Tag : personal

bazavan othersideSaptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

Saptamana 2 de izolare: despre demoni si manierele online

M-am gandit mult zilele astea ca ar fi bine ca niste oameni talentati la scris sa tina un jurnal al acestor zile care sunt istorie. Un jurnal analitic, care sa disece stari, sentimente, reactii ale oamenilor, care sa surprinda evolutia si perceptiile. Sper ca dl Cartarescu, dl Cosasu, dl Plesu, Dl Liiceanu sau dl Radu Paraschivescu (ca sa numesc doar cativa care-mi vin in minte repede) sa faca asta. Cand ne vom fi linistit, vor fi foarte valoroase jurnalele lor.

 

Saptamana mea nr 2 de izolare a fost si cu bune si cu rele, am avut si prima criza in care am clacat si am abandonat tot ce aveam de facut ca sa stau 2 ore pe balcon la soare, ascultand in casti valuri de mare.  Dupa aceea m-am pus pe plans, mi se parea ca sunt intr-un film prost sf.

Oricum a inceput sa mi se para tot mai des ca suntem parte din mai multe filme, un fel de noi versiuni ale lui Truman Show, acum cu declinare in Povestea Slujitoarei, Black Mirror, 1984, Minority Report si Portocala Mecanica. Nu sunt filme de vazut in perioada asta, va deranjeaza si mai mult moralul.

Stiu ca greul abia incepe, nici nu-l intrezarim inca, si sunt putin dezamagita de mine ca am clacat nevos putin , dar m-au doborat vestile externe… anyway, mergem mai departe.

Are Tibi Useriu in cartea 20 de pasi cateva fragmente foarte puternice la care ar trebui sa ne intoarcem acum: exercitiul pe care-l facea in izolare ca sa-si curete mintea de orice alte ganduri, sau detalii despre vocile cu care se lupta pe drumurile lungi din maratoanele in conditii de temperature foarte reduse.

Tot repet spunadu-va ca am mai fost pe drumul statului in casa pe durata lunga de timp si stiu cat de greu e, iar cand eu stateam in casa pe toti peretii internetului si la toate televiziunile era cu flori si poezie, nimic rau. Acum va fi infinit mai multa angoasa si frica.

Imi respect in continuare programul alimentar, raman in numarul meu de calorii. Nu fac eforturi speciale, mananc asa de 10 ani si mai bine si, cu vremea, am invatat sa aproximez repede cat inseamna o masa si sa ajustez mesele fiecarei zile. Din nou, asa e felul meu, ce fac in plus acum este sa fiu mai atenta la leftovers si sa le folosesc mai creativ, ca sa ajute la moral.

Am pus pe fb de cateva ori ce cai de “reimpachetare” ale unor resturi din alte mancaruri am descoperit.

Nu ma uit la stiri mai mult de ora 13 si ora 19, stiu ca daca e ceva f grav aflu pe alte cai. Si ca in aceste zile tot ce pot face e sa ajut prin donatii si sa stau acasa.

Mi-am mai ciufulit dintre prietenii care se cred ei indreptarul lumii si al opiniilor pe facebook, in acest mic tuci de mamaliga in care vrem sa facem valuri. Cred ca e vremea sa ne gandim mai mult ca oricand la ce punem in spatiu public cu intentia de a-i ajuta pe ceilalti, nu de a ne varsa noi o frustrare: pe autoritati, pe gigel care are alta parere decat noi etc. Cred ca nu e loc si timp pentru altceva decat incurajari.

Daca detineti informatia care poate influenta o decizie a oficialilor, care  poate ajuta in vreun fel situatia prezenta sunati la tv, ziare care au platformele cele mai mari si pot misca lucrurile.

Altfel, sa va dati voi cu parerea despre ce geaca are ministru cutarita, sau orele la care batranii tre sa iasa la tratament sau sa varsati venin doar ca sa va descarcati de propria tensiune, nu ajuta pe nimeni. Nici macar pe voi. (am dat mult snooze pe fb in aceste zile de la tot felul de oameni care cred ca tuciul in care mesteca informatia e mai aurit cand, de fapt, toti suntem fix ca intr-o ceasca de ceai inghesuiti.  E un episode din Black Mirror cu unul care e pedepsit de tribunal sa aiba Block de la toata lumea)

 

Definitia bunelor maniere spune ca a fi politicos si manierat inseamna sa ai grija ca ceilalti sa se simta bine. Sa te gandesti la ei mai inainte de a te gandi la confortul tau. Cred ca acesta e momentul in care trebuie sa exersam mai mult manierele in online.

In sensul asta scriam saptamana trecuta ca nu am sa pun ce mancare inseamna confort pentru mine pentru ca nu mi se pare politicos ca in aceste vremuri sa fac pofta cuiva care nu are posibilitatea sa ajunga sa-si cumpere acel aliment. Am trait in comunism, stiu cum e sa nu ai si sa-ti doresti.

Stiu ca aprecierea in social media functioneaza ca un drog si multi sunt in sevraj acum (sa vedeti ce mutatii dubioase de postari vor aparea), dar cand pregatiti masa cea mai sofisticata si va pozati cu capul in farfurie ganditi-va: cu ce ajuta comunitatea?

Sunt foarte utile retetele practice, rapide si eficiente, dar de aici si pana la a te poza sexy cu picioarele desfacute, la fel ca usa de la frigiderul tau plin, e o cale atat de lunga…

 

Vremurile acestea care vin sunt si ca sa ne luptam cu proprii demoni, dar si sa invatam manierele, sa ne pese de comunitate. Si sper din tot sufletul sa iesim mai buni din aceasta incercare.

Iata si doua situatii pe “voiosie”

Intr-una dintre zile cand m-am trezit la ore mici din noapte ( nu de vreo depresie, asa e stilul meu de viata), am vazut pe net ca s-au hotarat sa faca teste din usa in usa. (fix ziua in care si-a dat demisia fostul ministru al sanatatii). Seara la digi a fost declaratia, dar eu dormeam.

Deci, citesc informatia ca ne vor face teste din usa in usa … primul meu gand: fuck!!! Tre sa dau cu aspiratorul ca vin astia si n-am aspirat de doua zile.

Dupa aia mi-a trecut, am inteles ca nu e chiar la usa, ci in fata blocului, nu era in ziua aia, ci candva in viitor, nu era in tot bucurestiul ci selectiv… drept si pentru care am dat cu aspiratorul in alta zi.

 

In aceste zile, unul dintre punctele mele de reper si de tinut mintile acasa e programul de scris pe care-l am pentru urban.ro (gasiti acolo o colectie zilnica de stiri care sa va faca sa va simtiti mai bine). Cum in fiecare zi trebuie sa scriu 3 texte mereu pe aceeasi tema de doua saptamani incoace – playlisturile artistilor si programul online al zilei – in zilele in care sunt prost dispusa nu mai am chef sa fac acelasi lucru ca micul chinez la 7 dimineata.

Zilele trecute cand eram intr-o asemenea situatie, mi-am amintit cat de mult l-am cicalit pe prietenul George Zafiu – Zaff, sa-si faca podcast (el voia de multa vreme, io doar eram o cicalitoare in plus). Acum are podcast, are zeci de mii de ascultari pe primele povesti si e tavalug, are noi si noi inregistrari zilnice. Il ascultati aici.

Ei bine, cand mi-era mai greu si eram mai putin motivata sa scriu, mi-am zis: adica eu il cert pe Zaff si-i spun ca in loc sa nu aiba nimic perfect gandit, mai bine sa inceapa sa faca ceva si se adapteaza pe parcurs, si eu nu ma tin de treaba mea?!

Nu vreti sa stiti reactia lui Zaff cand i-am zis ca e un exemplu pentru mine…

Foto Edi Enache

 

 

 

603
bazavan by galmeanuMici victorii in timp de #stamacasa –

Mici victorii in timp de #stamacasa –

Cum am scris aici, am antrenament de a sta in casa fortat. Am mai trecut prin asta, stiu momentele de ups & down ale mintii mele si incerc sa lupt cu ele.

Printre micile victorii din  prima saptamana de stat in casa trec urmatoarele:

  • Am plans doar o data si nu pentru ca mi-era greu ci pentru ca m-a emotionat foarte mult doamna asistenta de la Alba Iulia care, cand a vazut ca prima pacienta stabilita pozitiv era foarte panicata iar costumul dansei de protectie nu o lasa sa-i transmita nicio emotie de incurajare, a luat o decizie simpla dar foarte foarte frumoasa.. Doamna asistenta i-a spus pacientei ca atunci cand i se incheie tura trece prin dreptul ferestrei ei, fara costum, ca sa o vada si sa stie cine are grija de ea. Un gest de o empatie si intelegere minunate. Ii doresc tot binele din lume doamnei asistente (desigur si pacientei ).

 

  • Am baut toata saptamana doar doua pahare de vin. Nu de necaz sau ca sa uit de ingrijorare ci pentru ca se potriveau cu mancarea.

 

  • Am mancat foarte organizat – nu doar alimentele care expira primele, asta fac mereu, dar si in marja de 1400 de calorii zilnice, cum mancam si cand nu stateam acasa non stop. In continuare cu un procentaj bun de legume si fructe. (si mi-am pastrat si o zi pe saptamana cu mancare de rasfat, lucruri care-mi plac mie f f mult. Nu le mentionez aici pentru ca nu mi se pare politicos in aceste vremuri sa scriu despre cine stie ce aliment ca sa-i fac pofta altcuiva care nu poate iesi din casa)

 

  • Mi-am pastrat programul de trezire la ora 5. Ce-i drept am avut si foarte mult de munca saptamana trecuta, dar sunt in continuare in ritmul meu de viata culcarea la maximum 23, trezirea la intre 4 si 5, niciodata cu alarma. La fel si programul de exercitii mentale de la trezire, la miscarea fizica mai am probleme, nu am facut mai mult de cateva rotiri de brate si de picioare zilnic.

 

  • Am un program in mintea mea (nu l-am pus pe to do zilnic) despre sunat prietenii. Am grija sa-i sun sau sa-i intreb pe whatsapp macar o data la 2 zile cum sunt si daca au nevoie de ceva… dar da, am to do list cu lucruri pe care sa le fac zilnic, imi da o stabilitate si o rutina.

 

  • Pana astazi am stat pe balcon, la soare, cel putin 30 de min dimineata si alte 30 de minute seara, cand e lumina aurie, minunata.

 

  • Nu m-am uitat la stiri mai mult de 2 ore pe zi, la 13.00 o ora si la 19.00 inca o ora. Nu ma ajuta cu nimic sa ma ingrijorez si sa ma consum emotional de toate nenorocirile care sunt deja anuntate.

 

  • Pe net petrec mai mult timp pentru ca scriu zilnic pentru urban.ro mai multe texte (gasiti acolo propuneri culturale foarte smart pentru fiecare zi si lucruri care sa va aduca bucurie, dar sa si invatati ceva, in aceste zile complicate), dar nu mai citesc prostiile de pe facebook. Am comentat saptamana asta la 3-4 postari care sareau calul, atragand atentia asupra eticii meseriei noastre si responsabilitatii pe care o avem in aceste vremuri pentru ceea ce punem in spatiu public. Cred ca e si mai multa ura si frustrare acum in online si va fi tot mai mult pentru ca anxietatea statului in casa va deveni prezenta in mintea fiecaruia dintre noi. Mi-a propus sa nu mai comentez deloc, la nicio postare. Nu ajuta. Oricum, cred ca de la inceputul anului nu am comentat de mai mult de 10 ori la ceva pe net. Nu e genul meu, si nici timp nu aveam sa citesc ce scriu altii.

 

  • Am vazut 7 episoade din ultimul sezon Homeland. Cate unul pe zi. Ca sa nu-mi consum tot timpul in letargie pe canapea. E foarte fain cum incearca sa inchida, din naratiune, toate cercurile si intamplarile din sezoanele trecute.

 

La nereusite trec ca nu am inceput sa sortez din haine, nu am citit nicio carte saptamana trecuta, nu am facut meditatie in fiecare zi pentru ca mai am cred cam o saptamana sa cobor ritmul mental de la nebunia profesionala care a fost pentru mine in primele 2 luni si jumatate . Dar… avem timp mult si recuperez.

Acum 2 saptamani, cand munceam foarte foarte mult, cu multe proiecte in paralel, imi ziceam “abia astept sa se faca 16 martie sa scap de un proiect si sa ma odihnesc o saptamana”. Intre timp mi s-a schimbat viata cu totul, si cred ca ma voi odihni niste multe saptamani.

Sper ca programul meu si felul in care incerc sa ma adaptez sa va inspire si sa va ajute sa treceti prin aceste momente grele. Stiu ca vom avea momente cand mental ne va fi greu, dar la fel de bine stiu ca, daca ne hranim mintea cu ce trebuie, vom reusi sa trecem peste orice eveniment emotional.

Cred ca vremurile acestea o sa ne dezvolte empatia, dar nu vom putea sa ne curatam de ego si mici (sau mai mari) rasfaturi emotionalo- narcisiste pana cand nu vom ajunge, fiecare, la fundul sacului emotional personal. Ca sa ne putem ridica mai curati si mai buni, mai intai o sa fim jos. Dar trebuie sa invatam sa acceptam asta.

Va doresc intelepciune, curaj si bunatate. Si sa aveti grija sa ramaneti sanatosi.

foto by Alex Galmeanu

808
cartofi dulci menta naut spanacSuper gustos: mancare cu cartofi dulci, naut, spanac, menta si nucsoara –

Super gustos: mancare cu cartofi dulci, naut, spanac, menta si nucsoara –

Am obiceiul sa nu arunc mancare de niciun fel si prefer sa gasesc combinatii de alimente ca sa inventez mici retete cu ce mai am prin debara, inainte de a face alte cumparaturi.

Cum aveam ramasi in debara 2 cartofi dulci am plecat de la ei pentru o reteta noua. Am adaugat o conserva de naut si o punga de spanac congelat si am purces la o mancare care are iz marocan si e f f dulce si gustoasa. Pariez ca are si foare multe vitamine si fibre, dar nu am stat sa calculez asta.

Am luat o ceapa mare pe care am tocat-o marunt si am pus-o la calit in ulei de masline. Am taiat marunt cartofii dulci, i-am adaugat si i-am lasat 3-4 minute, apoi am adaugat rosii decojite in suc propriu, o jumatate de conserva de naut, nucsoara si menta (multa menta, cam o lingura de menta vs o jumatate de lingurita de nucsoara).

Au fiert cu 2 cani de apa pana a scazut apa aproape de tot, am adaugat jumatate din punga de spanac, aprox 200 grame, si am mai lasat la foc mic impreuna cu putine condimente orientale de falafel, totul acoperit cu un capac, inca 3-5 minute.

Rezultatul? E divinitate.

Mananc fara sare suplimentara pentru ca si rosiile au sare si nautul din conserva are… dar daca simtiti nevoia, sigur o sa adaugati cu incredere.

Sa incercati, o sa va placa sigur sigur.

cartofi dulci menta naut spanac

 

 

 

950
italia arta si cafeaDragostea mea pentru Italia, arta si cafeaua lor. Nemarginita. Si cu dor. –

Dragostea mea pentru Italia, arta si cafeaua lor. Nemarginita. Si cu dor. –

Iubesc Italia si ma straduiesc sa ajung o data pe an acolo, sa vad expozitii, sa mananc paste, sa-mi iau ulei de masline si sa stau in cafenele la soare.

Anul acesta, din cauza proiectelor in desfasurare, n-am ajuns in ianuarie la Florenta cum e traditia, dar e in plan pana la inceputul verii o excursie in Florenta cu muzeele ei minunate, cu mancarea delicioasa si curtoazia rafinata a localnicilor: doamne cochete care poarta perle naturale si se plimba cu tramvaiul, barbati imbracati la costum din 3 piese care merg la o zi obisnuita de munca.

Am scris de multe ori despre Florenta si cat de mult ma inspira atentia autoritatilor de a creste copiii cu dragoste pentru arta de orice fel

Zilele acestea dorul meu pentru Italia e alinat de colectia Ispirazione Italiana de la Nespresso. Stiti ca sunt o consumatoare de Nespresso si ca, in acelasi timp, sunt genul de persoana care se incarca senzorial: conteaza aromele pe care le intalnesc dimineata, gustul cafelei pentru a incepe bine o zi.

Pare un rasfat, probabil ca si este, dar e felul meu de a-mi construi diminetile (care incep adesea la ora 5) cat mai frumos. Si stiti deviza mea: Viata e asa cum ne-o facem noi.

Colectia Ispirazione Italiana are 7 sortimente (5 care deja existau in gama permanenta Nespresso si 2 noi) si, pentru ca le-am testat deja pe toate, fiecare are in mintea mea o asociere cu o senzatie, o intamplare, un loc din Italia. Colectia are ca inspiratie felul in care este prajita cafeaua in diferite zone ale Italiei, proces care e considerat de italieni o forma de arta, cu tehnici ce difera de la oras la oras… o gasiti aici  si in punctele de vanzare Nespresso din Bucuresti si Cluj Napoca.

Sortimentele deja existente din colectie sunt de multa vreme intre preferatele mele si mi se pare foarte frumos ca intreaga gama acopera o varietate de feluri de prajire, lansand cafeaua sa fie de la foarte intensa si corpolenta la foarte usoara si fructata.

Pentru cei care nu sunt foarte pasionati de cafea, o precizare: cu cat cafeaua este prajita mai mult, cu atat gustul este mai intens, placut amarui; cafelele prajite mediu sau usor pastreaza in diferite grade si notele fructate (note care provin din mediul in care au fost puse la uscat boabele imediat dupa recoltare).

Pentru randurile urmatoare pregatiti-va de o excursie prin amintirile mele din Italia, provocate de diferitele arome din colectia Ispirazione Italiana

Piaza-navona-rome Roma

Unul dintre locurile mele preferate din Roma e Piazza Navona; ca sa ajungi la ea dinspre Pantheon treci pe o straduta care se numeste “a vrajitoarelor”, straduta care are o magie aparte. In Piazza Navona, la cafeneaua Tre Scalini am stat odata langa O.J Simpson. Era in timpul procesului in care era acuzat de crima, nu stiam cine e si nu intelegeam de ce se agitau chenerii si de ce isi parcau fotografii scuterele vis a vis de noi. El era foarte linistit, isi savura cafeaua fara sa-l deranjeze agitatia pe care o provocase. Cred ca s-a amuzat de mirarea noastra, era evident ca nu stim cine e fix langa noi, asa ca ne-a zambit si ne-a intrebat de unde suntem. Am aflat cine era de la chelner, dupa ce a plecat. N-am avut curaj sa ma uit in presa de a doua zi sa vad daca aparusem in vreun ziar.

ISPIRAZIONE ROMA e cafeaua cu cea mai usoara si scurta prajire din gama Nespresso, ceea ce o face sa aiba un echilibru subtil cu note de cereale si arome elegante, usor acide. E perfecta pentru o conversatie usoara pe terasa sau pentru un inceput de zi ca de vacanta.

 Genova

Pentru mine Genova are eleganta, gratia si cultura celei care se numea Simonetta Vespucci. Probabil ca numele nu va spune nimic, dar daca va spun ca e doamna care apare in picturile lui Boticelli – Primavara si Nasterea lui Venus, lucrurile se mai schimba. A fost una dintre cele mai frumoase si mai educate femei din Genova secolului 15, gratia, inteligenta si feminitatea ei depasind cu mult granitele tarii.

800px-Sandro_Botticelli_066 botticelli-nasterea-lui-venus

ISPIRAZIONE GENOVA LIVANTO e pentru mine foarte apropiat de feminitatea doamnei Vespucci, desi stiu ca nu ea a fost inspiratia pentru acest sortiment de cafea, ci dinamica portului si a comertului din zona, precum si  cafelele Arabica aduse de marinarii genovezi in Italia.

Genova Livanto are un amestec magic de cafea, foloseste prajiri usoare, caracteristice nordului Italiei si pastreaza astfel intacte aromele elegante ale boabelor de cafea, cu note de cereale si caramel. Pentru mine Livanto (care se afla in colectia Nespresso dinainte de a fi redenumita dupa orasele in care se practica modalitatea de prajire caracteristica lor) este ca o prajitura pe care o meriti in fiecare dimineata grea: iti aduce eleganta in zorii zilei.

Florenta

M-as muta oricand la Florenta, am restaurante preferate in care ma cunosc deja patronii, am cafenele in care ajung macar o data pe an, ca un ritual al reincarcarii baterilor cu bine si frumos. Unul dintre locurile mele preferate e cel in care iti bei cafeaua fata in fata cu David al lui Michelangelo, iar in dreapta ai Galleria Ufizzi, unde este tabloul de mai sus cu Boticelli: Café Rivoire.

davide sepia

Acolo m-am imprietenit in urma cu multi ani cu o minunata doamna fost profesor de matematica la Univeristatea din Florenta (povestea aici)

ISPIRAZIONE FIRENZE ARPEGGIO din colectia Nespresso pastreaza inovatia locului (Florenta a fost si este un important centru cultural) si pune in aceeasi cafea cultura nordului cu cea a sudului. Rezultatul este un amestec deosebit, cu echilibru intre gustul amar si dulceag, o textura cremoasa si note de cacao.

Un alt sortiment pe care-l iubesc de la Nespresso si pe care-l si daruiesc prietenilor cand ni se face dor de vacantele la Florenta.

Venetia venice+15

Venetia e pentru mine mister si rafinament, am vizitat-o de doua ori si am simtit puterea unei comunitati care traieste la mana naturii si care a invatat de-a lungul secolelor sa stea unita.

E locul in care puterea naturii – a apei care o inunda adesea – a fost cel mai mare liant intre oameni. E locul in care cuvantul “familie” are poate cele mai profunde semnificatii din intreaga Italie.  La una dintre vizite, am fost martora unei scene care m-a impresionat: unul dintre baietii care apartineau de o biserica de langa piata centrala lipea afise la intrarile in cladiri ca sa anunte decesul unuia dintre oamenii din cartier si detaliile despre inmormantare.

ISPIRAZIONE VENEZIA din gama Nespresso (sortiment nou) cred ca e si despre familie, cu notele sale  usor fructate si florale, aroma distincta de cereale si note elegante de caramel dulce, toate obtinute printr-o tehnica de prajire care imbina traditia otomana cu tehnica europeana. Este de altfel cafeaua cu cea mai lunga perioada de prajire din aceasta gama.

Urmeaza doua sortimente din gama Ispirazione Italiana asociate unor orase pe care nu le-am vizitat inca: Palermo si Napoli.

napoli palermo

Am fost in Sicilia, in Catania unde am mancat cea mai buna gelato pe care v-o puteti imagina, intr-o cofetarie ca o baraca in care abia gaseai un loc. Sicilienii traiesc viata foarte intens si, cred, sunt mai pasionali decat in restul Italiei, iar aceste doua sortimente de cafea din gama Ispirazione Italiana Nespresso pastreaza aceaste caracteristici ale zonei.

ISPIRAZIONE PALERMO KAZAAR este o cafea prajita intens, cum se bea in Sicilia, cu note condimentate, cu influente arabe si africane.

ISPIRAZIONE NAPOLI (sortiment nou) are la baza stilul de prajire local, extrem de intens. Este nevoie de multa pricepere pentru a praji la acelasi nivel de intensitate precum cel din Napoli.  Cafeaua are o corpolenta extrem de densa, o textura cremoasa si note amare delicioase. Cu o intensitate de 13, acest sortiment devine cel mai intens sortiment din gama Nespresso.

Pentru italieni insa, oriunde ai fi, un ristretto e ca o pastila de energie, ca un salut de bine ai venit cu caldura unei imbratisari; numai cine nu a fost o data in Italia nu a vazut bucuria cu care savureaza italienii un ristretto, rapid, in picioare, in mijlocul strazii. Asa ca din gama nu lipseste Ispirazione Ristretto Italiano.

ISPIRAZIONE RISTRETTO ITALIANO este un amestec de Arabica si Robusta la care s-a folosit o prajire medie spre intensa. Dintr-o singura inghititura, aceasta cafea isi dezvaluie toata intensitatea si complexitatea aromei.

Daca va e dor de o vacanta in aglomerarea unei zile grele, incercati cu incredere trucul meu din fiecare dimineata: o cafea super aromata, un rasfat ca o prajitura, daca se poate si cu o poveste care sa va aduca aminte de ceva frumos din ce ati trait.

Nu suntem niciodata atat de ocupati cat sa nu ne luam cateva clipe doar pentru noi. Stiti cum zic, viata e asa cum ne-o facem noi.

996
the-morning-show-apple-tv-plusThe Morning Show, mizeriile din presa RO si o dorinta de Craciun…

The Morning Show, mizeriile din presa RO si o dorinta de Craciun…

Am vazut The Morning Show serialul pe care Apple TV l-a lansat de curand cu Reese Witherspoon si Jennifer Aniston in rolurile principale. O poveste care pare inspirata din viata lui Matt Lauer, prezentatorul vedeta de la Today show, matinalul NBC, care a fost concediat pentru acuzatii de hartuire sexuala.

 

Serialul serveste mult cauzei #metoo, ofera cu nuante perspectiva unei intamplari care implica hartuire sexuala si care, pentru a fi acoperita, duce la promovarea in job a victimei. E o poveste foarte bine scrisa, foarte foarte bine scrisa.

Si stiu ca pentru cei care nu au treaba cu meseria asta e atractiva partea din culisele job-ului, din cum sunt pregatite interviurile, din cum sunt convinsi invitatii sa participe la emisiune sau alte lucruri care arata adrenalina acestei meserii.

 

Dincolo de astea, pe care le gustam si eu acum cativa ani si ma motivau sa lucrez mai mult si mai frumos in meseria mea (inca ma mai uit in vacanta de Craciun la filme cu jurnalisti si citesc marile povesti jurnalistice de peste an, ca motivatie pentru a ma lupta cu mine sa fiu mai buna), dar dincolo de astea, pentru prima data m-am gandit la ceva pe care nu vreau sa-l mai gust vreodata in munca mea in presa.

Si-l las in scris aici in cazul in care – doamne ajuta – noul meu business de stiri culturale ajunge suficient de mare ca sa fie puternic si influent in lumea lui.

Cele mai mizerabile lucruri pe care le aflu cand mai vorbesc cu colegii mei care lucreaza in continuare in presa sunt despre intrigi si oameni care ii lucreaza pe la spate pe altii pentru a le castiga puterea.

M-am ferit intotdeauna de genul asta de intamplari pentru ca nu am vrut sa stau niciodata la masa cu sefii mei, pe vremea cand aveam sefi, cum nu vreau acum sa merg la petreceri private organizate de clientii mei. Rezolvam totul profesional la munca, nu stam sa barfim, nu incercam sa construim mizerii ca sa-i daramam pe altii.

Alte lucruri mizerabile pe care le vad ca raman acolo de 15 ani, in presa romaneasca, din ce in ce mai jos si mai penibil, sunt despre sefii noi – care sunt dintre loazele vremurilor vechi. Nu si-au gasit nimic de munca la vremurile de rascruce, nu au avut curaj sa plece pentru ca nu-i primea nimeni nicaieri, nu au avut puterea sa-si construiasca ceva al lor si-au ramas singuri pe plantatie. Si-au ajuns sefi.

Incompetenti. Dar sefi.

Care angajeaza oameni mai prosti decat ei pentru ca nu trebuie sa fie pusi in umbra de vreo lumina a jurnalimului. Fie ea si tanara speranta, care ar accepta sa lucreze pe bani putini la inceput.

 

Imi doresc sa am abilitatea ca, in 2-3 ani, cand sper ca urban.ro va fi suficient de mare, sa pot sa manageruiesc o echipa care nu e preocupata de intrigi, care nu-si doreste puterea cu orice pret, care nu pune presiuni aiurea pe ceilalti si care are niste valori ale bunului simt.

Imi doresc sa nu fim mai mari decat putem duce etic, ca sa nu ne strice puterea.

Ceea ce va doresc si dvs, indiferent de job-ul pe care-l aveti.

M-am uitat la The Morning Show si, dincolo de narativul principal, n-am vazut decat lupta oribila pentru un loc in fata. Care e prezenta si la noi in presa, chiar daca au mai ramas sa munceasca in marile trusturi mult mai multe loaze decat profesionisti. Sau tocmai de aceea.

Sarbatori Linistie, cu filme si carti bune, va doresc.

 

1252
tvMa bucur ca Iohannis nu vrea sa mearga la nicio dezbatere cu Veorica, lumina de la Videle-

Ma bucur ca Iohannis nu vrea sa mearga la nicio dezbatere cu Veorica, lumina de la Videle-

Mi se pare asa o tema falsa asta cu dezbaterea pe care bate toba PSD ca sa reduca din distanta (macar in perceptie) dintre Iohannis si Veorica.

Noi toti, inclusiv eu acum cu acest text, le facem un serviciu PSD-istilor cand dezbatem asta, dar…

Banuiesc ca n-are nimeni nici cea mai mica indoiala ca Veorica e total inadecvata pentru job-ul de presedinte al tarii.

A fost proasta clasei ca prim ministru, cu o serie incredibila de greseli – de la exprimare pana la greseli diplomatice. Nu stie nici pe ce lume traieste, nu tine minte numele oamenilor cu care se intalneste sau al oraselor pe care le viziteaza.  Nu nimereste nicio limba straina, nu pare a fi citit mai mult de cartea de bucate, e o tzatza cu mainile in sold (tocmai s-a certat cu colegii ca au facut-o proasta), n-are anvergura si intelegere diplomatica. E blanc, n-are anvergura mai mult de coada vacii din curte de la Videle.

Banuiesc ca nu a uitat nimeni cine a sustinut-o pe veorica si ce “valori” reprezinta ea in politica nationala.

Cum partidul ei a macelarit legile justitiei, cum avem pe strazi mii de infractori eliberati ca sa poata iesi din puscarie si baronii lor care au furat pana nn-au mai stiut nici cati bani au. Cum partidul ei a injurat cu spume Comisia Europeana si-a mintit prin orice sedinta externa. Cum partidul ei ne-a stricat relatii diplomatice cu multe tari din Orientul Mijlociu.

Cum partidul ei ne vrea aproape de Rusia si de o dictatura a “acum suntem noi la putere, ciocu mic”.

Stim deci ca veorica e un puroi de coruptie si de prostie. De ce ati vrea sa fie alaturi de Iohannis oriunde?

Sigur ca pe ea ar ajuta-o o asemenea dezbatere, ar fi si ea bagata in seama, ar fi validata ca si candidat. Dar ea e virful icebergului coruptiei, minciunii, al tupeului cu “alta intrebare”, a nesimtirii domnului mitraliera. Ea e imaginea a tot ce a avut tara asta mai prost, mai incult, mai suburban in conducere in ultimii 30 de ani. E ultima treapta, e locul despre care spunem “ mai jos de atat nu se poate”.

De ce vreti o dezbatere cu ea? Ce ati vrea sa va raspunda? Are ea vreun drept, vreo calitate morala sa lanseze o intrebare cuiva? (altcuiva decat copilului ei daca are nevoie de ceva)

De ce ati vrea o mizerie de intalnire la televiziunile pline de scoala de propaganda care au un limbaj vulgar, agresiv, ai caror moderatori mint senin pentru ca au de incasat bani ca sa-si mentina stilul de viata scump, penthouse-urile sau scolile scumpe ale copiilor?

Da, sper ca dl Iohannis sa mearga la o intalnire cu mai multi jurnalisti si sa raspunda pe chestiuni care  tin de politica externa si de viziunea sa de dezvoltare a tarii in urmatorii 5 ani. O intalnire in care sa vorbeasca despre ce isi doreste pentru tara si cum si-a propus sa faca asta.

O intalnire in care sa ne spuna de ce e important sa mergem la vot. O intalnire in care sa fie cu garda jos si sa povesteasca din detaliile din spatele anilor acestia mizerabili de lupta impotriva prostiei si rautatii concentrate impotriva justitiei a colegilor vioricai.

O intalnire in care sa ne inspire.

La Teatrul National, transmisa in direct de toate televiziunile.

As plati bilet sa fiu in sala.

 

1828
sanatatea mintiiDoua exercitii de relaxare si antrenare a mintii din cartea lui Alexis Castorri, trainerul mental sportivilor –

Doua exercitii de relaxare si antrenare a mintii din cartea lui Alexis Castorri, trainerul mental sportivilor –

Ieri a fost pentru mine ziua de relaxare si de curatare a mintii. M-a ajuns putin oboseala cu lansarea noului site (urban.ro, avem niste materiale foarte faine despre o lume buna fara barfe si mizerii, plina de culoare, arta si artisti), dar si de la alte proiecte pe care le am in paralel.

Simteam ca sunt fara niciun pic de energie. Golita cu totul de orice m-ar fi putut tine in miscare si cu trupul si cu mintea. Acum dupa putin peste 30 de ore de la intamplare, sunt Speedy Gonzales inapoi si m-am gandit sa va spun ce am facut, poate va ajuta si va inspira.

Am dormit mult de vineri seara – 10 ore vineri spre sambata, alte 4 ore in timpul zilei de sambata si aseara inca 8 ore… (eu de obicei dorm maximum 6 ore pe noapte )

Intre ele am mancat multe proteine si carbohidrati, am baut ceaiuri energizante si antiinflamatorii (scotioara, ghimbir, lamaie si ceai verde – o combinatie p ecare o prepar singura acasa), am ascultat multa muzica de relaxare si doua interviuri faine, m-am plimbat o jumatate de ora in soarele de toamna si mi-am relaxat mintea cu doua exercitii pe care le-am facut de cate ori am putut, cam imediat dupa fiecare trezire.

Exercitiile sunt din cartea lui Alexis Castorri despre care am scris cu mult inainte sa se stie ca e si trainerul mental al Simonei Halep (aici si aici). Am ajuns la ea citind despre cum isi reorganizeaza sportivii mintea cand sunt epuizati si dezamagiti dupa o infrangere. (ma fascineaza puterea lor de a o lua de la capat dupa o mare infringere)

*

Fac de mai bine de 2 ani exercitii mentale si ma simt foarte bine, am o putere mai mare de concentrare si de munca, pastrandu-mi timp si pentru viata mea personala. Exercitiile acestea ma ajuta sa fac switch mental in cateva secunde de la editarea unui text lung pe un domeniu care nu e din zona mea de cunostinte, deci necesita si mai multa atentie, la a scrie un spot pentru un turneu al unui artist sau a rezolva o chestiune de PR. In plus, am invatat sa scot pur si simplu  mintea din priza si sa nu ma mai gandesc la nimic de munca dupa ora 19.00

Pentru cine nu a facut niciodata asemenea exercitii par lucruri stranii, dar nu judecati pana nu incercati cateva zile consecutive. La un moment dat o sa simtiti cum mintea dvs e ca un muschi, pur si simplu incepe sa se tonifice, sa se intareasca.

Putin mai tarziu incepeti sa constientizati profund ca mintea e un organ pe care-l hranesti cu informatii si incepeti sa selectati si ce sa cititi si ce sa vedeti de la film, la serial, la tv…

*

Iata cele doua exercitii pe care le-am facut de cateva ori ieri si pe care am sa le mai fac si astazi.

mai intai un exercitiu de relaxare, aproape ca o meditatie din zona vizualizarii.

alexis relaxare 1alexis relaxare 2 alexis relaxare 3

 

 

si un exercitiu mai alert, pentru antrenarea concentrarii (genul acesta de exercitii, mai am inca doua asemanatoare, obisnuiesc sa le fac la cafeaua de dimineata)

alexis antreneaza-ti mintea 1 alexis antreneaza-ti mintea 2

ambele exercitii sunt din aceasta carte pe care ca om meschin si arogant (nu mai stiu cum mi-a spus o doamna acum ceva vreme ca sunt, dar mai era ceva, nu o dau sa o copiati. in cateva luni cartea va fi tradusa la noi si o sa o puteti cumpara)

exercise your mind cover

2874
urban experientePrima saptamana de urban.ro si reactii de tot felul –

Prima saptamana de urban.ro si reactii de tot felul –

Martea trecuta a fost anuntul public ca am preluat Urban.ro si l-am si transformat:)

Muncim de fapt de la inceputul lui august, dar eu am mai petrecut cateva saptamani bune gandindu-ma la structura, valori, dezvoltare, cum vom scrie ca sa fim unitari si alte mascari tehnice care nu sunt la vedere.

Sunt atat de nebuna ca atunci cand ne-am apucat de scris in echipa, a primit toata lumea model de cum e structura unei stiri sau a unui articol de forma mai lunga.

De asemenea, cum arata titlurile, pentru ca NU VOM AVEA TITLURI SPECULATIVE, MIZERII MINCINOASE .

Imi doresc sa poti intelege din prima despre ce e vorba, daca citesti doar intertitlurile pentru ca esti grabit, sa ramai cu informatii importante si sa stii daca vrei sa vezi acel spectacol, de orice categorie e el – teatru, muzica, film etc.

Si da, absolut toate textele trec pe la mine si le editez, sa fie curate, sa nu emitem judecati, sa nu ne dam cu parerea gratuit. Sa fie destepte prin continut, prin informatiile inedite, prin unghiul jurnalistic,  nu prin utilizarea unor cuvinte pompoase.

Adica, cu totul altfel decat avem acum in presa din RO.

 

La categoria reactii despre continut am avut diverse intrebari – dar de ce avem prea mult din X, dar de ce scriem intr-un anume fel, dar de ce nu scriem si despre Y.

Raspunsul cel mai simplu e PENTRU CA ASA VREAU EU.

Stiu exact ce prajitura vreau sa coc, ce ingrediente vor face diferenta pe termen lung, ce public vreau sa crestem… si care sunt mijloacele pentru asta.

Asa ca o sa fie mereu stiri despre Regalitate pentru ca inseamna educatie pur sange si o eleganta de la care ar trebui sa invatam cu totii, cum nu o sa fie niciodata tv & carti -> nu reprezinta going out. (pentru carti, ramane acest blog cu spatiu suficient, timp sa fie de citit, si disciplina)

Despre continut urban.ro am scris pe larg aici

Reactii emotionante:

Un prieten actor foarte mare si-a cumparat bilete la Londra la un spectacol de teatru pentru ca a aflat de pe urban.ro despre spectacol si avea si toate link-urile accesibile de unde sa-si cumpere. Mesajul lui de bucurie a fost cu adevarat nepretuit. (aici textul poate vreti si voi la teatru la Londra sa vedeti super actori pe care de obicei ii vedeti in filme :) )

Prieteni fotografi ne-au anuntat ca ne dau orice fotografie din spectacolele de teatru care s-au jucat, doar sa-i anuntam ce ne trebuie.

Doua branduri mari au anuntat ca ne-au inclus in bugetele lor, unul chiar inainte de a fi oficial comunicata lansarea. Bine, o parte importanta in aceasta chestiune e increderea pe care o au brandurile in domnul coleg publisher Orlando Nicoara. Dar si aici, la doar cateva zile de la lansare sa avem feedback real ca brandurile ne pun in bugetele lor a fost ca si cum ne-ar sulfa milioane de oameni in panze ca sa zburam mai sus, a fost prima confirmare ca se poate si cu entertaimentul smart spre intelectual, curat si sofisticat. (iar eu am dat de baut prietenilor:) )

Nu a existat vreun refuz din partea unui actor sau regizor sau balerin pentru lucrurile pe care le-am solicitat pentru materialele viitoare, nici macar nu m-au intrebat in detaliu ce trebuie sa faca. Au zis: “da, facem”, super categoric si ma inclin cu sufletul plin pentru increderea si generozitatea lor.

Am primit biscuiti cu logo-ul nostru nou la redactie (multumim Fifi si DeliCake) ca sa incepem cu dulce inainte… Stie Fifi ce stie despre potentialul meu de “acritura”:)) si flori acasa.

biscuiti

La categoria ego, avem bucuria mare ca ne-au cerut deja site-uri sa preia continut, ca ne-au preluat ziare (cu sustinerea news.ro), ca ne-au felicitat public oameni care au facut lucruri importante in cultura contemporana .

Si cea mai mare bucurie e ca, in august, cand inca nu se stia ca am preluat site-ul, dar era deja alt continut pe care-l promovam pe fb, vedeam actori pe care-i plac f tare pt munca lor, cum dau like la texte:) Am print screen de la toti, o sa le pastrez multa vreme. Emilian Oprea si Adrian Vancica au fost primii (pun pariu ca nici macar nu isi amintesc, dar pentru mine au fost AUR la incurajari). Mi-am promis ca voi face cele mai bune interviuri care li s-au intamplat vreodata, ca sa le multumesc pe limba mea.

Am avut si reactii care ne spun “n-aveti nicio sansa, texte lungi, nu mai citeste nimeni asa ceva; lumea e prea ocupata, se uita orice in cateva minute cum apare ceva nou etc”

Le-am pus la categoria reactii amuzante, pentru ca –nu e vreo lovitura dar – in 7 zile ne-am apropiat de un total de 10.000 unici, cu o medie de citire peste 3 minute:) si o rata de recurenta in crestere considerabila de la o zi la alta.

Avem si articole care au durata de citire de 5 minute, altele de 4 minute, dar va asigur ca sunt texte misto cu lucruri nescrise la noi – despre cultura si stil de viata.

Au fost si foarte multe intrebari despre ce va fi mai incolo, dar tot ce vreau sa spun e ca va fi ceva ce nici cu mintea nu ganditi. :) si ca tot ceea ce vedeti acum pe site e doar nivelul 1 din produsul multi level pe care vi-l pregatim.

Saptamana asta a avut evident doar 7 zile, dar mi se pare ca a trecut o luna de la anuntul oficial. Anyway, va mai povestesc despre premiere in zilele ce va sa vina cand apar noi lucruri pe urban.ro.

Daca nu l-ati vizitat, aruncati o privire scurta aici si dati feedback, dupa cum vedeti supravietuiesc oricarei reactii si fac tot ce stiu eu.

urban experiente

2379
atelier cologne bazavanDaca tot am facut schimbari in viata profesionala… mi-am schimbat si parfumul – Atelier Cologne –

Daca tot am facut schimbari in viata profesionala… mi-am schimbat si parfumul – Atelier Cologne –

Sunt superstitioasa si, in saptamana in care am relansat urban.ro ca o platforma de going out care creeaza experiente, am mai facut 2 lucruri.

  1. Am facut o donatie pentru unul dintre cazurile sociale care circula acum pe facebook (fac mereu asta cand fie incep un nou proiect mare, fie primesc banii dintr-un proiect mare. -> acum chiar se suprapusesera situatiile, se cuvenea o donatie)

Si

  1. Mi-am luat un parfum nou, atat de fain ca si daca stau prin casa ma parfumez cu el.

Despre el vreau sa scriu. E un brand pe care l-am descoperit la Baneasa Shopping City si se numeste Atelier Cologne. E o parfumerie de nisa care are la baza conceptul original al “eau de cologne” adica parfumul pe baza de citrice creat la 1700 de un parfumier Italian.

Am mai povestit despre importanta aromelor si parfumurilor in viata mea:

  • despre cum imi aleg cu grija dimineata un gel de dus intr-o aroma puternica, in zilele in care nu ma spal cu un produs de la farmacie pentru ca pielea mea este uscata
  • sau despre ceaiurile aromate pe care le beau doar de dragul mirosului pe care-l aduc in casa
  • sau despre parfumurile de interior pe care le folosesc.

Mi se par un destresant puternic, o sursa minunata de inveselire. Si imi plac parfumurile pe care ai vrea sa le mananci…

In general folosesc parfumuri gourmand. Intr-o vreme am fost fana a unui parfum de la 1969 – Histoires de parfums (pe care-l cumparam de la Alexandra de la Createur 5 de Emotion), cu note de grapefruit, portocale, lime, bergamota, dar si vanilie si caramel… Practic o prajitura, sa ma mananci nu alta.

Cand a venit Jo Malone in Romania, m-am dus pe Lime & Busuioc, apoi pe Wood Sage & Sea Salt, tot intr-o zona fresh cu citrice.

Zilele trecute tot un Jo Malone voiam sa-mi iau, cand mi-a iesit in cale parfumeria Atelier Cologne. trefle pur 1Am plecat cu Trefle pur – care miroase ca iarba taiata intr-o dimineata dupa ploaie. Foarte fresh si cand se aseaza pe piele e ca o dupa amiaza de toamna in natura.

cedrat  Mi-au dat cadou inca un parfum mic, 30ml, tot pe baza de citrice cu lamaie, menta si alte arome mediteraneene- Cédrat Enivrant. Si domnisoara care se afla in magazin, pentru ca a inteles pasiunea mea pentru aceste parfumuri gourmand mi-a mai dat 4 mostre de la alte poezii cu pomelo si mandarine, cu bergamote si cafea…

Deci, saptamana asta mi-am schimbat parfumul, pe  langa jumatate de viata:) Va recomand sa faceti o vizita la parfumeria care e vis a vis de intrarea la cinema din Baneasa Shopping City ca sa va rasfatati cu aromele minunate.

E singura parfumerie Atelier Cologne deschisa in Europa de Est. Poate stiu ownerii ceva special despre noi.

Fotografia de la cover (aceeasi cu ce e mai jos) eu am facut-o:) fiecare mostra de parfum a fost insotita cu o carte postala care arata mood-ul parfumului. Poezie.

atelier cologne bazavan

1355
shutterstock_scoala(Personal) 10 lucruri pe care eleva Cristina Bazavan de acum 25 de ani le-ar spune astazi unui profesor –

(Personal) 10 lucruri pe care eleva Cristina Bazavan de acum 25 de ani le-ar spune astazi unui profesor –

Am fost o eleva foarte buna la scoala, nu neaparat pentru ca mi-a placut cartea, ci pentru ca stiam ca era singura mea sansa sa-mi depasesc conditia materiala.

Am fost la un pas sa devin profesor (de matematica), dar m-a luat viata si am profesat in alte directii; mai rezolv insa cu copilasi probleme si incerc sa le explic ca nu e nicio tragedie daca nu ai un raspuns imediat la o problema ( ei traiesc in epoca instant gratification) si ca uneori e ca un labirint prin care tot mergi ca sa ajungi in capatul celalalt.

Incepe scoala in doar cateva zile si, cu mintea de acum si multe ore la psiholog, stiu ce au gresit profesorii (si parintii) mei cu mine. Stiu cat m-am luptat sa ma curat de incrancenari inutile, sa ma relaxez in competitia cu ceilalti si sa-mi ingrijesc mintea la fel cum ma ingrijesc sa mananc de 3 ori pe zi.

Cu mintea de acum, din inima, eleva Cristina Bazavan vrea sa-i spuna urmatoarele oricarui profesor pe care-l are la clasa.

 

  1. Invata-ma lucruri noi fara sa ma pui sa memorez fapte si ani, ci dezvoltandu-mi capacitatea de sinteza si abilitatea de a citi dincolo de cuvinte.
  2. Dezvolta-mi spiritul de analiza si respecta-mi parerile chiar si cand le spun soptit, chiar si cand sunt atat de departe de litera manualului incat nu ai idee ce sa-mi raspunzi.
  3. Arata-mi ca si tu ai facut greselile pe care le fac si eu, o sa-mi dea incredere sa fiu mai buna data viitoare.
  4. Invata-ma ca nu sunt perfecta, nici tu nu esti si nu vom fi niciunul niciodata.
  5. Invata-ma ca daca gresesc nu e o tragedie, atata timp cand inteleg cum sa repar greseala, sa-mi cer scuze, sa ma ridic si sa-mi ling ranile ca sa merg mai departe.
  6. Invata-ma sa vad tot ce-i mai bun in mine, o sa descopar singur din infrangeri succesive ca am multe slabiciuni dar, daca-mi dai incredere ca am ceva bun care e NUMAI AL MEU, o sa am energia care sa ma ajute sa inving si obstacole pe care nici tu nu crezi, acum, ca le pot trece.
  7. Ajuta-ma sa cred ca nicio intrebare nu e gresita, nepotrivita si invata-ma ca niciun vis nu va fi niciodata nebunesc sau prea mare, daca e al meu si cred cu tarie in el.
  8. Invata-ma ca nu e totul sa fii numarul 1 sau sa ai 10 pe linie, ca progresul de la o zi la alta, in pasi mici, calatoria pana la nota pe care o vei trece in catalog conteaza mai mult decat cifrele de acolo.
  9. Invata-ma sa ma bazez mai mult pe mine, decat sa depind de tine. Invata-ma sa invat ca sa-mi pot continua drumul si singur.
  10. Invata-ma sa ma uit la colegii mei nu ca sa-i judec, ci ca sa-i inteleg si sa-i ajut. Invata-ma empatia si bunatatea, o sa ma ajute cel putin la fel de mult ca algebra.
3627
foto2(personal) Ce ne-ar putea face oameni mai buni? –

(personal) Ce ne-ar putea face oameni mai buni? –

In cazul fetitei care a fost omorata la Caracal sunt atat de multe semne de nepasare, de lipsa de empatie, de indolenta incat n-ai cum sa nu te gandesti: ce ne-ar putea face oameni mai  buni?

Criminalul a mai agresat si alte femei, dar nimeni nu s-a dus la politie sa faca o plangere, femeia cu care a fost casatorit si care a divortat de el, stia ca ii violase fata dar nu s-a dus la politie, copiii – mari, mutati in alta tara cu traumele lor – nu au depus nicio plangere la politie.

 M-am uitat la filmarile de la casa criminalului si la femeile acelea simple care spuneau “am muncit pentru acest om, mi-a propus sa-mi dea bani sa ma culc cu el si am plecat”, “barbatul meu i-a facut un gard de 3 m inaltime”.

Nu mai vorbesc de ce politistii aia care au pazit poarta n-a avut unul curajul sa ignore orice ordin si sa se gandeasca ca dincolo de gardul urias s-ar putea sa mai traiasca o fata. N-a avut nimeni instinctul de adevarat salvator sau justitiar. “E ok, ni s-a dat un ordin, o sa-l respectam fara sa gandim pentru ca nu e treaba noastra sa gandim”

*

Sigur ca sunt multe hibe in sistem, incredibil de multe si, cel putin pe termen scurt, fara de scapare: mentalitatea ca te faci politist pentru ca e un loc caldut si sigur de munca, legile tampitilor de politicieni care au scos multi infractori din puscarie (iar pentru politisti n-a mai fost brusc un loc caldut, dar nici echipamente care sa-i protejeze), Sectia Speciala a procurorilor – acest sistem hitlerist care a reusit sa-i domine pe procurorii mai slabi de inger/pregatiti.

Dar dincolo de toate aceste hibe, umanitatea noastra unde e?

Unde e instinctul de supravietuire din femeia care stia ca vecinul isi violeaza fiica si n-a zis nimic. Unde sunt bunatatea, empatia din femeia care stia ca barbatul ei a construit pentru vecin un gard de 3 m pentru ca el avea o viata dubioasa si se ascundea de vecini. Unde e revolta din copiii criminalului si unde a disparut constiinta lor ca acel om are grave probleme si trebuie predat politiei?

Ne-am pierdut constiinta de a face bine, nu doar pentru noi ci si pentru altii. In lipsa educatiei, toti cei mentionati mai sus au preferat sa bage capul in nisip, sa nu isi caute dreptatea la autoritati.

Iar politistul ala tampit care i-a spus tatalui fetei “la varsta asta pleaca cu cate un baiat si vine dupa doua zile” ar trebui demis pe loc. Sunt atat de multe lucruri in vorbele lui care nu mai pot fi reparate pentru meseria lui: prostie, prejudecata, indolenta, lipsa respectului fata de cetatean, lipsa empatiei.

*

De fiecare data cand se intampla o asemenea catastrofa, ma gandesc ce as putea face eu ca sa fie mai bine.

(la Colectiv am avut grija sa donez lunar, o perioada de timp, bani direct pentru familiile catorva dintre raniti pentru ca stiam ca e un ajutor imediat, cu efect)

 Dar acum, pur si simplu, nu stiu ce ne-ar putea face pe noi toti oameni mai buni. Ce am putea face noi sa schimbam un dram din constiinta colectiva pentru a avea respect pentru propria persoana si pentru ceilalti.

Acum cateva luni cand a fost ploaia cu gheata, in cartierul meu de oameni avuti (floreasca) a fost un patinoar general. Cum in cladirea in care locuiesc sunt mai multi batrani, unii se deplaseaza chiar cu cadru metalic, am avut grija sa aflu care dintre ei are nevoie de cumparaturi speciale (apa, paine, alte alimente) pentru ca era evident ca nu vor putea iesi din casa. Rezultatul? Una dintre cele mai tinere familii din cladire m-a intrebat: dar ce interes aveti? Vreti sa cumparati ceva aici?  

Vorbim de o familie educata, cu masini scumpe, nu de o doamna care munceste in curtea unui mecanic din Caracal.

 Ce facem ca sa fim oameni mai buni? Cum ne putem ajuta intre noi ca sa dezvoltam empatia si intelegerea ca daca sunt atent la celalalt sunt atent si ma ajut si pe mine?

Ce ne-ar putea face oameni mai buni pe fiecare dintre noi? Pentru ca bunatatea si empatia ne pot salva. In cazul copilului asta care a fost ucis, daca oamenii din jurul povestii ar fi fost mai buni, mai empatici si mai curajosi, de la vecini la politisti, ar fi fost altul deznodamantul.

 

2042
happy old people(opinie) Intre vanitate, prostie si aplicatia care va arata mai batrani –

(opinie) Intre vanitate, prostie si aplicatia care va arata mai batrani –

M-am intrebat ce va face pe cei mai multi sa incercati aplicatia care prin filtre va imbatraneste… e curiozitatea? e spiritul ludic? E vanitatea? Sunt mintea putina si memoria la fel?

Sigur, sunt dintre cei care nu si-au facut niciun joculete din acesta stupid pe facebook pentru ca nu ma intereseaza cum voi arata la batranete, sunt destul de impacata cu mintea mea si cu chipul meu si mi se pare absolut inutil sa aflu chestiuni de genul “cu ce actor seman”, “care e meseria care ti se potriveste cel mai tare”.

Nu cred ca exista cineva care se hotareste sa se faca medic sau pompier pentru ca i-a spus facebook via o analiza a trei fotografii pe care le alegi dupa inspiratie. Sau daca ia o asemenea decizie e o problema importanta la domnia sa.

In plus, n-am facut niciodata un joc din asta tampit pentru ca, fara sa fiu vreun specialist, citesc ca tot omul ce se intampla cu datele mele pe care le imprastii pe net.

Va mai aduceti aminte de scandalul Cambridge Analytica?

Niste baieti au creat aplicatii haioase prin care , de fapt, adunau multe informatii personale pe care apoi le-au folosit in profiling pentru potentialii votanti in campaniile electorale. Au lucrat in Romania, in SUA, in Marea Britanie, in Ungaria, in Polonia cam in toate tarile unde polarizarea electoratului e foarte mare si ura e imensa.

 

(FACEBOOK) saying the information likely included one’s “public profile, page likes, birthday and current city”. Some of the app’s users gave the app permission to access their News Feed, timeline, and messages. The data was detailed enough for Cambridge Analytica to create psychographic profiles of the subjects of the data. The data also included the locations of each person. For a given political campaign, the data was detailed enough to create a profile which suggested what kind of advertisement would be most effective to persuade a particular person in a particular location for some political event.

 

Acum avem aceasta aplicatie despre care Newsweek scrie de cateva zile ca e facuta de compania unui rus foarte controversat, implicat si in alte aplicatii care au fost interzise pentru ca erau considerate rasiste.

Yaroslav Goncharov se numeste domnul in cauza si are un istoric simpatic care include prietenii cu hackeri si oameni implicati in criminalitatea informatica.

Stiu ca nu o sa aveti timp de asta, dar… daca va intereseaza sa intelegeti cam ce se intampla cu datele dvs si cum functioneaza retelele de “oameni rai” va rog sa cititi cartea Natiunea Spam ( a aparut la Editura Corint, e scrisa ca pentru noi, novicii, nu e un tratat de informatica, am mai scris despre ea aici)

Sa ne uitam insa ce face aceasta aplicatie cu imbatranirea:

 However for security reasons, be wary of any app that asks for access into your personal gallery. FaceApp, like most apps, has a privacy page detailing how they use user content. There, the app does admit that they “may share User Content and your information with businesses that are legally part of the same group of companies that FaceApp is.”

“We also may share your information as well as information from tools like cookies, log files, and device identifiers and location data, with third-party organizations that help us provide the Service to you,” the privacy policy continues (via newsweek)

Avem deci un rus plin  intentii in directia criminalitatii informatice si o legislatie locala care spune ca orice companie din Rusia care colecteaza date personale le da si statului, ma rog unei institutii cu structura pt securitatea informatiilor.

Sa presupunem ca cititi putin, aveti alta treaba in viata si nu stiati toate aceste lucruri. Dar cum naiba de nu ati tinut nimic minte din Cambridge Analytica?! Anul trecut a fost scandalul, zilele astea internetul vuieste legat de amenda uriasa pe care o plateste Facebook pentru ca nu a fost atent la aprobarea aplicatiilor.

Acum aplicatia o iei din magazin, o descarci pe barba ta adica, si iti da optiunea sa o share-uiesti ca sa te lauzi la lume in retelele sociale (ca sa se creeze si efectul viral si sa mai descarce alt prosti, ma iertati, aplicatia)

Sa presupunem ca nu cititi nimic din lucrurile de genul asta. E ok, aveti alta treaba in viata si trebuie sa platiti facturi. Dar voi chiar credeti ca asa veti arata la batranete? Si la ce va ajuta mai exact sa stiti cum o sa aratati la batranete?

Nu e oare doar ego-ul vostru care vrea o validare, mai vrea sa mai atraga o data atentia grupului cu ceva? Nu e doar vanitate? Si la ce va ajuta prostia asta cu vanitatea?

Maine o sa plangeti ca e un limbaj polarizat pe net, ca oamenii nu mai discuta, doar se “pocnesc” verbal intre ei… si culmea, ati contribuit si voi la asta cu prostia vanitatii voastre.

Vi se pare ca nu doare acum, ca e ceva de amuzament, dar o sa ne doara pe toti foarte tare mai curand decat credem.

N-ar fi mai bine sa va ganditi data viitoare la ce va ajuta sa faceti un asemenea joc?!

 

 

 

1296
shutterstock_coffeeO discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

O discutie bizara cu un taximetrist – despre sensul vietii –

UPDATE: NU judecati omul. NU pentru asta am scris despre aceasta intamplare. NU puneti etichete. E doar un pretext ca sa facem o proiectie personala pentru ce putem face fiecare dintre noi.

Totul a plecat de la evaluarea copiilor de clasa a II-a din zilele astea.

Amandoi – si eu si soferul de taxi – eram nedumeriti cu ce ii evalueaza pe copiii atat de mici cand ei abia au invatat drumul de la baie catre clasa si sa stea in banca 50 de minute.

Cu experienta de copil tocilar la scoala, ii spuneam taximetristului sa nu-si chinuie copiii cu mize mari la scoala, ca e mai important sa stie sa sintetizeze informatia in loc sa o memoreze.

Am aflat ca domnul care conducea taxi luase bacalaureatul cu 9, in anii 90, jucase fotbal profesionist si se pregatea sa plece pentru a doua oara din tara pentru ca nu gasea de munca.

L-am intrebat de ce nu face un curs de antrenor sa mearga pe langa un club privat sa ajute copiii sa faca sport. Mi-a zis ca nu are diploma de pedagog din scoala, apoi m-a intrebat el la ce bun.

“Uneori ma intreb la ce bun toate astea. De ce facem tot ce facem, care e sensul? Pentru ca tot murim.”

I-am spus ca eu cred ca traim nu doar ca sa acumulam lucruri pentru noi, ci ca sa invatam cum sa-i putem ajuta pe cei din jurul nostru si ca ajutorul meu, cu ajutorul lui, cu ajutorul fiecaruia, duce lumea in spre mai bine mai departe.

„Dar la ce bun? Ca stim de la inceput ca o sa murim, ca se termina. De ce sa invatam?”

Pai ganditi-va, i-am raspuns. Daca am stii de la inceput ca traim doar 24 de ore, ce-ati prefera? Sa faceti lucruri banale, sa mancati mult si sa va distrati non stop fara sa ramana nimic in urma, sau ati face ceva prin care sa lasati o urma frumoasa pe unde ati trecut? Ati fi un instrument prin care lumea a se schimbe in bine cu un milimetru…

„Pai si dupa asta ce este?! Pentru ce sa fac?!”

*

Am coborat din taxi cu o tristete profunda. M-am gandit ca domnul acesta daca ar alege sa fie antrenor intr-un club mic de sport si-ar invata niste baieti pasionati de fotbal ce inseamna disciplina, spiritul de echipa… ar putea ajuta la cresterea unor campioni. Si-ar putea schimba in bine macar o viata…

Doar ca inca nu vede asta.

1291
IMPOSTURADin lumea bloggerlor, vloggerilor si a instagramerilor – Te dai la o parte sau nu din calea impostorilor ?! –

Din lumea bloggerlor, vloggerilor si a instagramerilor – Te dai la o parte sau nu din calea impostorilor ?! –

Acum cateva luni m-am dus in afara Bucurestiului la o actiune umanitara.

In microbuzul cu care am mers erau si doua instagramarite fashion care si-au obisnuit publicul cu fotografii in costume de baie. Cand am ajuns la fata locului, una dintre fetele in cauza a inceput sa-si faca selfie-uri cu manusile si ochelarii de protectie pe care urma sa-i poarte cand munceam pentru cauza umanitara. Selfie-uri fashion, cu capul intr-o parte si buzele facute capsuna.

Mai tarziu cand zugraveam o incinta si-a pus telefonul pe un suport ca sa-si faca un filmulet cu ea dand cu trafaletul, din spate, cu fundul cambrat. Eram intr-un loc incarcat de povesti super emotionante, povesti la limita dintre viata si moarte, si fata asta a ales sa-si filmeze fundul ca sa ilustreze locul si actiunea umanitara la care participa.

Ghinionul ei in ziua respectiva a fost ca zugravea in aceeasi camera cu mine si, ca sa-mi fac treaba, intram in cadrul pe care-l filma.

Am facut putin scandal sa opreasca filmarea pentru ca nu doresc sa fiu in filmele ei, i-am explicat ca se pot face bani si fara sa stai cu fundul in sus in fata telefonului si si-a inchis camera.

Mai tarziu, dupa ce s-a regrupat si a intrebat cine-i femeia care a dat cu ea de pereti, mi-a zis ca nu stia cine sunt, ca nu o intereseaza ca eu fac multi bani si ca nu trebuia sa o cert pentru ca ea a fost chemata ca si mine sa promoveze o actiune umanitara.

M-am uitat la ea pe parcursul intregii zile. A muncit mult, nu s-a dat la o parte de la niciun efort.

Si mi-am dat seama ca nu era un om rau in esenta ei, pur si simplu nu avea o alta baza, o alta cultura, nu stia cum sa promoveze evenimentul decat filmandu-se intr-o nota sexuala. Cand am ajuns acasa am cautat-o pe instagram: clasicele fotografii in costum de baie, in genunchi pe plaja, tragandu-se de parul strans intr-o coada…

Am vazut ca scrie pentru o revista de beauty sau travel – nu mai stiu exact.

Fata asta e un om bun in caracterul ei, dar n-are stiinta de a gasi structura unei povesti, a unei informatii pe care sa o expuna printr-o structura coerenta publicului ei, e superficiala si toate reperele ei se opresc in cultura kardashian.

Mai sunt ca ea cateva zeci daca nu sute sau mii.

Pentru ceea ce trebuia sa faca la evenimentul la care eram si eu prezenta era o impostoare. Nu ar fi convertit in donatii sau in viitori voluntari pentru fapte bune, pentru ca publicul ei – masculin in mare parte – o urmareste pentru o placere cu conotatie sexuala, nu pentru ca e vreo maica Tereza sau a citit vreo carte (citeste niste prostioare motivationale usurele, le-am vazut si pe ele pe insta).

In mod normal eu nu merg la nicio actiune la care trebuie sa fac ceva alaturi de fete de pe instagram: nu ma implic in campanii in care sunt si ele, nu merg la evenimente sa stau la panou si sa apar in fotografii intr-o succesiune alaturi de ele… Nu ma insotesc in niciun fel cu generatia fascinata de kardashian care se afiseaza in chiloti in spatiu public.
E alegerea mea, chiar daca de multe ori am pierdut bani.

Aici nu am stiut ca vin si aceste doua fete, dar le-am spus organizatorilor atunci, pe loc, ca nu pot promova cauze umanitare cu fete care isi filmeaza fundul in timp ce dau cu trafaletul. Intamplarea insa m-a facut sa ma gandesc ca lumea nu e in alb si negru nici in aceasta situatie pentru ca fata in cauza nu era un om rau, dar atat putea; asta era tot ce stia despre expunere publica – nota sexuala aduce audienta.

Mi-am adus aminte de povestea aceasta pentru ca astazi o prietena m-a intrebat daca sa renunte sa mai vorbeasca la o conferinta unde, pe ultima suta de metri, un speaker a fost inlocuit cu un sarlatan dovedit, o persoana de care rade tot grupul ei de profesionisti.

Primul gand a fost – nu te mai duce tu. Dar apoi, ceea ce i-am si raspuns si ei a fost ca ”daca ea nu se mai duce, oamenii nici macar n-ar afla ca ea fusese invitata. Si ar lasa drum liber impostorilor care oricum n-au mustrari de constiinta si se arunca sa implice in orice pentru propriul ego si ceva bani”.

Si acum am o dilema: te dai la o parte din fata impostorilor si nu te implici in proiecte alaturi de ei sau mergi cu ei si, daca poti, le arati impostura?

Sigur, daca cei care organizeaza campanii, conferinte etc ar avea o etica minimala sa nu ii mai implice pe impostori in proiecte, lucrurile s-ar mai schimba putin.

Dar de undeva trebuie sa inceapa schimbarea. Deci, tu ce faci? Te dai la o parte din fata impostorilor?!

(iar intrebarea nu e legata doar de publicitate si de business-urile in online)

bazavan sarbatori 2018Pentru 2019 am o rezolutie prin care vreau sa schimb putin comunitatea mea. Sunt prea indrazneata? –

Pentru 2019 am o rezolutie prin care vreau sa schimb putin comunitatea mea. Sunt prea indrazneata? –

Cei care citesc constant pe acest site stiu ca sunt o persoana organizata, ca am liste cu to do, ca am o disciplina devenita rutina creata din nevoia de a avea timp si pentru a progresa eu – spiritual si profesional –, dar si pentru a-mi duce la bun sfarsit task-urile zilnice.

Aici despre cum imi structurez listele cu to do:)

Povesteam cateva zile despre rezolutia pe care am avut-o pentru 2018 – sa spun mai mult DA la proiecte si lucruri care tin de viata sociala pe care din comoditate sau oboseala le-am tot refuzat in anii trecuti. (aici intreaga poveste si efectele ei… pentru ca da, m-am tinut de respectarea rezolutiei ).

Mai sunt cateva zile din 2018 si ne pregatim de un nou an, noi sperante, noi planuri, noi proiecte.

Eu tocmai am intrat in vacanta, asa ca pana la sfarsitul anului folosesc o mare parte din timp sa-mi fac curatenie in minte si in viata ca sa pot sa incep 2019 cu noi puteri: imi evaluez proiectele, prieteniile, viata personala, vad ce am gresit – cu toata onestitatea pe care pot sa o pun fata in fata cu propriul meu ego – si trag concluziile pentru ce as putea sa fac mai bine anul viitor.

Va fi timp de analiza si de recompense, de multumiri pentru mine dar si pentru cei din jurul meu, de confruntarea cu unele greseli pe care le-am facut. O sa fie frumos la sfarsit, fac asta in fiecare an, am deja un ritual care include si… curatenie prin casa, haine si sertare:)

Dar chiar daca n-am facut inca aceasta curatenie mentala, emotionala si prin gospodarie, stiu una dintre marile mele rezolutii pentru 2019.

Mi-am gandit mult cum as putea sa pun intr-un context una dintre pasiunile mele – cartile, cititul- cu dorinta de a avea in jurul meu oameni tot mai educati, mai fericiti, mai rafinati.

M-am mai gandit ca in loc sa ma vait ca oamenii citesc din ce in ce mai putin, sa ajut ca pasiunea lor pentru citit sa devina mai mare. Si, ca miza sa fie frumoasa, la fel ca si anul acesta, fac rezolutia publica, am un target cuantificabil si la sfarsitul anului viitor vor povesti cat am dus la indeplinire din planul meu.

Am inregistrat rezolutia mea pe https://ro.vodafoneresolutions.live/ . Puteti pune si voi rezolutiile voastre acolo.

Se va crea astfel o poveste care n-a mai fost spusa pana acum: o poveste  a emotiilor, dorintelor, aspiratilor oamenilor din toate colturile tarii si, indirect, o poveste a unor dorinte nationale.

Cum faci sa-ti inscrii rezolutia?

  • Cand esti gata sa spui tuturor de angajament ti-ai luat, incarca filmul aici.
  • Ai grija ca imaginea ta sa nu fie foarte mica in cadru – vrem sa te vedem!
  • Fii la obiect – 15 secunde e perfect, dar filmul poate fi putin mai lung daca ti-ai luat un angajament absolut extraordinar!
  • Tine telefonul in pozitie orizontala (NU vertical!) cand filmezi.
  • Maximum 3 filme, te rugam.

De ce sa-ti inregistrezi rezolutia?

Ca sa fii parte dintr-un proiect unic in online – un live stream care va aduna rezolutiile a zeci de oameni, un carusel de emotii si de povesti, live streaming care va fi pe 31 decembrie, adica tocmai potrivit pentru a porni noul an motivat si plin de ambitie.

In plus, daca-ti faci rezolutia publica, o sa te tii de ea stiind ca prietenii si apropiatii tai stiu ce ti-ai promis.

Eu spun mereu ca daca ne promitem ceva nu avem nicio scuza pentru care nu ne tinem de cuvant. Poate suntem lenesi, poate nu suntem disciplinati, poate nu suntem suficient de ambitiosi ca sa ne urmam visul. Dar nimeni altcineva nu ne poate duce visurile la indeplinire, asa ca pentru binele nostru – pentru ca vom fi singurii care vom regreta ca nu am incercat sa facem ceea ce ne bucura – ar trebui sa gasim resurse in noi sa invingem lenea, indisciplina si orice ne mai tine in loc.

Abia astept sa va citesc rezolutiile pentru 2019 si sa ma bucur impreuna cu voi peste cateva luni ca ne-am indeplinit cu totii visurile.

Ne vedem aici  https://ro.vodafoneresolutions.live/  

 

 

2042
bazavan2018Aproape sfarsit de an, pentru ce sunt recunoscatoare –

Aproape sfarsit de an, pentru ce sunt recunoscatoare –

 

Anul 2018 a fost unul foarte foarte aglomerat pentru mine. La inceputul lui mi-am promis ca ma voi intoarce la disciplina primilor ani de munca si ca va fi anul in care voi spune de mai multe ori DA pentru invitatiile de socializare, pentru proiecte din alte zone decat cele in care ma simt bine.

2018-Year of YES

Aici e textul despre promisiunea de la inceput de an.

Mi-am facut chiar, ca in primii ani de munca la europa fm, o mini agenda in care sa pun ceea ce atunci numeam ”aparitii publice” si mi-am pus aceeasi regula: doua iesiri publice pe saptamana. (a fost o regula setata de primul meu sef francez care ma obliga sa socializez mai mult, ca sa fac networking si sa lucrez mai eficient in comunicare, caci acesta era job-ul meu)  

E greu, foarte greu nu pentru ca n-as avea unde sa ma duc (cum era la inceput) ci pentru ca nu am timp din cauza proiectelor in care stau mult la birou ca sa scriu sau a celor in care am in grija pentru promovare concerte, spectacole de teatru sau filme.

Mi-am respectat promisiunea cu cele doua aparitii publice pe saptamana, trisand putin – nu m-am dus la petreceri mondene pentru ca… nu-mi doresc sa ma insotesc nici macar de forma pentru cateva minute cu oameni cu care nu impart lucruri comune.

am trisat pentru ca am fost speaker la mai multe lansari de carte, am vorbit la cateva conferinte importante (nici asta nu mai vreau sa fac foarte mult pentru ca sunt oameni care vorbesc aceleasi lucruri de mai bine de 10 ani si prefer…progresul), am iesit la mai multe premiere de teatru si la evenimentele conexe lor, la mai multe vernisaje ale artistilor contemporani

am fost la doua dintre cele mai importante gale – Gopo si premierea TIFF, iar cine ma cunoaste stie ca asta a fost o dovada de autodisciplina, de a-mi tine o promisiune fata de mine in ciuda unui disconfort emotional teribil.

Am acceptat cateva proiecte de comunicare/PR pe care nu stiu daca le-as fi acceptat in urma cu un an, gandindu-ma ca nu am timp, nu am resurse etc.

– am facut comunicarea pentru celebrele de acum show-uri de la Sala Palatului (dar si polivalentele de la Cluj si Craiova) pentru Stricam o generatie- Badea, Bordea si Micutzu, pentru show-ul lui Costel de la Sala Palatului, pentru Stand Up Olympics de la Arenele Romane si pentru alte cateva show-uri din zona muzicii pop-rock.

– Am facut comunicarea pentru Vanatorul de Spirite, filmul cu Armand Assante si Lior Ashkenazi care a luat cateva primii internationale importante la festivalurile de profil. Assante si Ashkenazi au fost prezenti la Bucuresti pentru cateva zile de press pentru promovare, iar disciplina lor, dincolo de orice oboseala, a fost o lectie minunata despre cum ai succes pe termen lung. Cum a fost o lectie importanta si bunul simt si modestia celor implicati din partea romana, care au multe succese mari in filme de tv sau cinema.

Ca in fiecare an, m-am intors din nou la scoala, am dovedit 2 cursuri noi de scriere si sunt in plina desfasurare de examene la cursurile de marketing si sponsorship sportiv pe care le urmez prin strainataturi ca sa vad si din alta perspectiva comunicarea pentru staruri.

Am citit mai mult decat in 2017, nu doar pentru ca am participat la mai multe lansari, ci pentru ca anul acesta a fost un an generos in materie de aparitii editoriale internationale ale scriitorilor care-mi plac mie, cum au fost si cateva aparitii de biografii foarte puternice  (cele mai multe carti le-am citit/ascultat in engleza).

Am scris mai mult pentru blog si, din perspectiva campaniilor publicitare, am acceptat mai multe decat in anii trecuti – mai multe, dar in majoritatea lor cu o latura sociala, caritabila. Am fost insa nevoita sa renunt la doua proiecte editoriale mari pentru ca nu aveam capacitatea/pregatirea corecta pentru ele. Clientul voia sa scriu, dar… eu stiam ca nu pot fi la fel de buna pe subiectul respectiv cum sunt in zona culturala sau sociala. Desi mi-a fost greu sa iau decizia (pentru ca erau foarte multi bani implicati), sunt mandra ca mi-am recunoscut nivelul de competenta si nu m-am implicat in ceva ce as fi tratat superficial.

Dar cel mai mare castig al anului acesta, este ca… intre toate aceste activitati (si multe altele care nu-s aici), am reusit sa am mai multe zile libere, sa ies mai des la masa cu prieteni si sa fac mai multe vacante decat in 2017.

La sfarsitul lui 2018 sunt recunoscatoare

  • Celor apropiati ca ma tin cu picioarele pe pamant.
  • Prietenilor care ma intreaba ( e reciproc procesul) ”ce mai fac?” daca nu dau semn de viata o zi-doua ca-s aglomerata cu viata. Cu mentiuni speciale pentru Edi si Fifi :)
  • Celor care au incredere in mine si-mi lasa in grija imaginea proiectelor lor.
  • Celor care au generozitatea sa imparta cu mine ceea ce invata nou – un link la un curs, un film, un articol sunt aer curat intr-o lume de impostura si multa forma fara fond.

Sunt recunoscatoare ca nu m-am suparat, enervat major anul acesta pentru nimic, ca am ajuns la capacitatea de a privi in macro lucrurile si a ma intreba daca pot schimba cu ceva, in real, o situatie sau daca e doar ego-ul meu care se incrunta.

Sunt recunoscatoare ca imi functioneaza corpul si mintea bine (desi au premise, odata cu varsta si afectiunile din dotare, sa o mai ia pe aratura). Pentru la anul le pregatesc un program serios de antrenament:)

*Am scris acest text nu ca sa ma laud cu ceea ce am facut, ci pentru ca s-ar putea sa inspire pe cineva o parte din rigoarea cu care stabilesc ce e bine pentru mine si ma tin de fapte (pe alocuri enervant de plictisitoare pentru cei din jur). Imi doresc foarte mult ca multi dintre cei care citesc aceste randuri sa nu fie tentati de succesul pe termen scurt, de a da o lovitura, ci sa aiba puterea sa construiasca pe termen lung, cu rabdare, perfectionandu-se in fiecare zi. Stiu ca traim vremuri in care conteaza numarul de like-uri pentru vorbele sau fotografiile noastre, like-uri care vin de la oameni pe care nu-i cunoastem si care, rareori, ne pot ajuta sa fim mai buni ca structura umana. Dar daca as putea fi un mic exemplu, cel mai mic, cat o intrebare de 2 secunde in mintea dvs, despre a construi pe termen lung, despre a face ceea ce va bucura cu adevarat, ceea ce poate schimba lumea in bine cu un milimetru, v-as fi foarte foarte recunoscatoare. Fara niciun pic de ego asociat, ba din contra, cu mult respect alaturat, caci stiu ca alegeti un drum greu.

***

De astazi inainte fiecare text se va incheia cu indemnul de a da un SMS la 8828 cu mesajul VLADUT.

Mama lui Vladut (care a fost diagnosticat cu un cancer greu), Eli, este cea care are in grija partea de publicitate de pe acest site. E prietena mea de mai bine de 15 ani. Pentru tratamentul lui Vladut (imunoterapie, chimio, operatie, transplant celule stem) este nevoie de aproximativ 500.000 de dolari. Asa ca fiecare SMS conteaza. Si va multumesc din suflet pentru ele.

vladutzul1

2791
centenar_logoA trecut aniversarea centenarului, ok. CE FAC EU…? –

A trecut aniversarea centenarului, ok. CE FAC EU…? –

La 100 de ani de la Unirea cea mare prea putini dintre noi stiu faptele din istorie. Poate putin mai multi, dar doar foarte putini, s-au informat via google sau din vreun reportaj tv.

aici jurnalele Reginei Maria aparute la Polirom,

mai jos cateva dintre copertele cartilor care se gasesc in librarii despre Regele Ferdinand (corespondenta sa emotionanta cu familia, in vremuri grele) si despre Regina Maria

scrisorile-regelui-Ferdinand-vol-I-2-BT733 regina_maria_-_insemnari_01rgb jurnal de razboi regina maria

 

La 100 de ani de la Unire

– traim intr-o tara care are o populatie numeric aproximativ egala cu cea de la 1918 (intre granite) si cu inca o tara – demna de-o alta Unire (morala, mai degraba) – in afara granitelor.

– Bratianu e un nume de strada prin mai toate orasele mari ale tarii, iar in spatiul public sunt niste rapandule avide, inculte pe post de politicieni.

(daca vreti sa cititi corespondenta lui IC Bratianu cu familia sa, o carte ca o fereastra in mintea unui om cu alte valori decat cele pe care le avem cei mai multi dintre noi, o puteti face prin cartea care a aparut la editura Vremea

– ne facem cultura pe facebook sau, daca suntem mai intelectuali, din vreun documentar de la tv, dar ne vaitam cu totii ca nimeni nu mai pune pret pe cultura astazi.

– ne bucuram ca alte tari ne celebreaza aniversarea punand tricolorul pe cladirile lor (dar -plin de ego si cu convingerea ca ni se cuvine orice – uitam sa ne intrebam: cand a fost ultima data o cladire de-a noastra luminata in culorile altei tari la aniversarea ei?!)

De la cel mai mic pana la cel mai mare asteptam sa faca altul – oricare altul – ceea ce credem ca ar trebui facut ca sa ne fie mai bine ca natie – sa citeasca, sa fie corect, sa fie punctual, sa-si respecte cuvantul, sa promoveze cultura, sa se implice in viata comunitatii, sa voteze, sa militeze.

Urla in noi un patriotism de suprafata la o zi aniversara, istorica (100!!! de ani de la Unirea cea mare), ne lovesc emotiile faptelor unor oameni mari care au avut curaj, determinare si putere sa lupte pentru ceilalti, dar uitam (sau nu vrem sa ne gandim) ca si de noi  (fiecare dintre noi, punctual, de tine cel care citesti acum) depind anii care vin. Nu o suta, urmatorii 10, urmatorii 5 ani.

E ziua de dupa aniversarea centenara si mi-ar placea sa ne intrebam toti:

Ce fac eu ca sa fiu un om mai bun, mai corect, care-si respecta cuvantul?

Ce fac eu ca sa rezist tentatiei de a incalca o lege sau o regula – orice lege – oricat de mica…

Ce fac eu ca sa nu ma mai insel pe mine si pe altii, cautand forma fara fond, ca sa dau un ”tun” profesional?

Cum gasesc in mine resurse sa incep sa muncesc pe bune pentru educatia mea, pentru drumul meu?

Cum imi setez mintea ca sa nu mai gandesc la orice lucru pe care-l am de facut ca ”las ca merge si asa”?

Cum ii ajut pe ceilalti inainte sa astept sa fiu ajutat – de stat, de prieteni, de neamuri sau de vreun duh sfant?

Fiecare dintre noi a trait niste ani din suta asta aniversara, cu ce a contribuit fiecare e doar o mica parte dintr-o evaluare de ”a doua zi” dupa aniversare. Ar fi frumos sa fie sincera si fara gandul ”las, ca face altul”. 

1235
bazavan 1998- 201820 de ani din viata mea, cu momentele sale dulci si o fotografie refacuta dupa 20 de ani

20 de ani din viata mea, cu momentele sale dulci si o fotografie refacuta dupa 20 de ani

Pe 1 nov 2018 am refacut o fotografie de acum 20 de ani si 2 zile, din 30 octombrie 1998.

Acum 20 de ani eram redactor sef la stirile Radio 21, intre timp e alt radio pe acea frecventa (Virgin Radio) si nu mai stiu care e contextul in care a fost facuta fotografia.

Ce stiu sigur e ca in momentul acela habar nu aveam ca peste ani am sa intalnesc fata in fata o parte dintre vedetele straine pe care le continea Paris Match – revista pe care o aveam in mana, ca o sa-mi implinesc un vis si o sa merg la ceremonia de decernare a premiilor Oscar (s-a intamplat in 2001), ca o sa fiu invitata la Festivalul de film de la Cannes si o sa ma plimb (rugandu-ma sa nu ma impiedic) pe covorul rosu – s-a intamplat in 2009,  ca o sa ajut la crearea unor statii radio care astazi inseamna multe – emotie, educatie, prietenie – pentru milioane de ascultatori ( Europa FM si Radio Guerrilla), ca o sa lucrez pentru o revista minunata – Tabu – despre care, peste ani, designeri romani faimosi in toata lumea sa spuna ca a insemnat mult la debutul lor in cariera.

20 de ani!

bazavan 1998- 2018

Am cautat zilele acestea fotografii de acum 20 de ani, am 3 fotografii cu toate pentru ca nici atunci nu-mi placea sa stau la poze si mi se parea mai important sa traiesc activ momentul nu sa-l stochez intr-o forma pe hartie.

Am fost suprinsa sa descopar ca mai am cateva haine de pe vremea aceea – stiu ca atunci au fost destul de scumpe, dar iata ca le port si 20 de ani mai tarziu. Ceea ce port in fotografia refacuta e insa de data mai recenta:)

Am refacut aceasta fotografie pentru ca dr Oetker – care celebreaza 20 de ani de succes in Romania (doamne, cat de divine sunt budincile, vai vai vai) – m-a rugat sa povestesc cateva momente dulci din acesti 20 de ani.

Momentul Oscar mi-e drag si la aproape 20 de ani distanta si are multe semnificatii pentru mine.

Am ajuns la ceremonia Oscarurilor ca rasplata de sfarsit de an pentru munca depusa la lansarea Europa FM. N-am vrut prima, bonus salarial, am vrut sa-mi plateasca radioul deplasarea in America daca as fi obtinut acreditarea la ceremonie. Nu am nicio explicatie de ce mi-au dat americanii acreditare, a fost pur si simplu sa fie, iar directorul de la Europa FM de pe vremea aceea a aranjat cu agentia de vanzari sa faca contracte speciale cu o agentie de turism care m-a dus pana in America si-napoi.

In avion, drum lung si greu, am citit din scoarta in scoarta un Vanity Fair – Special Hollywood in care era un articol lung despre cea mai mare agentie de PR & reprezentare vedete, Creative Artists Agency, si imi aduc aminte ca mi-am dorit foarte mult sa fac si eu acea meserie.

vf 2001

Intre timp lucrez ca PR cu unele dintre cele mai mari vedete din Ro, s-a intamplat sa lucrez ca PR si cu vedete internationale pentru premiera unor filme facute la noi in tara.

Astazi, stiu ca atunci decizia de a nu opta pentru bani, ci a alege o experienta a fost cea mai buna. Atunci multa lume m-a certat ca nu am vrut banii, dar atunci a fost pentru prima data cand m-am dus singura undeva – a trebuit sa ma descurc cu propriile forte si am vazut mari profesionisti la munca.

(Intre timp a aparut si o carte geniala despre CCA – Powerhouse: The Untold Story of Hollywood’s Creative Artists, poate vreti sa o cititi.)

Multe momente dulci sunt in interviurile si intalnirile minunate cu mari oameni de cultura, din sport sau care au schimbat cu ceva societatea in acesti 20 de ani. De la noi, sau din cine stie ce colt de lume. Oameni despre care nu mi-as fi imaginat niciodata ca as fi putut sa-i intalnesc cand eram copil si ma uitam la ei la tv din sufrageria unui bloc cu 10 etaje din Alexandria.

Interviurile si intalnirile sunt precum multe cirese pe un tort, glazurate, aromate, super gustoase. Sunt peste 100 de interviuri pe care le-am facut in anii acestia si mi-ar fi greu sa spun acum care e interviul cel mai drag. Intotdeauna cel mai provocator e cel la care lucrez in acel moment (acum lucrez la un profil al Simonei Halep, va fi public in curand). Iar marea mea mandrie, care e doar pentru mine si pentru ai mei, e ca m-am aflat in spatele unor carti aparute in Romania, am ajutat la scrierea lor sau la traducerea lor.

Un alt moment dulce din acesti 20 de ani a fost decizia de a fi freelancer.  Vazut din afara poate fi un moment dulce amar, pentru ca pleci dintr-un loc de munca si oamenii se gandesc ca pleci la suparare… Dar nu a fost asa. Pentru mine a fost o eliberare.

Voiam sa nu mai depind de altii, voiam sa nu mai depinda altii de munca mea (si sa duc pe umeri responsabilitatea unei echipe de aproape 20 de oameni).

Sunt multe lucruri si bune si rele pe care le-am facut in acesti 20 de ani in profesia mea. Stiu ca dupa standardele multora sunt incadrata la o persoana care are succes. Daca ar fi sa ma gandesc ca am plecat dintr-o familie super modesta si am facut toate acestea, plus multe altele, singura, invatand si muncind mult, poate ca mi-as spune si eu ca sunt de succes.

Dar cu sinceritate, cred ca mai am foarte multe de facut (acum mai fac o scoala in marketing si sponsorship sportiv la o universitate din Europa bine conectata cu lumea sportului) si am pe lista dorintelor multe alte lucruri cu care cred ca as putea aduce o contributie pozitiva lumii din jurul meu.

Dar cum trebuie sa pun in cateva cuvinte “o reteta” pentru succes, spun asa:

  1. Gaseste -ti periodic timp sa te intrebi ce te-a facut cu adevarat fericit(a) in munca din ultimele zile, saptamani. Cand stii ce te face fericit(a), nu o sa mai fie vorba de“munca”, o sa fie parte din viata ta si orice efort va fi natural si va parea ca te consuma mai putin, oricat ar fi de mare.
  2. Ceea ce ai facut in trecut e relevant doar ca experienta care sa-ti dea o siguranta in deciziile din prezent, nicidecum o validare a celorlalti. In fiecare zi, cu fiecare proiect, o iei de la zero, e ca un nou meci pe care poti sa-l castigi sau sa-l pierzi. Iar cand ai un esec, invata din el si mergi mai departe.
  3. Dorinta si determinarea de a merge pe drumul tau sunt parte dintr-o constructie mentala care implica mult curaj: vor fi multi oameni pe drum care-ti vor spune ca alegi gresit (oricare ar fi alegerea).
  4. Nu faci alegeri pentru validarea altora, ci doar pentru tine si familia ta. La capatul drumului, cu familia ta faci bilantul si al lucrurilor bune si al celor (g)rele.
  5. Nu te asteapta sa faca altii in locul tau pentru tine lucrurile care iti doresti sa ti se intample. Munceste pentru ele in fiecare zi.

 

La aniversarea de 20 de ani, dr Oetker te invita sa participi la un concurs in care poti castiga o casa de vacanta. Cumpara ingrediente pentru prajituri si decoratiuni Dr Oetker cu eticheta promotionala, trimite codul unic prin SMS la 1816 sau online la www.oetker.ro si te-ai inscris pentru casa de vacanta. In plus poti fi unul dintre norocosii premiilor saptamanale (kit d calatorie care include doua trolere Samsonite de dimensiuni diferite) sau lunare (vacanta de 1000 euro pentru 2 persoane).

dr otker bun

2378
Rainbow LGBT rights icons and symbols. LGBT figures and heterosexual couple.(Leapsa) Povestiti ce inseamna prietenia cu cineva din comunitatea LGBT –

(Leapsa) Povestiti ce inseamna prietenia cu cineva din comunitatea LGBT –

Zilele trecute suparata ca oricare campanie (si cea pro si cea contra) referendum este construita cumva doar pe dezbinare (cei care nu gandesc ca mine – oricare ar fi gandul meu – sunt gresititi, needucati, sunt rai), m-am gandit sa scriu ce inseamna prietenia mea cu unii dintre tinerii care fac parte din comunitatea LGBT.

Vorbesc de prietenii de mai bine de 10 ani, de oamenii de la care am invatat multe lucruri, oameni care mi-au fost alaturi cand mi-era greu. (mesajul pe care l-am pus in social media il gasiti mai jos)

Stiu ca mai sunt persoane care asemeni mie au prieteni in comunitatea LGBT. Mai stiu ca e nevoie zilele astea sa punem in spatiu public, cu exemple concrete, marturii despre bunatate, iubire, prietenie. Asa ca lansez o leapsa.

Daca ai un prieten din comunitatea LGBT scrie in spatiu public o intamplare din care ai invatat despre umanitate, bun simt, despre cultura, empatie… scrie ce ai invatat frumos de la el/ea. Nu trebuie sa-i spui numele, spune o intamplare.

Avem nevoie mult sa fie in spatiu public nu doar negatii, ura, dezbinare; e nevoie pentru cei care vorbesc din auzite – care n-au intalnit niciodata pe cineva din comunitatea LGBT – sa simta si sa inteleaga adevarul celorlalti.

Indiferent de rezultatul referendumului, de pe 8 octombrie vom trai impreuna cu totii aici.

Altfel, da, #stauacasa.

*

Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei fac parte din comunitatea LGBT.
Unii dintre cei mai cultivati, educati prieteni ai mei fac parte din comunitatea LGBT .
Unii dintre oamenii care mi-au influentat cel mai mult viata, invatandu-ma despre pictura, teatru, film, gastronomie, moda fac parte din comunitatea LGBT.
In prietenia mea cu ei n-a fost si n-o sa fie niciodata o situatie de pus pe masa orientarea sexuala.
Pentru ca in realitate, dincolo de orice propaganda, o prietenie – ca si iubirea – sta in afinitati, in a-ti dori sa-i fie bine celui de langa tine, in a-i face bucurii pentru ca bucuria lui/ei o sa te incarce si pe tine.
Nu vreau sa ma cert cu nimeni pe tema referendumului, mi se pare inca o mizerie din partea psd-ului care vrea sa dezbine si mai mult societatea si vrea sa-si valideze sistemul de furat voturi (nu exista nimic altceva decat observatorul la fata locului drept verificare, dar asta nu incurca votul multiplu).
Vreau doar sa spun si aici ca-i iubesc pe prietenii mei pentru ceea ce sunt ei, pentru lucrurile minunate pe care le-au facut in viata pana acum, pentru decenta si curajul de a trai cu capul sus fiind diferiti de majoritate.
Le doresc sa traiasca din plin si dragostea de cuplu care i-ar intregi ca oameni alaturi de sufletul sau inima pereche sau cum s-o numi ea/el.
#boicot

1468
shutterstock_308103596(opinie) Pe tine ce te urneste in viata? Pentru ce te-ai TREZIT ASTAZI? –

(opinie) Pe tine ce te urneste in viata? Pentru ce te-ai TREZIT ASTAZI? –

Ma trezesc dimineata, uneori e noapte, si pana la o ora in care soarele isi face loc am timp sa ma gandesc la mine, la ce am facut ieri bine, la ce pot face astazi mai bine.

In primele minute cand ma trezesc, mi se pare ca sufletul ajunge inapoi in corp. Sunt usor ametita, stau inca in pat intre vis si realitate, si simt cum incep sa ma readun cu tot ce (ma ) stiu eu ca sunt.

In urmatoarele minute ma gandesc pentru CE ma trezesc ASTAZI? Ce am de facut astazi care sa conteze pentru mine si pentru cei din jur?

Uneori stiu precis pentru ce ma trezesc, pentru ce imi voi fi consumat energia pe care am primit-o peste noapte. Alteori n-am raspuns.

Sunt printre norocosii care nu au probleme financiare, muncesc doar in proiecte pe care le iubesc, ma insotesc doar de oamenii care ma inspira prin bunatatea/perseverenta/efortul lor de a deveni mai buni, am acasa si in casa tot ce-mi trebuie.

Si ma gandesc “pentru ce ma TREZESC astazi?”

E o spaima si o energie aparte pana gasesc o motivatie pentru ce o iau de la capat – cu rost – intr-o noua zi: spaima ca s-ar putea sa fac lucruri fara rost, care sa nu ajute pe nimeni, nici macar pe mine; iar energia vine din concentrarea cu care umbli prin creier si prin suflet in cautarea unui raspuns.

Uneori  merg pe calea “sa fiu atenta la cei din jur (altii decat membrii familiei mele apropiate) si sa-i ajut daca pot, pentru ca din raspunsurile lor imi voi fi invatat si eu lectiile”, dar asta doar dupa ce nu am gasit un raspuns mai bun pentru obiectivul zilei mele.

 Abia apoi  ma intorc la cele lumesti, cateva exercitii sa-mi indrept oasele si muschii, putina meditatie, apoi cafea, la cateva fructe si ma gandesc ce am in program in ziua respectiva – ce intalniri, ce am de scris, ce situatii am de rezolvat.

Si-mi fac listele despre care am scris zilele trecute.

Banuiesc ca pentru cei care muncesc zi de zi la un birou, nu exista timp pentru a te mai gandi “pentru ce ma TREZESC astazi?” . Nici eu nu ma gandeam cand munceam zilnic la revista sau la radiouri; ma trezeam cu gandul ca trebuie sa ajung la ora x in y loc cu o anume treaba.

Nu stiu daca era mai bine ca atunci, sau e mai bine ca acum, dar libertatea iti aduce cu ea o multime de spatii pe care simti ca e bine sa le umpli cu rost.

Oare tu te-ai gandit pentru ce te-ai TREZIT ASTAZI? Chiar sunt curioasa ce te motiveaza sa o iei de la capat intr-o noua zi. 

 

1672
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!