ca si costi rogozanu scrie in aceeasi directie pe blogul lui. n-am vorbit inainte. nu i-am spus parerea mea. a venit in redactie, a cerut revista si-a plecat la el la birou.

*
despre cartea Lizoanca la 11 ani si cum e promovata ea, costi zice

exista ipocrizia felului in care e vanduta cartea. Vasăzică, criticăm media ca a exploatat fetita si punem mare pe coperta anuntul ca e despre fetita abuzata, adica exploatam tot tabloidal. Stiu, citesc prea dur o intentie, dar nu fac decit sa repet perspectiva rudimentara a autorului. Asteptam  o carte curajoasa, surprinzatoare, si n+am gasit decit o poveste a unui abuz cu tuşe şi mai groase. Acele tuse groase sunt de neinteles pentru mine, mai ales ca am citit si povestea fetitei reale… Cum faci să scrii fără să simţi în acelaşi timp că nu exploatezi neruşinat povestea reală? Mai ales că autoarea a ţinut cu tot dinadinsul să-şi lege ficţiunea de acea ştire reală. Nu cred că a ieşi o producţie mai brează decît un reportaj senzaţionailst de televiziune.

Am citit in Tabu un reportaj despre fetita abuzata, Corina pe numele ei, aflata acum intr+un centru pentru protectia copilului. Textul este echilibrat si contine fapte, marturii, atitea cit s-au putut scoate. In orice caz, e o apropiere cinstita de teribila poveste a fetitei, si a venit ca o gura de aer dupa explozia nefericit fictionala a Doinei Rusti.

restul aici

*
supararea mea, exprimata cit de diplomatic am putut in JN de azi

povestea din tabu se numeste Ingerii din jurul ei si o gasiti aici

1423

print sau on line?

Noi spunem “povesti”, am fost instruiti astfel, ca jurnalisti. Astazi, avem mai multe instrumente pentru a spune aceste “povesti”. Trebuie sa stim ce instrument este cel mai bun pentru fiecare poveste in parte, sau pentru momentul in care povestea se petrece.

Mario Garcia intr-un interviu f interesant pe hotnews despre viitorul presei scrise.

1166

nu exista “i’m sorry”

un week end plin de conexiuni cu jurnalismul/ jurnalistii.

o vizita la cursul lui Cristi Lupsa

E un cerc vicios intre aspirantii la un job la o revista si cei care lucreaza intr-o redactie.
Noi ne vaitam ca nu primim propuneri concrete, ei spun ca nu au unde sa publice.
In realitate, noi primim CV-uri, nu propuneri de subiecte (pitch-uri), iar ei nu stiu sa scrie pitchuri ca sa ne convinga.
Cristi incearca sa-si convinga studentii ca trebuie sa pitchuiasca mult, cu curaj si in cunostinta de cauza (profilul revistei, subiectul adecvat si bine documentat).

A fost o discutie frumoasa despre ce intilnim noi in redactii (Gabi Dobre de la Esquire are istorii delicioase cu doritorii de a fi publicati, in aceeasi idee cu intimplarile din redactia noastra), dar si despre ce trebuie sa faca freelancer-ii ori cei care lucreaza deja, ca sa-si publice munca.

*

O intilnire cu un domn fost jurnalist…

A. N.- a carui viata poate fi oricind un subiect de roman.

– Nu ti se pare ca viata ta are o recurenta, ca te intorci in aceleasi locuri, ca incerci sa inchizi – peste ani – niste cercuri?, l-am intrebat dupa o ora si ceva de conversatie care ne-a purtat prin multe locuri.
– Nu. Nu e un cerc. Mai degraba e ca o spirala: in aceleasi locuri, dar pe grade diferite.

Mi-a adus Jack Kerouac – On the road – The original scroll, the legendary first draft- rougher, wilder, and racier than the 1957 edition.
I-am daruit Tihna lui Atilla Bartis.

*
Vizionarea filmului Frost/Nixon…

…urmata de o googalire serioasa despre Frost. Cu citeva interviuri minunate descoperite. Interviuri cu el, nu facute de el.

Is there anything you regret not asking Nixon in your famous interview with him in 1977, the first in-depth interview following his resignation?

We did the 12 days of interviews. After it was all over we realized we had actually forgotten one question, which was: “Who was Deep Throat?”

(continuarea, in care vorbeste despre munca lui de la al jazeera varianta engleza si despre de ce nu ar face un interviu cu Bin Laden, in NY TIMES.)

Plus materialul asta, in care spune ce e fictiune si ce nu in film, si cum a cedat drepturile pentru viata lui stiind ca o vor romanta pentru dramatismul cinematografic.

Apoi o parte din transcrierea interviului original, nu cel din film, care arata ca “I’m sorry?” intrebarea care marca in film punerea in corzi a lui Nixon, nu a existat in realitate.

David Frost: Are you really saying the President can do something illegal?
Richard Nixon: I’m saying that when the President does it, that means it’s *not* illegal!
David Frost: …I’m sorry?

In realitate

David Frost: Would you say that there are certain situations – and the Huston Plan was one of them – where the president can decide that it’s in the best interests of the nation, and do something illegal?

Richard Nixon: Well, when the president does it, that means it is not illegal.

David Frost: By definition.

Richard Nixon: Exactly, exactly. If the president, for example, approves something because of the national security, or in this case because of a threat to internal peace and order of significant magnitude, then the president’s decision in that instance is one that enables those who carry it out, to carry it out without violating a law. Otherwise they’re in an impossible position.

(n-am gasit alta cale sa va fac sa cititi transcrierea celei mai importante parti din interviu aici)

Week end-ul meu cu trimitere la jurnalism a fost mai lung, dar va veni si partea a doua de descriere pe blog.
M-am asezat la scris ca sa mai cistig putin timp pentru ca vreau sa vad un film care stiu ca ma va chinui, asa ca ma invirt pe linga el pina imi fac curaj.

Filmul se numeste The Killing Fields.

Si da, am trisat cu titlul acestui “post”, ca sa cititi:)

2615

frivolitati – freewheel

Am inceput un joc cu MD-ul. Vorbe & muzici. Din cind in cind, el insoteste unul din posturile de aici cu o muzica la tema. In restul timpului, pe el il cititi aici.

Simbata dupa ce am participat la frivolitati care au suparat publicul cititor de blog, m-am oprit cu anaceadesteapta intr-una bucata circiuma sa mincam. Printre inghitzituri am dezbatut si chestii delicate din bucataria muncii noastre.

Ana vine dupa o perioada in care a stat si-a scris (s-a chinuit si l-a chinuit si pe domn Lupsa cu) un articol pe care-l cititi in numarul de martie.
Care, pentru ca a fost lucrat nu doar cu mintea ci si cu sufletul, nu prea paraseste casa; apare in discutiile noastre mereu.

Am discutat, am facut comparatii, am ris, ne-am incruntat, am vorbit despre limite, putintze si neputintze.

Seara, pe cind eram fiecare la casele noastre, ana mi-a trimis un citat si-un link.

Citatul era racord la ceva din discutia noastra si ii apartinea unui domn pe care am decis pe loc ca-l iau de barbat. (stiu, frivolitati, mai ales ca in ignoranta mea habar n-aveam de el, desi aud ca e un celebru jurnalist, Mike Sager.)

Link-ul e de la un text scris acum 4!!! ani despre doamna-pianista-Jelinek (cea care a scris cartea a carei ecranizare nu paraseste casa mea), text gasit intimplator pe cind cauta ceva pe liternet.
E un motiv sa intelegeti de ce eu o numesc anaceadesteapta. Nu o iau de nevasta, desi…(frivolitati, desigur)
textul aici

*
MD-ul a ales pt asta:

1502

inscriere la cursul de jurnalism narativ. hurry up!

in maxim doi ani, jurnalismul narativ va fi f cautat de catre revistele care vor fi ramas pe piata. pentru ca are clasa, pozitioneaza up market, adauga credibilitate.

acum e momentul in care se poate exersa pe tema asta. si, mai ales, se poate invata.
Cristi Lupsa incepe o noua serie de cursuri de jurnalism narativ (detalii mai jos).

daca as fi in locul vostru as face tot ce e posibil sa ajung acolo. m-as gindi ca, inainte de toate, trebuie sa inteleg cum functioneaza ca sa stiu cum sa-l folosesc in viitor.

*
Centrul pentru Jurnalism Independent organizeaza o noua sesiune a cursului Jurnalism narativ incepand cu data de 29 ianuarie 2009. Cursul se adreseaza jurnalistilor, studentilor la jurnalism sau la facultati cu specific apropiat si este condus de Cristian Lupsa.

Cursul se va desfasura la sediul CJI in zilele de joi, de la 17.00 la 20.00, pe parcursul a 11 sedinte saptamanale. Taxa de participare este de 300 RON si se se poate achita in maxim 6 rate, incepand cu prima sedinta a cursului.

Pentru inscriere trimiteti la email [email protected] sau fax 021 311 13 78 urmatoarele: CV, o scrisoare de intentie si doua articole pe care le considerati model de scriitura, motivandu-va alegerea.
Va rugam consultati descrierea cursului la http://www.cji.ro/articol.php?article=552

Aplicatiile se primesc pana la data de 18 decembrie 2008.

1260

cursul pt initiati in jurnalism narativ

am fo ieri la cursul lui Cristi Lupsa pentru initiatii in jurnalismul narativ.

in sala de curs erau 12 tineri. cu mintea curata. care nu judeca/eticheteaza inca, ci descopera.

si Cristi care construia o plasa emotionala in care ei ca sa se poata arunca in cap cu toate emotiile si problemele pe care le aduce o scriitura atit de personala si de consuming.

*
ei se concentrau pe cum, el ii indrepta usor catre de ce
ei erau mai interesati de destinatia finala, el le aprindea citeva lumini pe alee
ei si-ar fi dorit sa se teleporteze la punctul terminus, el ii tragea de mineca sa se uite la ce e pe drum

ei se temeau sa nu-si rateze subiectele, el le spunea ca daca nu le-ar mai fi teama ar trebui sa stea acasa si sa nu mai faca meseria asta.

*
la capatul drumului unii dintre ei vor face cariera in genul asta de scriitura, altii vor stii sti sa citeasca si sa aprecieze corect munca acelora care scriu jurnalism narativ.
mi-ar placea sa stiu ca fiecare dintre ei sunt constienti cit de important este faptul ca sunt printre primii in Romania care invata asta. si ca de ei depinde ca genul asta de scriere sa fie inteles si apreciat corect, prin urmare si munca lor sa le fie rasplatita pe masura. de modul in care vor stii sti sa se prezinte altora, sa se vinda, dar mai ales sa se ajute intre ei.

in ziua in care in grupul asta restrins de tineri (care scriu aparent doar cu sufletul, dar cu multa minte si munca atasata) cineva se va duce cu un subiect catre altcineva si-i va spune: “tu il poti scrie mai bine decit mine, nu vrei sa incerci sa-l faci?”, ei vor deveni o forta.
pentru ca din momentul acela pentru ei va fi mai importanta povestea care trebuie sa ajunga la public in forma cea mai de impact, in rama cea mai potrivita, cu lumina cea mai frumoasa pe ea.

sunt convinsa insa ca pina atunci vor invata sa faca bungee jumping cu subiectele lor aruncindu-se in gol stiind ca, la o adica, jos de tot e plasa aia emotionala. care va deveni tot mai sigura pentru ca va aduna multe din gindurile lor despre confuzie, neputinta, teama, ratare. ca-ntr-o familie.

(editarea de gramatica post scriere dupa commenturi cu tras de urechi:) sorry. la revista ma salveaza corectura de asemenea greseli. imi pare rau ca le mai fac din cind in cind )

2177

iti mai amintesti cum a fo prima oara?

am bifat lansare la gaudeamus, am promovat roman tabu si-am anuntat publicul larg ca daca scrii la romanul tabu si ai talent, ai mari sanse sa fii scriitoare. lorichic are deja contrat de scenarista, dupa ce a scris 2 capitole la roman.

*
i-am chinuit pe catalin enache, colegul meu, si pe dana argesan si-au glasuit si ei la lansare. pt ei a fost pt prima data la o lansare de carte, cu microfonul in mina:)

i-am rugat sa-mi scrie ceva pe cartea “iti mai amintesti cum a fost prima oara?” ca sa pastrez amintire. funny si emotionant:)

*
in viteza printre standuri: filip florian vorbea la telefon, eugen istodor astepta un autograf de la domnu’ foartza (si-am pus de o afacere mica), doi muzicanti isi plimbau iubitele (daca as stii cum ii cheama v-as si spune).
si-n mai putin de o ora, cit am stat cu totul la tirg, am avut timp si sa stau la cafea cu frumuselul asta din poza, florian zeller.
mi-a zis ca stie sa faca show, ca are un numar special.
i-am spus ca sa-l pastreze pt la anul cind lansam o carte impreuna:)

despre ce-a patit cu jurnalistii romani baiatul asta care a scris printre altele pt vogue si are si niste piese montate la noi, intr-un blog viitor

1551

Rolling Stone ends large format after 4 decades

Rolling Stone magazine is shrinking with the times.

After more than four decades of standing out with a larger format than other magazines, it will step back and look like everyone else starting with the Oct. 30 issue, due out this week.

The adoption of a standard format could boost single-copy sales and reduce production costs for advertising inserts such as scent strips and tear-out postcards. The magazine says any cost savings, though, will be offset by the inclusion of more pages and the shift to thicker, glossier paper.

Rolling Stone chose Barack Obama, who is campaigning for president on a theme of change, for the cover of the Oct. 30 issue. By contrast, the last issue in the oversize format featured a cartoon of Obama’s opponent, John McCain. «Like the man we are featuring on the cover for the third time in seven months … we embrace the idea of change,» editor Jann S. Wenner wrote in the new issue. «Not change for the sake of change, but change as evolution and growth and renewal, change as the kind of cultural renaissance that gave birth to Rolling Stone more than four decades ago.»

1160

despre morti numai d bine

am o problema cu utilizarea corecta a cuvintelor cind e vorba de descris emotii.

cred ca romanii sunt patetici. nu stiu sa fie eleganti in suferinta. ( sau in bucurie)

si mai cred ca multi dintre bunii mei colegi, jurnalistii, aleg calea cea mai usoara – aia cu descris suspine – cind e vorba de scris despre cei care pleaca spre alte lumi. se comporta in scris precum ne e traditia-balcanici, cu bocitoare.

*

mi-am spus of-ul in Jurnalul National, dar ca sa fiu sigura ca afla cit mai multa lume il postez si aici

🙂

1542

redford despre newman

in time, simplu si la obiect, emotionant si discret: Robert Redford Remembers Paul Newman

*
noi romanii nu putem trata cu la fel de multa eleganta acest gen de subiecte. nu -mi aduc aminte ca la disparitia lui pintea, rautu, ciobanu sau iordache, una bucata publicatie sa fi dat spatiu pentru un remember scris- trait – simtit de unul de-al lor, din gasca lor, de nivelul lor.

nu vorbesc aici de interviuri si dat cu parerea, or de reportaje. vorbesc de lasat la liber pe un actor sa scrie despre altul de-al lui.

1639

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!