Tag : musical

hbz-fosse-verdon-1549600914(video) Michelle Williams intr-un serial despre viata celui mai celebru coregraf de pe Broadway, Bob Fosse –

(video) Michelle Williams intr-un serial despre viata celui mai celebru coregraf de pe Broadway, Bob Fosse –

De cateva zile a iesit pe piata un trailer al unui nou serial despre culisele showbiz-ului, mai exact despre viata unuia dintre oamenii care au schimbat fata musicalului si a Broadway – Bob Fosse.

Fosse e cel care a creat in anii 70 show-urile Cabaret si Chicago si a fost coregraful care a creat un “stil pentru Broadway”.
Cum viata e si ea un mare spectacol, in timp ce realiza super show-uri dramatice pe scenele de pe Broadway traia si dincolo de scena cateva drame. Domnul Fosse a fost indragostit de Gwen Verdon, o dansatoare care l-a mai ajutat in crearea coregrafiilor si cu care a avut o relatie tumultuoasa.

Incepe asadar un serial – in america, nu la noi – despre relatia dintre Fosse si Verdon, bazat pe cartea biografica a lui Fosse, scrisa de Sam Wasson.

In rolul lui Gwen va fi Michelle Williams, iar rolul lui Fosse va fi jucat de Sam Rockwell. In America se spune ca distributia pentru rolurile secundare e precum albumul de sfarsit de an pentru cei care au terminat sectia musical la facultate, asta pentru ca sunt implicati nu doar actorii de pe Broadway ci si producatorii de la cele mai mari musicaluri ale momentului (producatorii de la Hamilton – Lin-Manuel Miranda si Thomas Kai, dar sic el de la Dear Evan Hansen – Steven Levenson, show-uri care au castigat premiul Tony in anul lansarii si considerate cele mai bune productii de gen in acest moment de pe Broadway).

Asa ca pentru fanii musicalului, dar si pentru ce care iubesc provestile din culisele showbiz-ului, se anunta o productie demna de binging. Serialul incepe in aprilie in America.

1756
Fecioarele-1-1(Am vazut) Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu

(Am vazut) Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu

La teatrul Excelsior puteti vedea musicalul Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) care e o desfasurare de forte in actorie, dans si cantat care te incanta pur I simplu.

Ma asteptam ca spectacolul sa arate bine – in sensul visual (lumini, costume, estetica de pe scena) – pentru ca stiu ce face Razvan Mazilu si ii cunoc gusturile, n-ar lasa ceva la public care sa nu arate cat mai aproape de impecabil.

Ce nu ma asteptam e ca distinsele actrite de pe scena sa cante si sa danseze atat de mult si de bine. Pe unele dintre ele le-am mai vazut in muzicalurile precedente montate de Razvan Mazilu, dar pareau ca au si mai putin text si ceva mai putin de cantat (si pe alocuri mai usor)

De data aceasta au de cantat pe voci(!!!!) bucati corale din Bach, Pergolesi si Handel, dar si Beatles, Eric Clapton sau Rod Stewart, intr-un context dulce amar al povestilor unor adolescente care vor sa descopere viata odata cu o excursie la un concurs intre coruri de liceu.

Actritele sunt insotite pe scena de o orchestra cu doua piane, percutie si chitara bas…

Toata lumea canta LIVE!!!!

fecioarele 2-1 Fecioarele-1-1 Fecioarele-noastre

Textul are la bază romanul The Sopranos (Sopranele) de Alan Warner si are un premiul Oliver obtinut anul trecut, dar subectul e universal valabil si l-as recomanda mamelor cu adolescente sa mearga impreuna. Ar fi o dovada de incredere si o complicitate mama fiica de care isi vor aduce aminte multa vreme.

Limbajul e usor mai relaxat si apar unele cuvinte licentioase pentru ca sunt conversatii reale, autentice intre adolescente.

Spectacolul de la EXCELSIOR le include în distribuție pe Alina Petrică, Meda Topîrceanu, Aylin Cadîr / Ioana Mărcoiu, Daniela Tocari, Oana Pușcatu și Ana Bianca Popescu.

Orchestra este formată din Adina Cocargeanu – pian, Imola Tamás – percuție, Andreea Archip – pian și Dana Georgescu – chitară bas.

Razvan-Mazilu-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare-3

Pentru mine e o mare mirare si un mare mister ce face Razvan Mazilu de reuseste sa ii aduca in fata publicului pe actritele si actorii din distributia spectacolelor sale la nivelul in care canta impecabil, danseaza in sincron de multe ori si au si text cu actorie, iar spectatorul nu aude nicio gafaiala, nu simte ca actorii fac efort.

Uneori ma gandesc ca asta tine de disciplina lui de fost balerin si de dorinta de a fi cat mai aproape de perfectiune care ii sunt imprimate in oase, nu va avea cum sa scape toata viata de asta, asa ca ii “chinuie” pe actori:)

Dar chiar si asa: unde le gaseste pe aceste actrite care canta si danseaza mai bine decat majoritatea cantaretelor din topuri?!!!

Daca aveti un copil adolescent, o fetita mai ales, care descopera acum lumea si dragostea, duceti-o la acest musical. Va rade, o va pune pe ganduri, o sa fie surprinsa ca exista asa spectacole si in Romania si o sa se uite cu muuuult respect la dvs, parintele, pentru ca aveti atat de multa incredere in ea sa ii aratati un spectacol in care se vorbeste (si) despre viata sexuala a unor adolescente.

Spectacolul se joaca pe 22 si 23 februarie, saptamana aceasta, mai sunt bilete si – daca aveti incredere in mine – luati-va bilete. O sa va placa f f mult. Si o sa va ganditi: vaaaai, dar nu stiam ca se poate asemenea spectacole in Romania!

Va puteti lua bilete de aici

Razvan-Mazilu-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare-4

2933
sweeny todd emma thompsonCum cinta Emma Thompson in Sweeney Todd – the musical

Cum cinta Emma Thompson in Sweeney Todd – the musical

Sorana Savu a vazut la Londra, musicalul Sweeney Todd cu Bryn Terfel si Emma Thompson si a scris o cronica ampla pe blogul ei.

sunt un mare fan al lui Tim Burtton si am fost fascinata de experienta vizuala pe care a creat-o cu filmul asta. restul – adica partea de cintare – pe mine nu m-a preocupat prea tare, dar Sorana a pastrat ceva amintiri nu foarte placute. Mai jos un fragment din cronica acestui spectacol pe care Sorana l-a vazut la Londra (l-am luat cu acordul ei:) ), dar si o idee despre cum cinta Emma Thompson…

 

Bryn Terfel este unul dintre cei mai mari baritoni ai lumii și pare să aibă o slăbiciune pentru rolul bărbierului demonic din Fleet Street. Nu pot decât să mă bucur, el e caviarul din această rețetă care, cu ingrediente mai modeste, poate să rămână o salată de post. Expresiv și în roluri comice și în roluri dramatice, Terfel are o voce omogenă, spectaculoasă, și când cântă și când vorbește, înnobilând masiv musicalul. Iar, la 1,93m, e nu numai ”larger than life”, dar și mai mare decât oricine altcineva de pe scenă. Asta poate însemna protector sau amenințător, după cum își dorește. Și tot asta transformă scena de final într-un fel de sinucidere asistată, în stil japonez, pentru că micuțul Anthony n-ar fi ajuns altfel să-i taie beregata acestui Sweeney, oricât de bine ascuțit ar fi fost briciul folosit.

Emma Thompson (care cântă mai bine decât Meryl Streep) mizează pe propriile-i puncte forte. E de viață, de treabă, de cartier, de groază. Accentul ei cockney echilibrează dicția superbă a lui Terfel care, galez fiind, poate pronunța curat și precis toate vocalele și consoanele de care are nevoie, dentale, palatale, velare, you name it. Iar umorul ei e un contrapunct binevenit la gravitatea inevitabilă a lui Terfel.

intreaga cronica o puteti citi pe blogul Soranei Savu aici

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premmium Comunication.

1813
landscape-1427298176-landscape-nrm-1423067542-168581071In curand musicalul Pretty Woman

In curand musicalul Pretty Woman

Text de Raluca Antuca

Julia Roberts și Richard Gere ne-au oferit o frumoasă poveste de dragoste în Pretty Woman, iar acum, după 25 de ani, regizorul Garry Marshall lucrează la o nouă versiune. Este vorba de adaptarea filmului clasic la un musical pe Broadway. El recunoaște că a lucrat cu plăcere atunci când au filmat scenele din film, încât ar vrea să readucă la viață povestea dintre Vivian și Edward, însă cu mai multă muzică și veselie.

Chiar ieri, actorii din distribuție s-au reunit la o emisiune  TV de succes din State și au scos la iveală detalii neștiute despre film.

În locul Juliei Roberts și al lui Richard Gere ar fi trebuit să fie Michelle Pfeiffer și Al Pacino. De fapt, întreg filmul trebuia să fie unul sumbru, întunecat, în care se punea accentul pe dependența de droguri. Nici sfârșitul nu trebuia să fie unul fericit. Odată cu intrarea în peisaj a Juliei Roberts, cea care l-a convins pe Richard Gere să facă parte din proiect (dupa ce l-a întâlnit și a fost simpatie la prima vedere între cei doi). Sfârșitul a fost schimbat, pelicula fiind una comică și romantică. Lui Gere nu i-a plăcut deloc scenariul inițial, spunând că “puteai să îmbraci în costum și un țap și ar fi mers”. Farmecul Juliei l-a convins să se răzgândească.

Nu sunt prea multe detalii despre musical, deci doar ne putem imagina anumite secvențe din film. Regizorul a dezvăluit că va colabora cu producătoarea Paula Wagner și cu autorul scriptului original J.F. Lawton.

1664

de astazi pe ecrane Into the woods

Gata, de astazi avem in cinematografe Into the woods una dintre cele mai mari super productii ale sfirsitului de an 2014, un film in care joaca jumatate de Hollywood – de la Meryl Streep la Johnny Depp, de la Emily Blunt la Anna Kendrick – si care reuneste mai multe dintre temele povestilor fratilor Grimm – Scufita Rosie, Cenusareasa, Rapunzel, Jack si vrejul de fasole.

Ca sa va conving sa mergeti sa-l vedeti, mai sus e un filmulet cu detalii despre lumea magica realizata din costume si coafuri, despre minutiozitatea alegerii fiecarui costum si a fiecarui make-up pentru personaje, dar si despre colaborarea de mai bine de 40 de ani a lui Meryl Streep cu make-up artistul Roy Helland (lucreaza impreuna de la Alegerea Sofiei, Helland a cistigat un Oscar pentru munca alaturi de Streep). In film Helland nu se sfieste sa recunoasca modul in care si-a pus Streep amprenta asupra a ceea ce ar fi trebuit sa fie personajul vrajitoarei din perspectva make-up-ului si hair stilism-ului.

Va fi un film despre care se va vorbi mult si care va influenta o multime de alte productii cinematografice sau show-uri de divertisment (am mai scris despre influentele din animatii/ povesti aici), asa ca va recomand din inima sa mergeti sa-l vedeti.

Plus ca, dincolo de orice, povestea e minunata iar Meryl Streep e… magica.

iata si o mostra de emotie la cel mai ridicat nivel

Into The Woods a intrat in cinematografe de astazi, in toata tara.
(revin cu povesti despre el)

1746
degas-ballerinas Tiler Peckpovestea balerinei din sculptura lui Degas: Mica Balerina

povestea balerinei din sculptura lui Degas: Mica Balerina

in 1881, Edgar Degas a prezentat publicului o sculptura din ceara la care lucra de 3 ani: Mica Balerina; o balerina care nu semana cu ceea ce prezentase pina atunci, dar nici cu balerinele pe care le vedeau spectatorii pe scena Operei din Paris.

era o fetita care avea ceva din gratia balerinelor, dar si o atitudine care arata o forma de tupeu “de strada”. o balerina de culoare.

sculptura a fost uitata cu anii pina cind in 1956 un finantist filantrop, Paul Mellon, a cumparat-o ca sa o doneze in 1985 catre National Gallery of Art.

sculptura se afla la Musee d’Orsay si una dintre cele mai mari producatoare de show-uri pe Broadway a vazut-o in urma cu citiva ani. asa i-a venit ideea sa afle povestea din spatele sculpturii si sa faca un musical inspirat din aceasta creatie a lui Degas.

*

sigur ca istoricii de arta stiau cine este fetita care i-a pozat pentru 5 franci/4 ore lui Degas, ea este prezenta in mai multe dintre picturile si schitele sale realizate intre 1878- 1881, dar publicul descopera incepind de anul viitor printr-un musical o alta fata a lui Degas si a acestei sculpturi.

fetita,  Marie Geneviève van Goethem , care avea 11 ani cind a inceput sa munceasca/pozeze pentru Degas era ceea ce francezii numeau cu tupeu si aroganta “un soarece de opera”, o incepatoare in balet, folosita ca figuratie speciala. era fiica unei spalatorese si mai avea o sora mai mare care era prostituata, iar copila incerca din greu sa-si depaseasca conditia si sa urmeze o alta cale decit a familiei.

Marie Genevieve a fost concediata un an mai tirziu de la celebritatea cistigata prin sculptura lui Degas pentru ca… a intirziat la o repetitie.

*

Musicalul se joaca deja la NY, rolul fetitei este jucat de Tiler Peck, iar spectatorii pot vedea in paralel si o expozitie Degas cu Mica Balerina dar si alte desene, picturi cu balerine realizate de el.

Mi se pare minunat cum peste ani, artele se intrepatrund ca sa duca mai departe povestile frumoase.

 

5560
west side story afismanifestul unei generatii: West Side Story – the musical la Odeon

manifestul unei generatii: West Side Story – the musical la Odeon

Sa incep cu ce e cel mai important: TREBUIE SA MERGETI SA VEDETI MUSICALUL WEST SIDE STORY LA TEATRUL ODEON.

Pentru prima data in RO , pe linga Festivalul National de Teatru se intimpla un experiment scoala: printr-un casting national au fost alesi 25 de tineri actori care stiu sa cinte si sa danseze pentru un musical. Initiativa ii apartine Marinei Constantinescu si este realizata impreuna cu regizorul si coregraful Razvan Mazilu.

Nu s-a stiut de la inceput ca va fi West Side Story, dar pentru ca la selectia nationala au fost descoperiti foarte multi tineri talentati, Razvan Mazilu s-a gindit la un musical care sa aiba o distributie mai generoasa si care sa puna mai multi tineri in valoare. Ba chiar, a lucrat cu distributii multiple pentru ca fiecare membru al echipei sa iasa intr-un fel in evidenta, in cel putin o reprezentatie.

*

Am fost in week end la repetitiile lor – prima zi in care se coordonau si cu orchestra – si cuvintul cel mai potrivit care ii poate descrie e ECHIPA. I-am vazut cum se ajutau unii pe altii in detaliile executiei sau cum se emotionau la reusitele celor care repetau.

Toti sunt foarte foarte tineri, enervant de tineri. Au look-uri foarte occidentale, sunt alesi pe tipologii si, chiar si fara sa spuna nimic, in haine civile, acolo pe holul teatrului, unde se aflau cind i-am vazut, tot pareau ca “de afara, occidentali”.

Cinta foarte bine, dar cind spun foarte bine stiu sigur ca dupa ce mergeti la spectacol (adica fix in timpul spectacolului) o sa va ginditi: de ce nu sunt copiii astia la Vocea Romaniei sau la X factor?

(repeta cu antrenori vocali de 2 luni jumatate, antrenori care au scos untul din ei; si toate emotiile corzilor lor vocale)

Danseaza foarte bine. Si sunt foarte ambitiosi. Imi povestea Razvan Mazilu ca dupa ce le-a creat momentele de coregrafie a vrut sa le mai simplifice ca sa le fie mai usor cu cintatul, dar “copiii” (au 23-25 ani, e un alint exprimarea asta) au protestat si-au zis ca ei vor face eforturi si nu vor simplifica nimic.

*

Am mai vazut un musical pus in scena de Razvan Mazilu la Timisoara – Cabaret (am scris despre el atunci ca m-am simtit ca la Londra sau la Berlin in sala de spectacol, pentru ca era impecabil) si din ce pare ca e acum – dupa cit m-am prins de la repetitii – West Side Story e si mai tare, si mai bun.

Si chiar e manifestul unei generatii. A tinerei generatii.

Cind ma uitam la ei, la energia care era in ei si in jurul lor, mi-am adus aminte de magia care e in jurul copiilor de la Festivalul de teatru din Alexandria, genul de energie din care se incarca toata lumea care intra in contact cu ea.

Tinerii acestia o sa va arate ca se poate si in Romania, la Bucuresti, un spectacol de musical “ca afara”. Un spectacol in care intilniti actori completi – care cinta, danseaza si fac actorie la un nivel foarte ridicat, dar care si arata bine, cool, smart.

*

In perioada festivalului national de teatru sunt 2 spectacole. astazi cind mi-am cumparat eu bilete mai erau 5 locuri la spectacolul de pe 25 octombrie, dar vor mai fi doua reprezentatii in noiembrie pe 22 si 23.

Si va rog tare sa mergeti, sa va cumparati bilete. sunt 70 de oameni pe scena (sapte zeci!!!) ca sa se mai joace acest spectacol si dincolo de cele 4 reprezentatii din proiectul FNT, trebuie sa fie cerere de bilete pentru ca este un spectacol scump.

Si va mai rog, dupa ce mergeti, saptamina asta sau in noiembrie, sa puneti un status pe facebook (sau un comentariu aici) cu parerea voastra: stiu sigur ca o sa fiti foarte incintati, uimiti chiar ca se poate asa ceva si in Romania. asta va fi cea mai buna reclama, cel mai mare ajutor ca sa-si cumpere si altii bilete.

Iar munca de citeva luni  a acestor copii  sa aiba o viata mai lunga.

*

P.S. Cred ca Razvan Mazilu si-a gasit o noua cale de exprimare pentru aceasta parte a carierei lui. E printre putinii romani care au aptitudinile si abilitatile de a face/regiza musicaluri, dar mai scriu despre asta dupa ce vad spectacolul, pe scena, simbata seara.

 

 

2930
in-to-the-woodsde Craciun, Meryl Streep intr-un nou film Disney: INTO THE WOODS

de Craciun, Meryl Streep intr-un nou film Disney: INTO THE WOODS

pe 25 decembrie, Disney lanseaza o noua super productie in care Meryl Streep detine rolul principal. Into the woods
e un musical. deci, da doamna Streep cinta din nou (si probabil va lua multe premii)

filmul e facut de domnul care a ecranizat si musicalul Chicago, multi premiat la toate ceremoniile de profil: Rob Marshall

pentru Into the woods doamna Streep ii are colegi pe Johnny Depp si Emily Blunt si o multime de alti actori de prima mina, pentru ca de aia e productie Disney ca sa se rasfete spectatorul in celebritatile de pe ecran.

 

Into the woods este un musical celebru aparut la sfirsitul anilor 80 si jucat prima data in San Diego si e o poveste in care multe dintre personajele Fratilor Grimm se intilnesc: Rapunzel, Cenusareasea, Jack si vrejul de fasole.

Iata primul trailer al filmului pe care Disney l-a facut public.

si pentru a prinde gustul musicalului, dar si pentru a intelege cum se fac musicaluri la ei (ca la noi mai e muuult timp pina se se ajunga la asa ceva) uitati-va la primele 3 minute din aceasta inregistrare. ce solutii tehnice au pentru a schimba decorul si, desigur, cum cinta.

e o varianta de scena a acestui musical, facuta de… elevi de colegiu!!!

2310
cabaret tmLondra de la Timisoara: Cabaret

Londra de la Timisoara: Cabaret

uitati-va la fotografia de mai jos. uitati-va cu atentie la picioarele cambrate ale barbatului care sta linga femeia in negru care e in mijloc.
e cel mai inalt dintre toti cei care se afla in aceasta fotografie si, pentru ca triseaza elegant, e egalul celorlalti.

e o fotografie facuta in timpul musicalului Cabaret de la Teatrul German din Timisoara, actorii nu au stat la “cadru”/ la poza, e pur si simplu un instantaneu din timpul reprezentatiei lor.

dar surprinde perfect atentia la detalii si constructia impecabila a acestui musical: in secventa din care e surprinsa fotografia, femeia in negru – din mijloc – e personajul principal, privirile trebuie sa fie catre ea, iar trupurile celorlalti actori trebuie sa slujeasca asta; lor le-a iesit alinierea intr-o secunda, parind natural, dar de fapt aratind foarte multe repetitii si o coordonare impecabila a echipei.

*
despre asta e vorba in Cabaret, musicalul pus de Razvan Mazilu (coregrafie si regie) la Timisoara; e impecabil construit, actorii arata ca mari actori occidentali (vorbesc aici de postura corpului, de cit de ingrijit le este corpul, de expresia fetei, de atitudine), in plus cinta si danseaza cum nu prea am vazut in Bucuresti, decorurile sunt cu bun gust si foarte credibile, iar montarea reaseaza subiectul cu un mesaj final care te emotioneaza profund.

stiu ca Razvan Mazilu a mai pus un musical la timisoara, Full Monty, am sa ma duc sa-l vad si pe acela, dar teoretic nu are cum sa fie mai bun decit asta, pentru ca asta e PERFECT.

 

nu stiu daca am prins eu o zi foarte buna a actorilor, dar e greu sa pacalesti in detalii care tin de postura, de dans si cintat simultan daca nu te-ai antrenat mult inainte.

iar actorii- chiar si cei foarte tineri – sunt foarte relaxati si asumati in acelasi timp, inclusiv in secventele care descriu decadenta cabaretului ceea ce face ca momentele sa aiba erotism fara sa fie vulgare (m-am intrebat cam citi actori din bucuresti s-ar duce asa de curat pe un rol care merge pe o linie atit de fina intre erotism si vulgaritate).

Stiti povestea Cabaret, o secventa de viata din Berlinul dintre razboaie – in Anglia Judi Dench a fost rolul principal intr-o versiune, Liza Minelli a fost protagonista in filmul lui Bob Fosse; la Timisoara e o tinara pe nume Dana Torok care cinta si danseaza si joaca atit de frumos incit la una dintre secvente, desi nu mai citeam traducerea (spectacolul e in limba germana, cu ceva insertii de engleza) si nu inteleg nimic din limba germana, ma emotionasem foarte tare.

sper sa ajunga si la Bucuresti acest spectacol si mi-as dori foarte tare sa-l vedeti. nu m-am simtit nicio clipa in Romania, e un spectacol care pare a fi foarte foarte londonez.

altfel, ma bucur ca perfectionismul si rigoarea lui Razvan Mazilu, dar si simtul sau artistic visual foarte rafinat s-au adunat in spectacolul acesta. si sper sa mai faca si alte musicaluri.

intr-o vreme gri intunecat, e frumos sa ni se povesteasca lucrurile grele prin muzica si cu morala. uneori pe zimbet se spun cele mai importante lucruri.

***
Cabaret
Regia și coregrafia: Răzvan Mazilu
conducerea muzicală: Peter Oschanitzky ( e o orchestra live cu 14 muzicieni)
scenografia si costumele: Dragoş Buhagiar

CU: Georg Peetz, Daniela Török, Ida Jarcsek-Gaza, Christian Bormann ( actor invitat din Germania), Konstantin Keidel, Dana Borteanu / Tatiana Sessler, Radu Vulpe, Franz Kattesch, Aljoscha Cobeţ, Olga Török, Silvia Török, Anne-Marie Waldeck, Cristina Romândaşu, Suzana Vrânceanu, Horia Săvescu şi Richard Hladik.

2678
Live from the National Theatre: 50 Years on Stagelectia aniversarii a 50 de ani London National Theatre

lectia aniversarii a 50 de ani London National Theatre

Am vazut aseara, la Grand Cinema &MORE  de la baneasa Shopping City, spectacolul aniversar London National Theatre – 50 Years on stage – 3 ore de istorie, de teatru, de actori imensi ( printre ei Judi Dench, Maggie Smith, Hellen Mirren), 3 ore de spectaculoase eforturi tehnice, dar si de inteligente mix-uri multimedia.

Spectacolul a inceput cu o secventa din Hamlet in care prima replica a venit de pe un ecran, fiind chiar primele cuvinte rostite intr-un spectacol pe scena actuala a National Theatre; restul fragmentului a fost live, pe scena.

O paralela emotionanta intre nou si vechi, nu doar in actorie ci si in tehnologie, un mesaj frumos despre traditie si continuitate.

A fost un moment extrem de emotionant cind actrita Joan Plowright care a jucat-pe Ioana D’Arc in 1963 pe scena initiala a teatrului national (in cladirea OLD VIC, teatru unde este acum director Kevin Spacey) a fost inregistrata pe aceeasi scena, singura in toata sala, acum la 85 de ani, spunind monologul final din piesa.

Plowright e una din marile comori ale actoriei britanice si nu numai ( a avut 2 globuri de aur intr-un an!!!), dar este si Baroness Olivier – adica sotia lui Lawrence Olivier , actorul care a fost si un impresionant manager de teatru si care a facut sa se intimple noua scena a National Theatre din Londra.

Sa o vezi vorbind (parte din textul piesei) despre credinta in idealurile tale, despre sacrificiu si despre lupta, stind in picioare, sprijinindu-si trupul de un scaun, cu greutatea si fragilitatea celor 85 de ani, in mijlocul unei scene si a unei sali goale… a fost ceva incredibil de emotionant. (pur si simplu mi s-a taiat respiratia)

Tot asa cum mi-au dat lacrimile cind Judi Dench a inceput sa cinte, intr-o alta secventa dintr-o piesa celebra jucata la London National Theatre. Cinta  Send in the Clowns din piesa lui Stephen Sondheim, A Little Night. Ma uitam gindindu-ma ca Dame Dench e bolnava (si oarba), iar ea cinta simplu si cu o frumusete uluitoare – mai mult interpreta pe note textul – si imi imaginam ca o sa vina o vreme cind n-o sa mai fie. Si desi ea era pe o scena intr-o sala de teatru, iar eu o vedeam pe un ecran intr-o sala de cinematograf, am deschis telefonul si-am inregistrat-o.

Sa o pastrez amintire despre seninatate, simplitate, distinctie si frumusete. Le simteai pe toate in voce, nu am sa am nevoie peste ani de imagini ca sa-mi reamintesc emotia de aseara.

***

Cind am plecat de la spectacol ma gindeam ca noi nu vom avea niciodata genul asta de aniversari; nu pentru ca nu avem actori la fel de talentati sau cu la fel de mult har, ci pentru ca noi nu avem educatia aceasta.

Noi n-am crescut cu “radacini”, n-am crescut ca britanicii cu o monarhie care sa-ti dea niste repere despre traditie si despre cum valoarea e o imbinare de ce e nou cu ce e vechi, n-avem cultura interioara de a cauta in sine pentru definitia unui lucru.

Noi n-am avea un asemenea concept aniversar pentru ca ne negam istoria si ne rupem radacinile; ne omorim conducatorii cu perseverenta si ciclicitate istorica.

Si-am plecat dorindu-mi foarte tare, din nou, monarhie pentru Romania copiilor copiilor nostri.

*

M-am bucurat sa vad ca erau aproape 100 de oameni in sala de cinematograf sa vada acest spectacol omagial si le multumesc frumos celor de la Grand Cinema &MORE ca reinventeaza spatiul cinematografului permitind asemenea intimplari: retransmisii ale unor spectacole unice. Au si retransmisii ale unor concerte mari, ale unor spectacole de balet etc .

3999
JulieTaymorJulie Taymor se intoarce la teatru

Julie Taymor se intoarce la teatru

Cei mai multi o stiti drept doamna care a regizat doua dintre cele mai frumoase filme facute vreodata Frida si Across the Universe

ea este insa si o foarte talentata regizoare de teatru, opera si musical.

Julie Taymor se intoarce la teatru, in New York, dupa 2 ani de pauza cu un musical dupa Visul unei nopti de vara (Shakespeare, preferatul ei). premiera va fi in toamna cind se va si inaugura teatrul pentru care monteaza…

***

 Julie Taymor a fost in Bucuresti acum 2 ani si am avut privilegiul sa o intilnesc. Pastrez amintirea unei femei cu un melange straniu de putere si fragilitate.

conversatia noastra de atunci s-a incheiat asa:

– Cind ati plins ultima data?

S-a uitat drept in ochii mei, incruntindu-se, nu a suparare ci a cercetare. Ochii ei pareau ca ma intreaba “de ce vrei sa stii asta?”, in schimb rostit altceva.

– Daca as fi fost un barbat regizor, m-ai mai fi intrebat asta?

– Da, intreb adesea asta.

N-a parut convinsa, dar a continuat…

– Am plins mult anul acesta. Cred ca femeile au acest avantaj de a plinge pentru ca e o forma de relaxare, de liniste.

– Imi puteti spune pentru ce?

A miscat capul catre dreapta, zimbind, si-am inteles ca nu.

 

***

puteti citi intregul interviu aici

1616

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!