Tag : scriitori

HutonStilts4Spatiu de creativitate pentru scriitori
diverse
9 years ago

Spatiu de creativitate pentru scriitori

Text de Raluca Antuca

În viața oricărui scriitor (de orice fel), există momente în care cuvintele nu se leagă, nu au sens și nu sună așa cum vrea el. Sigur că inspirația o găsești oriunde, dar dacă nu vine la momentul potrivit? Cum reușești să te desprinzi de realitate și să gândești acele fraze care știi că merg la sufletul cititorului? Cum te deconectezi de lumea în care trăiești ca să te conectezi la universul narativ?

Un arhitect numit Nozomi Nakabayashi a realizat o cabană cu o semnificație și utilitate aparte. Clientul i-a fost un scriitor care voia un spațiu de lucru special. Într-un cadru natural cu faună sălbatică, lac în apropiere și cer înstelat, se află o căsuță de opt metri pătrați.

Are două etaje și folosește stâlpi de telegraf drept stâlpi. La patru metri deasupra solului, cabana nu conține mult mobilier, fiind gândită să stai acolo peste noapte pentru lucru. Astfel nu ești deranjat sau distrat de alte obiecte. Interiorul este minimalist și include câteva necesități- o sobă cu lemne, o masă de scris și un pat ascuns sub podea.

Este situată în pădurile izolate din Dorset, Anglia și numai când te uiți pe geam simți cum îți vine inspirația! Construită ca un spațiu de creativitate și inspirație, cabana este perfectă pentru un artist preocupat de munca sa.

HutonStilts1 HutonStilts2 HutonStilts3 HutonStilts7 HutonStilts9 HutonStilts10 HutonStilts12

0
2482
Didion-telegraph-ukJoan Didion (80 ani) in campania Celine 2015
diverse
10 years ago

Joan Didion (80 ani) in campania Celine 2015

Stiu ca nu e cunoscuta in Romania, dar sper sa fie tradusa curind si la noi, dar scriitoarea americana Joan Didion e foarte celebra in lume.

(trebuie sa cititi cartea The Year of Magical thinking ca sa intelegeti de ce… am mai scris despre Didion de multe ori, un eseu faimos al sau pentru Vogue – on self respect, parerea sa despre timiditate aici, despre moarte din cea mai recenta carte a ei, Blue Nights aici si aici un interviu. si spun mereu, din toata inima, ca e scriitoarea mea preferata din toate timpurile)

Joan Didion are 80 de ani si este noua imagine pentru Celine in 2015. E un omagiu adus gratiei si feminitatii ei. (am scris cindva ca e femeia care mi-ar placea sa fiu cind o sa fiu mare, iar aici puteti vedea o serie de fotografii ca sa intelegeti de ce)

Mi se pare minunat ca a fost aleasa pentru o asemenea campanie pentru ca dincolo de valoarea domniei sale, de priza pe care o are la public (mai ales la cel tinar), ideea de a pune o femeie de 80 de ani ca imagine a unui brand de fashion, o femeie care nu are nimic ostentativ in tinutele ei, e un frumos mesaj pentru acceptarea virstei, trupului si chipului pe care le purtam

*

Celine nu sunt singurii care au transmis acest mesaj pentru 2015. iata una dintre reclamele Dolce & Gabbana

iar in 2012 Lavin avea in reclama o doamna pe nume Jacquie Murdock, fost model, fosta dansatoare, care la vremea fotografiei din reclama avea 82 de ani

*
pentru lectii de eleganta la orice virsta, va recomand din inima sa vizitati blogul Advanced Style unde gasiti unele dintre cele mai elegante femei, toate de mult pensionare, care-si poarta virsta si trupul cu o deosebita gratie

*
inapoi la Joan Didion – cea mai frumoasa descriere a unei relatii – in The year of magical thinking

“We walked every morning. We did not always walk together because we liked different routes but we would keep other’s route in mind and intersect before we left the park. ”

ceea ce va doresc si dvs. si mie.

1
2587
haruki-murakamiMurakami despre muzica, visurile lui si despre cum scrie
carti simpa
11 years ago

Murakami despre muzica, visurile lui si despre cum scrie

e in The Guardian transcrierea unei intilniri de la un club de carte dintre Haruki Murakami si cititorii sai.

Murakami iese foarte rar in public si cu atit mai putin iese la intiniri cu cititorii. E frumos ce l-au intrebat oamenii, dar e si foaret simpatic sa-l ghicesti pe scriitor din descrierile contextului (vorbeste engleza, dar are alaturi o traducatoare, din staff-ul lui, care e o fosta chelnerita dintr-un bar in care a fost cu sotia – deci isi pastreaza zona de confort aproape).

Mai jos trei dintre raspunsuri.

 

I don’t have any idea at all, when I start writing, of what is to come. For instance, for The Wind-Up Bird Chronicle, the first thing I had was the call of the bird, because I heard a bird in my back yard (it was the first time I heard that kind of sound and I never have since then. I felt like it was predicting something. So I wanted to write about it). The next thing was cooking spaghetti – these are things that happen to me! I was cooking spaghetti, and somebody call. So I had just these two things at the start. Two years I kept on writing. It’s fun! I don’t know what’s going to happen next, every day. I get up, go to the desk, switch on the computer, etc. and say to myself: “so what’s going to happen today?”It’s fun!

*

Music comes naturally. When writing fiction, I need something musical, and the songs come automatically to me. I have learned so many things from music – harmony, rhythm, improvisation. Rhythm is important to me – you need it to get the readers to keep writing. Usually I listen to music when I’m writing, and that’s where the songs in the books tend to come from.

*

It’s my lifetime dream to be sitting at the bottom of a well. It’s a dream come true. [Not a nightmare? asks John Mullan. “No!” “Why not?” “I dont know.”] I thought: it’s fun to write a novel, you can be anything! So I thought: I can sit at the bottom of a well, isolated … Wonderful!

intreaga discutie e aici

cartile lui Murakami sunt traduse in RO la editura Polirom. aici intregul catalog de traduceri.

1
3618
Alice Munro wins Man Booker International PrizeCistigatoarea Nobelului, Alice Murno despre scris, rescris si alte tabieturi de scriitor
carti simpa
11 years ago

Cistigatoarea Nobelului, Alice Murno despre scris, rescris si alte tabieturi de scriitor

INTERVIEWER

How do they seem to hold up now? Do you reread them?

MUNRO

There’s an early one in that collection called “The Shining Houses,” which I had to read at Harborfront in Toronto two or three years ago for a special event celebrating the history of Tamarack Review. Since it was originally published in one of the early issues of that magazine, I had to get up and read it, and it was very hard. I think I wrote that story when I was twenty-two. I kept editing as I read, catching all the tricks I used at that time, which now seemed very dated. I was trying to fix it up fast, with my eyes darting ahead to the next paragraph as I read, because I hadn’t read it ahead of time. I never do read things ahead of time. When I read an early story I can see things I wouldn’t do now, things people were doing in the fifties.

INTERVIEWER

Do you ever revise a story after it’s been published? Apparently, before he died, Proust rewrote the first volumes of Remembrance of Things Past.

MUNRO

Yes, and Henry James rewrote simple, understandable stuff so it was obscure and difficult. Actually I’ve done it recently. The story “Carried Away” was included in Best American Short Stories 1991. I read it again in the anthology, because I wanted to see what it was like and I found a paragraph that I thought was really soggy. It was a very important little paragraph, maybe two sentences. I just took a pen and rewrote it up in the margin of the anthology so that I’d have it there to refer to when I published the story in book form. I’ve often made revisions at that stage that turned out to be mistakes because I wasn’t really in the rhythm of the story anymore. I see a little bit of writing that doesn’t seem to be doing as much work as it should be doing, and right at the end I will sort of rev it up. But when I finally read the story again it seems a bit obtrusive. So I’m not too sure about this sort of thing. The answer may be that one should stop this behavior. There should be a point where you say, the way you would with a child, this isn’t mine anymore.

(…)

INTERVIEWER

When you start writing a story do you already know what the story will be? Is it already plotted out?

MUNRO

Not altogether. Any story that’s going to be any good is usually going to change. Right now I’m starting a story cold. I’ve been working on it every morning, and it’s pretty slick. I don’t really like it, but I think maybe, at some point, I’ll be into it. Usually, I have a lot of acquaintance with the story before I start writing it. When I didn’t have regular time to give to writing, stories would just be working in my head for so long that when I started to write I was deep into them. Now, I do that work by filling notebooks.

INTERVIEWER

You use notebooks?

MUNRO

I have stacks of notebooks that contain this terribly clumsy writing, which is just getting anything down. I often wonder, when I look at these first drafts, if there was any point in doing this at all. I’m the opposite of a writer with a quick gift, you know, someone who gets it piped in. I don’t grasp it very readily at all, the “it” being whatever I’m trying to do. I often get on the wrong track and have to haul myself back.

*

Proaspata cistigatoare a premiului Nobel pentru literatura, Alice Munro, intr-un interviu din The Paris Review

 

0
1949
despre citit scrisce sa (mai) citesti daca vrei sa scrii
jurnalism
11 years ago

ce sa (mai) citesti daca vrei sa scrii

dupa ce am scris aceasta postare despre destructurarea unor texte care fac acum valuri in online am primit intrebari despre  “ce sa citesc despre scris”.

am scris de multe ori despre necesitatea de a invata sa scrii constient fata de ceea ce vrei sa oferi ca senzatie, emotie cititorului, despre nevoia de a cunoaste structurile narative – fie si la nivel de informatie – daca tot vrei sa te exprimi in scris.

incerc sa pun aici cit mai multe dintre informatiile (scrieri/carti pe care le puteti citi, dar si cursuri la care puteti merge, aici in bucuresti) care au insemnat ceva pentru mintea mea, mi-au ordonat cumva scrierea. sper sa va fie de folos. multe sunt linkuri de la articole de pe acest blog, intrucit scrierea constienta, structurata, controlata e o zona care ma preocupa de foarte mult timp.

despre structuri

in acest moment la nivel international se pregateste unul dintre cele mai mari cursuri despre structura textelor, e un experiment tinut de 3 profesori care locuiesc in berlin.  se mai pot face inscrieri, e gratis, acces prin email, la cursuri video in engleza. tine 18 saptamini, incepe saptamina viitoare:  The future of storytelling

pina luni va mai puteti inscrie la cursul de scenaristica de la ControlN – nu e doar despre cum se scrie un scenariu de film ( si pina la sf scrieti un scenariu de scurt metraj), e despre cum sa-ti construiesti personajele, despre cum sa le prezinti publicului, despre structuri de povesti si, partea mea preferata din acest curs, despre conflict si fortele antagonice:) . cursul incepe pe 22 oct, se numeste First Draft.

tot la Control N este un curs de scriere creativa tinut de Cristian Teodorescu, o noua serie a inceput joi.

Story – continut, structura, metoda si principii scenaristice Robert McKee (chiar daca e despre film, spune foarte clar si asezat despre structurile din interiorul multor actiuni, nu doar a unei povesti si-o face intr-o forma foarte accesibila, americaneasca. va poate ordona scrisul usor) – a aparut la editura Filmtett. intr-o vreme se gasea doar in libraria Bastilia.

On Writing Well – the classic guide to writing nonfiction – William Zinsser (o am in pdf pt doritori)

Off The Page (writers talk about beginnings, endings and everything in between) – cum cartea nu e tradusa la noi, la link sunt citeva fragmente pe care le-am transcris pentru blog.

Raymond Carver – A Writer’s Life. ( e biografia lui Carver, dar cum el era absolut maniac in analiza structurilor narative sunt capitole intregi in care vorbeste despre asta. cum cartea nu e tradusa la noi inca, am scris si pe blog, aici, un fragment. in carte sunt insa lungi insemnari despre cursurile lui Cehov despre scris…)

… Cehov despre scris, in scrisorile lui catre prieteni si familie

Literatura vs matematica

*

n-am urmat cursurile, dar stiu profesorii si stiu ca sunt ok:

Curs despre Eseul personal tinut la Fundatia Calea Victoriei de Ana Maria Ciobanu . asta e ce ar trebui sa stie cam toti cei care scriu din viata lor, amintiri si povesti. dupa aceea veti intelege ca nu e o aroganta cind spun ca (mai) toate scrierile arata acum ca niste compuneri despre… cum mi-am petrecut iubirea/viata, in loc de vacanta. adica niste scrieri de scoala generala. urmatorul curs incepe pe 14 noiembrie.

Scrie despre tine – atelierul scrieri personale, intr-o structura dramatizata (piesa de teatru) sustinut de Vera Ion. ea o numeste documentare si povestire a realitatii, dar eu spun ca e tot pentru cei care isi scriu amintirile in reviste sau bloguri, pentru a invata sa-ti faci curat in minte si in pagina, inainte de a da si cititorilor sa citeasca povestea ta. urmatorul curs incepe pe 22 octombrie.

Atelier de scriere creativa sustinut de Florin Iaru si Marius Chivu, la Revista de povestiri. seria 3 a inceput pe 7 oct. detalii aici

***

despre etica scrisului & motivationale pentru scriitori

Why I write, eseul lui George Orwell (nu e tradus la noi, dar il gasiti la Anthony Frost in original)

Why I write, Joan Didion, intregul eseu aici ( e o serie intreaga de asemenea texte, astea sunt insa preferatele mele. )

Henry Miller & Neil Gaiman on Writing

Stephen King on writing –  am cartea cu totul in pdf, pentru cine doreste:)

conversatii cu Truman Capote

Scott Fitzgerald on writing

(revin cu o noua serie simbata viitoare:) )

 

foto via shutterstock

don quihotemai am o speranta sa fac ceva in viata:)
culturale
11 years ago

mai am o speranta sa fac ceva in viata:)

am citit astazi un articol in the guardian despre obiceiurile de trai ale unor oameni care au schimbat ceva in lumea asta, in principal scriitori, si mi-a mai revenit speranta: am o parte din datele care arata ca as putea sa fac si eu ceva important in viata:)

de exemplu ma trezesc la 6 dimineata ca domnul Hemingway, sau ca domnul Mozart.
zice la articol ca “Psychologists categorise people by what they call, rather charmingly, “morningness” and “eveningness”, but it’s not clear that either is objectively superior. There is evidence that morning people are happier and more conscientious, but also that night owls might be more intelligent.”

ma rog, eu folosesc – in conditii normale, cind nu sunt f f aglomerata cu proiecte – timpul de la 6 la 8 dimineata nu ca sa muncesc si ca sa invat: citesc articole din zonele mele de interes, carti si uneori chiar vad filme. sunt orele in care nu ma deranjeaza nimeni.

un alt exemplu care imi da sperante ca voi face ceva in viata e ca-mi plac plimbarile. in categoria plimbaretilor intra Beethoven, Mahler, Erik Satie si Chaikovksy. partea proasta la exemplu asta ca e ca toti sunt muzicieni, iar eu si muzica nu suntem prietene.

exista si o explicatie stiintifica, desigur

It’s long been observed that doing almost anything other than sitting at a desk can be the best route to novel insights. These days, there’s surely an additional factor at play: when you’re on a walk, you’re physically removed from many of the sources of distraction – televisions, computer screens – that might otherwise interfere with deep thought.

alt exemplu este “sa inveti sa poti sa muncesti/scrii oriunde”. la asta sunt maestra. am scris in metrou, in aeroport, in cafenele etc. deci, stau bine; am o speranta cit de mica sa fiu o Jane Austen sau o Agatha Christie.

singura chestiune care-mi lipseste si e mentionata in articol tine de consumarea unor substante care sa ajute la creativitate. mai mult de vin roshu n-am executat, dar asta e… pot sa accept ca am scapare aici.

ma rog, mai am nevoie de ceva talent si ceva perseverenta, plus niste multi ani de munca pentru a face ceva memorabil dar ce sens avea sa fie mentionat asta in articol ca sa -mi strice visurile?

textul din the guardian e aici. e un fragment din cartea Daily Rituals , scrisa de Mason Currey pe care desigur tocmai mi-am comandat-o:) iese luna asta. la ei, nu la noi.

0
2397
dilememici rautati din lecturile acestui week end
diverse
12 years ago

mici rautati din lecturile acestui week end

cum m-am resimtit dupa o saptamina foarte aglomerata, mi-am petrecut mult timp citind week end-ul asta. oboseala mi-a jucat insa feste simpatice pentru ca unele texte le-am asociat cu mici rautati la adresa unora si altora:)

pentru cei care spera sa ajunga scriitori peste noapte  Never trust anyone who writes more than he or she reads. J Patrick Lewis, poet american.

pentru cei (mai ales cele) care scriu texte despre vastele lor experiente sexuale. Anyone who tells you their rules for a happy marriage doesn’t have one. Adam Gopnik, The New Yorker, comentind pentru BBC.

un fragment simpatic cu o sincronicitate minunata  – pe care vi-o explic alta data – e la finalul textului lui Gopnik:

Dogs teach us many things – but above all they teach us how frisky a state loyalty can be.

Dogs, after all – particularly spayed city dogs that have been denied their lusts – have loyalty as an overriding emotion. Ours will wait for hours for one of its family, and then patiently sit right alongside while there is work to be done.

Loyalty is what a dog provides. The ancient joke-name for a dog, Fido, is in truth the most perfect of all dog names – I am faithful. I am loyal. I remain.

Dogs are there to remind us that loyalty is a jumpy, fizzy emotion. Loyalty leaps up at the door and barks with joy at your return – and then immediately goes to sleep at your side. Simple fidelity is the youngest emotion we possess.

pentru cei care cu mare relaxare se simt mici dumnezei in ale criticii de film pe bloguri si dau cu peliculele de toti peretii:

If you pay attention to the movies they will tell you what people desire and fear. Movies are hardly ever about what they seem to be about. Look at a movie that a lot of people love, and you will find something profound, no matter how silly the film may be. Roger Ebert, de aici

pentru mine care, cu 2 mici exceptii, n-am muncit nimic astazi (dar noaptea e lunga:) )

The most useful advice I have ever received as a writer: ‘One, don’t wait for inspiration, just start the damn thing. Two, once you begin, keep on until the end.

tot Roger Ebert.

1
2260
ebookCarte s!mpa cu povesti de craciun, editia 2
carti simpa
13 years ago

Carte s!mpa cu povesti de craciun, editia 2

si anul acesta, in ziua de Craciun va facem cadou un ebook s!mpa de povesti si intimplari de sezon scrisa de oameni pe care-i iubiti.

anul acesta regulamentul de participare este urmatorul:

vor fi 5 povesti alese dintre cele scrise “la liber”.
scrieti o poveste reala de Craciun (ceva ce vi s-a intimplat) , lasati-o comentariu la acest post de blog sau trimiteti-mi-o pe mail cristina.bazavan la gmail pina pe 10 decembrie.

povestea nu trebuie sa fie mai mare de 10.000 de semne si trebuie sa fie REALA; sa fie o experienta personala.

vor fi 10 povesti scrise de special guest stars
nu anunt numele lor, e cadoul meu pentru voi de Craciun:)

*
partenerii mei in acest demers sunt: spiridusha lui Mos Craciun, Sorina Daescu Topceanu, Prestigio si Liternet.ro (cu spiridusul Razvan Penescu)

***

pentru primul ebook romanesc cu Povesti de Craciun au scris 26 de persoane in mai putin de 2 saptamini. pe unii dintre ei nu i-am intilnit niciodata.

6
3864
mona grantaprietenia dintre scriitor si subiectul lui
jurnalism
14 years ago

prietenia dintre scriitor si subiectul lui

Granta magazine publica on line, pentru numarul cu tema F WORDS, o poveste emotionanta despre prietenia dintre o scriitoare indiana – Urvashi Butalia- si subiectul ei, un transexual – care si-a fct schimbare de sex de la barbat la femeie; o poveste in care vezi fragilitatea emotionala a reportingului cind esti atasat de subiect, orgoliile scriitorului in relatia cu subiectul, dar si temerile lui.

sigur, mai e si povestea de baza a transexualului – care e incredibila.

Tempted by the hijras’ promise of a nearly female identity, Mona left home and travelled to Bombay, where she lived with the troupe and prepared for her castration, a procedure known in the hijra community as ‘nirvana’. ‘I didn’t actually need much preparation,’ she told me. ‘I’d already decided. I hated all those male genitalia.’ She used the little money she had, the hijras helped out with the rest. ‘They look after their own,’ she said. Mona’s penis and testicles were removed in a back-room surgery in Belapur, a small village near Bombay. At the time, in the late fifties, sexual reassignment surgery was illegal in India, and unregulated. In Mona’s case the local anaesthetic did not work very well and the pain was agonizing.

‘Afterwards I felt an enormous sense of liberation,’ she says. ‘But at the time all I could think of was the pain.’ Much later, Mona would tell me that although she’d always wanted to be female, she had not been prepared for the finality of castration. ‘Suddenly, I realized that I had crossed the point of no return. There was now no going back.’


restul povestii aici

5
5081
carti simpa
15 years ago

de la Carver hop – tzop la Cehov…

… sau cum nici dracu nu o sa citeasca acest post care pare elitisto-culturalo-inchipuit.

dar nu e:)

*
in biografia lui Raymond Carver ( A writer’s life) am gasit urmatorul motto:

It is not necessary to portray many characters. The center of gravity should be in two persons: him and her.

Anton Cehov catre Alexander Cehov, 10 mai 1886

am gugalit cehov letters si am ajuns la ceva tres tres simpa: corespondenta cu fratii, unchiul si alti prieteni.
*

iata 2 fragmente dintr-o scrisoare catre fratele lui, Nicolai:

MOSCOW, 1886.

… You have often complained to me that people “don’t understand you”! Goethe and Newton did not complain of that…. Only Christ complained of it, but He was speaking of His doctrine and not of Himself…. People understand you perfectly well. And if you do not understand yourself, it is not their fault.

*

Cultured people must, in my opinion, satisfy the following conditions:

1. They respect human personality, and therefore they are always kind, gentle, polite, and ready to give in to others. They do not make a row because of a hammer or a lost piece of india-rubber; if they live with anyone they do not regard it as a favour and, going away, they do not say “nobody can live with you.” They forgive noise and cold and dried-up meat and witticisms and the presence of strangers in their homes.

2. They have sympathy not for beggars and cats alone. Their heart aches for what the eye does not see…. They sit up at night in order to help P…., to pay for brothers at the University, and to buy clothes for their mother.

3. They respect the property of others, and therefor pay their debts.

sunt 8 puncte pe ordinea explicativa, iar scrisoarea se incheie cu “You must drop your vanity, you are not a child … you will soon be thirty. It is time!”

Letters of Anton Chekhov to his family and friends poate fi citita integral aici

later edit: (dupa ce am parcurs toate scrisorile) fragmentul meu preferat

Her eldest daughter, a woman doctor—the pride of the whole family and “a saint” as the peasants call her—really is remarkable. She has a tumour on the brain, and in consequence of it she is totally blind, has epileptic fits and constant headaches. She knows what awaits her, and stoically with amazing coolness speaks of her approaching death. In the course of my medical practice I have grown used to seeing people who were soon going to die, and I have always felt strange when people whose death was at hand talked, smiled, or wept in my presence; but here, when I see on the verandah this blind woman who laughs, jokes, or hears my stories read to her, what begins to seem strange to me is not that she is dying, but that we do not feel our own death, and write stories as though we were never going to die.

3
3774
carti simpatabu
16 years ago

my very french sunday

mi-am petrecut ziua cu unul dintre cei mai destepti & influenti domni din presa franceza. mai exact cu cartea, biografia si cronicile despre cartea lui. dat fiind jobul lui, ma asteptam la analize politice si-am descoperit o poveste de iubire… ca un caleidoscop in care pietricelele sunt infidelitati. cind se roteste ocheanul caleidoscopului, se amesteca bucatelele de iubiri adulterine si apare o noua imagine a dragostei.

iata-l in fragmente:

A doua zi, am traversat Tibrul și ne-am dus la Vatican. Mayliss pășea mărunţel, fredonand, cu umerii descoperiţi, fără alt machiaj decat urma sărutărilor mele in jurul gurii ei.

(…)

La intrarea in bazilică, am renunţat la cuvintele unei posibile rugăciuni:pentru cine iubește o femeie măritată, nu există nici o rugăciune de mulţumire.

(…)

El credea că Mayliss e nevasta mea. Nici nu voiam altceva. Mi-am imaginat că, o dată cu trecerea timpului, din călătorii in minciuni și din cafenele normande in hoteluri romane, avea să se nască, in cele din urmă, o geografie mustind de dragostea noastră, populată de martori care ar fi putut spune: „Da, erau impreună, erau, de bună seamă, soţ și soţie.”

(…)

Am simţit nevoia s-o văd. Trebuia s-o văd. Toate orele petrecute strangand-o in braţe, adulmecand-o, citindu-i pielea in braille, cu varful degetelor și cu ochii inchiși, toate orele acelea nu folosiseră, prin urmare,la nimic. Mă crezusem plin de Mayliss, autonom pentru cel puţin cateva zile. Mă inșelasem. Nu eram indrăgostit. Eram intoxicat.

*

cartea domnului iese in noiembrie la noi. va veti intilni in tabu cu el:)

2
2182

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!