Tag : mercedes

drumPe urmele celor mai buni – Mentorat la o plimbare cu un Mercedes minunat si …cu mine

Pe urmele celor mai buni – Mentorat la o plimbare cu un Mercedes minunat si …cu mine

 

Am scris in urma cu ceva vreme despre un proiect minunat de mentorat creat de Mercedes-Benz Romania, proiect in care oameni ale caror cariere impresioneaza pe toata lumea au luat sub aripa lor ocrotitoare tineri talentati care au pasiuni similare cu ale lor.

Am urmarit indeaproape povestea intalnirii dintre Catalin Stefanescu si tanara Georgiana Ene care vrea sa faca un master si un doctorat in ccomunicare specializata pe lumea teatrului. Catalin continua a o indrume pe Georgiana si sa-i prezinte informatii, oameni care o pot ajuta in proiectul ei. Povestea lor o puteti citi / vedea aici.

Reprezentantii Mercedes-Benz mi-au propus ca, pe principiul pay it forward, si eu sa ofer macar o intalnire de mentorat cu cineva care si-ar dori sa invete ceva de la mine.

Stiu ca nu sunt de calibrul lui Catalin, dar daca isi doreste cineva o intalnire de o ora-doua, intr-o dupa amiaza, in care sa vorbim despre blogging, despre branding, campanii de promovare pentru artisti, despre carti si filme (cam astea sunt zonele in care cred ca as putea daca nu sa dau sfaturi competente, macar sa povestesc intamplari cu talc si sa recomand lecturi bune), deci daca cineva isi doreste o intalnire cu mine, care include si o plimbare cu un super Mercedes, dar si o oprire intr-o cafenea draguta, va rog sa imi lasati un comentariu mai jos.

Pentru oricine ma cunoaste intamplarea asta e rara, pentru ca oamenii stu ca nu e zona mea de confort sa cunosc oameni noi, nu e zona mea de confort sa petrec mult timp in afara spatiului meu:), dar imi place proiectul acesta si, daca e cineva care crede ca-l pot ajuta cumva cu vreun sfat din ce stiu, ma voi intalni cu drag cu el/ea.

Intalnirea ar avea loc saptamana viitoare, la o ora pe care desigur o aleg impreuna cu cel/cea cu care ma voi intalni.

Stabilim persoana saptamana viitoare, marti.

catalin stefanescu georgiana enePe urmele celor mai buni – o poveste minunata despre mentorat cu Catalin Stefanescu

Pe urmele celor mai buni – o poveste minunata despre mentorat cu Catalin Stefanescu

Toti oamenii MARI pe care i-am intalnit ca jurnalist sunt generosi. Sunt impacati cu ei si cu ce pot ei sa aduca in spatiul public si in societate, si nu se tem ca altii ar putea “fura” de la ei.

In randurile de mai jos, e o poveste despre generozitate… cu nume mari.

*

Ultima data cand l-am intalnit pe Catalin Stefanescu s-a intamplat cam asa: eu stateam de vorba cu o tanara simpatica, Georgiana Ene, in biroul unei agentii de publicitate, el a venit cu treaba, ne-am imbratisat si a spus cu vocea lui calda si molcoma catre fata “tu nu existi, nu te-am vazut”.

Ar parea o nepolitete, iar pentru un om cum e Catalin acest lucru e imposibil, numai ca gestul lui marca onestitatea. Cei doi urmau sa se intalneasca intr-o conversatie interviu, iar Catalin voia ca totul sa fie autentic, sa nu faca niciunul dintre ei “actorie” la momentul intalnirii pe camera.

Georgiana este una dintre cei patru castigatori ale unei campanii foarte frumoase lansate de Mercedes- Benz  – Pe urmele celor mai buni – prima campanie de brand nationala, o campanie care include si primul show online realizat de Mercedes-Benz avandu-i protagonist pe ambasadorii sai locali. Catalin, alaturi de Andreea Esca, Camelia Potec si Andi Moisescu sunt protagonistii show-ului si sunt pregatiti sa le ofere sprijin si mentorat romanilor care vor sa-si duca la indeplinire visurile.

*

Pentru cei care nu-l stiu pe Catalin Stefanescu dincolo de interviurile lui minunate sau de spectacolele de teatru pe care le regizeaza, pe texte scrise de el, as vrea sa descriu o intamplare.

In urma cu cativa ani, am ajuns mai devreme decat ora de incepere la un eveniment la care Catalin Stefanescu era gazda. L-am gasit retras dupa o usa transformata in paravan, recitind insemnarile din desfasurator, rostind ca “pe scena” prezentarile invitatilor pe care urma sa le introduca publicului cateva minute mai tarziu. Era foarte foarte multa concentrare pe chipul lui, nu era deloc prezent zambetul cu care-l vezi pe scena sau la televizor, era ca un sportiv inaintea startului, care se pregateste de competitie.

I-am si povestit peste o vreme despre uimirea mea legata de concetrarea lui in acele momente de repetitie, a zambit si-a spus simplu: “trebuie sa ne pregatim pentru ceea ce facem”.

Cu rigoarea, statornicia si discretia sa, Catalin Stefanescu e partener cu Mercedes-Benz Romania de noua ani, iar proiectul “Pe urmele celor mai buni” ii vine manusa. A ales-o pe Georgiana Ene sa o mentoreze in indeplinirea unui vis mare – sa scrie o carte despre promovarea teatrelor din Romania, o carte care pleaca de la masteratul  pe care l-a facut.

*

Georgiana lucreaza ca  Project Manager pentru o firma internatioanla, la sucursala din Bucuresti, dar pasiunea ei pentru teatru e dincolo de job sau de orice beneficiu. E una dintre acele persoane care fac lucrurile pe care le iubesc de dragul de a pune ceva frumos in spatiul public si, mai ales, pentru a ajuta.

Asa s–a intamplat cu echipa Unteatru, pe care Georgiana a ajutat-o in partea de comunicare – word of mouth – inca de cand era foarte foarte la inceput. I-a vazut cum au crescut  si odata cu ei, a crescut si ea. Spera ca intr-o zi, echipa Unteatru  sa aiba comunitati de spectatori cat mai diverse, iar Zilele Unteatru sa devina un festival international.

Intre munca ei de unde isi plateste facturile si cea din care se incarca emotional, Georgiana isi face timp sa scrie cronici de teatru si interviuri pentru ziarul Metropolis si sa mearga la festivalurile de profil din tara ca sa relateze pe blogul ei despre spectacolele care i-au placut. Nu vrea sa scrie despre ce e rau, pentru ca teatrul – crede ea – are nevoie de multa sustinere, nu e nevoie sa-l daramam cand nu ne place ceva.

A ajuns sa scrie primele cronici de teatru dupa ce a participat la un concurs la Cristian China Birta pe blogul lui. Chinezu, cum i se spune lui Cristian, a remarcat-o si a invitat-o sa scrie la el pe blog o cronica a unui spectacol la care era invitat. Asta i-a dat aripi si a prins curaj sa-si exprime sincer opiniile despre spectacolele pe care le vedea. Asa a remarcat-o Doru Mares, un important critic de teatru, care a invitat-o in festivaluri ca blogger acreditat.

Acum s-a inscris la competitia Mercedes-Benz – “Pe urmele celor mai buni” – pentru ca-l admira pe Catalin Stefanescu si stie ca are multe de invatat de la el. Si-a dorit atat de mult sa castige incat a completat aplicatia imediat cum a aparut pe Facebook, si-a aflat mai tarziu ca a fost prima care s-a inscris in tot concursul.

*

Catalin a ales-o dintr-o lista scurta. I-a remarcat ambitia, determinarea, a fost impresionat de anii pe care i-a investit Georgiana in a invata despre lumea administrativa a teatrului.

A mai ales-o si pentru ca ea reprezinta o situatie pe care el incearca sa o combata din lumea teatrului romanesc. “Noi suntem o lume destul de conservatoare, indiferent de teritoriu. In lumea teatrala, cu tot dragul fata de lumea asta, nu incetez sa spun ca exista destul de mult provincialism si destul de mult instinct de conservare. Suntem o lume cumva inchisa. In general, filologul, muzicianul, filosoful patrund daca e vorba despre vreun patruns in lumea asta (desi eu nu inteleg despre ce e vorba in acest patruns), dar pentru “ceilalti” e mult mai greu. Dar lumea teatrului are nevoie de oameni noi, din punct de vedere etic, igienic. E foarte multa nevoie de lume “venita din afara”, e nevoie de eroare, de exagerare pentru ca acesta genereaza un sistem viu… si teatrul are nevoia asta”, spune Catalin, care a mers pe drumul lui in teatru.

Dincolo de prieteniile de lunga durata cu “oameni din lumea teatrului”, cand a inceput sa scrie piese de teatru, sa dramatizeze texte, a stiut care e piesa de puzzle pe care vrea sa o completeze in imaginea cu toate spectacolele de pe “piata”: un spectacol la care publicul sa lucreze, nu in sensul participarii fizice, ci al gandirii, al experientei emotionale si intelectuale.

Nu e interesat sa faca parte dintr-un sistem, din lumea teatrului asa cum o vad veteranii, nu cauta validari si incadrari in clasamente, face dramaturgie si regie cu bucurie pur si simplu. Din perspectiva asta, o intelege foarte bine pe Georgiana si pasiunea ei non-profit pentru teatru.

*

Acum pasiunile lor se intalnesc gratie campaniei Mercedes-Benz. Catalin o va mentora pe Georgiana dupa regulile lui care implica si etica: “In intalnirea asta nu poate sa fie nimic de complezenta, nu fac nimic din ceea ce se cheama trafic de influenta, dar daca pot sa incurajez pe cineva sa-si duca la buna implinire un vis, asta ma face fericit.”

Intalnirile de mentorat ale lui Catalin si Georgiana vor fi filmate si va rezulta un serial unic in online, un serial despre cum se modeleaza unul pe altul doi oameni cu aceeasi pasiune. Veti putea vedea aceste episoade de consiliere pe site-ul campanei Mercedes-Benz, www.peurmelecelormaibuni.ro.

Aici puteti vedea primul episod cu Georgiana si Catalin, vor mai fi si altele ca sa intelegem cum o ajuta, pe bune, la realizarea visului ei.

*

Pe principiul pay it forward, reprezentantii Mercedes-Benz m-au invitat sa lansez aici pe blog o provocare similara. Cu toata sinceritatea si realismul pe care-l am in dotare stiu ca nu am amploarea profesionala si umana a ambasadorilor Mercedes-Benz Romania (Andreea Esca, Camelia Potec, Catalin Stefanescu si Andi Moisescu), dar daca exista cineva care crede ca l-as putea ajuta cu ceva in dezvoltarea sa profesionala, il rog frumos sa lase un comentariu si sa-mi spuna pe scurt povestea sa.

La initiativa Mercedes-Benz ne vom intalni, vom povesti… ne vom plimba si cu frumoasa masina si sper ca la sfarstul intalnirii noastre sa va fi ajutat macar cu o miime de milimetru sa mergeti mai departe in a va indeplini visul. Va multumesc.

 

961
toma coconea profil 2017(Interviu) Toma Coconea, la startul celei de-a 8-a editie Red Bull X Alps: “Vreau sa incerc sa vad altfel cursa”~

(Interviu) Toma Coconea, la startul celei de-a 8-a editie Red Bull X Alps: “Vreau sa incerc sa vad altfel cursa”~

Stabilisem sa-l sun pe Toma Coconea la 6 dupa amiaza pentru ca e la antrenamente pentru ceea ce reprezinta cea mai grea cursa de adventura din lume  – Red Bull X Alps.

1139 km de la Salzburg pana la Monaco, prin 7 tari, pe care sportivii pot sa-i parcurga in zbor cu parapanta sau pe jos.

Mi-a raspuns vesel: “Acum am aterizat dupa 6 ore de zbor, cand merg pot sa vorbesc, am inspiratie… Astazi am zburat de la punctul 3 din Germania spre punctul 4, in Bavaria. Sunt aproape de el, am aterziat pe un varf aproape la 2000 si ceva de metri pentru ca vantul m-a coborat, m-a liftat. Am strans echipamentul si ma duc in partea cealalta a versantului… Sunt singur, colegul meu suporter merge cu o masina jos si asteapta sa-i dau share location, dar am un GPS si e un livespot si live tracking asa ca el stie cam pe unde sunt. Acum urc pentru o noua decolare.”

In 2017 Toma Coconea se afla la a 8-a participare la aceasta cursa care seamana cu un joc pe computer in care 32 de sportivi atenti selectati trebuie sa zboare din varf in varf de munte si, cand natura nu-i ajuta,  se catara sau alearga pana la punctul de control. 7 puncte de control au de strabatut, 1139 de km, uneori fac asta in mai putin de o saptamana (!!!) si trec prin conditii extreme de temperatura.

De fiecare data cand organizatorii cursei vorbesc  despre romanul Toma Coconea pun langa numele lui si cuvantul “legenda” pentru ca, in concentrarea de muschi, determinare, pregatire fizica si tehnologie de ultima ora aflata in jurul celor 32 de sportivi, Tomi (cum ii spun prietenii) are ceva in plus: incearca intotdeauna calea care pare cea mai grea.

In 2011 a ajuns aproape de punctul de finish si mai avea doar 100 de km de zbor pe care i-ar fi putut face usor cu parapanta, dar a preferat sa o ia pe jos in alergare.

A ales un traseu care echivala cu doua maratoane dupa ce parcursese deja in zbor si in alergare, de-a lungul a 10 zile, peste 1000 de km. A facut doua maratoane intr-o zi si toti sportivii s-au uitat la el ca la un supraom. El le-a raspuns simplu: “Stiam din experienta anilor trecuti ca briza apare dupa amiaza si exista posibilitatea sa nu am conditii de zbor sa ajung in timp, asa ca am ales calea cea mai sigura, am alergat.”

A terminat atunci cursa pe locul 2. Doar el si castigatorul s-au incadrat in timpul regulamentar din toti cei 32 de sportivi de la start.

RedBullXalps_Infographic_A4landScape-03AA-RGB-ENGLISH-01

(cursa din 2017 in cifre)

Cand vorbeste cu mine, Toma pare relaxat si – ca si data trecuta – e amuzat de intrebarile mele curios – naive. De-a lungul anilor am avut timp sa vad cum s-a schimbat in relatia cu jurnalistii. In 2011 cand l-am intalnit prima oara era incredibil de timid, in 2014 am povestit si am ras mai mult (mai ales el de intrebarile mele despre alimentatie si ce e in mintea lui de nu-si pune problema niciodata sa renunte), dar acum in conversatia noastra telefonica pare cel mai relaxat. Ii simt respiratia si-mi dau seama ca in timp ce vorbim alearga (cu echipamentul de multe kilograme in spate), dar poate ca e natura unde el se simte acasa, poate ca e faptul ca nu ma vede in fata lui ca sa fie intimidat de ceva, dar vorbele lui curg fluid, cu glume si emotii.

I-am urmarit prima cursa in 2009 cand colega mea, brand manager Tabu, Nusa Bordei, ne-a povestit despre incredibila lui personalitate. Nusa lucrase la Red Bull si il intalnise cand venise prima data la companie pentru o sponsorizare: avea o parapanta cusuta de el, multe diplome de la competitii de zbor si stia ca o sa zboare in cea mai grea cursa din lume, indiferent de eforturile pe care trebuia sa le faca.

Astazi, dupa 7 editii Red Bull X Alps, dupa multe maratoane cu scopuri caritabile, dupa alte competitii de zbor cu parapanta in Dolomiti, Toma are privilegiul de a avea sponsori care sa-l ajute, asa ca acum poate sa mearga inaintea competitiei in recunoastere si face traseele ca in concurs.

“Niciodata nu o sa fie ce e in cursa pentru ca in atunci o sa fie o alta vreme, dar fac o recunoastere in mare pentru ca ma ajuta foarte mult. Traseul s-a schimbat mult, de la editie la editie l-au facut mai dur.

Acum e ca un zig zag ca un EKG, cuprinde Slovenia in plus, avem 7 tari de traversat. Si nu plecam de la est spre vest spre Monaco, coboram un pic spre est spre Slovenia, urcam in sudul Alpilor … Este putin mai dificila, dar e gandita strategic sa dureze si mai mult si sansele sa fie mai egale atletilor.

Daca scapa cineva in fata, distanta se poate recupera, avem tur si retur pe aceeasi arie si prindem toti atletii aceeasi vreme, iar asta ne echilibreaza. Cred ca o sa fie rasturnari de clasament in timpul cursei, deci o sa fie o cursa spectaculoasa.”

toma coconea zbor schiuri

(imagine de la antrenamentele pe timp de iarna)

In 2007 si 2009  comentatorii cursei spuneau adesea ca Toma, spre deosebire de ceilalti, nu poate sa faca zboruri atat de lungi si compenseaza cu sute de kilometri de mers pe jos. Acasa, la Petrosani, e subiect de pariuri pentru colegii de la Salvamont: isi aleg cate un turist care pleaca cu telefericul si fac pariuri daca Toma ajunge in alergare mai repede decat el. Se disputa o lada de bere.

Sigur ca aceste ultra maratoane pe munti in conditii extreme i-au cladit o parte din legenda, dar Toma a muncit an de an ca sa-si imbunatateasca aptitudinile de zbor pentru a-si echilibra fortele in competitie. Anul asta, in februarie, a fost in Nepal ca sa exerseze zborurile lungi la altitudini mari.

“In Nepal m-am dus sa bat un record de altitudine, zboruri foarte lungi, de distanta. Vorbim de recorduri personale, nu am studiat sa vad daca e si un record mondial. Din pacate era multa umezeala, intrau nori in mine si nu reuseam sa urc. Nu aveam vizibilitate. La anul o sa schimb perioada si o sa-mi reiau proiectul…”

In zborurile lungi cu parapanta, sportivii devin pasari de prada, orice curent le poate schimba traiectoria sau le poate incurca “aripile” instalatiei care-i tine in aer. Toma spune ca timpul se comprima si concentrarea e maxima.

 “E o asezare cu natura, trebuie sa te gandesti cum vine aerul, trebuie sa iei in calcul norii, soarele, cum zboara pasarile din jurul tau. Sa iei in calcul relieful si sa anticipezi cum va influenta curentii de aer. Nu trebuie sa mi se para timpul o povara, din contra, trece foarte repede in concentrarea din competitie si, daca apuc sa zbor 8-10 ore, e o concentrare foarte mare. Pare o jumatate de ora. In plus, vezi peisajele… Si-acum as putea sa fac o fotografie. Sunt undeva la 2700, cred, si e ceva fantastic. Ma simt  ca si cum as fi stapanul lumii si e extraordinar. Ma incarca foarte mult natura.”

De sus, din zborul parapantei, crestele muntilor se vad ca niste lame de cutit pentru ca atunci cand sportivii incep sa alerge pe ele sa se transforme in carari cat coama unor cai naravasi. Concurentii alearga sau se catara printre bolovani, uneori folosindu-se de coarda, pioleti… De la stres si supra solicitarea fizica, muschii se inflameaza si apar dureri cumplite, dar renuntarea nu e o optiune in mintile lor, cel mult iau in calcul sa schimbe ruta, sa ajunga pe un alt drum la urmatorul check point.

Toma, din punctul asta de vedere, e “mai rau” decat ceilalti: la o editie anterioara si-a luxat glezna si a mai alergat 600 km, obligandu-si suporterul sa nu-i spuna medicului competitiei.

Are Haruki Murakami o pilda despre durere in prefata cartii Autoportretul scriitorului ca un alergator de cursa lunga: “Pain is inevitable. Suffering is optional. Sa zicem ca alergi si la un moment dat iti zici:  gata, nu mai pot, ma doare de mor. Durerea e o realitate inevitabila, dar ramane la latitudinea persoanei daca mai rezista sau nu.”

team coconea

(echipa tehnica a lui Toma in timpul unei sedinte despre strategia cursei)

Red Bull X Alps e un joc de strategie, nu te lupti doar cu ceilalti atleti sau cu propriul corp, ci si cu natura. Iar conditiile meteo se schimba la fiecare check point, cursa e diferita de la un sportiv la altul, iar regulile sunt imposibile: la fiecare 48 de ore, sportivul care este ultimul in clasament este eliminat. In plus, se considera ca ai terminat cursa daca ajungi la finish la maximum 48 de ore de la sosirea primului sportiv.

Anul acesta Toma pare ca pleaca de la start alt om, mai asezat, mai linistit, mai putin incrancenat, iar asta ar putea sa-l ajute in momentele cand va trebui sa ia decizii pe muchie de cutit. “Este o nebunie de-a mea sa castig, dar nu numai asta. Vreau si sa incerc sa vad altfel cursa. Chiar daca in alte editii am terminat pe podium si-a primat castigul, acum cred ca un castig e sa te bucuri de cursa si sa o savurezi cu adevarat. Ceea ce imi doresc anul asta.

Raman motivat, raman concentrat in fiecare secunda si sansele imi cresc atata timp cat am o gandire pozitiva. Ca sportiv, chiar daca termin pe primul loc sau in spate, trebuie sa accept orice  clasament, important e sa inchei cursa cu demnitate.”

toma coconea profil 2017

E o schimbare mare in mentalitatea lui Toma Coconea, a adaugat in anii acestia pe langa experienta victoriilor (dar si a infringerilor pentru ca a avut si ani in care nu a terminat cursa sau s-a accidentat grav), exercitiul de a se aseza in propria persoana si a gasi placere dincolo de victorie, in experienta in sine, in evolutia lui ca om. Cred ca nu mai e la fel de dur cu el ca inainte si poate ca asta e ingredientul care i-a lipsit pana acum ca sa termine pe primul loc.

“Da, m-am schimbat foarte mult. Sunt mai calm si mai tehnic din mai multe puncte de vedere, mai cu rabdare in aer, am zboruri mult mai lungi… In 2011-2013 am avut procentaj mare de zbor, in 2015 am fost putin dezavantajat de viteza echipamentului, dar acum am revenit cu un echipament de top, acelasi pe care-l are si castigatorul ultimelor 3 editii, iar asta imi da foarte mare incredere.”

Si daca-mi permite (adica sper sa nu ma alerge cand vine acasa ca-s vai de capul meu la alergat), cred ca in anii astia de cand a devenit o legenda si un model pentru multi tineri, de cand a inceput sa alerge nu doar pentru recordurile lui ci si pentru vietile altora in campanii umanitare, schimbul de dragoste – ce a dat si ce a primit  – , plus intelepciunea si intelegerea diferita a vietii care vine cu anii au creat un cocktail diferit de energie care functioneaza ca un combustibul nou pentru el.

Sigur ca simte presiunea “legendei Coconea” dar… “am inceput sa ma relaxez mult mai mult mental si important e sa-mi vad foarte mult de cursa. Cand sunt concentrat pe cursa e bine. Oricum – clar – stiu ca sunt motivat, impins la spate de cei de acasa – de cei care ma urmaresc – dar asta imi da o presiune care e buna, nu ma incurca. Tot timpul ma gandesc la oamenii de acasa, tot timpul am o motivate si gandesc pozitiv… Si da, sunt momente in cursa in care aflu ce-mi scriu oamenii, ce mesaje imi trimit.  Daca e o zi cu vreme rea sau seara,  dupa ce aterizez si sunt intr-o vale unde este acces auto,  suporterul meu merge cu masina pe langa mine cand alerg,  imi citeste anumite mesaje de incurajare si ma incarca… Iar prezenta romanilor si la start si la finish e fantastica, ma simt extraordinar. Asta e unul dintre butoanele de energie care sunt ascunse acolo in suflet. De fapt, acolo e secretul, in prietenie si in energia pe care ti-o transmit oamenii care te sustin…”

toma

In 2017 Toma Coconea are sponsori noi, pe langa traditionalul Red Bull care-l ajuta de la inceputul acestei competitii incredibil de grele, si-as vrea sa le spun ceva. O sa descopere pe drum, in cele 10 -15 zile de concurs cum romanii se trezesc in zori de zi sa se uite ce face Toma (are voie sa plece in competitie de la 4 dimineata in fiecare zi, ziua de competitie se incheie la ora 22.00) si vor vedea cum se va crea o energie incredibila in jurul acestui om care pare venit de pe alta planeta.

Asa ca draga OMV, draga Mercedes, dincolo de multumiri ca il ajutati pe Toma sa-si duca visul la indeplinire si ne dati noua ocazia sa traim, prin procura, o aventura incredibila, sa intelegem ca limitele umane sunt dincolo de ce gandim noi, si ne permiteti sa speram ca vom putea face si noi ceva incredibil in dreptul vietilor noastre, dincolo de toate astea as vrea sa va rog ceva.

Va rog sa-l luati pe Toma intr-un program in care sa se intalneasca cu cat mai multi elevi, dar si cu cat mai multi sportivi. Sa le intalneasca pe minunatele gimnaste (pe care le sprijina OMV) sau pe Simona Halep (pe care o sustine Mercedes) ca sa-l cunoasca si sa vorbeasca pe limba lor despre cum sa gasesti mereu resurse ca sa-ti invingi frica, sa fii concentrat si sa urmaresti victoria cu toate simturile tale.

De fiecare data cand vorbesc cu Toma Coconea il intreb ce e diferit in mintea lui de mintea mea (a noastra). pentru ca nu ii e frica niciodata. Zilele trecute din munti, cand se pregatea de decolare pentru un nou zbor, a facut o pauza lunga si mi-a spus asa:

“E un raspuns greu de ce le e oamenilor frica… Foarte multi oameni sunt cumva indoctrinati si traiesc intr-o anumita frica care tine de cultura, de educatie, dar nu stiu… Trebuie sa fim mai increzatori in noi pentru ca suntem mai puternici decat credem in mintea noastra.

Putem sa trecem peste multe praguri. Eu constientizez si cand ma lupt cu natura, si cand zbor la limita. Constientizez, ma incarc si merg mai departe. Poate ceilalti traiesc o teama asa mai intensa… Nu stiu de ce, dar stiu ca poate fi depasita.”

*

Am mai scris despre Toma Coconea de-a lungul anilor povestind ambitia cu care isi duce la indeplinire visurile. Puteti gasi toate articolele ( e si un alt interviu) aici.

Va mai povestesc zilele viitoare despre reactiile din zborurile in tandem cu oameni obisnuiti (printre ei un medic de 92!!! de ani), despre tineri care si-au schimbat radical viata dupa intalnirile cu Toma, despre ce om cald si bun, dar mai ales incredibil de modest, este.

De duminica viitoare, 2 iulie, ii facem galerie in cea de-a 8-a editie RedBull X Alps.

Desigur, pentru ca am un mic fir scurt (nu, nu-l deranjez pe Toma in competitie), am sa va mai spun detalii de la echipa lui despre provocarile acestei noi editii Red Bull X Alps.

toma coconea redbull x alps

6006
320094_10150342552291440_10666686439_8841590_652168188_nInterviu exclusiv Milla Jovovich

Interviu exclusiv Milla Jovovich

Cind a intrat in meeting room-ul din luxosul hotel Four Seasons, Milla Jojovich avea atitudinea unei dive si zimbetul unei liceence. Geanta crem, asezata pe antebratul flexat catre fata, pantofii bleumarin cu tocuri de 12 cm si combinatia curajoasa de buline mari (intr-o camasa bordo) cu buline mai mici (intr-o fusta bleumanin care se termina exact deasupra genunchilor) – toate Prada, in semn de respect pentru orasul in care se afla, Milano- subliniau diva care a facut reclame pentru Christian Dior, L’Oreal, Versace sau Mercedes; o trada insa zimbetul strengaresc si „girlish”, precum si unghiile foarte foarte scurte, de femeie practica, lacuite cu lac nude.

Nu stiam ca Milla e un amestec din aceste doua laturi pentru ca imaginea ei de pe ecrane e de eroina neinfricata si razboinica, dar cind o auzi vorbind, te farmeca imediat tonul molcom si, pentru ca primeste fiecare intrebare cu maxima seriozitate, cind raspunde simti cum in spatele cuvintelor se afla imaginile de acasa, lucrurile la care face referire. Sunt pauze aproape insesizabile, urme de zimbet sau privirile jucause pe care le arunca in jur, in cautarea unui reper similar cu ceea ce are in minte cind povesteste…

Intilnirea noastra era prilejuita de lansarea Calendarului Campari 2012 care – folosindu-se ca tema de propunerea ca 2012 ar insemna sfirsitul lumii – celebreaza viata si bucuria de a trai.

“Nu cred ca are sens sa fim speriati pentru ca, daca va exista sfirsitul lumii, chiar o sa se intimple si fara voia noastra. E mai bine sa ne bucuram de ce avem acum, astazi, nu sa ne gindim la ce o sa fie… De asta de fiecare data imi spun: bucura-te! petrece-ti timpul cu oamenii pe care-i iubesti si traieste ce-ti place”, a explicat repede Milla interpretarea personala, proiectia ei, asupra temei calendarului.

Era vis a vis de mine, dincolo de o masa ca de sedinte si miinile ei faceau tumbe una dupa alta, in sprijinul vorbelor. Ramineau insa tot timpul deasupra mesei, nu ajungeau niciodata in dreptul fetei, semn ca nu se temea (nu se acoperea, din timiditate) cauta doar un sprijin ca sa puna cit mai mult in evidenta ceea ce voia sa spuna. Putin mai tirziu am inteles ca, de fapt, are o preocupare atenta pentru a scoate in evidenta lucrurile care i se par importante, fara insa sa fie ostentativa.

“N-a fost o sedinta foto obisnuita pentru ca trebuia sa fac o multime de miscari, a fost mai aproape de filmele de actiune in care am jucat. In plus, e destul de usor cind ai atit de mult machiaj si scenografie, sa fii inghitita cu totul in peisaj, iar una dintre provocarile mele era sa gasesc o cale sa ies din fotografie. Cu fotografiile mai ai o problema de rezolvat, trebuie sa le faci sa fie vii, sa traiasca, sa nu fie ceva static. Si asta tine de energia pe care o imprimi acolo, pentru ca trebuie sa simti bucuria, fericirea personajului cind te uiti la fotografie. ”

Cind nu e pe ecran eroina zombie in Resident Evil sau eroina care salveaza lumea ca in Al cincilea element, Milla isi gaseste fericirea in fetita ei (Ever, 4 ani), sotul ei (regizorul Paul W.S. Anderson) si in colectia impresionanta de carti…

“Cartile mele? Sunt foarte organizata cu ele, am o biblioteca in care sunt asezate riguros, pe categorii, multe carti despre arhitectura, despre fotografie, despre moda, fictiune, nonfictiune, spiritualitate…”

“Dar poti sa estimezi cam cite ai? Pentru ca am citit ca ai o colectie mare de carti de arta… ”

“Ufff, ma feresc de cifre… Pot sa spun ca am unele pe care le tin inca in niste cutii mari, pe jos intr-o camera, pentru ca nu mai au loc. Am crezut ca Ipad-ul o sa ma salveze si n-o sa mai cumpar atit de multe carti, dar… E ceva legat atingerea si mirosul lor pe care nu o pot pierde, pur si simplu… Una dintre cartile mele preferate in acest moment este albumul Pucci. Cel in care este el fotografiat pe coperta la masuta de cafea… E si cartea pe care o iubeste fiica mea. Povestim des despre fetele-femeile printese (adica despre eleganta si gratia unor femei) si ma roaga sa-i desenez printese, apoi ia cartea si se inspira de la materialele din ea ca sa le coloreze rochiile, dupa care trebuie sa-i laminam desenele si sa le punem prin camera peste tot…

Tot asa a invatat si tipurile de materiale si ma roaga sa-i croiesc haine pentru papusile ei, din materiale foarte specifice, stie exact ce vrea”

“Cit de mult mai esti legata emotional acum de lumea modei?”

“Gindeste-te ca numai la faptul ca am crescut in industria asta (n mea; a inceput la 11 ani cu o campanie Revlon fotografiata de Richard Avedon) si am fost foarte rasfatata pentru ca am lucrat de la inceput cu cei mai mari designeri, in sedinte foto incredibile cu unii dintre cei mai mari fotografi, stilisti, oameni de creatie din lume, iar asta mi-a influenat gustul, educatia artistica. A fost o a doua scoala pentru mine. Si mi-a ramas dragostea pentru haine… Plus am o mare problema, nu pot arunca nimic. Tot timpul ma gindesc, daca fiica mea cind va fi mare isi va dori ceva din ce am acum? pentru ca atunci toate acestea vor fi cu adevarat vintage valoros… Mi-o imaginez cum ar veni si mi-ar spune “Mama, nu pot sa cred ca le-ai aruncat” … Pentru ca si eu am fost foarte furioasa pe mama ca a aruncat hainele din tineretea ei. Bunica mea de fapt le-a aruncat cind ne-am mutat din Rusia in America.”

“Dar te-ai mai intoarce la lumea modei? Pe podium sau ca designer?”

“Off, am avut atit de multe comeback-uri in cariera mea… Pe podium poate ca ma voi intoarce, ca model, nu se stie niciodata. Pentru linia mea de haine?! Nu cred. Stii cum e? Mi-ar placea sa desenez din nou, la un moment dat si sa fac colectii mici pentru anumiti designeri, dar experienta mea de business cu propria mea linie a fost, cum sa-ti spun, m-a vlaguit… Am facut o multime de greseli de business. In primul moment a fost minunat sa vad ca s-a dezvoltat, dar in cele din urma a fost un dezastru.

Nu eram pregatiti pentru business-ul asta; am fost perfecti ca organizare si mod de business cind faceam 3-4 perechi de pantaloni dintr-un model, dar cind a trebuit sa facem 3-400 a fost un dezastru. Si-a fost greu sa fac fata emotional la infringerea asta in business, sa-mi dau seama ca nu pot face fata, mai ales ca tocmai ce ramasesem insarcinata. De asta spun ca mi-ar placea sa desenez pentru branduri, cindva, pentru ca bucuria creatiei si adrenalina gasirii unor solutii speciale pentru niste haine – asta nu mi-a disparut, dar sa-mi mai fac eu linia mea de haine, nu cred…

****

Eu nu o vedeam asa pe Milla Jovovich (chiar mi-ar placea sa-mi spuneti cam care era/este imaginea voastra despre ea), dar este o femeie foarte constienta de calitatile ei si invata tot timpul cum sa si le administreze. In viata din afara ecranului, dar si pe ecran.

“Fac o multime de filme independente care nu ajung in cinematografe, dar de care te poti bucura pe dvd, blu ray acasa … Pentru genul asta de filme e destul de greu sa gasesti distributie in movieplex-uri. E evident ca Hollywoodul ma place cind trag cu arma, cind sunt erou de actiune, dar pentru mine, incerc sa echilibrez lucrurile. Uite, in Faces in the crowd sunt o femeie care isi pierde capacitatea de a distinge fetele oamenilor si e urmarita de un criminal. E un personaj foarte vulnerabil. Dar stii cum e? De cele mai multe ori oamenii vor sa ma vada ca stiu sa folosesc o arma, in locul vulnerabilitatii… Fanii mei de pe twitter imi spun ca au vazut si filmele astea, si se bucura ca le-am facut…

Nu cred ca studiourile mari imi vor da un rol intr-o comedie pentru ca sunt perceputa de majoritate drept “action hero”, dar uite tocmai ce am facut o comedie in Rusia. Si vorbesc ruseste. (ride)”

E vorba de Lucky Trouble, o pelicula in care joaca alaturi de mama ei, Galina Jovovich, o faimoasa actrita in Rusia in anii 80… La momentul interviului n-am stiut acest lucru, din pacate, pentru ca as fi intrebat-o mai multe despre mama ei si ar mai fi dezvaluit lucruri din partea vulnerabila, feminina, nu cea de erou de actiune.

Dar, dincolo de surpriza descoperirii unei femei elegante, destepte si amuzante, ce mi-a placut cel mai mult din toata conversatia noastra a fost urmatoarea marturisire.

“Pentru mine sfirsitul lumii si catastrofele, nu sunt despre senzational, ci despre senzorial…Am avut intotdeauna vise in care eram in mijlocul catastrofelor (poate si pentru ca am jucat in multe asemenea secvente), tornade in mijlocul carora sunt impietrita… Si mereu m-am gindit: nu ar fi minunat ca oamenii sa poata sa supraviatuiasca in fata unor asemenea catastrofe? De fapt, sa invete sa supravietuiasca? Dar pentru mine, visele astea si gindul la o asemenea probabila intimplare sunt mai ales despre cum esti fata in fata cu un sentiment care te poate coplesi, cum te descurci cu emotiile tale.

Si mai cred in ceva. Am citit recent, intr-unul din articolele care onorau memoria lui Steve Jobs, o referire la un speech de-al lui in care spunea daca te trezesti mai multe zile la rind, te uiti in oglinda si vezi ca esti nefericit pentru ca incepe o noua zi, e momentul pentru o schimbare. Cred ca puterea de a face schimbarea ar trebui sa fie mai puternica decit gindul ca e posibil sa vina sfirsitul lumii. E important sa ne simtim bine aici, cit suntem aici.”

Si mi-a mai placut momentul in care s-a rusinat cind am intrebat-o despre frumusetea ei. Conversatia a decurs asa:

“A existat vreodata vreun dezavantaj al faptului ca esti atit de frumoasa? Te rog spune da, gaseste un motiv cit de mic, pentru ca toata lumea te invidiaza pentru cit esti de frumoasa. Ne-ar fi mai usor, daca am stii ca ai si dezavantaje.”

S-a uitat la mine surprinsa, a rosit.

“Gosh… Am fost fost foarte norocoasa in viata. Multumesc lui Dumnezeu.”

A zimbit incurcata, s-a inchinat ca la catolici si-a continuat.

“Fiica mea e sanatoasa, sotul meu e sanatos, eu sunt sanatoasa… facem ce ne place, nu am motive sa spun ca am vreun dezavantaj.”

A tacut si-am lasat tacerea sa se prelungeasca pentru a o obliga sa continue intr-o directie, Voiam sa vad unde merge cu raspunsul… In privirea ei se simtea cit de in serios a luat intrebarea… Era stinjenita, se uita in jos si dupa o vreme a revenit cu ochii ei albastri gri, fixindu-ma.

“I’m so sorry as fi vrut sa spun ceva care sa nu para atit de perfect, dar nu am de ce sa ma pling, acum cred ca te dezamagesc, nu?”

“Nuuu, era doar o forma prin care iti spuneam ca te invidiem cu totii pentru frumusetea ta…”

“Ooo, iti multumesc foarte mult. Mult.”

Am vazut in ochii ei ca s-a relaxat si, dupa citeva franctiuni de secunda, a inceput sa rida.

***

Calendarul Campari este publicat in fiecare an in 9.999 exemplare si este foarte apreciat de colectionari. pentru editia 2012, Milla Jovovich a fost fotografiata de Dimitri Daniloff.

Mai am citeva raspunsuri frumoase din interviu pe care insa le fac cadou unor bloggeri. asa ca … fiti atenti in jur:)

textcontent-ul online – asta e provocarea!

content-ul online – asta e provocarea!

stiu ca va consumati mult timp cu SEO, analize, trafice si ranking-uri. cei mai multi cred ca fara ele nu poti sa ai succes in online.

eu sunt dintre cei care cred ca toate astea vin DUPA ALTCEVA. si acel altceva e CONTENT-UL.

continutul, diferentierea informatiei, modul in care este ea prezentata (tehnic – ca platforma, dar si ca tehnica de scris).

miine la Novotel se discuta despre asta si cei care vor sa faca un business in online cred ca ar trebui sa fie prezenti acolo.

***

Zitec, unul dintre principalii producători locali de aplicaţii software on-line, organizează, în parteneriat cu Agora Group, primul eveniment adresat publisher-ilor şi advertiser-ilor din România: Digital Publishing & Advertising Day 2011. Conferința organizată în data de 27 septembrie 2011 va prezenta principalele oportunităţi ale pieţei locale de publicitate, dar şi provocările de care se lovesc publisher-ii şi advertiser-ii locali.

În cadrul evenimentului vor avea loc sesiuni de discuţii susţinute de speakeri cu experienta în ceea ce priveşte piaţa locală de profil. Astfel, pe parcursul Digital Publishing & Advertising Day 2011 vor lua cuvântul Alexandru Lăpuşan – CEO Zitec, Dorin Boerescu – CEO 2Parale, Adina Vasilescu – Digital Publisher Sanoma Hearst România, Petru Jucovschi – Developer Evanghelist Microsoft, Andrei Roşca – General Manager Spada, Mihai Dan Nadas – CTO Yonder şi Doru Panaitescu – Consultant Independent.

“Digital Publishing & Advertising Day 2011 este ediţia pilot a primului eveniment de acest tip din Romania şi suntem încrezători că va fi un adevărat succes. Dorim ca DPAD sa fie un eveniment unde cei din bransa vor putea sa afle ultimele tendinte din domeniu, metode de monetizare, platforme software eficiente si studii de caz de succes”.
Alexandru Lăpuşan, CEO Zitec.

*
Alex este unul dintre oamenii pe care-i sun cind am o problema tehnica, blogul meu e in grija Zitec si, daca am un pic de succes in online, am si gratie lor.
Ne vedem domani la Novotel de la ora 9, accesul se face pe baza de invitatie, puteti cere una de aici: www.dpad.ro .

*
sunt mindra sa va prezint citeva info despre Zitec (asa imi creste si mie cota, uite ce oameni tari ma au in grija:) )

Zitec este una dintre cele mai importante companii din industria IT românească specializată în dezvoltarea de produse şi aplicaţii on-line complexe. Cu peste 80% din venituri provenite din proiecte externe în SUA, Canada, Marea Britanie, Cipru,
Germania, Italia sau Danemarca, succesul Zitec este confirmat şi de referinţe de top pe plan local obţinute de la clienţi precum J.W. Marriott, Mercedes-Benz, Amadeus, Bullguard sau Lafarge.

463
Mercedes-0061-1024x682ce nu stiti despre Bobby Voicu

ce nu stiti despre Bobby Voicu

nu mai e un secret pt nimeni ca Bobby e unul dintre prietenii si sfatuitorii mei in ale internetului. uneori profit de prietenia noastra si-l chinui cu intrebari (nu doar despre net) :)

ca in mini interviul pe care l-am facut pentru site-ul proiectului Mercedes, Proiect4.ro

iata 3 dintre raspunsurile mele preferate (sunt 20 in interviu)

Cel mai fericit am fost cind….i-am facut poza nepoatei mele la un minut de la nastere.

Mi-ar placea sa petrec o zi cu…Richard Branson, creatorul Virgin.

De la nepoata mea am invatat ca….barba mea zgarie.

*
acum dupa ce a raspuns pot sa recunosc ca am avut o placere deosebita sa pun inceputuri de fraza “capcana” ca sa vad unde se duce. pe Proiect4.ro vedeti pe unde a ajuns cu raspunsurile.

P.S. partea s!mpa e ca noi am devenit prieteni dupa 12 ore de conversatie in masina pe drumul dus si intors catre una din cetatile pentru care el a facut campanie in acest proiect.

823
167680_185019301532903_143617905673043_492200_390578_saveti povesti cu Mercedes?

aveti povesti cu Mercedes?

aveti povesti cu Mercedes? Masina sau extensiile de brand Mercedes? daca da, puteti cistiga unul din cele 125 de premii, intr-un concurs organizat la aniversarea de 125 de ani de la aparitia acestui brand pe piata.

Pe 29 ianuarie 1886, inginerul Karl Benz a schimbat lumea, atunci când prima pagină din istoria Mercedes-Benz şi a automobilului a fost scrisă la Biroul de Patente din Berlin. Acolo el a înregistrat patentul Benz, ceea ce este considerat a fi chiar primul automobil din lume.

stiti ca-mi plac povestile frumoase, daca aveti una, scrieti-o si eu am sa o citesc pentru ca fac parte din juriul care alege cistigatorii celor 125 de premii.

iata regulamentul concursului.

Concursul, intitulat “Mercedes-Benz Storytellers;125 de ani de inovaţie” se desfăşoară în perioada 28 ianuarie – 31 martie 2011.
Pentru a participa la concurs, trebuie să trimiteţi o poveste despre Mercedes-Benz care să surprindă o experienţă plăcută a dumneavoastră legată de marca Mercedes-Benz sau impresii plăcute legate de această marcă.
Povestea nu trebuie sa fie foarte lungă (sunt suficiente şi câteva rânduri) şi poate surprinde diferite situaţii / aspecte, precum: momentul în care v-aţi îndrăgostit de această marcă, sau ce model preferaţi şi de ce, ori cum v-aţi simţit la volanul unui Mercedes-Benz, de ce vă doriţi să conduceţi un Mercedes-Benz, ce reprezintă pentru dumneavoastră această marcă. Lista temelor pe care le puteţi aborda este deschisă !
Iar pentru a vă înscrie în concurs, puteţi opta pentru una din următoarele variante:

1. Pe Facebook, după ce deveniţi fan al paginii oficiale www.facebook.com/Mercedes-BenzRomania, puteţi să postaţi povestea dumneavoastră în secţiunea Discussions, în cadrul topicului “Concurs Mercedes-Benz Storytellers 125 de ani de inovaţie”
sau

2. Puteţi trimite un e-mail cu povestea dumneavoastră la adresa 125ani@daimler.com, cu subiectul “Povestea Mea Mercedes-Benz”, alături de nume şi prenume.

Fiecare participant poate posta sau trimite o singură poveste!

Premiile concursului
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz Noul CLS – premiul I
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz Clasa C Noua Generaţie – premiul II
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz Clasa E– premiul III
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz Noul Vito – premiul IV
– un test drive de un week-end cu un model Mercedes-Benz GLK – premiul V
– 120 de accesorii Mercedes-Benz: 120 puzzle “125 ani” şi 120 cărţi poştale cu imagini variabile “125 ani” – premiile 6-125.

*
in afara concursului va reamintesc ca am si eu o poveste Mercedes Benz
atentie! nu postati povesti aici, nu vor intra in concurs decit povestile postate pe pagina de FB Mercedes Benz Romania sau pe mailul anuntat mai sus.
succes. o sa va citesc toate povestile cu maxima curiozitate.

405
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!