Ma gindeam ca as putea sa scriu despre faza cu “O singura zi”de la conferinta de presa, sau despre intilnirea speciala de pe holul multiplexului, sau despre cum am vzt cu alti ochi si cu mai multa relaxare, filmul a doua oara. Sau un ghid al mersului la cinema care sa inceapa cu “faceti pishu inainte daca stiti ca aveti probleme cu prostata”
Eram pe strada, acum, dupa a doua vizionare cu Politist adjectiv. Picioarele mergeau singure, capul facea scheme pentru ce trebuie sa scriu pentru Jurnalul National de simbata.
(Trebuie sa scriu in seara asta pentru ca miine dimineata iar mergem la penitenciar. Pentru a treia oara in 7 zile; in weekend incep sa povestesc ce facem acolo)
Erau o multime de ginduri si de zimbete in capul meu si, cind am ajns pe strada mea, doi tineri vorbeau intr- o masina despre ce si-ar dori sa manince.
Eram in dreptul lor, ei se dateau jos din masina si eu am fct brusc calea-ntoarsa.
– Nu suntem asa de furiosi, nu trebuie sa te intorci din cauza noastra, a zis unul dintre ei.
– Nici nu pareti. Doar ca am uitat sa-mi iau de mincare.
Ne-am pus cu totii pe ris.
Eu m-am intors pina la Pizza Hut. Acum gata, ma bag la scris.