Tag : tehnici de scris

shutterstock_95571682Show, don’t tell – sau tehnica de scris care face diferenta intre o compunere si o scriere (semi) profesionista –

Show, don’t tell – sau tehnica de scris care face diferenta intre o compunere si o scriere (semi) profesionista –

De cate ori tin cate un curs de scriere aduc in fata cateva lucruri fara de care, cred, scriem compuneri de clasa IV-a, nu texte (semi)profesioniste.

  1. Structura narativa
  2. Emotia/starea pe care intentionezi sa o transmiti cititorului care isi ocupa timpul cu textul tau
  3. Inalturarea propriei persoane din text daca nu e absolut necesar (eu, eu, eu scris la nesfarsit reprezinta o dovada de atentie, de nesiguranta sau de ego prea mare)
  4. Inalturarea adjectivelor si adverbelor pe care le pui la prima mana, ca textul sa para mai frumos, ca niste funde pe care le legi pompos. Inalturarea acestor elemente se face printr-o tehnica pe nume “show, don’t tell”.

 

Fac mereu exercitii cu cursantii despre cum pot sa spui ca un om era “sarac”/ “bogat”/”vesel”/trist” fara sa scrii cuvantul propriu zis. In primul moment oamenii se uita ciudat la mine si nu inteleg ce vreau sa le spun.

Noi, romanii, mai mult decat altii in ultima vreme, am trait cu “o sa fii uimit cand o sa citesti aici”, adica autorul ti-a spus de la inceput starea si concluzia pe care trebuie sa o ai. Am mai avansat in ale scrierilor, cititorii s-au plictisit si ei de titlurile din aceasta categorie, si incepem sa dezlipim etichetele pe care le puneam din titlu – considerandu-i pe cititori prosti, incapabili sa-si categoriseaza singuri respective informative, sa o aseze intr-un loc emotional dupa propriile repere.

Cand incepi sa le dai exemple, cand ii asezi intr-o situatie pe care ii rogi sa o priveasca ca printr-o camera de filmat si sa descrie ce vad, cand le arati fotografii cu mini grupuri de oameni si ii pui sa faca fisa de personaj pentru fiecare (sa-si imagineze dupa detaliile pe care le vad, ce meserie au, ce varsta, ce stil de viata), incepe sa se faca putina lumina in exercitiul pe care-l au de facut.

Si-apoi, fara exceptie, apar pentru cele 4 cuvinte de mai sus, descrieri de situatii emotionante, profunde, spectaculoase.

*

Pe un site pe care-l citesc ca sa-mi pastrez mintea antrenata in ale scrisului a aparut in aceste zile un articol despre tehnica – Show don’t tell –  pe care vi-l recomand.

6 lucruri pe care le pot face ca sa fii mai eficient in scris, sa-ti duci cititorul cu tine, sa-i arati detaliile unei povesti, fara sa le spui ca un elev de scoala primara.

Iata doua dintre recomadari:

Use the character’s five senses

Take the reader to the scene through the character’s five senses.

Make a list of what the character sees, listen, feels, touch or taste. Then, rewrite the scene using strong verbs (more about this on the next tip)

Avoid adverbs

An adverb is a word that changes the meaning of the verb, adjective or another adverb. Using the previous tip, your verb will annul the need for an adverb.

Adverbs distract the reader of the story, they put you, as a writer, on the scene. It’s you who’s giving meaning to an action. And, in the story, there’s only place for the characters and the reader (you don’t belong there).

About the adverbs, Stephen King, in his book On Writing, a memoir of the craft, states:

With adverbs, the writer usually tells us he or she is afraid he/she isn´t expressing himself/herself clearly.

Take this as an example: “Richard walked, slowly, through the avenue.”

Including the adverb, I’ve interfered with your reading. Instead, I could have shown, like this:

“Richard walked on the avenue, he stopped to smell the flowers, he admired the blue sky, smiled at the squirrels, running up the trees.”

If Richard was in a hurry, he wouldn’t stop to smell the flowers or look at the sky. Being descriptive, I’ve shown how Richard was calm and walking slow.

Besides, I’ve also shown that Richard is a person sensitive to nature. If I wanted to let you know that he was angry, I would show him nagging about the children’s noise.

Showing a scene, we are, also, allowing the reader to built a profile of the character. By himself, without our interference.

When using adverbs (which is not wrong, only they must be used spaced and only if they give true meaning to the sentence), access its combinations with the verbs.

Puteti citi toate cele 6 recomandari aici, pe site-ul The Writing Cooperative.

5234
OnteachingJournalism1de ce cele mai multe scrieri din reviste si bloguri sunt… manele

de ce cele mai multe scrieri din reviste si bloguri sunt… manele

“orice scriere ar trebui sa aiba o STRUCTURA si o POVESTE; literatura si articolele jurnalistice adevarate au. daca ne gindim la muzica, la un hit din topuri de exemplu, care e structura si care e povestea?”, am intrebat ieri studentii dintr-unul dintre amfiteatrele Facultatii de Drept

“structura e melodia, versurile sunt povestea”, a raspuns cineva.

“si muzica clasica?” a intrebat un alt student.

“in muzica clasica structura e atit de rafinata si atit de performanta incit transmite singura si ceea ce pot face versurile in muzica pop. in scriere, cind stii sa minuiesti structura bine, poti sa creezi tensiune si suspence chiar si cind scrii despre un creion.”

***

ieri le-am explicat studentilor la Drept ca toti putem sa scriem – o si facem incepind din primul an de mers la scoala, doar ca ceea ce scriem – compunerile (pe care unii le continua toata viata) – ar putea avea corespondent in muzica in … manele.

cele mai multe scrieri -compuneri sunt despre “of, viata mea” si, in lipsa structurii si a educatiei pentru scris, apar in texte echivalentele trilurilor unduitoare specifice manelelor.

studentilor le-am facut comparatia si dintre scris si dans despre care am scris aici.

*

cind inveti sa expui o actiune intr-o naratiune e ca si cum ai invata o limba straina.

in prima faza, te uiti la ceilalti si tot ceea ce auzi/vezi e un sir lung si melodios din care nu intelegi nimic (e felul in care citim literatura cei mai multi dintre noi, urmarim povestea, dar niciodata structura)

in faza urmatoare incepi sa intelegi unde se separa cuvintele, apoi incepi sa intelegi dintre cuvinte, apoi iti formezi un vocabular si, dupa toate astea, cu ceva curaj legi niste propozitii in limba cea noua.

dar pina ajungi sa vorbesti ceva in limba respectiva, INTELEGI cum sunt separate sunetele care curg melodios , care e granita intre un cuvint si celalalt, ce inseamna fiecare.

*

daca scrieti pe bloguri sau in reviste texte care au iz personal sau nu, ginditi-va bine daca ati inteles limba scrierii. intrebati-va citeva lucruri despre structuri narative, despre mijloacele prin care structura serveste povestea si, mai ales, cautati raspunsurile in carti. dupa ce intelegeti asta, textele voastre au o sansa sa depaseasca nivelul de manele.

ca si in muzica, si la scris, dupa ce stim notele, talentul face diferenta.

***

la cursul de la Drept am plecat de la statusuri de Facebook si Lady Gaga , am trecut prin “mintea cititorului” cu caracteristicile ei actuale (attention span < 2 min, selfie, orientat catre imagine) si-am ajuns prin exercitii la structuri narative.

am aratat de ce astazi informatia – ca sa ajunga cu impact la cititor – nu mai trebuie sa plece de la “ce, cum, cind, unde, de ce”, ci de la “pentru cine scriu”, “ce vreau sa transmit ca stare” si “cum trebuie sa fac asta”.

dupa ce termin cursul (mai e o tura saptamina viitoare), am sa pun si pe blog citeva dintre exercitiile pe care le-am facut cu studentii.

2631
balet1despre scris ca despre dans

despre scris ca despre dans

toata lumea poate sa danseze. chiar daca asta inseamna o miscare fara ritm si fara sens pe o muzica oarecare. sau inseamna cea mai sofisticata coregrafie care necesita motricitate, mobilitate.

toata lumea poate sa scrie. chiar daca asta inseamna o compunere banala care descrie vacanta de vara. sau inseamna un roman a carui structura te lasa cu gura cascata.

ginditi-va la scris ca la dans.

nimeni nu poate sa transforme un dans intr-o opera de arta daca n-a studiat zeci de ore, daca nu a invatat pasii de baza, structurile si daca nu exerseaza continuu.

daca vreti sa scrieti, incepeti prin a studia. prin a citi -destructurind – scrieri celebre. ca sa invatati pasii de baza. si, ca la dans, faceti actiunea/scrieti ca sa exprimati o emotie pura, ca sa arati emotia publicului. nu ca sa va expuneti pe voi.

in dans, dupa ce ai studiat ani de zile pasii de baza, iar corpul tau a capatat o rigoare si o forma, poti incepe sa creezi in interiorul unor structuri fixe. la fel e si in scris, e nevoie de rigoare, de exercitiu care sa modeleze gindirea pentru a urmari structura. e nevoie de o finete a utilizarii cuvintului pina cind emotia poate fi descrisa in forma pura.

***

mi-am petrecut ziua intre dans si scris. intre conversatii cu doua balerine superbe, texte de scris si/sau de editat textele altora.

poate de asta mi-a fost mai clara ca niciodata legatura intre scris si dans.

da, sunt unii care se nasc cu un har teribil de a pune emotia printre cuvinte, dar chiar si ei – ca sa transforme scrisul intr-o opera de arta – trebuie sa exerseze structurat… ca la dans.

 

3864

Italo Calvino despre a scrie

“To write well about the elegant world you have to know it and experience it to the depths of your being… what matters is not whether you love it or hate it, but only to be quite clear about your position regarding it.” Italo Calvino

1629
picsay-1341820936Prima fraza – un sfat pt bloggeri

Prima fraza – un sfat pt bloggeri

Prima fraza/propozitie e unul dintre cele mai importante lucruri intr-un text. Iata citeva exemple din carti alese la intimplare

“Am fost asa de bucuros ca nu am murit in ziua aceea, incit am facut din ea noua mea zi de nastere.” Alan Alda, Sensul vietii intr-un pahar cu apa (humanitas)

“M-am nascut si am crescut intr-un apartament micut, cu tavanul scund, aflat la parter”. Amos Oz, Poveste despre dragoste si intuneric (humanitas)

“Astfel isi incepu intr-o seara, pe chei, batrinul povestitor Cecco povestirea:” Hermann Hesse, Pe urmele visului  (rao)

“Dupa ce zgomotul repetitiei generale se stinse cu totul, cei din trupa Laurel Players ramasera fara altceva de facut decit sa stea acolo, tacuti si neajutorati, clipind catre reflectoarele aulei goale.” Richard yates, The revolutionary Road (Vellant)

“Draga Dumnezeu,

Pe mine ma cheama Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, ciinelui si casei (cred ca s-au prajit chiar si pestisorii rosii din borcan), iar asta e prima scrisoare pe care ti-o trimit, fiiindca pina acum n-am avut timp din pricina scolii.” Eric Emmanuel Schmitt, Oscar si tanti Roz (Humanitas).

“Iata ce s-a intimplat. Intr-o noapte calma si intunecata din iunie 1941, sergentul pilot Thomas prosser iesise la braconaj deasupra nordului Frantei.” Julian Barnes, Privind in soare (Nemira)

***

nu-i asa ca doriti sa stiti care e povestea de mai departe, in fiecare dintre aceste cazuri?

prima propozitie / fraza a unui text te baga-n poveste, te face curios, iti da ritmul a ceea ce urmeaza si te face sa te decizi “citesc sau nu mai departe?”

***

de ce consumati paragrafe intregi la inceputurile textelor voastre povestind cit de mult v-ati chinuit sa scrieti ceea ce va urma, cit de mult va doreati sa scrieti ceea ce vom citi, cite pahare de apa ati baut cit ati scris ceea ce citim ?

sigur, scriitorii petrec zile in sir gindindu-se care va fi prima fraza a romanului lor, dar noi cu un pic de atentie putem salva mult din timpul celor care ne citesc. cu un simplu delete al paragrafelor introductive, alea in care noi nu ne hotarisem inca despre ce sa scriem asa ca descriam aiureli.

timpul celui care ne citeste e cel mai valoros lucru pe care noi il exploatam. dupa aceea intervin emotiile /curiozitatea. folositi cum trebuie prima fraza/propozitie.

5349
ernest hemingwayde reamintit

de reamintit

First, there must be talent, much talent. Talent such as Kipling had. Then there must be discipline. The discipline of Flaubert. Then there must be the conception of what it can be and an absolute conscience as unchanging as the standard meter in Paris, to prevent faking. Then the writer must be intelligent and disinterested and above all he must survive. Try to get all these in one person and have him come through all the influences that press on a writer. the hardest thing, because time is so short, is for him to survive and get his work done.

***
All good book are alike in that they are truer than if they had really happened and after you are finished reading one you feel that all that happened to you and afterwards it all belongs to you; the good and the bad, the ecstasy, the remorse and sorrow, the people and the places and how the weather was.

***
All my life I’ve looked at works as though I were seeing them for the first time…

***

Hemingway – On writing.
***

de reamintit in vremurile acestea tulburi de comentarii la tv

2289
joan-didionInterviu: Joan Didion

Interviu: Joan Didion

scriitoarea mea preferata, Joan Didion intr-un interviu vechi pentru Paris review, despre tehnicile de scris.
e reconfortant sa stii ca si aia mari mari scriu si rescriu la nesfirsit.
aici e dupa lansarea cartii A year of magical thinking, o analiza asupra doliului, singuratatii, iubirii – scrisa dupa moartea sotului sau.

***
INTERVIEWER

Do you do a lot of rewriting?

DIDION

When I’m working on a book, I constantly retype my own sentences. Every day I go back to page one and just retype what I have. It gets me into a rhythm. Once I get over maybe a hundred pages, I won’t go back to page one, but I might go back to page fifty-five, or twenty, even. But then every once in a while I feel the need to go to page one again and start rewriting. At the end of the day, I mark up the pages I’ve done—pages or page—all the way back to page one. I mark them up so that I can retype them in the morning. It gets me past that blank terror.

INTERVIEWER

Did you do that sort of retyping for The Year of Magical Thinking?

DIDION

I did. It was especially important with this book because so much of it depended on echo. I wrote it in three months, but I marked it up every night.

INTERVIEWER

The book moves quickly. Did you think about how your readers would read it?

DIDION

Of course, you always think about how it will be read. I always aim for a reading in one sitting.

INTERVIEWER

At what point did you know that the notes you were writing in response to John’s death would be a book for publication?

DIDION

John died December 30, 2003. Except for a few lines written a day or so after he died, I didn’t begin making the notes that became the book until the following October. After a few days of making notes, I realized that I was thinking about how to structure a book, which was the point at which I realized that I was writing one. This realization in no way changed what I was writing.

INTERVIEWER

Was it difficult to finish the book? Or were you happy to have your life back—to live with a lower level of self-scrutiny?

DIDION

Yes. It was difficult to finish the book. I didn’t want to let John go. I don’t really have my life back yet, since Quintana died only on August 26.

***
Restul interviului aici
in urma cu 3 saptamini a mai lansat o carte Blue Nights, tot autobiografica. din pacate Joan Didion nu e tradusa (inca) in Romania.

2778

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!