Tag : monica birladeanu

all hollowgeniala Luminita Gheorghiu in All Hollow

geniala Luminita Gheorghiu in All Hollow

daca mi-ar fi spus cineva ca Luminita Gheorghiu poate arata asa, as fi ridicat din sprincene a mirare.

stiu sigur ca in interpretarea actoriceasca se poate duce mult dincolo de propriile bariere emotionale, dar in look nu ma asteptam sa aiba acest curaj.

mi-ar placea tare sa stiu cum au convins-o cei de la All Hollow (dar ii voi intilni la Cluj la TIFF si voi afla).
O echipa minunata a facut aceasta transformare care e pe coperta All Hollow nr 4: foto Barna Nemethi, stil Ovidiu Buta si make-up Alexandru Abagiu.

sunt f f tari oamenii astia si fac lucruri din ce in ce mai curajoase

daca sunteti la Cluj la TIFF saptamina viitoare, puteti participa vineri, 7 iunie, la club Midi la petrecerea de lansare a numarului 4 All Hollow (acesta cu doamna Luminita Gheorghiu pe coperta) care ii are ca invitati speciali pe Robin and the Backstabbers, Lights Out si Gojira (Policlinic). Tot in festival va fi un scurt metraj al echipei de la All Hollow, film care le are protagoniste pe Luminita Gheorghiu si Monica Birladeanu.

1162
ivanacurs de actorie: vreti sa cistigati un Oscar?

curs de actorie: vreti sa cistigati un Oscar?

daca sunteti actor, sau vreti sa dati la actorie, daca vreti sa invatati din meseria asta grea care e actoria, din primavara aveti o sansa in plus.

Bobby Paunescu a anuntat pe pagina lui de facebook ca una dintre profesoarele celebre de la Hollywood,Ivana Chubbuck, va tine cursuri in RO.

pentru ca stiu putin despre femeia aceasta, dar si pentru ca Monica Birladeanu (care a facut cursurile ei) mi-a explicat care e metoda ei de actorie, pot sa spun ca lectiile vor fi psihologie in rana deschisa.

ca nu doar veti invata sa va conduceti emotiile catre o stare pe care trebuie sa o expuneti, dar veti face si o mare curatenie interioara, dupa ce, desigur, veti trece prin iad constantind ca distanta intre ce gindeste mintea si ce poate sufletul/corpul e uriasa.

Pt cei care-si doresc sa devina actori sau sunt actori si vor sa invete cu profesoara (www.ivanachubbuck.com) lui Charlize Theron, James Franco, Halle Berry etc (the new hollywood :) ) sau pentru cei ce vor sa vada daca “the red carpet”, “hollywood” sau pur si simplu actoria, pot deveni un mod de viata :). Incepand din primavara se deschide Mandragora Movies – Ivana Chubbuck’s acting studio la bucuresti. Se vor oferii cursuri pt cei sub 18 ani (the youth program) si pt cei peste 18 ani (the regular program).

Mandragora Movies (the scolarship program) o sa ofere si burse pt cei talentati din Bucuresti sau provincie care momentan nu-si permit sa plateasca cota de participare si/sau sederea in Bucuresti dar sunt foarte motivati sa urmeze cariera asta in Romania sau la “hollywood”.

More details incepand cu prima saptamana din luna martie iar persoanele de contact sunt monica.b@mandragoramovies.com, gilda@mandragoramovies.com, luana@mandragoramovies.com

Va fi o selectie a celor care se vor inscrie, dar eu zic sa incercati. Sunt sigura ca va fi un riguros antrenament al sufletului.

dvd despre oameni si melciconcurs si o fapta buna

concurs si o fapta buna

am de daruit 3 dvd-uri cu unul dintre cele mai simpatice filme ale anului 2012, Despre oameni si melci.

intrati in tragerea la sorti pentru un dvd cu acest film daca spuneti o poveste amuzanta din vremurile de imediat dupa revolutie, anii 90

***

mai am un dvd cu acelasi film, cu totul si cu totul special, are autografele actorilor din rolurile principale: Andi Vasluianu, Dorel Visan si Monica Birladeanu. il primeste primul care face dovada unei donatii de cel putin 25 euro in contul unei asociatii umanitare.

 

puteti alege aceasta asociatie (Copii suflete sperante care stringe bani pentru un centru care sa-i ajute pe copiii cu deficiente neuro motorii) , pe care o promovezi gratie Mariei Coman de la Antena 3, sau puteti alege ce asociatie umanitara vreti voi.

succes

 

monica-barladeanu-tabuMonica Birladeanu- cum nu o stiti

Monica Birladeanu- cum nu o stiti

pentru ca saptamina viitoare intra pe ecrane filmul Despre oameni si melci, in care joaca si Monica Birladeanu (alaturi de Andi Vasluianu, Andreea Bibiri, Dorel Visan) si pentru ca multi se vor concentra pe secventa de sex intre ea si Andi (faina, de altfel:) ) , m-am gindit ca e momentul sa scot din sertar un articol care vi-o prezinta pe Monica Birladeanu putin diferit fata de ce se scrie despre ea.

acesta a fost ultimul text pe care l-am publicat in revista pe care am condus-o si pastrez o amintire speciala intregii experiente de a lucra cu Monica. pe parcursul interviului, vedeti si minunatele fotografii care au insotit povestea in revista, in care Monica – fotografiata de Dan Samoila, cu stilismul Laurei Cirnici – a reinterpretat citeva tablouri celebre.

***

Metamorfozele Monicai

In mai putin de 2 metri patrati, pe holul unui bloc comunist stau pe jos Cristi Puiu, Bobby Paunescu si Monica Bârladeanu, alaturi de patru tehnicieni.

– Doru, spune-i: „Hai, mai, Romulus… ca n-are rost” , ii indica Bobby actorului Dorian Boguta tonalitatea pe care s-o imprime personajului Mita aflat in conflict cu trei tigani carora trebuie sa le plateasca o datorie. Boguta spune c-a inteles.
– Gata, repetam o data si tragem!

Monica sta lipita de coltul holului, isi freaca materialul rochiei in mâna si se uita la actori cu emotie tensionanta. Expresia ei pare a spune: „De efortul fiecaruia depinde succesul tuturor.”


E o secventa din making of-ul filmului Francesca (versiunea de pe DVD, lansata la inceputul lui aprilie 2011). Nu stiu daca Monica Bârladeanu era acolo pentru ca trebuia sa filmeze urmatoarea secventa sau pentru ca, pur si simplu, vroia sa-si sustina colegii. Ma urmareste insa imaginea ei, asezata in cel mai prost dintre locurile de pe hol, inghesuita si neprotejata (literalmente, lipita de coltul peretelui). Si concentrarea de pe chip, intr-un moment in care nu era deloc in atentia celorlalti.

La sapte ani, Monica Bârladeanu si-a dat seama ca se simte bine când e in atentia celorlalti. S-a intâmplat odata cu sosirea pe lume a fratelui mai mic, Petru, in apartamentul modest din cartierul Dacia, de la marginea Iasiului, unde locuiau. Mai avea un frate Mircea, dar el era mai mare cu 5 ani si, chiar daca o mai necajea, o si proteja când era cazul. Dupa mintea ei de copil, Petru era rosu si urâtel, plângea tot timpul si nu facea nimic special. De ce sa fie toti interesati de el?

„Tin minte perfect cum am facut un plan ca sa obtin o parte din atentia care era indreptata spre el: il luam In brate si, când venea cineva in vizita, trebuia sa vorbeasca si cu mine, pentru ca eu il tineam”, râde Monica amintindu-si ca peste ani, l-a adus pe Petru la Bucuresti unde a urmat liceul de coregrafie, l-a insotit la competitiile de dans sportiv, devenindu-i a doua mama. Petru este compozitor (a scris si muzica filmului Francesca), iar fratele mai mare e pompier, tata a doi baieti pe care Monica i-a botezat.

Monica râde astazi si de avalansa de intâmplari generate când a uitat, la 12 ani, sa-si pregateasca lectiile. „Mama si tata munceau si aduceau bani in casa, noi trebuia sa aducem note bune. Asta e lectia pe care parintii ne-au predat-o din primele zile de scoala”, spune Monica recunoscând ca cea mai mare spaima a copilariei ei erau lectiile neinvatate. In dimineata in care si-a dat seama ca a uitat sa-si faca temele pentru o materie, a intrat in panica. A inteles repede ca nu poate sa rezolve tema intr-o pauza, si, ca sa nu se confrunte cu esecul, a preferat sa-i spuna mamei ca e bolnava, s-o roage sa ramâna acasa.

– Ma doare in dreapta, a zis inspirata de afectiunile anterioare ale fratelui mai mare care avusese hepatita.
– Sun la gradinita, sa-mi iau liber si mergem la doctor, s-a ingrijorat mama, de profesie educatoare.
– Nu e nevoie, cu un ceai poate-mi trece, a incercat sa scape, stiindu-se cu musca pe caciula.
Dar mama l-a sunat si pe tatal ei, au dus-o la spital unde medicul, dupa ce a palpat-o putin, a decretat:
– Apendicita acuta. Te operam!

Secretul apendicelui operat fara sa fi fost cazul a fost pastrat pâna acum 2 ani – Monica are 33 de ani acum –, insa perseverenta pentru notele bune la scoala a ramas. In scoala generala a fost tot timpul in competitie cu Simona, colega cu care impartea alternativ premiul intâi. Când si-a dat seama ca Simona era principala competitoare la cele mai mari note, i s-a parut frumos sa–i devina colega de banca: voia sa fie la fel de buna ca ea.

*

La 16 ani, Monica s-a angajat chelnerita la o terasa. Parintii divortasera, traiau doar din salariul mamei, asa ca a mintit ca are 18 ani ca sa se angajeze. Era prea târziu când patronul terasei a aflat ca, de fapt, e in clasa X-a. O placeau deja toti angajatii si stiau ca e constiincioasa. In vacantele de vara din liceu a muncit si 24 de ore consecutive, dormind pe scaune, pe terasa, in orele mici ale diminetii, când nu prea erau clienti. Efortul i-a adus o dubla satisfactie: a usurat viata familiei si-a inceput sa aiba un cuvânt de spus intre ai ei, pentru ca aducea bani acasa. Isi aminteste cu emotie de respectul public, la scala mica, pe scara blocului, când vecinii au observat ca ai ei au inceput sa-si ia câte ceva prin casa cu banii câstigati de ea.

Abia peste 4 ani avea sa devina o mica starleta, odata cu primul job ca model: pozând pentru un catalog de pijamale. In liceu, insa, nu s-a considerat frumoasa. „Câstigasem concursul de Miss in clasa a IX-a, dar a fost o recunoastere pe termen foarte scurt, pâna intr-a X-a uitase toata lumea; era mai important sainvat si sa muncesc. Ma simteam mai degraba desteapta, decât frumoasa.”

A dat la Drept, la Iasi si, in facultate, a primit o lectie pe care o urmeaza si acum. S-a intâmplat când profesorul de retorica i-a replicat unui coleg care se vaita ca nu intelege termenii tehnici pe care-i folosea: „Intelegeti cam 20 la suta din ce spun? Pentru restul se ia frumos dictionarul acasa, se deschide si se invata. Daca vorbeam pe limba prietenilor vostri de cartier erati aici degeaba. N-ati fi evoluat”.

Atunci, Monicai au inceput sa-i placa lucrurile pe care nu le intelege. Inca ii mai plac.

Dupa prima aparitie in ipostaza de model, din catalogul cu pijamale, au Inceput reclamele, apoi emisiunile de la B1 TV si multe premii: cea mai sexy prezentatoare tv, cea mai frumoasa… A devenit iubita lui Bobby Paunescu, a intrat sub reflectoarele celebritatii, a fost fotografiata din toate unghiurile, i-au fost analizate hainele si machiajul, parul si tocurile.

Poate ca, in anii aceia, a fost luata de valul aparitiilor publice si de presiunea de a arata tot timpul ca o papusa perfecta; poate ca n-a stiut sa administreze relatia cu presa; poate ca nu era inca impacata cu sine si-i era greu sa-si marturiseasca radacinile.

Oricare ar fi explicatia, pentru publicul care o stie pe Monica Bârladeanu, nimic din cele “de dinainte de celebritate” n-au fost familiare. „Ma simteam redusa la dimensiunea de “frumusete”, ma deranja ca doar asta se spunea, dar nu puteam sa reprosez nimic pentru ca, pe de alta parte, asta era calitatea mea cea mai proeminenta. Nu aveam alti ‘muschi’ dezvoltati, charisma, increderea in mine.”

*

A plecat in America in 2005 tocmai ca s-o ia de la zero. A avut norocul sa o intâlneasca pe Ivana Chubbuck, o celebra profesoara de actorie, si sa devina noua Monica Bârladeanu.

De fapt, a revenit la Monica din copilarie si din adolescenta pentru ca si-a luat fiecare emotie la control; si-a desfacut fiecare indoiala, fiecare bucurie sau tristete, a inceput sa inteleaga ce-o enerveaza, ce-o face sa plânga; a intrat in cuferele cele mai ascunse ale sufletului ei.

Totul parte din metoda Ivanei Chubbuck, ea insasi actrita in trecut, familiarizata cu starile emotionale extreme (a fost abuzata de parinti, s-a drogat, a fost la un pas de moarte) si care a imbinat trairile ei cu tehnicile de actorie ale lui Stanislavski intr-o noua metoda de transmitere a emotiilor. Chubbuck a predat multor actori faimosi, dar publicul a aflat de ea doar odata cu multumirile speciale pe care i le-a adus Halle Berry in speech-ul sau de Oscar din anul 2002.

La clasa Ivanei, au inceput provocarile pentru Monica.
„Veneam dupa niste ani in care numai eu contasem, eu pentru mine. La Los Angeles am inceput sa am altfel de victorii personale. Inainte toata lumea imi zâmbea si era prietenoasa apriori, fara sa fi facut nimic ca sa merit simpatia omului din fata mea; doar pentru ca citisera despre mine in ziare. In America am luat-o de la zero, am inceput sa simt ca oamenii râd la glumele mele pentru ca sunt bune, nu pentru ca le fac eu; sunt prietenosi cu mine pentru ca ma plac. Prietenia lor era autentica.”

In ultimii 6 ani „americani”, Monica s-a deconstruit, si-a zdrobit in bucati mici ambitia. Apoi orgoliul. Frumusetea. Increderea in sine. Rând pe rând.

Mai intâi a trebuit sa invete sa faca fata refuzurilor de la casting. A fost la zeci de castinguri si-a trecut prin toate etapele, prin dezamagire, plâns, acceptare. A avut o mica revelatie când l-a vazut pe Leonard Cohen spunând, intr-un documentar: „A trebuit sa invat ca nu sunt muzician in fiecare zi, sunt amator in cele mai multe dintre zile. Doar din când in când sunt bun si pot compune.”

Acum, ambitia care o facea sa fie colega de banca a premiantei clasei ii Incordeaza maxilarele când spune : „Faci eforturi aproape supraomenesti ca sa te pregatesti, si nu dormi noaptea, si ti se intoarce stomacul de emotii, si vine apoi momentul in care trebuie sa accepti despre tine ca esti imperfect. E foarte greu sa accepti ca nu esti sclipitor in fiecare zi.”

Astazi, Monica „triseaza“ când participa la castiguri pentru roluri pe care si le doreste foarte mult: isi ia alte proiecte in paralel ca sa ii fie ceva mai confortabil, sa poata sa-si spuna ca rolul respectiv nu e cel mai important lucru. „Stii cât de creativ poti sa fii când esti pus in pericol? Ca sa-ti aperi fragilitatea emotionala…”

Apoi a trebuit sa se lupte cu orgoliul. Intr-o prima faza si-a dorit foarte mult sa joace in seriale si-a mers la castinguri pentru asemenea roluri. Asa a ajuns in Lost si in Nip & Tuk, dar a trebuit sa fie onesta cu ea si sa-si dea seama ca nu e facuta pentru a juca un personaj ani de zile, zi de zi.

„Am vazut si la colegii din Lost… Exista o nemultumire pe care o inteleg. Sigur ca din afara poate parea un moft: uite, ma, ala s-a umplut de bani si nu e multumit.
E adevarat, acel actor si-a acoperit o nevoie financiara, dar de fapt vrea si el sa mai faca si altceva, sa experimenteze noi lucruri in meseria lui”.

A trebuit sa fie ferma si sa reziste presiunilor agentilor care ar fi câstigat bani din comisionul salariului obtinut pentru un rol in telenovele. Cum a trebuit sa faca fata si presiunii asteptarilor celor de acasa, pe care-i vedea comentând pe forumuri in dreptul articolelor care vorbeau despre ea.

S-a tinut de studii si-a ajuns sa frecventeze Master 3, treapta cea mai inalta a scolii Ivankai. A facut un alt curs la Londra, pe tehnica de teatru, la Royal Academy of Dramatic Arts.

Frumusetea, calitatea care i-a adus celebritatea, i-a fost data si ea la o parte in actorie. „Nici un regizor barbat cu care am lucrat nu m-a luat in filmul lui pentru ca sunt frumoasa; m-au vrut cu cearcane, m-au uniformizat, m-au vrut stearsa. Singurul film in care sunt aranjata e regizat de o femeie – Ioana Uricariu.” ( Stopover – prezentat la festivalul Sundance, in 2011).

Intr-un mod care pare ciudat vazut din afara, orgoliul antrenat in zeci de sedinte foto pentru coperte de reviste glossy ca sa obtina cel mai bun unghi al chipului sau cel mai frumos zâmbet, a fost inlaturat in fata camerei de luat vederi. Pentru autenticitatea personajului interpretat.

Dorinta de a avea un cuvânt de spus a fost si ea deconstruita intre orgoliu si echilibru, intre a câstiga un meci mic in culise si a crea o femeie vie, credibila pe ecran. „Orgoliul asta e o mizerie microscopica in comparatie cu a fi slab pe ecran pentru ca n-ai stiut sa-i asculti pe altii”.

Monica lucreaza in prezent la un alt gen de frumusete personala; e mai preocupata de pielea ei, de ce manânca, de cum se ingrijeste pentru ca stie ca o camera de luat vederi nu minte. Si vrea sa-i puna in fata un personaj adevarat.
In adolescenta, când Incepuse sa câstige primii bani si-a cumparat si primele produse cosmetice. Era pe vremea când se aduceau la sacosa produse din Germania si-a cumparat de la un astfel de comerciant ambulant Oil of Olay. “Mirosea extraordinar. Pentru mine ala era mirosul occidentului, era o bucatica de occident. O chestie atât de mica te transforma complet, m-am simtit femeie doar pentru ca foloseam acea crema.” Când, la lansarea In România, a primit de la agentia de PR produsele Olay a fost… madlena lui Proust.

Monicai Bârladeanu de astazi nu ii e teama sa imbatrâneasca. A gasit echilibrul intelegând ca lupta cu sine e o permanenta cunoastere. E ca si cum traiesti cu cineva care evolueaza in felul lui; e o negociere in fiecare moment al zilei.

„Stresul si dorinta mea de a fi perfecta dinainte veneau pentru ca toate asteptarile oamenilor erau legate doar de felul in care arat. Daca eram mai ciufulita aveam senzatia ca esuez, pentru ca eram redusa la dimensiunea asta. Astazi felul in care arat e doar o bucatica din mine, nici lucrul cel mai relevant, nici cel mai important… Am senzatia ca oamenii pot sa vada dincolo de asta, poate si pentru ca-i las eu.”

mai 2011.

***

Cum spuneam am scos textul din sertar pentru a va aminti ca de vineri, 14 sept, puteti vedea Despre oameni si melci in cinematografe. Altfel, zic asa ca un teasing, intentionez sa scriu curind si despre Andi Vasluianu.

3868
Obiect_Cristina1o cina ca-n povesti: Amici di Peroni

o cina ca-n povesti: Amici di Peroni

merg rar la evenimente , chiar si cind e vorba de intimplari foarte exclusiviste: am tot felul de motive pe care le invoc – timpul, distanta, caldura etc – dar de fapt, de multe ori as putea sa trec peste toate astea si sa merg… daca as simti ca apartin lumii respective.

saptamina trecuta am mers la o asemenea cina fara sa stau pe ginduri (ma rog, am avut ceva dubii la lungimea rochiei, dar…) pentru ca o parte din invitati chiar sunt din lumea mea. sau mi-ar placea sa fiu in lumea lor.

e vorba de cina care celebra proiectul Collaborazioni by Peroni, proiect in care 3 artisti si-au unit talentul sub acelasi concept – elegant, rafinat, al fresco – ca sa creeze elementele unei cine ca-n povesti. Pentru distractie au avut fiecare artist si cite un insotitor la proiect, dar distractia a fost a insotitorilor, artistii au avut de munca.

asta e vaza care avea si o mica functie de iluminare, creata de Ana Wagner a carei insotitoare am fost eu. vaza a fost obiectul central al mesei, tot decorul a fost gindit in jurul ei.

a fost pictata manual de Ana si, desi nu vedeti in aceasta fotografie, o parte importanta din desen e din puncte de platina: mii de puncte desenate manual.

acesta este un detaliu al stergarului de pe masa – Patchwork , e cuvintul tehnic – creat de Adrian Oianu din mii de panglici cusute una peste alta, una linga alta. erau 13 metri ! “insotitorul” pe proiect pentru Adrian a fost Alex Moise.

daca va uitati cu atentie, veti vedea cum vasa Anei are ceva in comun cu patchwork-ul lui Adrian – desi n-au vorbit nimic intre ei despre ce vor crea pentru aceasta cina…. magie:)

acesta e un detaliu cu o parte din minunile preparate de Roberto dal Seno, chef la Collage, celalalt artist al serii. fotografia vorbeste de la sine si, daca n-ati mincat de ceva vreme la momentul cind va uitati la ea, imi pare rau pentru voi. insotitoarea de proiect pentru Roberto a fost Cristina Mazilu.

au fost invitati super simpatici: Oana Igrisan si Bogdan Dumitrache, minunata Monica Birladeanu – o prezenta extrem de discreta, Andreea Raicu care arata ca o primavara, Mihaela Bilic – care nu militeaza cum v-ati astepta pt “sa nu mincati”, ci din contra “sa mincati ce va place”, my lovely Mirela Bucovicean, Adi Nartea, Mihai Albu, redactori sefi de reviste glossy etc

puteti sa trageti cu ochiul la atmosfera de acolo in acest filmulet

sper ca ati vazut band-ul care ne-a cintat live. eram linga lac, am prins si apusul soarelui. si…. ceea ce nu se vede, am ajuns si am plecat de acolo cu limuzina.

***
pentru mine a fost o placere sa particip la acest proiect. dincolo de partea lui creativa, de suportul pe care Peroni si l-a afirmat public pentru artistii romani, eu am descoperit generozitatea, calmul si fragilitatea Anei Wagner. si nu vorbesc doar despre creatiile ei in portelan. Vorbesc despre ea, ca persoana.

P.S. va rog sa va mai uitati o data la fotografia cu preparatele minunate ale lui Roberto. dupa ce mai inghititi o data in sec, uitati-va la aceasta fotografie cu portelanurile Anei. nu vi se pare ca seamana?

1054
jurnal6 iulie – oameni pe care i-am intilnit

6 iulie – oameni pe care i-am intilnit

sunt in urma cu notitele despre oamenii pe care i-am intinit. sa recuperam

vineri 6 iulie a fost o zi cu doua activitati importante, una dimineata la Sibiu, alta seara la Bucuresti.

la sibiu am fost in fata a 250 de manageri, la o conferinta, n-am sa scriu despre ei acum , ci – sper ca voi avea curind un ok – cind am sa va spun o incredibila poveste de viata…

dincolo de ei…

***

Ludmila Tones ( PR Manager, McCann Erickson) – o stiu pe Ludmila de cind era un junior in companie; e una dintre cele mai hardworking persoane pe care le cunosc si , lucru rar la oameni, e genul de persoana care  chiar apreciaza munca celorlalti. poate si pentru ca si ea munceste mult. pt mine e un mister cum reuseste sa imbine munca si restul vietii ei, sa mai aiba timp pentru prietenii ei parasutisti sau pentru sora ei (care scrie travel, deci calatoreste mult)

***

Nea Nicu – a fost bucatar la cele mai mari hoteluri din Sibiu (inclusiv la Hilton), dar pentru ca in ultima vreme il plateau cu intirziere si nu cit isi dorea el, s-a apucat de taximetrie. se trezeste in fiecare zi la 4.30 si pleaca la munca. face asta de la 16 ani, fara pauza. pe vremea lui Ceausescu a cistigat concursuri de arta culinara “cind venea 1 octombrie stiai ca in 2 saptamini aveai competitie . ziua lucrai in restaurant, noaptea pregateai preparatele, apoi mincarurile, pentru competitie.” i- a gatit si lui Nicu Ceausescu “era un om bun. daca trecea un tir cu oua prin Sibiu, il oprea sa avem noi; daca treceau doua, oprea unul si lasa restul pentru altii. cred daca ar fi locuit in Sibiu dupa Revolutie, nimeni nu i-ar fi facut rau.” Nea Nelu a cistigat si competitii de gatit in Germania.

– de ce n-ati plecat din tara?

– unii oameni nu sunt facuti sa plece. m-am gindit mult, dar… mi-ar fi lipsit vecinul meu. cu el fac gratar duminica, cu el ma duc la piata, cu el vad meciurile. in strainatate oamenii-s mai reci.

la 3 ani, Nea Nicu s-a oparit pe mina dreapta care poarta si acum pe toata lungimea ei urmele unei arsuri profunde. “am fost necajit, dar nu ma las”

(cu Nea Nicu am venit in masina 4 ore, poate ii voi scrie povestea pe larg intr-o zi)

***

seara am fost la Corbeanca la o cina foarte speciala , al fresco, la invitatia Peroni Nastro Azzurro.

printre invitati Monica Birladeanu, Andreea Raicu, Oana Igrisan si Bogdan Dumitrache, Mirela Bucovicean, Mihaela Bilic, Mihai Albu, redactor sefi de reviste glossy, dar si cei care au muncit la proiectul Colaborazzioni (Ana Wagner, Adrian Oianu, Roberto del Sena, plus ajutoarele lor  – Alex Moise pentru Adrian Oianu, Cristina Mazilu pt Roberto, iar eu pt Ana Wagner)

n-am sa scriu despre toti cite o poveste, pentru ca mai am timp pentru asta. acum aleg doar doua nume.

***

Alex Moise – impreuna cu doi colegi de liceu si-a facut o afacere cu haine de barbati sur mesure si un blog (http://dappergents.ro/) in care le demonstreaza cu tact barbatilor ca se pot imbraca oricind cu stil.

– cum v-a venit ideea?

– eram pasionati de vestimentatie. in liceu ne-am prins ca toti citim despre asta, ca suntem preocupati de aceasta tema.

– dar a fost vreun profesor care v-a ghidat , care va povestea la scoala despre moda?

– nu. de ce trebuie intotdeauna sa fie cineva care sa te ghideze?!

***

Monica Jitariuc (The Practice) – sora mai mare a Ludmilei cu care am inceput povestile de astazi. e genul de persoana care – cum i-am spus si ei – si daca o pui sa culeaga grinele de pe un cimp, va gasi ceva care sa fie aranjat, perfectionat, iar la sfirsit recolta ei va fi cea mai frumoasa pentru ca a stat sa culeaga orice bob de griu. face cele mai misto brief-uri din lume, cind lucrezi la un proiect cu ea, stii in orice moment ce ai de facut: iti apare frumos colorat intr-un mail orice detaliu.

are o fetita simpatica de 4 ani pe care a dus-o la concertul Robin and the Backstabbers si care a intrebat-o la sfirsit “nu-i facem un cadou pentru ca a cintat asa de frumos? primesc bani pentru concertul asta?” habar nu are cum de s-a gindit aia mica la rasplata artistilor, nu discutasera niciodata despre asta…

1161

TIFF 2012, prima (mea) zi

de ieri sunt in cluj la TIFF :)

pe lista zilei – de fapt o jumatate de zi de cluj, ca restul a fost drumul – am marcat urmatoarele:

mi-am revazut o parte din prietenii cu care ma intilnesc doar prin festivaluri ( domn doctor Vlad Cucu si a sa sotie sunt in capul listei – Vlad, constiincios, a scris deja despre deschiderea festivalului )

am vizitat o parte din expozitiile de fotografie din festival (in cea a lui Serban Mestecaneanu am descoperit fotografii cu prieteni)

[caption id="attachment_17244" align="alignnone" width="300" caption="Vlad Ivanov by Serban Mestecaneanu"][/caption] [caption id="attachment_17246" align="alignnone" width="300" caption="Monica Birladeanu by Serban Mestecaneanu"][/caption] [caption id="attachment_17250" align="alignnone" width="300" caption="Ioana Blaj si Paul Ipate, by Serban Mestecaneanu"][/caption]

am ajuns la un film : Diaz – despre un masacru, la Genova . ( un film putin cam lent pentru gustul meu, dar cu un subiect f dur si puternic) pelicula e in coproductie cu Mandragora Films, adica are si ceva romanesc in ea.

***
spre deosebire de anii trecuti in Cluj sunt o multime de expozitii si evenimente care n-au legatura cu festivalul, dar care s-au plasat in strada, cu acces liber, ca sa beneficieze si ei de traficul pietonal generat de festival.

asa e un showroom cu produse realizate de rromi, pe str principala pietonala, Unirii cred ca-i zice, unde domni mestesugari rromi fac in fata ta diverse produse : argintarii, oale si tigai, cuier din nuiele etc.

proiectul se numea boutiq rromani

***
mai am doua remarci:

am auzit ca filmul lui Tudor Giurgiu, Despre oameni si melci, a fost foarte bine primit de public, ca e foarte amuzant. (il vad zilele viitoare, prima proiectie a fost la deschidere si nu eram inca aici)

si-mi place cum, la doi – maxim trei ani- distanta, Monica Birladeanu se intoarce in festival cu munca ei. arata perseverenta si lucru sustinut. ( de data asta o puteti vedea in Despre oameni si melci, dar si in Diaz)

***
Astazi am in plan, la obligatorii, filmul Cafe de Flore, recomandat de Ozana Oancea

980
Berlinale2De astazi, la Berlin se vorbeste (si) romaneste

De astazi, la Berlin se vorbeste (si) romaneste

in aceasta seara are loc la festivalul de film de la berlin, premiera filmului Diaz, Don’t clean up this blood. o coproductie romano, italiana, franceza. producatorul roman e mandragora.

filmul e inspirat de un incident din Genova 2001, cind protestantii fata de un summit G8 a intrat intr-un incident singeros cu politia, iar autoritatile au mascat adevarul.

la vremea la care se filma aceasta pelicula, am povestit cu Monica Birladeanu (care are un rol in acest film) despre cita munca de cercetare au facut realizatorii: au vorbit cu multi dintre cei care au fost inchis in seara respectiva intr-o sala de sport, au ajuns la politisti si autoritati. e un film artistic – dar aproape ca un documentar si, date fiind dezvaluirile lui politice sunt sigura ca se va vorbi mult despre el.

***
miine are premiera filmul Toata lumea din familia noastra al lui Radu Jude, povestea unui tata aflat in divort cu mama copilului lui, care petrece o vacanta cu fetita si incearca sa-i explice lucruri importante de viata.

am fost o zi la filmari si am o poveste simpatica despre …moarte, desi in film e doar in trecere prin cadru o inmormintare. miine vi-o povestesc. Bafta echipei Hi Films!

***
pentru ambele premiere biletele sunt sold out:)

diaz , don’t clean up this blood

909
Andy_Warhol_by_Jack_Mitchellla multi ani andy warhol

la multi ani andy warhol

a fost unul dintre cei mai stranii artisti. chiar si astazi ar fi fost un mic alien, desi ne-am mai obisnuit cu artistii care au lumea lor si sunt relaxati in a o expune public.

astazi ar fi implinit 83 de ani si pentru ca a facut minunatii in arta si-a avut curajul sa se arate asa cum e, m-am gindit sa vi-l reamintesc putin aici.

la urma urmei nu-i asta cea mai frumoasa rasplata pentru cineva: sa -si aduca aminte lumea de el si dupa ce nu mai este pe aici?!

ultima mea coperta la tabu (mai 2011) a fost un omagiu pentru warhol realizat cu participarea exceptionala a monicai birladeanu (si cu deschiderea de a accepta acest gen de coperta… ceea ce e rar pe la noi:) )

1088
monicasa cititi Tabu de mai

sa cititi Tabu de mai

am mult emotive pentru care mi-ar placea sa cititi Tabu de mai (altele decit faptul ca e ultimul pe care l-am administrat).

in ordine:

1. e numarul 100, o editie de colectie pe care am incercat sa o cinstim ca atare. tot ce e mai jos e parte din straduinta

2. pictorialul de coperta reinterpreteaza tablouri celebre si e o dovada a maiestriei colegilor mei (Laura Cirnici a facut stilismul si ne- a demonstrat ca orice stil, oricit de vechi, poate fi reinterpretat modern; Dan Samoila a facut fotografiile si prelucrarea si ne-a aratat cum se face o opera de arta moderna)

o reinterpretare dupa Klimt

o reinterpretare dupa Lautrec

3. imi place monica birladeanu; nu cea pe care o stiti voi din pictorialele glamouroase; ea nu e asa, sau nu e doar asa… am sa revin cu povesti despre monica, dar va invit sa cititi despre transformarile ei interioare in cover story.

4. cum va invit sa cititi citeva interviuri delicioase ( Nick Vujick – omul fara miini si fara picioare care inspira o lume intreaga cu puterea lui morala e preferatul meu), dar si un story curajos pe care nu cred ca l-ar fi publicat o alta revista glossy: Adevarul despre radiatiile radioactive – Romania intre Cernobil si Fukushima.

5. o trecere in revista a performantelor revistei tabu in cele 100 de numere. am schimbat o lege din romania, am fost punctul de plecare pentru o campanie care a dus la manuale specializate pentru copiii dislexici si… multe altele le descoperiti in revista.

enjoy it.

3059

10 secunde cu Isabelle Huppert

vineri seara Isabelle Hubbert a stat fata in fata cu Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Andrei Ujica, Monica Birladeanu si o multime de alti oameni din industria filmului sau a fotografiei.

Era la inaugurarea unei expozitii care o avea in prim plan. 170 120 de portrete cu ea, realizate de zeci de fotografi faimosi.
Acolo in fata noastra parea ca o umbra: delicata, fragila, filiforma si extrem de mica…

In primele minute ale intilnirii ei cu publicul, s-a aparat cu miinile incrucisate la piept de avalansa privirilor din jur. Cind domnul Oroveanu a inceput sa vorbeasca cu multa emotie despre ea, s-a relaxat si s-a emotionat putin. Avea in fata pe cineva caruia ii era mai greu decit ei sa fie in public.

Iar la aplauze, lungi si intense, s-a rusinat. Dupa citeva clipe cind aplauzele continuau, n-a mai stiut cum sa reactioneze. Si inceput sa dea din cap a multumire cu o privire incurcata pe chip. Pret de 10 secunde.

In acele secunde am inteles de ce fotografii lumii sunt fascinati de chipul asta care nu e nici frumos, nici spectaculos.

Pentru aceste 10 secunde ar fi meritat sa fiti acolo.

Expozitia Isabelle Huppert 170 120 de portrete este deschisa la Sala Dalles pina pe 25 iunie.

920

putin sex cu Tom Ford – A single man


Minunatul Tom Ford s-a apucat de regie si se duce la festivalul de la Venetia cu filmul lui de debut A single man.
*
“I hate talking about sex. Thing is, people look much better naked. They’re all the same colour and they can’t screw up. You see someone at the gym and they look great. Then they put on their clothes.” a declarat domnu’ Ford care stie f bine cum e cu hainele ca de aia e designer, dar il inteleg perfect cind ma uit ce figuratie are in film:)
*
altfel, in rolurile principale sunt Julianne Moore si Colin Firth.
Firth e, in film, un profesor gay caruia ii moare partenerul si trebuie sa faca fatza rutinei omului singur, Moore e prietena profesorului.
*
Tom Ford o sa se intilneasca cu Bobby Paunescu si Monica (Barla)dean(u), care au in festival pelicula Francesca.

***
Later edit: la citeva minute dupa ce am pus pe twitter link la acest post, am primit pe mail mesajul de mai jos si am exclamat: wtf??

Hi, cristina bazavan.
Tom Ford (TomFordSale) is now following your tweets on Twitter.

A little information about Tom Ford:
(…)
You may follow Tom Ford as well by clicking on the “follow” button on their profile.You may also block Tom Ford if you don’t want them to follow you.

1034
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!