Tag : kim ki duk

saptamina asiaticaconcurs: care este filmul asiatic cel mai…”gustos”?

concurs: care este filmul asiatic cel mai…”gustos”?

Cei care ma cunosc stiu ca am o pasiune pentru cultura asiatica, pentru filmele si pentru cartile asiaticilor.

Asiaticii stiu sa faca un lucru de care europenii se tem (si din aceasta cauza exagereaza): sa vorbeasca despre relatii relaxati, cu un rafinament pe care peste probabil inca vreo 1000 de ani il vor avea si europenii. Filmele asiatice capata astfel, dincolo de poveste, o incarcatura pe care o porti cu tine multa vreme, povestile lor sunt mereu ca o metafora compusa din multe alte metafore mici, cu care nu e nevoie sa-ti bati capul ca sa le intelegi, pentru ca iti ajung direct la inima.

Unul dintre regizorii mei preferati este Kim Ki Duk  si daca nu i-ati vazut filmele va recomand cu multa incredere (stiu sigur ca vor lasa urme in sufletul vostru) doua dintre filmele lui – 3 Iron (o poveste despre a treia persoana care e intr-un cuplu si a carei amintire obsedeaza ) dar si TIME ( o poveste despre asteptarile si proiectiile pe care le avem in celelalt, in timp ce iubim si cum, din prea multa iubire si majora nesiguranta, vrem sa facem schimbari… radicale)

Bine, imi mai place fooarte foarte foarte tare si Wong Kar Wai pe care l-as lua acasa:), dar aici vorbim deja de un regizor care are o foarte mare notorietate …

Motivul pentru care va vorbesc despre filmele asiatice e ca sa va introduc in cultura lor pe o alta usa. Cea mai simpla intrare ar fi fost mincarea asiatica, dar usa asta va fi deschisa foarte larg de Lidl care in saptamina 9-15 are pregatite in fiecare magazin experiente asiatice pentru clientii sai.

Cu ajutorul Lidl duc mai departe decit v-ati imagina la o vizionare de film experienta asiatica pentru o cititoare.

Spuneti-mi ce film asiatic v-a placut cel mai mult, de-a lungul intilnirii voastre (sper ca exista macar o intilnire) cu aceasta cinematografie si, prin tragere la sorti, alegem o tinara si simpatica cinefila care… va fi transformata in gheisa la o sedinta foto memorabila.

Deci, ce film asiatic v-a placut cel mai mult?

Luni alegem cistigatoarea, iar in cursul saptaminii viitoare se intimpla sedinta foto cu ajutorul careia facem o excursie in timp si peste multe mari si tari si… va transformati in gheisa.

 

cistigatorii Festivalului de film de la Venetia 2012

cistigatorii festivalului de film de la venetia, adica 2 filme obligatorii de vazut Pieta si The Master

Golden Lion Winner: Pieta – Kim Ki-duk (South Korea) 

Silver Lion Winner: The Master – Paul Thomas Anderson (U.S.)

Best Director: Paul Thomas Anderson for “The Master”

Best Actor: TIE – Joaquin Phoenix and Philip Seymour Hoffman for “The Master”

Best Actress: Hadas Yaron for “Fill the Void

P.S. daca aveti treaba cu actoria, regia, filmul teatrul, daca sunteti artisti de orice film cautati Arirang, un documentar autobiografic facut de Kim Ki Duk

1052
arirang_Kim-KI-Duksinguratate, supravietuire

singuratate, supravietuire

“in arta doar daca esti pictor poti sa faci lucrurile singur; dar nici atunci pina la capat, pentru ca trebuie cineva sa te ajute sa ti vinzi lucrarile. ai insa controlul asupra operei tale artistice. pentru restul artelor depinzi de multi altii”, mi-a zis Julie Taymor ( Frida, Across the Universe, Titus, Tempest) intr-o parte a discutiei pe care n-am pus-o in interviul pe care l-am facut.

mi-am adus aminte de asta cind am vazut documentarul lui Kim Ki Duk, Arirang, in cadrul Les Films de Cannes a Bucharest. pentru ca e un tur de forta (cu toata umilinta inclusa) pentru a demonstra contrariul.

*
Arirang e un cintec de disperare si jale celebru in Coreea.

si filmul e la fel. e urletul unui regizor care crede ca a fost abandonat de prieteni (poate a si fost parasit), care nu mai poate face filme (pentru ca nu mai are echipa), care traieste in salbaticie …

e urletul “uite ca traiesc si uite cum traiesc” ( si traieste nu doar in salbaticie, ci si in niste conditii f grele, intr-o baraca friguroasa, maninca din doua castroane – foste boluri pentru ciine)

e urletul “uite ca pot si singur”, pentru ca se filmeaza singur, se priveste in timp ce se editeaza… subliniind schizofrenia pe care o traieste…. dar pe care, de fapt, o traim cu totii (ne certam sau ne laudam in mintea noastra, ne punem intrebari sau dam raspunsuri la lucruri la care n-am avut curaj sa comentam cu voce tare)

mi-a placut mult Arirang-ul lui Kim Ki Duk si l-am iubit pentru curajul (un pic si orgoliul, putin si paranoia) de a se arata atit de intim publicului. pentru ca regizorul e si personajul principal al documentarului si-l vezi in cele mai intime ipostaze; regizorul umilindu-l pe actor, trecindu-l prin toate caznele prin care si-a trecut de-a lungul timpului actorii din filmele cu multe premii.

si daca-i stii filmele, cu imagini minunate, pline de erotism si multe intelesuri, si-l vezi cum traieste in conditiile acelea extreme, iti dai seama ca toti – in esenta – suntem la fel. si singuratatea e, uneori, obligatorie. e o cale catre supravietuire, cu toata penitentza ei.

mi-a placut mult ca, desi e un film plin de vorbe, personajul principal nu vorbeste cu nimeni; singura conversatie (in afara de cea cu sine) e cu o pisica galbena si grasa pe care o imita o data.

si mi-a mai placut evolutia aparatului cu care-si prepara cafeaua; de la o presa facuta dintr-o jumatate de sticla de plastic si o bucata de hirtie, pina la o masinarie complicata pe care o construieste in timp. a fost semnul ca se va intoarce, in vreun fel, la civilizatie.

*
nu vreau sa va povestesc mult din film, dar va rog, va rog, va rog sa-l vedeti. o sa va recunoasteti multe frici si furii acolo. chiar daca n-ati cistigat un premiu la cannes.

din pacate nu mai ruleaza in cinematografe si va trebui sa-l cautati pe dvd.

eu am o teorie – din instinct, caci n-are baze stiintifice – cum ca oamenii, creatorii in mod special, sunt atrasi de lucruri pe care le vor trai la multa distanta dupa ce le vor fi descris pe hirtie /film /scena /muzica.
am regasit-o in filmul lui kim ki duk si-am zimbit.

P.S. si nu, nu cred ca singuratatea e calea de reusita; cred, ca in fotografia de mai jos, ca poti fi sus gratios si frumos, cind te sprijina cu drag altii (cu efortul tau inclus in “performance”)…

Sarah Lamb si Eric Underwood

1260
les_films_de_cannes_a_bucarest_03efc8fde astazi, Les Films de Cannes a Bucharest

de astazi, Les Films de Cannes a Bucharest

de astazi aveti treaba in cinematografele Studio si MTR; puteti vedea filmele de la Cannes, dar si revedea filmele romanesti care au facut istoria “noului val de cinema” cu bonus track – scurt metrajele de studentie ale regizorilor.

incepe Les Films de Cannes a Bucharest,festivalul creat de Cristian Mungiu si echipa lui, asa ca un semn de multumire pentru publicul roman care mai merge la film: daca tot merge, sa si primeasca ce-i mai bun.

nu stiu ce program aveti daaaaaaaaaaaar, neaparat, dar chiar neaparat trebuie sa vedeti Arirang al lui Kim ki Duk si La piel que habito al lui Pedro Almodovar . primul e miine de la 20.30 la studio, al doilea duminica la aceeasi ora, acelasi cinematograf.

ne vedem acolo, pentru ca nici eu nu le-am vazut si le astept cu foarte mare nerabdare.

mai jos tot programul festivalului, ca sa stiti ce si cum, dar mai ales unde:)

Program Les Films de Cannes à Bucarest

Vineri, 14 octombrie

Cinema Studio

13.00 –  „Înainte de micul dejun” (1995, 15’)

„Marfa şi banii”, regia Cristi Puiu (2001)

15.00 – Calup de scurtmetraje româneşti premiate la Cannes

18.00 – „Hors Satan”, regia Bruno Dumont (2011)

20.30 – „Habemus Papam”, regia Nanni Moretti

NCRR

14.00 – „Flandres”, de Bruno Dumont (2006)

16.00 – „L’Humanité”, regia Bruno Dumont (1999)

19.00 – „Ea” (1994, 7’)

„Marţi după Crăciun”, regia Radu Muntean (2010)

23.00 – petrecere cu Nea Vasile& Taraful de la Mârşa, Clubul Ţăranului

Sâmbătă, 15 octombrie

Cinema Studio

11.00 – „Ea” (1994, 7’)

„Marţi după Crăciun”, regia Radu Muntean (2010)

13.00 – „The Tree of Life”, regia Terrence Malick (2011)

15.00 – dezbatere „The Tree of Life”

16.00 – „La vie de Jésus”, regia Bruno Dumont (1997)

18.00 – „Michael”, regia Markus Schleinzer (2011)

20.30 – „Arirang”, regia Kim Ki-duk (2011)

NCRR

11.00 – „Drive”, regia Nicolas Winding Refn (2011)

13.00 – „The Red Thin Line”, regia Terrence Malick (1998)

16.30„Hors Satan”, regia Bruno Dumont (2011)

19.00„2Pasolini” (2000, 12’)

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, regia Andrei Ujică (2010)

23.00 – petrecere cu Nightlosers & Elvis Romano, la Clubul Ţăranului

Duminică, 16 octombrie

Cinema Studio

10.30 –  „17 minute întârziere” (2002, 10’)

„Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, regia Cătălin Mitulescu (2006)

13.00 – „Arirang”, regia Kim Ki-duk (2011)

15.00 – „Melancholia”, regia Lars von Trier (2011)

17.30 – Proiecţie-eveniment „Taxi Driver”, de Martin Scorsese, versiunea restaurată

20.30 – „La piel que habito”, regia Pedro Almodovar (2011)

NCRR

12.30 – „Dogville”, regia Lars von Trier (2003)

16.00 – „Habemus Papam”, regia Nanni Moretti (2011)

18.00 – „Antichrist”, regia Lars von Trier (2009)

20.00 – „Pe aripile vinului” (10’)

„A fost sau n-a fost”, regia Corneliu Porumboiu (2006)

23.00 – petrecere cu Mambo Siria, la Clubul Ţăranului

Luni, 17 octombrie

Cinema Studio

12.30 –  „Poveste de la scara C” (14’)

„California Dreamin’ (nesfârşit)”, regia Cristian Nemescu (2007)

16.00 – „Flandres”, de Bruno Dumont (2006)

18.00 – „Midnight in Paris”, regia Woody Allen (2011)

20.00 – „Play”, regia Ruben Ostlund (2011)

23.00 – „The Tree of Life”, regia Terrence Malick (2011)

NCRR

15.00 – „Vicky Cristina Barcelona”, regia Woody Allen (2008)

17.00 – „Cassandra’s Dream”, regia Woody Allen (2007)

19.00 – „Mâna lui Paulişta” (1999, 15’)

„4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regia Cristian Mungiu (2007)

Marţi, 18 octombrie

Cinema Studio

11.00 – „2Pasolini” (2000, 12’)

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, regia Andrei Ujică (2010)

15.00 – „L’Humanité”, regia Bruno Dumont (1999)

18.00 – „La piel que habito”, regia Pedro Almodovar (2011)

20.30 – „Elena”, regia Andrei Zviaghinţev (2011)

NCRR

14.30 „Melancholia”, regia Lars von Trier (2011)

17.00 – „Michael”, regia Markus Schleinzer (2011)

19.00 – „Poveste de la scara C” (14’)

„California Dreamin’ (nesfârşit)”, regia Cristian Nemescu (2007)

Miercuri, 19 octombrie

Cinema Studio

13.30 – „Pe aripile vinului” (10’)

A fost sau n-a fost”, regia Corneliu Porumboiu (2006)

15.30 – „Taxi Driver”, de Martin Scorsese, versiunea restaurată

18.00 – „Elena”, regia Andrei Zviaghinţev (2011)

20.30 – „Le Havre”, regia Aki Kaurismaki (2011)

NCRR

15.00 – „Cassandra’s Dream”, regia Woody Allen (2007)

17.30 – „Midnight in Paris”, regia Woody Allen (2011)

19.00 – „17 minute întârziere” (2002, 10’)

„Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, regia Cătălin Mitulescu (2006)

Joi, 20 octombrie

Cinema Studio

13.30„Mâna lui Paulişta” (1999, 15’)

„4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regia Cristian Mungiu (2007)

16.00 – „La vie de Jésus”, regia Bruno Dumont (1997)

18.00 – „Le Havre”, regia Aki Kaurismaki (2011)

20.30 – „Route Irish”, regia Ken Loach (2010)

NCRR

14.30 – „Route Irish”, regia Ken Loach (2010)

17.00 – „Play”, regia Ruben Ostlund (2011)

19.30 – „Înainte de micul dejun” (1995, 15’)

„Marfa şi banii”, regia Cristi Puiu (2001)

1546
arirangKim Ki Duk la Cannes 2011

Kim Ki Duk la Cannes 2011

Kim Ki Duk s-a intors la viata publica dupa 3 ani. dupa o perioada foarte grea pt el.
si citi fani (mai ales, fane) ar fi sarit in ajutorul lui, daca s-ar fi lasat pe mina lor:)


Arirang is a very popular traditional Korean song. It describes the exertions of travellers crossing a mountain pass, and symbolises the profound personal crisis from which Kim Ki-duk has just emerged.

The Korean director had not been heard from since Dream, in 2008. During the making of this film, his lead actress almost died by hanging while playing a scene. This accident led Kim Ki-duk to reflect on his life. A life dedicated to film: “this imaginary world, at once cruel, heartbreaking, fervent, sad and sweet,” which had made him “the saddest man on earth.”

In Arirang, Kim Ki-duk films and directs this personal trajectory that took him out of the world of cinema for three years. A film in the format of a personal journal, which he wrote, acted in, directed, edited and produced alone, even creating the poster and the sound.

via cannes film festival

Arirang is
about Kim Ki-duk
playing 3 roles in 1.
Through Arirang I climb over one hill in life.
Through Arirang I understand human beings, thank the nature, and accept my life as it is now.

We are now…
in the terrestrial world lurking with desires,
in the ghostly world lurking with sorrow
in the imaginary world lurking with dreams,
with no beginning nor end,
slowly going crazy.

What is affection that it still remains all around me decaying?
It’s still stuck to the crown of my head, testing my emotions.
It’s still hiding deep within my heart, testing my sense of compassion.
If I didn’t give my heart, they would be bad people erased from memories but if I gave my heart, I couldn’t let them go till the day that I die as despicable people.
Ah…
Arirang
Alright
Let’s mercilessly kill each other in our hearts till we die.

Even today
I hold back as I get angry
I laugh as I get jealous
I love as I despise
And forgive as I quiver with the urge to kill.
Wait
I will kill
Myself, who remembers you.

Kim Ki Duk

1172

in loc de jurnal de vacanta

Acolo unde e link, e o invitatie: s-ar putea sa va placa sa vedeti/cititi.

Am vzt:
1. Good night and good luck (era la tv si-am vrut sa revad monologul cu “daca televiziunea doar va distra lumea, atunci va ramine o cutie cu fire si lampi”)
2- 3 -4. How to Lose Friends & Alienate People, Read & burn out, Women – ca sa-mi spal creierii dupa lecturile grele.
5-6. Breath al lui Kim ki duk (cam bullshit, dar nu-l vazusem cind concura cu Mungiu la Cannes) si Dream – la sugestia lu’ domn Afrim – tot al lui Kim Ki Duk (much, much better)
7. First person – Rick Rosner si Chris Langan (doua episoade din documentarele-interviuri mai vechi ale lui Errol Morris pentru ca mi le-a reamintit domnu’ Gladwell cu cartea sa.)
8. Stories of lost souls (7 povestiri cu distributii si regizori diferiti; Cate Blanchet mi-nu-nat d isterica intr-una din ele)
9. The city of Sylvia (n-as fi vzt niciodata filmu’ asta daca in aeroport, R n-ar fi fost confundat cu actorul din rolul principal, iar el plin de incredere nu ar fi dat autograf -“with love, Xavier”)
10. Milk (Sean Penn ia Oscarul, din nou; doar ora – 5 dimine – m-a oprit sa dau clasicul sms “toti baietii misto joaca in echipa voastra?!”)
11. Revolutionary Road (filmul care a reusit performanta vacantei: sa–mi alunge insomnia; la a treia incercare am ajuns la genericul final, pacat ca l-am vzt la sf vacantei, as fi dormit mai mult)

Am citit:
1. Joan Didion – The year of magical thinking (m-a impresionat tare, a dus la o serie de alte lecturi despre care am sa scriu separat si am cautat-o pe Adriana Marina: “hai sa facem cumva sa fie tradusa si la noi”. multzu Lavi, Cristi)
2. Malcom Gladwell – Outliers (care m-a cam enervat si o sa ma manifest curind aici)
3. Paul Auster – True tales of American life (povesti reale scrise de oameni obisnuiti si editate de Auster)
4. Zadie Smith – The book of other people (23 de scriitori si exercitiile lor d proza scurta pe tema data, editate de Zadie – o concurenta la antologia Granta); m-a distrat Hornby si al lui J Johnson, nu s-a luat deloc in serios – de unde si postul meu cu “Popescu”;
5. Julian Barnes – Nothing to be Frightened of (cadoul d Craciun d la Mimo, direct la tinta. Multzu.)
6. Ian McEwan – The Daydreamer (prima carte pentru copii a dlui McEwan)

Am baut: mult, de multe feluri, in doua tari, dupa doua obiceiuri si fusuri orare.

M-am plimbat pe strazi pina mi-a inghetat nasul, mi-am revazut prieteni vechi, am facut pariuri si cadouri, am stat cit am putut de mult departe de net, de calculator si de televizor. Am lichelit.

gata, i’m back home.

3635
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!