Tag : perfectiune

liliacImprefectiuni & liliac

Imprefectiuni & liliac

nu cred ca exista copil care atunci din se afla in fata unei crengute cu liliac sa nu caute “noroacele”, florile in 3 petale, in 5 sau mai multe.

in buchetul mare de flori parfumate, am cautat cu totii macar o data in viata, in joaca, o floare care iese din tipar; printre zecile de flori mici cu patru petale am cautat exceptiile.

daca liliacul are flori cu 4 petale, in mod standard, cele cu 3 cu 5 sau mai multe sunt erori, sunt imperfectiuni.

***

de ce la liliac ne gindim ca imperfectiunile ne poarta noroc si le vinam, iar noi – in dreptul vietilor si persoanelor noastre – cautam sa fim ca toti ceilalti, sa ne incadram in tiparul “celor patru petale” si ne speriem de propriile noastre imperfectiuni?!

***

putin mai devreme, am baut o cafea uitindu-ma la crengutele de liliac pe care le-am primit ieri de la Fifi – Cristina Popa. am remarcat noroacele, dar spre deosebire de copilarie, le-am lasat intre celelalte flori pentru ca asta e farmecul lor.

(buchetul de liliac era pe un raft in holul de la antena 1, ieri cind am fost la observator, si de cind am intrat m-am tot uitat la el pentru ca era foarte foarte frumos si parfumat; putin mai tirziu s-a dovedit ca era pentru mine, pentru ca Fifi era ascunsa prin studiouri, desi ar fi trebuit sa fie in vacanta. Love u, Fifi)

 

1905
aparentefemei, feminitate, perfectiune

femei, feminitate, perfectiune

pentru ca tot a fost 8 martie si casele noastre au devenit cofetarii rafinate plasate in gradini de primavara

noi, femeile, ne petrecem o parte importanta a tineretii incercind sa fim perfecte. sau ce ne imaginam noi ca e perfectiunea.

vrem ca si ultimul fir de par din sprinceana sa stea aliniat frumos, vrem sa rostim numai lucruri care ar putea fi citate in cartile de peste ani, vrem sa avem cele mai multe victorii la munca sau in familie

 o alta parte importanta din timp ne-o petrecem incercind sa avem controlul

asupra emotiilor noastre (in mintea noastra e gindul ca daca ne aratam emotiile, devenim slabe, o prada usoara si “murim” repede), asupra emotiilor celorlalti. controlul in situatiile limita, in job, in relatie, in viata.

daca avem noroc si suntem suficient de deschise la suflet, realizam undeva pe drum ca de fapt frumusetea noastra vine din fragilitatea noastra. si invatam sa ne relaxam.

sa nu ne mai pese ca nu suntem destepte in fiecare secunda.

sa nu ne mai deranjeze ca nu stim in fiecare clipa ce fac partenerii nostri.

sa nu mai conteze ca intr-o dimineata avem cearcane.

si sa lasam lucrurile sa curga frumos pe linga noi si prin noi.

abia de atunci incolo incepem sa simtim ca suntem femei si descoperim feminitatea.

***

va doresc sa vi se intimple asta cit mai curind

1395
EVENTS 0026_resizeCirque du Soleil – repetitii

Cirque du Soleil – repetitii

Aseara cind ma duceam catre spectacolul Cirque du Soleil (dupa ce fusesem la repetitii dupa amiaza), ma gindeam in ce costa puterea acestui show:

– performerii vorbesc intr-o limba care nici macar nu exista, dar mii de oameni raspund instant cu chicoteli sau risete.
– temele show-urilor nu au cine stie ce folosofii in spate (ca idee transmisa) si nici nu-ti pun probleme existentiale de intelegere, cum nici nu-si propun sa schimbe lumea.

ating nevoile de baza ale divertismentului “bucuria”, “surprinza” si “uimirea”, cu un frumos racord la copilaria spectatorului, dar o fac intr-un asemenea mod – o fac in fiecare detaliu vizind perfectiunea – incit oricare ar fi pregatirea/cultura/educatia ta de spectator realizezi ca tot ceea ce vezi pe scena e THE BEST.

iar asta nu se poate face fara exercitii, practica, repetitii.

***

la prinz numerele in care erau implicati multi performeri (nu stiu alt cuvint pentru cei de pe scena, pentru ca sunt si actori, si sportivi, si dansatori, si acrobati – toate astea in trupul fiecarei persoane) au fost repetate pe scena mare de spectacol.

cel mai mult m-au impresionat cei de la Chinese Poles, 24 de acrobati care fac lucruri uimitoare in jurul unor cilindri de fier de mai bine de 5 metri inaltime.

in show ei au aratat asa (stau suspendati acolo fara niciun ajutor extern)

la repetitii erau in salopete, unii chiar in shorturi banale de pinza pe care le-ar purta oricine pe strada, nemachiati.

( unii dintre ei aveau pulpa piciorului mai mare decit talia mea, vedeta numarului avea si bratul mai mare decit talia mea:) )

purtau incalarile colorate din spectacol. erau amuzanti pentru ca unii aveau pantofii in culori diferite: galben si albastru; verde si portocaliu.

in timpul repetitiilor mi-am dat seama ca, desi spectatorii ii aplauda pe cei care fac uimitoarele tumbe pe bara, o parte grea din show o au 6 domni care ramin la sol; acesti domni, imbracati in aceleasi costume au rolul de a-i urca pe bara pe sportivi (a-i arunca mai exact) la citeva momente din show. nu-i simti, dar ei sunt acolo, cu miinile facute “leagan in doi” ca pe vremea copilariei noastre, leagan care e trambulina pentru acrobati.

la repetitii, unul dintre acrobatii care urca pe bara le-a spus celor doi colegi care-l “promptau” cu trambulina umana ca l-au aruncat cu o deviatie de citeva grade, care-i intirzie cu citeva fractiuni de secunda prinderea in aliniere perfecta cu ceilalti. si dupa ce au repetat cu el de 5-6 ori la bara, aruncindu-l la punct fix, cei doi s-au retras in lateralul scenei si au inceput sa exerseze singuri.

isi prindeau miinile ca o pinza de brate, faceau o genuflexiune si se ridicau imprimind o anume forta bratelor. unul dintre baieti ii explica celuilalt ca forta de impingere nu trebuie sa plece din bazin ci din picioare care trebuie sa stea intr-un anume unghi. celalalt isi modifica pozitia corpului si incepeau genuflexiunile de la capat.

au facut aceasta miscare aparent banala de mai bine de 20 de ori, separati de grup, in timp ce ceilalti repetau alte miscari la bara.

in show nici nu-i vedeti pe baietii astia doi, nu-si iau aplauze si nu uimesc pe nimeni (cum face un sportiv care pluteste pur si simplu tinindu-se in cite un brat de bara, urcind si coborind cu o inclinatie de 45 de grade).

cei doi sunt cel mai in spate, jos, in aceasta fotografie:)

***

am spus si ieri, showul acesta se joaca de 20 de ani, toti performerii sunt intre cei mai buni din lume, probabil ca au facut sute de reprezentatii de Saltimbanco (show-ul care e la Bucuresti), dar ei continua sa repete la milimetru. si repeta cu bucurie si prospetime, asta m-a impresionat mult.

unul din sportivii de la urmatorul numar care a repetat la scena mare a venit in scena cu o masca din show, masca care se termina cu o palarie/peruca cu antene. iar colegii lui au inceput sa se joace cu “parul” lui ca si cum ar fi avut mingi de tenis, de parca era prima data cind il vedeau astfel costumat.

***

la sfirsitul show-ului de aseara, cind toata lumea plecase, iar in sala erau doar oamenii care faceau curat, pe scena mare aparuse un tinar care exersa la un numar care nu e din Saltimbanco.

fotografia asta e furata literalmente de la iesirea din romexpo; printre usi se vedea acrobatul care exersa caderi libere cu o coarda elastica. e punctul acela mic, alb, din mijlocul scenei.

e cel mai bun exemplu pentru “the show must go on”. intr-o forma perfecta, obtinuta in milioane de repetii si exercitii.

vreti sa stiti cum arata culisele Cirque du Soleil?

foto din show Cristi Mitrea / Events

2167
heteaX Factor Diana Hetea

X Factor Diana Hetea

am spus de mai multe ori ca bucuria mea cea mare la show-uri precum X Factor e sa mai uit la caracterul oamenilor.
asta pentru ca, sub presiunea competitiei, unii evolueaza, altii isi ating pragul maxim de performanta si intra in panica pentru ca nu mai progreseaza, pe altii ii lasa nervii pur si simplu.

poate ca n-as fi scris despre Diana Hetea daca in seara asta la X Factor n-am fi vazut un filmulet din care reiese ca nu are cel mai frumos caracter.
pina miine apele se vor imparti in doua, pro si contra Diana, si tocmai de aceea as vrea sa va invit sa va uitati putin altfel la ea.
s-ar putea sa am o explicatie pentru rabufnirile sale.

***

juratii i-au spus tot timpul ca e prea tehnica si ca nu transmite emotii, desi are o voce minunata.
pun pariu ca nu a inteles despre ce e vorba pentru ca, in mintea ei, stie ca face tot posibilul sa fie perfecta.

in toate show-urile in care am fost in sala, m-am uitat la ea in pauzele de dupa emisiune sau pina sa intre in scena (cind la tv sunt filmuletele de prezentare) si cred ca Diana e genul care vrea sa detina controlul pentru ca altfel nu se simte apreciata;

Diana, la cei 33 de ani ai sai, e la fel ca o parte importanta dintre femeile acestei planete: vrea sa controleze totul – nu doar in imaginea ei, ci si reactiile celor din jur. si, in obsesia asta, pierde partea cea mai frumoasa: bucuria.

( uitati-va la corpul ei, acolo – in orele petrecute la sala sau la solar – aveti o “cheie” pentru obsesia ei pentru o imagine perfecta.)

e prea indirjita sa nu greseasca, e prea controlata ca sa se mai emotioneze, e prea focusata ca sa se mai incarce din altceva.

***
va mai aduceti aminte de secventa din Black Swan al lui Aronofski in care balerina (Portman) se confrunta cu directorul trupei?

el ii spune ca nu e buna sa joace rolul negativ, ca n-are suficienta pasiune, ea ii da replica (referindu-se la multele exercitii pe care le face zi de zi) ” Am vrut sa fiu perfecta”
iar directorul trupei o invaluie ca un animal de prada si-i spune “”Perfection is not just about control. It’s also about letting go. Surprise yourself so you can surprise the audience. Transcendence!”.

***

Adi Sina, mentorul Dianei, a incercat discret sa o scoata pe Diana din sabloanele pe care si le- a creat (rochia si look-ul de diva au fost minunate), dar – daca va uitati cu atentie – veti vedea ca ea se opune si crede ca doar varianta ei e cea mai buna. pentru ca acolo e “safe” si poate fi “fara greseala”, poate fi “perfecta”.

***

Scriu despre Diana pentru ca din greselile pe care le face ea in acest moment in show ar putea invata milioane de femei care – din alte milioane de motive – cred ca cea mai buna cale de supravietuire in viata e sa nu gresesti; sa controlezi totul.

cind, de fapt, conexiunile si legaturile cu ceilalti se formeaza cu emotiile care vin din micile stingacii si din cum te recuperezi din ele; din dorinta de protectie pe care o poti stirni in cei din jur.

sigur ca e o balanta fina pentru echilibru – pe de o parte e lucrul cit mai bine facut, pe de alta fragilitatea si bucuria de a face ceea ce faci. iar acul balantei e in echilibru cind toate astea sunt atinse in relaxare.

***
si stiti ce e trist? Diana se cearta acum in casa cu colegii ei de emisiune pentru ca simte ca nu-i iese ceva, dar – pentru ca ea se stie perfecta (si face eforturi imense pentru perfectiunea din capul ei) – crede ca vina e la ceilalti: la cum ii vorbesc, la cum maninca sau nu-si spala hainele. (sigur ca modul in care rabufneste tradeaza educatia, sau lipsa ei, dar acesta este doar unul dintre efecte)

va pierde si nu va realiza pentru ce a pierdut. din pacate pentru ea, si pentru cei care traiesc cu forma asta de “dorinta de perfectiune”, sansa unui show perfect e fix ca la finalul lui Black Swan, adica nu unul fericit.


si dianei (care e acum in fata reflectoarelor si-mi da prilej sa o iau de exemplu), dar si oricaruia dintre noi, i-ar fi mai bine daca ar descoperi frumusetea linistitoare a lucrurilor imperfecte facute din inima si cu “The Best” din ce poate da.

am mai scris despre “perfection is not just about control”

3787
baus583inmormintare

inmormintare

Pina Bausch: Overture to Orpheus & Eurydice (composer Christoph Willibald Gluck)

perfectiune

3 minute din viata voastra, atit

l-am vazut aseara, tot spectacolul. il am pe dvd – primit cadou de ziua mea de la veri peri Ada Teslaru (multumesc inca o data) – pentru cine vrea sa-l vada, doar un comentariu e nevoie

uite o fotografie din partea a III-a : Pace

1741
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!