Tag : marius manole

lovesi eu te iubesc Manole :)

si eu te iubesc Manole :)

Marius Manole tocmai ce mi-a facut o declaratie de dragoste la el pe blog, pentru care ii multumesc.

motivul pentru care scriu acum e insa ca sa spun si partea mea de story din ce spune el pe blog:)

1. ieri cind ne-am intilnit din intimplare, am fost atit de bucuroasa ca aveam cui sa-i spun (si sa ma si inteleaga) despre spaimele mele de la conferinta BBDO, incit am neglijat-o pe Cristina, jurnalista despre care el scrie. N-am fost foarte politicoasa si nu m-am conversat f mult cu ea. (Imi pare rau Cristina. dupa cum ai vazut, aveam ceva of-uri de expus la Marius)

2. ma bucur ca pe Cristina a convins-o opinia mea despre ce a scris ea, ca sa nu mai renunte la jurnalism. E flatant sa stii ca poti sa-i tii pe unii oameni pe drumul pe care si-l doresc, dar li se pare greu, si poti sa-i tii doar din vorbe bune. Ce vreau sa spun insa e ca, drumul asta in jurnalistica e greu si dureros si numai in tine o sa gasesti resursele adevarate ca sa tii cararea dreapta.

3. ma bucur ca Manole are blog si ca ii puteti vedea atentia pentru detalii, curiozitatea si – mai ales- simtul stirii si al povestii. ma si oftica pentru ca , uneori, face audienta mai mare decit mine cu postarile lui:) dar sunt foarte mindra de tine, Marius. si ma amuz de fiecare data cind te intervieveaza cineva care ma stie si pe mine si-mi spune dupa aia (cum a facut Onisoit) “cit de tare semanati”. eu raspund amuzata: “suntem nascuti in aceeasi zi, dar el e un pic mai tinar; pina si la asta m-a luat.”
o sa vedeti foarte foarte curind, via Marius, ca daca muncesti serios cu blog-ul tau incepi sa ai si alte beneficii nu doar aprecierea publicului. (si de asta sunt f mindra de tine!)

4. si eu te iubesc manole, stii asta.

5. sunt generoasa: n-am nicio problema sa te impart cu toate fanele tale:)

6. week end frumos tuturor.

2202
autumn_leaves_sceneOctombrie, luna mea

Octombrie, luna mea

de ieri e octombrie, luna mea. luna cu soare cald si frunze in toate culorile.
am haine in toate culorile frunzelor din luna asta.

si incep zilele de nastere ale celor pe care eu ii consider frati, chiar daca sunt din alti parinti decit ai mei, dar cu care – fara nicio explicatie – impart oricind aceleasi gusturi la muzici, carti, filme, stil de viata: Alex Traila (miine), Marius Manole, Tudor Daescu si Raluca Soare (marti), Flavia Giurgiu (joi), domn Mishu Predescu si Irina Markovits (simbata), Denisuca (duminica), Irina (pe 11 oct) si Diana Ioana Marasoiu (pe 13).

mai sunt multi altii, sigur am mai uitat pe cite cineva, dar ei stiu foarte bine ce spun “ca e un aer comun si-o mica secta a celor din Balanta”

la multi ani va zic de pe acum si va fac cadou melodia asta, mai ales pentru finalul ei. ( e ceea ce va doresc si voua)

P.S. azi e ziua lui Sting.

2315
floriinterviurile lui Manole. Marius Manole

interviurile lui Manole. Marius Manole

am avut placerea si onoarea sa citesc in avanpremiera interviul pe care Marius Manole i l-a luat actritei Ana Ioana Macaria.
si l-am invidiat putin.

e acolo o intimitate pe care un jurnalist n-ar putea sa o obtina usor in raport cu intervievatul lui; Marius si Ioana vorbesc aceeasi limba, cind el intreaba despre cit de greu i-a fost cind ea n-a jucat, ea stie exact ca poate sa raspunda relaxat pentru ca el intelege…

MM: A fost greu inceputul la repetitii? Cum e, dupa trei ani de zile, sa repeti din nou?
A-I M: E foarte greu. In primul rand ca imi era frica de toti, simteam ca mi-am pierdut exercitiul.
IT: Asta am vrut sa intreb in legatura cu trei ani, ca in timpul asta simti ca pierzi ceva sau chiar…
MM: Si chiar cred ca pierzi, realmente pierzi
A-I M: Da si nu. Simti ca pierzi, daca esti cat de cat treaz, lucid. Iti dai seama ca pierzi si, de fapt, ce e ingrozitor dupa aia, cand te intorci, e ca incerci sa fii in forma si de ce iti doresti mai mult, de-aia te blochezi mai tare cumva.
IT: Asa e. Dar pe de alta parte nu te reincarci, in timpul asta cat faceai exercitii sau chiar aveai timp sa faci altceva, nu te-ai reincarcat sau ceva?
A-I M: M-am tinut vie. Dar nu m-am reincarcat. Pentru ca nu erau spectacole, nu ajungeam la o finalitate. Astea mi-au folosit mult mai tarziu si mai degraba pentru film, e adevarat, decat pentru teatru. Pentru ca in teatru totusi daca nu esti pe scena, daca nu mai simti publicul, capeti frica de a gresi, pierzi siguranta de sine.

puteti citi integral interviul pe blogul lui Manole

inainte de a citi interviul asta descoperisem calitatea lui Marius de a fi bun reporter; la Anonimul in doar citeva secunde a gasit un unghi pentru o posibila poveste pe care sa o relateze de acolo, iar – putin mai tirziu- cind cu excursia cu avionul, a esentializat intr-o singura propozitie caracterul doamnei Mihut, din gestul de a zbura prima cu avionul.

Marius a promis ca va face o serie de interviuri cu actori si regizori pentru blogul lui si sper din suflet sa faca pt ca e f bun la asta… cum ziceam l-am invidiat.

1080
Marius ManoleEmotiile (lui Marius Manole )

Emotiile (lui Marius Manole )

De fiecare data cind vorbesc in public, am niste emotii ingrozitoare.
Mi-am spus mereu ca asta e pentru ca sunt o persoana neantrenata in ale vorbitului public (desi particip de citiva ani buni ca speaker la diferite conferinte).
Aseara mi-am dat seama ca n-o sa scap de emotii niciodata.

*
Impreuna cu Marius Manole trebuia sa prezentam un premiu la Gala de inchidere Anonimul 2011. Pe la 2 dupa amiaza, cind s-a stabilit ca noi inminam premiul, agitatia n-a fost foarte mare. Vorbesc de agitatia noastra interioara. La ora aceea era mai mare bucuria ca vom face o surpriza unui tinar care avea film in competitie.

*
Pe la 8 insa lucrurile s-au schimbat. Marius tocmai ce terminase de dat un interviu si era in fata casutzei in care am locuit eu.
– Trebuie sa zicem povestea omului, ca premiul e din partea bloggerilor acreditati la festival si tu trebuie sa zici ceva emotional, i-am facut eu un rezumat.
– Bine, eu am sa spun ca e prima data si pentru mine la un festival de film si cit de important este sa-ti urmezi visul si sa-l duci la bun sfirsit. Scriem pe ceva?, a continuat Marius concentrat.

N-am apucat sa raspund pentru ca am vazut nervozitatea lui. Cind Manole e nervos, isi musca buzele. Le umezeste rapid cu limba, cu o miscare care aminteste de gesturile pe care le facea in piesa “Inima de ciine”, si-apoi le musca.

– Nu scriem, tinem minte.

A raspuns lenea din mine (agenda era sus in camera, mi-era lene sa ma duc dupa ea). Manole s-a uitat printre gene, cu o privire pe care nu prea o vrei asupra ta: si hotarire, si teama, si vulerabilitate, si “hai sa ne facem treaba bine”.

– Bine, hai ca luam agenda si scriem la masa cu liniute ce vorbim.

Am vazut si mai mare stresul pe fata lui Marius.

-Stii oamenii nu se asteapta sa ai emotii la asa ceva. Esti actor, vorbesti in fata a sute de oameni in fiecare seara…

– Pentru aparitia aia eu repet 2 luni jumatate, stiu fiecare pas, fiecare miscare. Nu merg asa la intimplare pe o scena sa zic ceva. Eu de fiecare data cind merg sa vorbesc undeva, ma pregatesc, a replicat scurt si rece.

*
10 minute mai tirziu pe aleea catre masa au inceput emotiile si mai mari

– Cum naiba fac de ajung mereu in astea? Acum in loc sa fiu relaxat si sa ma bucur de Gala, stau stresat , mormaia linga mine.

*

Cu citeva minute inainte de a urca pe scena, in galagia publicului din Campusul festivalului.
– Ce cautam noi in viata acestor oameni?, l-am intrebat panicata pentru ca urma sa vorbim..
– Ce cautam noi in viata noastra?, mi-a raspuns si mai panicat.
Dupa care ne-am suit pe scena.

*
Am inminat premiul unui tinar care de la prima editie a festivalului a venit in campus cu cortul. An de an. In 8 ani de festival a avut timp sa termine 2 facultati ( jurnalistica si regie de film). Anul asta isi propusese sa nu mai vina, insa… filmul lui de licenta a fost selectionat in festival.

Pentru noi Andrei Dobrescu, tinarul regizor cu aceasta poveste ca un film, era exemplificarea “indeplinirii unui vis”.

Cind ne-am dat jos de pe scena, niciunul dintre noi nu stia ce rostise. Imi aminteam insa foarte clar cit de tare imi tremurau genunchii si cum ma chinuiam sa nu se vada asta. Si imi mai aminteam cum vibra, la propriu, Marius Manole linga mine.

Si pastrez clare in minte aplauzele publicului emotionat de povestea lui Andrei, cel pe care il premiam.

*

Inca mi se mai pare ciudat ca un actor de talia lui Marius Manole care a jucat in fata a mii de oameni are emotii cumplite cind trebuie sa vorbeasca in public.

Stiu ca Marius a avut emotii mai mari decit mine si, oricit de egoist ar suna, m-am bucurat pentru asta.

Mai intii pentru ca e frumos sa vezi cit de vulnerabili si umani sunt si ei (dincolo de rolurile alea mari si complicate de pe scena… unde noua ne par mari, daca nu uriasi si, pentru ca ne dau niste emotii puternice, ne duc in lumi in care n-am mai fost, ii credem un fel de ZEI ).
Mai apoi pentru ca iti da incredere in tine: intimplarea aceasta a fost confirmarea ca nu sunt eu chiar atit de “gresita”; ca emotiile acestea nu tin de antrenament, ci de fire.

Si de acum incolo, cind o sa mai trebuiasca sa vorbesc in public, o sa mi-l aduc aminte pe Marius Manole, alaturi de mine la Anonimul pe scena, ingrozitor de emotionat, dar facindu-si treaba impecabil.

P.S. Nici Andrei Dobrescu, premiantul nostru, habar nu are ce a spus pe scena… si el a avut emotii uriase.

*
cronicile simpa de la Anonimul au fost transmise cu sprijinul Vodafone

1481
IMG121cu Dna Mariana Mihut si Marius Manole in zbor, deasupra Deltei

cu Dna Mariana Mihut si Marius Manole in zbor, deasupra Deltei

Ieri am descoperit ca Irina Margareta Nistor este foarte pasionata de zbor. A zburat cu tot ce se putea zbura (inclusiv cu balonul), a fost la un pas sa dea la facultatea de Aerospatiale si… i-ar placea sa traiasca intr-un avion.

Am aflat asta cind am fost invitata sa fac un tur cu un avion utilitar deasupra Deltei, intr-o companie onoranta: doamna Mariana Mihutz, Marcela Motoc (actrita de origine romana care locuieste in Franta), Tudor Patapievici (fiul lui HR Patapievici) si Marius Manole (actor al Teatrului National Bucuresti). Eram toti invitati de Irina Margareta Nistor , care e prietena cu Ma Mi, un pilot care zboara de 50 de ani.

In avion, care parea extras de pe platourile de filmare ale unei povesti dintre cele 2 razboaie mondiale, putea urca un singur pasager alaturi de pilot, iar excursiile de 5 minute pe deasupra marii au fost, pentru mine, niste minunate lectii de caracter.

*

Prima care a vrut sa se urce in avion a fost doamna Mariana Mihutz. Cind filmam si ii faceam fotografii, rideam spunind ca nimeni nu o sa creada ca sunt pe bune; par ca si cum ar fi pe platoul de filmare a unei noi pelicule. Dinsa zimbea cu distinctie si statea alaturi de pilot cu eleganta unei regine.

Cind avionul era deasupra marii, Marius Manole a exclamat:

“Vezi, de asta e dinsa una dintre cele mai mari actrite ale Romaniei. Are curajul de a face prima lucrurile, asumindu-si riscurile”

Cind a coborit doamna Mihutz si i-am spus minunata observatie a lui Marius, ne-a replicat cu umor amestecat cu modestie “Din disperare, ca sa scap”. Si ne-a zimbit din nou.

*

Marius Manole a avut si el lectia lui pe parcursul zborului. La inceput ii era teama, doamna Mihutz ii explicase unde pe traseu sunt mici vibratii ale avionului, iar cind pilotul l-a intrebat “vreti sa conduceti dvs?”, Marius a raspuns:
“Aoleoo, va rog eu, nu… abia ce am avut curaj sa ma sui”.
Dar, dupa 5 minute de zbor, cind s-a dat jos avea o colectie impresionanta de fotografii si filmulete. Ca sa nu se mai gindeasca la teama lui, se concentrase sa filmeze si sa fotografieze. Ca pe scena: ca sa nu te mai gindesti la ce-i al tau de acasa, te concentrezi pe rolul pe care-l ai.

*

Marcela Motoc a fost printre ultimii care a zburat si… a fost singura care a avut curajul sa preia maneta pilotului si sa conduca avionul. As fi putut sa intuiesc curajul si partea de aventura aducatoare de adrenalina din personalitatea ei, inca de “la sol” pe cind filma aterizarile tuturor. Mi-a spus atunci ca femeile gresesc cind isi spun virsta mai mica, ar trebui sa spuna ca au mult mai multi ani pentru ca barbatii sa fie uimiti de cit de bine arata la virste mari:).

*


Zborul meu a fost o alta lectie. De sus, am vazut locul in care Dunarea se varsa in mare.
Nu-s foarte prietenoase apele intre ele. Au culori diferite, au “energii diferite” si, chiar daca se intrepatrund una cu cealalta, nu inseamna ca se si contopesc: poti vedea foarte clar , intr-o masivitate de ape, o dunga fina care desparte – in primii metri de la varsarea canalului in mare – Dunarea de Marea Neagra.
Ca intr-o iubire; suntem impreuna, dar e o linie distincta care separa “apele” noastre.

*

Intimplarea de ieri a mai avut pentru mine si o alta latura. Pe cind asteptam sa-mi vina rindul la o mini-cursa pe deasupra Deltei, m-am conversat cu Doamna Mariana Mihut despre piesele domniei sale. Ii explicam citeva dintre senzatiile pe care le-am trait la “Ingropati-ma pe dupa plinta” si “Regele Lear”… am spus ceva (e privat, nu voi scrie aici), eram cumva emotionata si vulnerabila (vorbeam despre ce m-a emotionat pe mine si se intelegea implicit cite ceva din mine) si doamna Mihutz m-a luat imediat in brate. Iar aceasta imbratisare mi s-a parut unul dintre cele mai emotionante si mai speciale cadouri din viata mea.

*
Anul asta de la Anonimul, eu plec nu doar cu amintirea unor filme frumoase si a unor conversatii delicioase, ci si cu o parte din generozitatea Irinei Margareta Nistor care imparte in fiecare an bucuria ei de a zbura cu prietenii, plus cu emotia pe care inca o mai simt de la imbratisarea doamnei Mihutz.

(iar toate astea, mi s-au intimplat – si mie, si lui Marius – gratie unei zine bune… dar ea nu vrea sa ii spunem numele… va spun insa ca are – ca toate zinele speciale – cei mai turcoaz ochi din lume).

cum s-a vazut zborul din perspectiva lui Marius Manole, puteti citi aici

cronicile simpa de la Anonimul sunt transmise cu sprijinul vodafone

2246
Nuri Bilge CeylanCe astept de la Anonimul 2011?

Ce astept de la Anonimul 2011?

Prietenii mei zic ca e una dintre cele mai bune editii si, cei care nu ajung la festival, ma invidiaza. De diseara sunt in Delta, la Sfintul Gheorghe in complexul ca un colt de rai, Green Village.

Ce asteptari am de la aceasta editie de festival?

Sunt nerabdatoare sa-l simt pe Nuri Blige Ceylan. Nu sa-l ascult, nici sa vorbesc neaparat cu el. Vreau sa-l vad cind nu stie ca e privit, ca sa –l simt cind nu se “apara”. am sentimentul ca vorbeste putin si observa mult. E vedeta acestei editii a festivalului, tocmai ce a cistigat Marele Premiu la Cannes anul acesta si o sa-I vedem filmele, in aer liber, briza de mare si-o atmosfera plina de energii tinere. Ajunge in seara asta in delta, cu elicopterul, deci o sa vada romania de sus. frumoasa:)

O sa fie o editie cu oameni noi la Anonimul, vor veni – din cite stiu – Marius Manole, Dl Rebengiuc, Dna Mihut, sa vedeti ce de povesti o sa avem din green village de la ei! ca acum citiva ani cu doamna Coca Bloos

vrei sa stii ce am scris despre alte editii Anonimul?

O sa fie o editie cu citeva scurt metraje romanesti foarte bune, iar realizatorii filmelor sunt si ei la Sf Gheorghe, deci…. o sa-i intrebam cite ceva:)

Apoi vreau sa vad daca mai exista catelul cu care m-am jucat acum 2 ani… sa maninc o ciorba de peste buna buna, in sat la cite o bucatareasa care gateste-n oala mare mare si vinde papa bun celor care vin la festival… si vreau sa vad marea dimineata de tot, intr-un loc anume, unde se intilneste cu dunarea.

Promit insa ca despre toate acestea… cu foto si filmulete, am sa va spun si voua.

Mi-am facut bagajele, plec in 2 ore catre Sfintul Gheorghe, intr-o masina in care vor fi … protagonistii unuia dintre concertele serilor viitoare. Asa ca pina diseara, va spun ceva povesti si despre ei:)

*
anul asta sunt reporter special din partea Vodafone (care e partener oficial al festivalului) si, daca sunteti prieteni cu VodafoneBuzz (pe facebook), o sa veti parte acolo, doar acolo, de ceva exclusivitati.

1020
marius manoletraversind strada cu Marius Manole

traversind strada cu Marius Manole

ieri, duminica, pe la 6, veneam pe Hristo Botev catre Rosetti. la stop la rosetti, un tinar simpa. il vedeam din spate, avea un buchet de flori in mina, un tricou marinaresc si un aer liber.
cind am ajuns linga el, am descoperit ca era Marius Manole.

cit ne-am pupat s-a facut verde, am traversat strada timp in care m-a intrebat ce mai fac (era ingrijorat ca mi-am dat demisia:) ) , mi-a spus ca merge la teatru si ca florile sunt pentru cabiniera lui care iese la pensie. si i-a fo alaturi de multi ani.

la capatul celalalt al trecerii de pietoni, drumurile noastre s-au despartit. ne-am mai pupat o data, si-a plecat sa cumpere prajituri pentru doamna cabiniera pentru ca apoi sa joace intr-un spectacol la tnb, de la ora 19.00.

*
dar uite asa, ne-am pupat pe 2 strazi si ne-am povestit rapid vietile pe o trecere de pietoni

1265
Background_Theatreo zi la repetitiile Ivanov ( teatrul Bulandra)

o zi la repetitiile Ivanov ( teatrul Bulandra)

Astazi am fost la repetitiile piesei Ivanov ( dupa A . P .Cehov) pe care o monteaza Andrei Serban la teatru Bulandra.

Am mai fost si la alte repetitii ale dlui Serban (as putea zice ca sunt un groupie, cum m-a prezentat dl Serban lui Ducu Darie, directorul Teatrului Bulandra), dar la piesa asta mi-am dorit mai mult decit la altele sa fiu “in bucatarie”. Sunt 4 actori incredibili in rolurile principale: Vlad Ivanov, Victor Rebengiuc, Marius Manole si Mirela Oprisor. Iar montarea are si o gaselnita de marketing Vlad Ivanov il joaca pe Ivanov-ul lui Cehov.

Iata citeva secvente de la repetitii:

*
Mirela Oprisor imbracata in pijama barbateasca parcurge desculta scena. Are in ochi toata durerea unei femei inselate, isi tine mina in dreptul abdomenului, se aseaza pe un scaun de care e sprijinit un violoncel.
“De ce a venit ea aici? De ce a trebuit sa vina ea aici?”, zice despre fiica celui mai bun prieten al sotului ei (interpretat de Vlad Ivanov) pe care a vazut-o sarutindu-se cu barbatul pentru care si-a schimbat pina si religia.


a repetat asta de 7 ori si de fiecare data mi s-a zbirlit pielea. La prima rostire mi-au dat lacrimile; poate pentru ca Mirela venea incarcata din culise, poate pentru ca si-a luat mai multe pauze si a avut timp sa se incarce din privirea lui Vlad Ivanov… sau poate ca dupa asta am invatat eu sa ma apar de emotia pe care o transmitea si d’aia n-am mai plins.
Dupa a patra sau a cincea varianta, intr-o secventa in care Andrei Serban i-a cerut sa treaca intr-o clipa de la plins la ris isteric, spunind “ai fost idolul meu”, mi-au mai dat lacrimile o tura.
Mai tirziu, dupa aproape 2 ore in care s-au slefuit miscarile si dialogul, m-a emotionat si altceva: talpile ei – adunasera praful de pe toata scena si aveau rotocoale negre la calciie.

*


– Ii dai o palma, zice Andrei Serban catre Mirela, iar ea zimbeste tragindu-si trupul spre inapoi.
Intra apoi in personaj, isi disputa “spatiul” cu sotul care tocmai a facut-o “jidoavca”, si-l pocneste. Usor.
Dupa 3 repetari, gesturile ei capata incredere, Vlad insista sa-l pocneasca pe Ivanov (personajul lui) mai tare, iar ea adauga forta miscarilor si-l loveste.

(…)
“M-am uitat in oglinda dupa semn”, zice Vlad Ivanov la pauza.
“Vlad, iarta-ma.. Pentru palma asta, dau orice dupa aia”, spune Mirela cu un amestec de gluma si respect.
“Ne bate Mimi pe amindoi”, ride Vlad cu trimitere la sotul Mirelei.

… mi-a placut mult respectul si complicitatea dintre Mirela Oprisor si Vlad Ivanov, super energie intre ei.

*
“Sa iesi acum din casa mea “, zice Vlad Ivanov tinindu-l de guler pe Marius Manole. Il ridica si-l impinge atit de tare ca aluneca aproape doi metri pe scena.

Personajul lui Marius e smecherasul afacerist care-si poate manifesta suprematia asupra prietenului pentru ca i se pare ca stie multe dintre secretele lui. E agresiv si grobian, dar in miinile lui Ivanov e cit un fulg.

“Tu n-ai cum sa vezi cita ura are in privire in clipa aia”, imi explica Marius mai tirziu de unde vine forta impinsului.

*

“Stop! Alex… aici trebuie….”, face o pauza Andrei Serban si se gindeste cum sa-i explice noua directie actorului care-l joaca pe doctor, un domn indragostit de sotia lui Ivanov.
In linistea care se creeaza, dl Rebengiuc intervine dupa citeva secunde: “Asteapta reactia noastra si spune dupa aia”. Andrei Serban zimbeste si completeaza indicatia cu noi amanunte. Brusc totul pare ca o scurgere intre vase comunicante – Andrei Serban – Victor Rebengiuc.

(dimineata, cind Dl Victor Rebengiuc a intrat in sala, pe scena erau Marius Manole si Vlad Ivanov, primul linga un pian in lateralul scenei, cel de-al doilea la o masa de lemn, in fatza.. Nu isi puteau vedea privirile, dar reactiile lor au fost in sincron: un zimbet larg si cald la intrarea in sala a dlui Rebengiuc. Care spunea “buna dimineata” echipei tehnice.)

*
– Andrei stii, in secventa asta in care Ivanov (…), Vlad incepe sa explice si sa-si explice gesturile personajului lui, in timp ce se afla la mai putin de un metru de Andrei Serban.
Dl Serban incepe sa-i explice ceva, Vlad continua cu altceva…

E unul din momentele alea speciale cind se aseaza teritoriile; cind se cauta calea de mijloc intre directia regizorului si feelingului actorului. Poate ca vor mai cauta zile in sir, isi vor mai cere explicatii unul altuia, sau poate ca vor gasi imediat; oricum ar fi, vor incerca fiecare sa-si faca loc in conceptul celuilalt, cu diplomatie si perfectionism.

Si la citeva zile dupa premiera, cind gesturile si gindurile vor fi trecut deja prin actor, vor fi devenit “ale lui”, personajul va fi acolo: pe scena.

*
textul lui Cehov, Ivanov, e povestea unui barbat la 30 si ceva de ani care nu mai gaseste resurse emotionale pentru a merge mai departe. Are o sotie care a sacrificat totul pentru el, dar are si multe datorii. E iubit de o tinara care pare varianta mai tinara a sotiei lui (gata si ea sa sacrifice totul pentru el), dar nu crede nici in iubirea ei, desi e acuzat ca e interesat de zestrea pe care o poate primi. In plus, toate principiile lui de viata – bazate pe adevar si incredere – se zdruncina prin conjuctura faptelor sale.

Ce o sa va placa foarte tare?

Cit de mult poate duce Vlad Ivanov pe dinauntru intr-o piesa in care are text din belsug.

Cite emotii poate transmite intr-o secunda Mirela Oprisor.

Cit de “rau” poate fi “copilul bun si teribil al teatrului” Marius Manole.

Cit de darnic emotional si profesional poate fi domnul Victor Rebengiuc.

Si cit de simplu, minimalist, poate fi teatrul care te emotioneaza cind e lucrat de Andrei Serban.

Fac un pariu acum, aici, ca sa ramina scris: Vlad Ivanov si Mirela Oprisor vor lua premii UNITER cu rolurile astea.
Va bagati?

*
“Ivanov” din 30 ian la Bulandra.

Ma mai duc si mine dupa amiaza la repetitii, dar daca nu mai scriu inseamna ca mi-au rupt picioarele ca am dat din casa ce nu trebuia☺

astazi au repetat 8 ore si 50 de minute (actul 3 si jumatate din actul 4), iar unii dintre actori – dl Rebengiuc, Marius Manole, doamna Dana Dogaru – au plecat dupa 6-7 ore sa se pregateasca pentru spectacolele in care urmau sa joace chiar in aceeasi seara. Probabil ca si-au incheiat programul undeva dupa 10 seara.

nu iubesc Romania, ci niste oameni de aici

Nu iubesc Romania in felul in care zic colegii mei pe la televizor.

Nu cred nici in ideea de patriotism.

Uneori ideea asta e exprimata prin “sunt mindru ca traiesc/m-am nascut in Romania”. Daca ma nasteam in Coreea de sud as fi zis ca sunt mindra de tara mea? Sau prin cine stie ce trib african?

*

Inca mai am sechele pentru ca profesorii mei m-au mintit la scoala spunindu-mi ca am fost un popor care a luptat cu dirzenie in fata cotropitorilor. Ba pardon, am avut victorii cit sa incapa pe degetele de la miini si, chiar si alea, au tinut 2- 3 zile maxim.

Nu-mi iubesc tara pentru peisajele uimitoare si minunatiile pe care natura le-a facut pe aici. Da, e adevarat mi se taie de multe ori respiratia cind merg pe valea Oltului, pe Transfagarasan sau cind ajung in cine stie ce poienita, dar… Am vazut in alte colturi de lume lucruri cel putin la fel de uimitoare si n-am fost mindra de tara lor, m-am bucurat de ele, intr-un mod cit se poate de egoist, savurind momentul.

Cred ca patriotismul exprimat prin “mindria ca inca un roman a luat o medalie, un premiu, o certificare internationala” e doar o satisfacere a uneia dintre frustrarile noastre: sunt unii – de-ai nostri – care pot face ceva ce noi nu putem face si care reusesc in lume… iar noi proiectam pe reusita lor, hranindu-ne orgoliul din ea.

Pentru ca doar asta facem: ne hranim ogoliul propriu; nu ne ducem sa-I facem cadouri campionului, nu-i dam nimic la schimb pentru ceea ce el ne da, la nivel emotional.

*
Nu iubesc Romania, dar iubesc si admir multi oameni de aici.

Iata unii dintre ei.

Familia Petre – proprietarii hotelului Carol Parc care s-au intors de la New York ca sa construiasca aici. au facut un hotel care a ajuns in ghidurile lumii, dar au construit si sustinut si multi muzicieni/oameni de cultura. Fara sa apara la televizor pentru asta.

Diana Stoleru  (plus gasca de zine) care au facut anul asta minuni reusind sa uneasca o tara intreaga pentru o cauza, cea a lui Daniel Raduta.

Liana Buzea care impreuna cu echipa ei a scos multe zeci de mii de oameni in strada, sa voluntarieze facutul curateniei publice in campania Let’s do it Romania

Dragos Bucurenci care a transformat voluntariatul intr-o forma de educatie.

Tudor Chirila care si-a depasit de mult nivelul de solist de trupa rock dupa care ofteaza fetele, transformindu-se nu doar in model pentru o generatie, ci si in “constructor emotional cultural”; Cruciada Culturii e cel mai bun exemplu.

Pumnul de regizori care fac lucruri incredibile in teatru sau film cu mijloace financiare minuscule ( Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, Radu Afrim, Andrei Serban, Andrei Ujica) si actorii care-i ajuta sa faca asta ( Vlad Ivanov, Marius Manole, Mirela Oprisor, Victor Rebengiuc)

Razvan Penescu care a miscat muntii in online-ul cultural cu Liternet.ro; Zoso, Piticul, Chinezu, Bobby Voicu, Cristi Manafu care au miscat internetul cu totul.

Marius Constantinescu, Ana Maria Onisei, Vlad Mixich, Cristi Lupsa si multi alti jurnalisti tineri pentru care a scrie/intervieva/face un reportaj e o pictura care trebuie sa respecte realitatea in cel mai mic detaliu.

*
Ii stiu pe toti oamenii astia, de asta i-am numit aici – si-as mai fi putut numi citeva zeci -, toti au ceva in comun.

Oamenii astia, in orice tara s-ar fi nascut, ar fi fost deasupra mediei, ar fi iesit la suprafata precum uleiul pus in apa. Pentru ca au perseverenta, au inteligenta, au talentul care-i face sa iasa in fata. Fiecare o face in felul lui, cu resursele lui, dar cu credinta ca trebuie sa duca lucrurile la bun sfirsit in cel mai bun mod in care pot ei. N-are legatura cu expunerea publica, toti au ajuns cunoscuti pentru ca rezultatele lor au iesit deasupra mediei. Si, sunt sigura, ar putea face asta in orice colt de lume.

N-are cum sa fie mindria noastra ca ei sunt romani, cum nu ne putem mindri (daca suntem onesti) cu faptul ca Alina Pogras (gimnastica) sau Radu Voina (antrenorul echipei nationale feminine de handbal) sau Simona Alexandru (scrima) au devenit campioni mondiali anul acesta. Nu e meritul tarii si nici al nostru.

Dar asta nu ne impiedica sa ne bucuram de succesul lor.

*

Cind eram mica, mamaie – femei simpla de la tara – mi-a explicat ca o candela, ca sa arda mult si bine, trebuie sa aiba o combinatie potrivita intre cantitatea de ulei si cea de apa.

Oamenii astia ( si multi altii) sunt uleiul care iese la suprafata, cu ajutorul lor, restul – marea de oameni “de apa” – tin in viata o flacara pe care unii o numesc patriotism.

Imi pare rau, eu nu iubesc Romania; iubesc niste oameni care, din intimplare, locuiesc sau s-au nascut aici.

tabu_de_octombrie__vizita_e09c7e6Marius Manole – Vizita

Marius Manole – Vizita

E bine sa fii prieten cu actorii. Când vrei sa scrii despre ei, ii poti ruga sa faca lucruri pe care le-au refuzat regizorilor sau colegilor.

tabu, octombrie 2010

Când l-am rugat pe Marius Manole sa mearga la Hospice Casa Sperantei stiam ca ii imping limitele. Am vazut atunci cum i se strâng maxilarele in timp ce ia o hotarâre. |si scrâsnea dintii: sa ma refuze sau nu? {tiam ca n-o sa accepte decât daca respectam regula lui: sa le daruim ceva acelor copii.
Pe drumul catre Brasov m-am prins ca ii era frica. Se temea ca o sa simta durerea copiilor blonavi, dar nici chiar asta nu-l speria foarte tare cât faptul ca o sa fie fata in fata cu ei si nu o sa poata sa-i ajute.
|n fata spitalului privat care gazduieste persoane pentru ale caror maladii nu se cunosc inca tratamente, s- a ghemuit in masina – un copil covrig ascuns dupa ochelari de soare si un tricou chic cu inscriptii rock – si, la remarca soferului care a anuntat ca ne asteapta in parcare, a oftat greu:
– Nici tu nu vrei sa intri?

*

Din primavara, Marius Manole joaca alaturi de Oana Pellea in „Oscar si Tanti Roz”, o dramatizare dupa Eric Emmanuel Schmitt. El e Oscar, pustiul bolnav internat intr-un spital de copii care, indrumat de Tanti Roz, o asistenta cu suflet mare, traieste intr-o zi cât ar trai in 10 ani si-i scrie scrisori lui Dumnezeu pentru ca vrea sa si-l faca prieten.
Piesa arata o alta fata a lui Marius Manole, poate cea mai aproape de felul lui de a fi in real dintre toate rolurile pe care le-a jucat: vulnerabil, empatic, intr-un balans delicat intre a da si a primi – dragoste, atentie, incredere.
Rolul n-a fost pentru el la inceput. Vlad Logigan – actor la Bulandra – repetase mai bine de 3 luni când a decis sa se retraga din spectacol. Cu 4 saptamâni inainte de premiera, regizoarea, Chris Simion, i-a dat textul si i-a spus:
– Ai 10 zile sa te obisnuiesti cu rolul. Doamna Pellea e in vacanta, când vine facem o repetitie.
A invatat textul, a memorat miscarile scenice si, la intâlnirea cu Oana Pellea, era pregatit de un snur, un spectacol cap-coada.
– Ce e asta? ~sta nu e monolog, nu se poate asa ceva. Eu plec, a spus Oana dupa ce l-a auzit prima data, iar el si-a dat seama ca il provoca. Un fel de examen de admitere – pentru ca nu mai lucrase niciodata cu ea. Daca ii facea fata, jucau impreuna, daca nu, se termina totul.
-Mai pot sa mai spun o data? As vrea sa mai spun o data.
Oana Pellea l-a privit curioasa, apoi a inclinat din cap.
A spus monologul dintr-o suflare, cu o forta si o emotie pe care – crede el – nu le-a mai simtit apoi la nicio reprezentatie cu Oscar. Când a terminat, s-a uitat nerabdator catre examinator.
Oana si-a asezat hainele pe un scaun si s-a transformat intr-o clipa in Tanti Roz:
– Buuun. Ce repetam astazi?
Astazi ceea ce vad spectatorii pe scena e pura magie: o iubire care se simte ca e reala si care trece din unul in celalalt, printr-un un sistem bizar al sufletelor comunicante. Marius ar vrea sa mai joace si intr-un alt spectacol impreuna cu Oana, “dar trebuie sa mai treaca o vreme, pentru ca noi ne-am jucat pe noi acolo. Trebuie sa luam distanta, ca sa fim altfel.”

*

Când Marius Manole a intrat in centrul de zi de la Hospice Casa Sperantei, sapte copii il asteptau in jurul unei mese rotunde pe care erau pestisori din plastilina. {tiau ca se intâlnesc cu un actor si, cum l-au vazut, l-au masurat din cap pâna-n picioare. Apoi, cu timiditate au pornit asaltul ca sa-i capteze atentia.
Un baiat blond a aruncat discret o jucarie pe jos.
– Ce e asta? E dintr-un desen animat, a râs Marius de jucaria pe care a ridicat-o.
– Asterix si Obelix, a soptit copilul.
– Asa, asa, i-a intâns jucaria baiatului care a inceput sa zâmbeasca larg. Fusesee remarcat.
Dintre cei 7 copii aflati in centru in ziua aceea, 4 erau frati. Doar unul – bolnav grav – statea intr-un scaun cu rotile, dar centrul care se ocupa si de consilierea psihologica si de tratamentul paleativ pentru membrii familiei, tine ca fratii sa stea impreuna când e vorba de joaca. Organizeaza si tabere pentru fratii sanatosi ai copiiilor din centru sau vacante cu toata familia. E parte din filosofia lor: „sa facem viata mai usoara celor care sufera de boli incurabile”.
– Avem o fetita care vrea neaparat sa va cunoasca, i-a spus educatoarea lui Marius. Vrea sa se faca actrita. A si jucat intr-un film, un spot de prezentare pentru centrul nostru. E in alt salon, trebuie sa o anuntam, sa o pregateasca si sa o aduca.
Marius a zâmbit din nou, inclindând din cap in semn de aprobare. Pâna sa ajunga fetita, a explicat, in râsetele copiilor cum a jucat el un câine pe scena Nationalului, in „Inima de Câine”, si mânca de pe jos.
– Chiar de pe jos?
– Da, de pe jos. {i mai auzeam si spectatorii care spuneau ca li se face sila. Bine, n-am patit nimic. Nici viermi n-am facut.
O pustoiaca blonda s-a invârtit cu scaunul cu rotile ca sa-si poata ridica trupul, sa fie mai aproape de el si l-a confruntat cu niste ochi albastri, imensi:
– Actorii-nu-fac-viermi.

*

Actorii se imbolnavesc si ei câteodata, dar Marius nu vorbeste despre asta. Din 2001 de când a terminat actoria a muncit ca un nebun.
|ntr-o vreme juca in 18 spectacole, in teatre din toate colturile tarii. Are amintiri cu trenuri in care era singurul calator pe timp de noapte, povesti despre gari din satucuri care pareau desprinse din „Apocalipsa“. Erau zile in care facea naveta Timisoara Bucuresti, o zi repeta in capitala, alta la 538 km distanta. Noptile le dormea pe tren. |l motiva un singur gând: „Sa nu fi niciodata actorul unui singur regizor. E foarte important sa stii sa jonglezi cu orgoliul regizorului si sa stii ce sa alegi sa joci. Altfel publicul te-ar vedea intr-o singura directie si e cea mai mare greseala pe care poti sa o faci.”
I-a luat ceva vreme sa invete sa zica NU si când a facut-o a ajuns la stirile tuturor televizunilor: a oprit un spectacol in care juca la Sibiu.
Bause impreuna cu toti colegii ca sa se poata urca pe scena – trebuiau sa joace pe o scena montata afara, la minus 2 grade, imbracati doar in tircouri. La stiri, el a fost „actorul beat scandalagiu”. Pe de o parte stia ca gresise, pe de alta instinctul ii spunea ca procedase cinstit: refuzase sa joace intr-un spectacol prost. Asta nu l-a ajutat insa sa treaca peste spaima si rusinea intâmplarii, asa ca a stat câteva saptamâni inchis in casa.
Acum stie ca toata perioada aceea de munca in viteza supersonica era o fuga de sine si ca efortul acesta a lasat si urme in trupul lui. Când – epuizat -a ajuns in spital si-a promis ca o va lasa mai moale. Ca se va lasa de fumat si va avea o viata mai linistita. Dupa o vreme a uitat si-a luat-o de la capat. |n stagiunea aceasta poate fi vazut in 8 piese la Teatrul National, mai are in lucru inca 2, plus un spectacol de televiziune, dar are si proiecte in care e producator: vrea sa-i ajute pe actorii talentati din tara sa fie vizibili la Bucuresti.
Spune ca una dintre cele mai frumoase lectii pe care le-a invatat in timpul asta a fost „sa coboare garda”.
„|ncepi un spectacol, gresesti si – in momentul in care gresesti – esti constient de ceea ce faci. Atunci ai o singura sansa sa te duci la adevarul simplu: sa lasi garda jos. Publicul recunoaste sau simte ca ai gresit, dar simte si onestitatea si, daca esti cu garda jos, incepe sa se transmita o energie de la ei catre tine. Iei de la ei si urci. {i poti sa termini un spectacol foarte sus.”

*

– Actorii nu fac viermi? Da, asa e, când esti pe scena e altceva, a inceput Marius sa-i explice Ioanei, pustoaica blonda care-l infruntase din caruciorul cu rotile. Mi s-a intâmplat sa am febra mare sau sa ma doara maseaua si sa trebuiasca sa intru sa joc. Pe scena nu m-a mai durut nimic.
– Ca nu era in rol.
– Da, pentru ca noi când jucam credem ca suntem altcineva, un personaj. {i pe personajul ala nu-l doare nimic. {i-atunci pentru cât joci, o ora – o ora jumatate, nu te doare nici pe tine nimic.
Când explica asta, din dreapta lui, a intrat pe usa o fetita bruneta de 13- 14 ani, intr-un carucior cu rotile impins de o tânara care parea abia a fi terminat liceul.
– Actrita?, a intrebat-o Marius.
-Katia – a spus ea intânzând mâna usor, atât cât ii putea permite corsetul cu care spatele ii era prins de scaun. „Oaaaaaaaaau, n-am mai vazut niciodata un actor”, a zâmbit dezvaluind discret un aparat de indreptat dintii. „Visul meu e sa ma fac actrita.”
– {tiu. E frumos, nu? Esti altcineva pentru o ora…
Fetita a inceput sa râda relaxata, simtind ca actorul din fata ei – care arata ca un baiat de liceu, blond si subtire – o intelege. A inceput sa-i povesteasca despre actorii ei preferati, a fost surprinsa sa afle ca si Marius l-a jucat pe palarierul nebun din Alice in }ara Minunilor. La fel ca Johnny Depp, preferatul ei.
– Pot sa-ti aduc palaria. Ca nu se mai joaca spectacolul. {i putem sa facem aici o poveste a voastra, cu costume, o si filmam. Ce zici?
– Ar fi super.
– Scrii tu o poveste?
Ioana si-a strecurat carutul pe lânga al Katiei si s-a apropiat si ea de Marius.
– Sa facem Alba ca zapada. As putea juca eu vrajitoarea, iar Katia pe Alba ca zapada.
– Sa facem ceva mai modern, i-a replicat Katia. Alba ca zapada si… cei 7… verisori enervanti.
|n râsetele tuturor, s-au stabilit sarcinile: Katia va scrie un scenariu, i-l va trimite lui Marius pe mail care o va invata cum sta treaba cu decupajul si aranjatul miscarilor pentru actori. La urmatoarea vizita vor incepe sa lucreze.

*
|n copilarie, Marius a ajuns din intâmplare la cursul de actorie. Tata cumparase un aparat foto si l-a dus la Palatul Copiilor din Iasi sa invete cum sa-l foloseasca, doar ca erau prea multi copii inscrisi si i-au impartit in doua grupe; unii foto, altii actorie. Lui i-a fost rusine sa ceara sa fie schimbat si-asa s-a jucat de-a actoria din clasa I-a. A luat la facultate din prima incercare si, chiar daca a intrat ultimul, in timpul studentiei a devenit vedeta clasei. Parintii l-au lasat mereu sa faca ce-i place si chiar si in momentele critice, ca in disputa de la Sibiu, i-au fost alaturi: „Ai grija, mai tata, sa nu te dea afara. Cu ce o sa-ti mai platesti ratele la casa?“ Asta a fost singura dojana pe care a primit-o, dar el a plâns când si-a auzit la telefon tatal ingrijorat.
Pentru casa pe care si-a luat-o – o garsoniera aproape de Unirii – plateste rate de doua ori mai mari decât salariul pe care-l ia la Teatrul National. Bani pe care–i face din proiecte independente si colaborari cu alte teatre. Casa e insa locul in care se relaxeaza dupa spectacole, unde gateste pentru prieteni (care spun ca e un foarte bun bucatar), unde creste plante decorative sau aromatice, pentru gatit: busuioc, menta.
Pentru noptile grele, are un secret. O fata de perna dintr-un bumbac pufos care pare prietena cu somnul: cum pune capul pe ea, cum adoarme. |i e asa de draga fata asta de perna ca o spala numai dimineata ca sa fie sigur ca se usuca pâna seara. O ia si in turnee, imbraca perna de la hotel cu ea si pastreaza astfel cu el un pic din „acasa”.
Iese rar in cercurile mondene pentru ca prefera sa fie intre prietenii lui, dar când iese face un soi de one man show, iar toti cei prezenti se distreaza foarte mult. „Oamenii se asteapta sa fac atmosfera la mese si, oricât de obosit as fi, am grija sa se simta bine. De asta si ies rar printre „straini“; e un consum mare pentru mine, dar daca nu as face atmosfera, ar spune ca sunt fitos, nu ca sunt obosit“.
De fapt el face actorie din timiditate si, ca la toti marii artisti, aceasta forma de arta e singura lui cale de a se exprima, de a le vorbi – pe bune – celor din jur.
„Uneori pe scena vorbesc eu, Marius Manole, nu personajul. Pe scena sunt in siguranta. Nu ma loveste nimeni, nu ma fura. Ce poate sa mi se intâmple? Sa nu-mi iasa rolul, ceea ce e cel mai naspa lucru oricum. {i esti vai de tine daca ti se intâmpla. Dar altfel, sunt in siguranta.“
De asta pe strada se imbraca in nuante de gri, ca sa nu-l remarce lumea. Desi uneori, dimineata, pe la 10, pe Lipscani, câte un trecator se mai uita lung dupa tânarul cu cana de cafea in mâna care trece grabit in drum spre repetitiile de la National.

*

Cum a iesit din centrul Hospice Casa Sperantei, Marius Manole a inceput sa dea telefoane. |i spusese Malina Dumitrescu, director de programe si PR , ca in saptamâna 4 – 10 octombrie sunt zilele internationale Hospice, in care se fac actiuni caritabile pentru asemenea institutii.
– Lia, buna. Vrei sa jucam „Sta sa ploua” si sa donam banii unor copilasi bolnavi?
Asa si-a inceput organizarea propriei actiuni caritabile.
Cum Lia Bugnar, autoarea piesei dar si partenera lui pe scena, a fost de acord, dupa câteva minute a trecut la alt telefon: Voicu Radescu, managerul Green Hours – locul unde ar putea sa joace piesa. Apoi a inceput sa faca o lista cu teatrele din Bucuresti pe care le-ar mai putea implica.
Eram pe strada, in centrul Brasovului, in cautarea unui loc pentru prânz. Vorbea la telefon, stabilea date si deadline-uri. Nu mai era actorul Marius Manole, era producatorul. |n momentele alea mi-am adus aminte de o discutie mai veche de-a noastra, despre cum fiecare actor isi alege un rol sau altul si pentru necesitatile lui emotionale, dincolo de a lucra cu un alt actor drag sau un regizor. I-am zis ca poate ca nu stia care vor fi pasii pe care-i va face când a acceptat sa joace Oscar, tot asa cum nu stia cu adevarat de ce se impotriveste sa viziteze copiii bolnavi. Doar ca a venit vremea pentru prima lui mare actiune caritabila. A zâmbit.
|n masina pe drumul catre casa l-am intrebat.
– Marius, te-ai gândit vreodata de ce te place atât de mult publicul?
A inceput sa se incrunte.
– Ion Caramitru te-a numit „singura vedeta a Nationalului de dupa 89”, ai fost nominalizat la UNITER de 2 ori, umpli toate salile la spectacolele pe care le faci. Nu poti sa spui ca nu te iubeste publicul.
Tacea. |si facea de lucru cu o sticla de apa minerala si vedeam in gesturile lui toata fragilitatea cu care facea fata ambitiei, neincrederea amestecata cu hotarârea de a face lucrurile bine daca tot s-a implicat in ele. Dupa o vreme a zis:
-Nu stiu. Pe bune ca nu stiu. {i eu m-am gândit la asta de multe ori.

3015
1291140748Marius Manoleblogul lui Marius Manole

blogul lui Marius Manole

Marius Manole si-a facut blog. Il gasiti aici

Am lucrat impreuna pentru un proiect pe care-l veti gasi in tabu de octombrie, asa ca zilele acestea am petrecut ceva vreme impreuna. De asta scrie el ca mi-a promis mie ca isi face blog. Eu va promit ca va scrie multe acolo, ca are ce scrie.

Plus ca, pentru noi, spectatorii, e frumos sa stim cite un pic din ce e prin mintea si sufletul lor, al actorilor.

Puneti-vi-l in blogroll, aveti incredere in mine.

1689

P.S. la Concertul lui Radu Mihaileanu

am pus aseara link pe facebook, de la postul de aici despre film.

astazi reactiile de acolo, m-au facut sa zimbesc tare.

*
Ana Maria Adam hai ca ma duc sa vad filmul :)

Cristina Bazavan:) multzu. e de-a dreptul un compliment daca te-am convins. astept comments dupa aia

Antoaneta Roman Filmele lui precedente sunt cel mai bun argument:)

Ruxandra Jurcut noi am fost incantati, fascinati, bucurati si intristati, e un film extraordinar. Ne-am trimis toti prietenii :-)

Alexandra Grigorianu si eu l-am vazut ieri in bruxelles cu o sala plina care radea cu lacrimi :)

Ana Maria Adam Cristina…. e minunat, tulburator, rascolitor… de-a rasu-plansu. ti se pare mult daca zic chiar ca-i genial ? multu ca m-ai trimis la el :):-*

Cristina Bazavan ce ma bucuuuuur ca l-ai vzt. eu iti multu ca te-ai dus

(later edit, la 3 ore distanta)
Marius Manole ffff.frumos

*
altfel, in foarte buna traditie a ultimelor luni, cind tara arde (aka cade guvernul, dezbat candidatii esenta finala or se anunta rezultate de alegeri) eu ma duc la concerte/ intilniri cu scriitori misto, spectacole de dans contemporan etc etc etc. ( si ana are aceeasi traditie, dezvoltata avec moi:) )

in seara asta, diana krall

829

5 filme romanesti in finala la filminute

5 filme romanesti in short listul de 25 de la filmminute.

s-au vizionat peste 2000 de filme si 5 finaliste sunt ale romanilor.
critica internationala zice ca e inca un semn ca cinematografia noastra e minunata si ca e uns pirit aparte in romania.

filmele romanesti din finala sunt:

HOW DO YOU DO, de Gabriel Achim

HEATWAVE, de Mirel Bran ( corespondent Le Monde din Bucureşti) ( cu Nicoleta Lefter, Marius Manole si Mihai Smarandache)

GELU VS. ALEX de Bogdan Dumitrescu

THE GOATS de Razvan Parlog

RAPTURE de John Riley ( aici nu stiu de ce e cotat roman, desi il are pe Hostina in distributie)

restul filmelor aici

votam si noi sa cistige un roman?

1078

citeva birfe – Festivalul de teatru de la Alexandria

pentru mine orice intilnire cu andreea bortun si alexandru ion e ca o gura de energie pozitiva.

i-am vzt azi din nou la conferinta festivalului national de teatru tinar, festivalul minune (in cel mai pur sens al cuvintului) si o sa am un zimbet cald pentru toata ziua.

s-au lasat greu convinsi sa spuna ca au batut din usa in usa la toti oamenii cu bani din alexandria ca sa stringa mai putin de jumatate din bugetul festivalului de anul trecut . culmea e ca fac festivalul chiar si cu banii astia putini, au sufletelele asa de pline incit pe durata evenimentului cred ca sunt in stare sa se hraneasca si cu aer numa’ sa le iasa bine festivalul.
*

let’s have some fun cu un pic de birfe profesionale despre citiva dintre membrii juriului.

marius manole arata brici. cind povestea despre energiile care se aduna in jurul acestui festival, pun pariu ca se gindea la energiile pe care le-a simtit si trait in atelierul lui andrei serban de la horezu.
inainte de conferinta de presa mi-a pove – pe fastforward – ca, la atelierele lui AS, erau impartiti in grupe si aveau cite doua zile sa faca o piesa, cu decor, cu miscare, cu tot.
“de ce dracu lucram noi 6 luni la o piesa in bucuresti?” se intreba mirat cind povestea despre lucrurile frumoase pe care le-a simtit/fct acolo.

arata chiar bine, odihnit, relaxat. mi-e tare drag de el, e poate unul dintre cei mai constinciosi si mai workalcoolici dintre actorii pe care-i cunosc.

*
mihaela michailov tocmai ce s-a intors de la o bursa la londra. era si ea zen dupa experienta londoneza unde a vzt-o si pe anamaria marinca in 4:48 Psychosis, piesa laudata cu super cronici in ziarele britanice.
“singura, nemiscindu-se deloc din loc, doar mutindu-si privirea si gesticulind cu miinile, m-a tinut acolo 70 de minute de text”
cine stie textele lui sarah kane (doamna cu replica pe care eu o iubesc profund “daca nu simti, n-are niciun rost”, Purificare), stie ca e f f greu sa faci asta.

*
cea mai simpa faza a fost ca a vnt bumbutz la conferinta de presa. stia povestea cu jeremy irons care ii sustine pe copiii astia simpatici, ii stie si pe andreea si pe alexandru pt ca i-a fotografiat pentru tabu, dar nici eu nu ma asteptam sa vina. cel putin aseara pe la 9 juma cind am plecat de la un meeting la care era si el, habar nu aveam ca vine.

*
nice people (si la masa vorbitorilor, si in sala), nice energii.
vinerea ailalta ma gindesc sa merg la alexandria pt ca e ziua cea mai hot a festivalului (care se desfasoara intre 15 si 22 august)

1085
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!