Tag : motivationale

oameni care lasa urmeOamenii care lasa urme in sufletul tau

Oamenii care lasa urme in sufletul tau

Sunt oameni care, pur si simplu, de la prima intilnire lasa urme in sufletul si-n mintea ta. Zic ceva care pare ca aprinde o lumina in labirintul din mintea ta, fac ceva care – indirect – e o validare pentru ceva ce ai facut si tu, sau un imbold ca poti face, ca nimic nu e imposibil.

Spun mereu ca nu cred ca un om se poate schimba pentru ca ii cere cineva, ci doar pentru ca vrea el, insa sunt oameni care, fara sa vrea, te ajuta sa te schimbi sa devii mai bun. Oameni care nu-si propun asta dar intilnirea cu ei, fie si pasagera, lasa urme in sufletul tau si te schimba fundamental.

Anul trecut am intilnit citiva dintre acesti oameni magici.

Mihai Pohontu – era la vremea cind l-am intilnit la o cina, Vicepresedintele Disney Company si ajunsese in pozitia asta dupa un parcurs spectaculos in antreprenoriat. Plecase din Romania in America imediat dupa liceu, parintii vinzindu-si apartamentul ca sa aiba bani de primul an de studii. Zilele astea Mihai Pohontu a fost numit vicepresedinte Samsung (a scris Victor Kapra aici detalii). El a fost pentru mine lectia neadaptarii sistemului nostru de invatamint la inteligenta speciala a unor copii. In Ro, Mihai nu era recunoscut ca o minte brilianta ceea ce se dovedeste de multi multi ani ca este. A fost lectia despre “nu nota e importanta la scoala, ci felul in care copilul rezolva problema pe care o are” si m-a ajutat sa invat sa evaluez altfel performantele oamenilor din jurul meu, sau performantele mele. (am facut un interviu cu Mihai pe care-l gasiti aici, unde ii descoperiti povestea demna de un film)

Tot anul trecut am intilnit-o pe Andreea Badala – designerul care e cunoscut pentru ca a imbracat-o pe Madonna sau pe Beyonce – dar care pentru mine a fost o lectie despre discretie si bun simt, puse la un loc cu fermitatea de a-ti urma cu credinta visul. Andreea apare rar in public, munceste imens pentru fiecare detaliu al business-ului ei , acum international, si invata in fiecare zi cite ceva nou din domenii care sunt conexe cu meseria ei pentru a se dezvolta coerent si armonios ca business. Pentru mine ea a fost lectia discretiei si elegantei si imi aduc aminte ca dupa intilnirea noastra ma gindeam ca daca discretia s-ar invata la scoala, precum se invata alfabetul, oamenii ar trai mai frumos. Aici interviul rezultat din intilnirea cu ea.

*

Dar povestea care m-a marcat cel mai mult anul trecut si care m-a facut sa-mi schimb felul de viata, sa fac curatenie pe cit posibil si in ce maninc si in ce traiesc si cu cine ma insotesc pe drum, e a unui domn pe care l-am intilnit in tren catre Cluj.

Olch Lemnij se numeste domnul care mi-a schimbat mult din perceptiile de viata si care m-a motivat sa fac lucrurile mai bine. Are 80 de ani si o poveste incredibila de viata; in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in bombardamentul de la Dresda a fost aruncat intr-o gropa comuna pentru ca soldatii care faceau curatenie au crezut ca e mort. Si-a revenit dupa 3 zile, a fost la un pas sa-si piarda picioarele (circulatia periferica fusese afectata de greutatatea cadravrelor sub care statuse), dar peste citiva ani a ajuns in echipa nationala de gimnastica a Romaniei.

Cind l-am intilnit, invata in tren limba engleza folosindu-se de un dictionar rus. Ii era mai usor sa inteleaga asa limba si, la intrebarea de ce mai invata la 80 de ani o limba straina, a marturisit ca vrea sa-si tina creierul antrenat.

Olch isi gateste, face dulceata, se plimba cu bicicleta zilnic, merge la conferinte, scrie mailuri catre fiica sa, cercetator la Philips in Olanda.

Pentru mine cele citeva ore de discutie cu Olch Lemnij pe drumul catre Cluj au fost dincolo de orice etichetare a unei lectii de viata, dincolo de orice speech motivational, dincolo de orice training despre cum sa te motivezi sa faci lucrurile mai bine sau sa intelegi ca viata e asa cum ti-o faci tu, nu cum astepti sa vina de la altii.

Nu l-am mai intilnit de atunci, dar cred ca rolul lui in viata mea a fost atit de mare incit ii multumesc in fiecare zi, in exercitiile mele de fiecare dimineata care implica meditatie, curatarea mintii, coborirea ritmului interior.

Povestea lui, pe larg, aici

*

am scris acest post despre lectiile pe care le-am primit de la oameni frumosi si cum m-au influentat ei sa incerc sa fiu mai buna si sa fac lucrurile mai frumos, la rugamintea BRD.

stiti spotul lor cu Marius Manole despre oamenii care si-au urmat visurile, desi li s-a spus ca sunt nepotriviti cu ceea ce isi doreau si care au ajuns astazi sa inspire multi oameni. “pentru ca nu e despre ce spun unii, e despre cita pasiune pui in ceea ce crezi”

si eu as mai adauga e despre cit de atent esti la ce e in jur, fara sa pui etichete rapid, cu superioritate, dar si sa-ti traiesti victoriile impartindu-le cu altii cu bun simt, nu cu fanfaronada.

Marius spune in spotul BRD ca lui i s-a spus ca e prea timid. Iata aici un reportaj despre un moment cind l-am rugat sa-si invinga timiditatea si sa mearga sa intilneasca citiva copii care semanau cu personajul lui din Oscar si Tanti Roz.

1408
shutterstock_bilantFIFI & the City: Despre 2014. Cu sinceritate.

FIFI & the City: Despre 2014. Cu sinceritate.

text de Cristina Popa – Fifi

Sare, piper, ardei iute, miere. Se pun toate intr­-un bol mic, se piseaza, se agita si se obtine anul meu 2014.

A fost un an in care mi-­am propus foarte mult, mai mult ca niciodata si am atins cam tot ce am pus pe lista.

A fost anul in care mi­-am dat seama ca traiesc prea mult in exterior si astept prea mult de la altii. Mult prea mult. Am realizat asta foarte tarziu, dar mi se pare important ca mi­-am dat seama. Am “pierdut” oameni fara de care nu credeam ca pot sa merg mai departe, stalpi pentru mine.

Am trecut peste momente incredibil de grele care mi-­au aratat ca pot duce mult, foarte mult. Psihic si sufletesc. Si am invatat lectii importante. Emotional sunt mai sus ca niciodata si rabdarea mea antrenata, ambitia si munca mi-­au dat satisfactii enorme.

Am castigat oameni minunati in lista mea de prieteni, care au stiut sa se strecoare, sa ma convinga si care imi arata zi de zi ca exista dragoste si prietenie necondionate. Sentimente reale, relatii fara interes material, in vremurile astea tulburi mi se par ceva iesit din comun.

­ Fifi, eu țin foarte mult la tine chiar dacă tu nu mă crezi , mi­- a spus un coleg drag

­ Dar chiar nu te cred!

­ Stiu.

Si am ras amandoi, eu cu regretul că am căpătat o neîncredere care ma deranjează. 2014 e anul în care mi-­am pierdut inocența în relațiile cu cei din jur, nu mai cred ușor pe oricine, oricât de tare mi­-ar lua ochii la început.

Cu toate astea, 2014 a fost un an extraordinar. As putea sa spun cel mai bun,dar stiu ca vine 2015 care n-­am dubii ca o sa fie fabulos.

 

*

Fifi si-a intrebat prietenii ce pun ei in bilant: succesele/insuccesele emotionale sau materiale? Si dupa ce se vede ca e un an bun sau nu?

Raspunsurile le descoperiti aici.

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

Cover photo shutterstock

1113
shutterstock_lavandadespre placere, altfel

despre placere, altfel

“cei mai multi oameni aleg placerea inaintea progresului, evolutiei”, i-am spus doamnei care si-a schimbat viata cind a inceput sa ajute africani saraci, dindu-le un job: sa faca sapunuri dupa o reteta faimoasa.

domnia sa, romanca de origine, a creat cu perseverenta si multa munca brandul Wild Olive African Artisans care e primul brand de lux din Africa de sud, exportat in toata lumea.

“mai intii munca, placerea o sa vina pe drum si din reusita lucrurilor, si din aprecierea reala a valorilor, si din acoperirea nevoilor.”

nu exista performanta fara niste sacrificii, nu exista sportiv care sa fi luat medalii ca rezultat doar al placerii, nu exista om care sa fi lasat o urma in viata doar pentru ca s-a jucat.

(povestea wild olive african artisans in curind, aici, pe blog)

1317
teatrul din mintea noastrateatrul din mintea noastra e cel mai puternic

teatrul din mintea noastra e cel mai puternic

“teatrul din mintea noastra e cel mai puternic”

am spus asta ca parte dintr-un raspuns al unei studente cind vorbeam despre discursul public. ma intrebase daca experienta din radio ma ajuta cind trebuie sa vorbesc in public si incercam sa explic ca la radio povestesti lucruri si cei care te asculta nu te vad, dar isi imagineaza totul dupa propria experienta.

fiind o proiectie personala e mai puternic decit orice ar vedea in realitate pentru ca face un racord emotional cu ceea ce a trait, simtit.

si se intimpla ceva similar cu lectura unui roman, ceea ce ne imaginam noi citind cartea , cum vedem noi personajele – chiar daca ele sunt descrise , micsorind posibilitatile de imaginare – e mai puternic decit orice ne-ar povesti cineva. pentru ca e AL NOSTRU.

si genul acesta de putere a imaginatiei, daca stii sa o folosesti intr-un speech, cind spui o poveste, te ajuta foarte mult pentru ca discursul devine mult mai personal pentru cel care-l asculta.

*

in sala la prezentarea aceea se afla si bunul meu prieten Edi Enache care a tinut minte concluzia “teatrul din mintea noastra e cel mai puternic” si a facut urmatorul montaj foto.

astfel propozitia aceea simpla a capatat alte semnificatii; acum e despre vocile interioare, despre ce ne spunem cind ne certam, cind ne aprobam, cind ne motivam ca sa mergem mai departe.

obisnuiesc sa spun ca in mintea noastra sunt cele mai mari razboaie, nu in afara ei. si multe dintre motivele noastre de nefericire vin din aceste razboaie. ce-i drept si multe momente de progres, de depasire a limitelor.

e un domn care se numeste Dan Gilbert care are o analiza stiintifica despre ce-l face pe un om fericit.

e diferenta dintre aceste  doua reactii in fata unei situatii: “nu o sa-mi iasa pentru ca nu stiu sa prezint, nu orice” si “da, am sa incerc si o sa reusesc”.

All of us have this psychological immune system, this capacity to synthesize happiness, but some of us do this trick better than others. And some situations allow anybody to do it more effectively than other situations do. It turns out that freedom — the ability to make up your mind and change your mind — is the friend of natural happiness, because it allows you to choose among all those delicious futures and find the one that you would most enjoy. But freedom to choose — to change and make up your mind — is the enemy of synthetic happiness.

aici tot speech-ul lui Gilbert si pun pariu ca fiecare dintre cei care a citit aceste rinduri a avut o alta experienta si a facut o alta referinta mentala.

pentru ca… teatrul din mintea noastra e mai puternic decit orice altceva.

 

909
medin echilibrul dintre presiune si relaxare se naste curajul

din echilibrul dintre presiune si relaxare se naste curajul

in NY TIMES de astazi e un profil al Simonei Halep ca urmare a ascensiunii ei pe locul 5 in clasamentul mondial al celor mai bune jucatoare de tenis.

(bravo Simona, ambitia, determinarea si vointa ta ar trebui sa fie exemplu pentru toti romanii)

*

In articol e o declaratie a antrenorului Wim Fissette ( a lucrat cu una dintre jucatoarele care au fost numarul 1 – Kim Clijsters ) care puncteaza unde s-a facut diferenta intre locul 64 si locul 5, salt urias pe care Simona l-a facut in mai putin de un an ( e jucatoarea cu cele mai multe meciuri si turnee cistigate in ultimele 10 luni)

“She told me she put too much pressure on herself and, therefore, she was always starting with the plan of making no mistakes, no unforced errors,” Fissette said. “The focus was too much on that, and she was too defensive. At one moment, she really told herself to be more offensive, to play more aggressive. And that’s what she did, and she gained confidence by winning matches and she became more and more aggressive.”

Imi place mult observatia asta fina pe care Simona a facut-o asupra comportamentului ei, nu doar pentru ca arata ca e o tinara care e preocupata sa vada dincolo de ce face in teren (altfel nici n-ar fi ajuns in primele 5 jucataore ale lumii) , ci si pentru ca – inca o data – sportul da o lectie frumoasa despre viata.

*

In viata pornim adesea punind presiune pe noi sa nu facem greseli “nefortzate” (greseli generate de noi, nu de adversar), sa fim “perfecti” si concentrindu-ne pe asta devenim defensivi, centrati pe noi, in loc sa ne orientam catre ceilalti si sa indraznim mai mult.

Daca am indrazni, am repurta si citeva victorii (poate n-am cistiga chiar toate punctele, dar citeva tot am cistiga), iar asta ar aduce mai multa incredere in noi , ceea ce indirect va genera alte victorii.

Acelasi comportament poate fi translatat si in managementul echipelor (antrenoratul urban- corporatist);

E un echilibru catre trebuie gasit intre presiunea pe care o pui pe angajat ca sa faca lucrurile cit mai bine (cel mai bine) si relaxarea pe care ajuti sa o obtina ca sa capete curaj sa incerce mai mult.

*

vedeti cite lucruri se pot invata din sport? duceti-va copiii la sporturi, nu doar ca se dezvolta armonios, invata si sa gindeasca sanatos.

902
outside the boxArhi, Radu F, Otrava si citeva observatii

Arhi, Radu F, Otrava si citeva observatii

m-am distrat foarte mult ieri citind reactiile pe care le-a generat Arhi cu  “scrie ca Radu F Otrava Day“. sunt citeva zeci articole si foarte multi bloggeri au intrat in jocul de a “copia” genul de scriere pe care-l practica Radu F Constantinescu si Cristian Simonca (cel care are “Blogul lui Otrava”)

ce arata asta?

sunt foarte multi care s-au prins ca tinerii domni pe nume Cristian Simonca si Radu F Constantinescu folosesc o reteta si ca parte din notorietatea pe care au cistigat-o acum in online tine de o falsitate si de niste roluri in spatiu public.

mai exista si ego-ul la mijloc: “si eu pot scrie ca aia care au succes pentru ca sunt multe sabloane”. (partial adevarat; la scris, nu la sabloane)

dar exercitiile distractive de zilele trecute mai arata citeva lucruri: bloggerii care au intrat in joc nu stiu sa deconstruiasca un text, nu au backgroundul necesar sa inteleaga din ce si cum copiaza/se inspira domnii in cauza si n-au inteles, de fapt, in ce sta aparentul succes al domnilor respectivi (sau le-a fost teama sa mearga pina la capat si-au cotit-o printr-o gluma in textele lor)

asta pentru ca niciunul dintre textele parodie nu e motivational. nu se termina cu o iesire in macro din care cititoarea – nefericita, neinteleasa etc – sa creada ca poate merge mindra mai departe, aspirind la fericire.

ce arata asta in partea cealalta a jocului?

baietii astia doi chiar stiu ce fac. am mai spus-o, sunt inteligenti, au identificat o nisa si o exploateaza foarte smart profitind de faptul ca sunt foarte foarte multi oameni care au nevoie sa fie maguliti (online – pentru ca nu primesc nicio alta atentie/validare in spatiul offline), sa li se dea o iluzie de mai bine.

sunt cabotini? desigur, dar nu cred ca dimineata cind se trezesc si se uita in oglinda din baie isi spun “sunt cel mai sincer din lume”, cel mult gindesc “sunt suficient de smeker”.

copiaza? desigur. din carti motivationale, din literatura . de fapt, adapteaza, nu copiaza mot a mot. si-au o scuza frumoasa: nu se inventeaza apa calda.

scriu panglici invalurite, fara o structura si fara alt scop decit ego-ul cititoarei? da. desi Cristian Simonca ar putea scrie si foarte structurat caci stie cu ce se maninca treaba asta, dar nu are nevoie. pentru publicul pe care-l tinteste e suficienta aceasta dantela din perdea.

ca sa fim corecti pina la capat sunt insa extrem de putini oameni din online care scriu urmarind o structura, care stiu de fapt ce inseamna structurile narative, si toti- dar absolut toti – din momentul in care scriem in spatiul public, deci pentru atentie, avem in vedere si ego-ul cititorilor.

(aici despre necesitatea de a invata despre structuri narative cind vrei sa scrii in spatiul public si sa performezi cu asa ceva)

eu ii admir pe baietii astia ca au gasit publicul caruia sa ii vinda gogosile cu funda. si e dreptul lor sa faca afacerea asta.

stiu ca diferenta se va face in momentul in care ei vor putea sa si monetizeze audienta pe care o cresc acum pe o nisa foarte specifica.

pentru ca diferenta dintre ei si Arhi, de exemplu, este – in acest moment – in influenta si credibilitate pentru audienta/comunitatea pe care si-au crescut-o.

ma indoiesc ca oricare dintre cei doi ar fi putut genera, acum, astazi, cu un articol de 30 de rinduri atit de multe reactii in online; nu la nivel de like ori share. ci la nivelul de a intra in joc, de a face ceva ce te-a invitat cineva sa faci, pe timpul tau, in spatiul tau.

iar influenta, credibilitatea si reputatia sunt cele mai grele lucruri de obtinut/ crescut. si in online, si in viata.

*

daca n-ati urmarit reactiile la propunerea lui Arhi, va puteti distra in selectia lui de pe blog, sau pe larg pe blogurile celor care au parodiat OviEftimieAuraşErevanJoeMariciu,Români GândiţiHoinaruZoso,The FuaMarius SescuQuestioareRăzvan Baciu,MoldovenescDaniel UrdaMimanuDragoş MoneToma , spi-oanaLigia AdamIonuț TecuceanuLucia ScureiFără SupărareZicuLucia Scurei,RobintelPandutzu, Ionut Bunescu

foto via shutterstock

later edit (pentru cei care ajung pentru prima data pe acest blog): nu aprob decit comentariile care sunt respectuoase si pertinente. indiferent de care parte a taberei va aflati. desi acum inteleg ca am suparat ambele tabere.

horia tecauOrgoliul lui Horia Tecau

Orgoliul lui Horia Tecau

Horia Tecau a cistigat azi de dimineata un titlu de Grand Slam; Australian Open, la dublu mixt.

Romania n-a mai cistigat avut un jucator care sa cistige un titlu de Grand Slam de aproape 40 de ani, cind cei mai multi dintre noi nici nu se nascusera inca.

e minunata victoria lui Horia Tecau; hai sa ne uitam putin altfel la ea.

***

tenisul e un spor de “singur” – “control” – “putere mentala”.

cind incepi sa inveti sa joci tenis, ti se spune ca pe linga tehnica si forta (pe care trebuie sa le dobindeasca orice sportiv daca vrea sa ajunga cit mai sus in clasamente), ceea ce va face diferenta va fi cum poti controla terentul, ce putere mentala vei avea si cum vei stii sa faci fata singur la toate provocarile din teren.

si esti antrenat sa-ti dezvolti toate aceste atribute. care, inevitabil, duc catre ego.

***

acum o saptamina povesteam cu Razvan Penescu (nestiind ca Horia va ajunge sa cistige la dublu mixt, dar speram la o finala la dublu) despre admiratia mea pentru intelepciunea lui Horia de a lasa ego-ul deoparte si de a trece de la jocul de simplu (unde el ar fi fost protagonistul absolut) la meciul de dublu (unde isi imparte laurii victoriei, dar si depinde de prestatia in teren a celuilalt).

cred ca e nevoie de multa intelepciune si autocontrol asupra propriului orgoliu ca sa alegi, in sportul pe care-l practici, o nisha care nu e vedeta si sa ai rabdarea sa ajungi tu vedeta in interiorul acestei nishe.

cu tot respectul pentru talentul lui Horia, nu cred ca la simplu ar fi reusit sa cistige un titlu de Grand Slam, dar intelepciunea de a lasa ego-ul deoparte si a gindi “impreuna”, nu “singur” cum inveti la inceput in tenis, l-a adus astazi unde e.

e o lectie frumoasa pentru noi despre un anume fel de smerenie si despre adaptare.

1947
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!