– imi pare tare rau de Phillip Seymour Hoffman. era talentat, genial si felul in care a murit o sa puna in umbra multe dintre rolurile sale.
– o sa se uite cum a murit, oamenii se vor uita la filmele lui si vor simti ce e de simtit.
– stii ce-mi pare rau? ca nu o sa stie niciodata valul de simpatie si de regret care a fost ieri in toata lumea. vuia facebook-ul si asta arata cit de mult l-a apreciat lumea. ma gindesc ca daca ar fi stiut asta s-ar fi incarcat din aprecierea oamenilor si i-ar fi fost mai bine.
– era un om altfel, a avut un destin altfel. sunt oamenii care nu pot reda emotiile grele pina n-au fost in fundul iadului ca sa le cunoasca si sunt altii care, la rece, se folosesc de tehnica. nu poti sa stii cum era, nu poti sa stii care-i erau demonii. mintea actorului ajunge uneori in locuri atit de intunecate incit nu poti, din afara, sa judeci nimic.
– dar nu crezi ca l-ar fi ajutat sa stie ca e atit de multa lume care-l iubeste si-l apreciaza? trecea printr-o perioada tulbure, am citit ca tocmai ce se despartise de mama celor 3 copii ai lui.
– poate ca da. sau poate ca ar fi pus si mai multa presiune pe el. dar cred ca i-ar fi facut bine sa stie mai des si mai mult ca e iubit. tuturor ne face bine asta.
– bine, de astazi am sa am grija sa le spun tuturor actorilor/ artistilor pe care-i iubesc pentru munca lor cit de mult ii apreciez.
– (rizind) si cam cum o sa faci asta?
– in epoca internetului poti sa trimiti mesaje oricui, oricind. de cite ori ma vor bucura cu ceva o sa le scriu si o sa le zic, chiar daca nu-i cunosc si nu ma cunosc.
– ok, o sa ai mult de treaba de acum incolo
*
(ceea ce va doresc si dvs)
*
o conversatie la telefon cu un prieten, actor celebru.
*
–
