mai jos citeva din povestile lui Geraldine Chaplin de astazi de la TIFF. am ascultat-o cu atentie, am privit-o cu si mai mare atentie, si am avut sentimentul ca e una dintre acele actrite care arde ca sa joace. restul – ca a mai spus si va mai spune aceleasi lucruri, in exact aceleasi cuvinte la alte interviuri sau conferinte de presa – e doar un detaliu.
avea atitudinea unei doamne si, pentru ca are doua alunite sub ochi, exact la baza mijlocului fiecarui ochi, pare ca stau lacrimile sa-i curga in orice clipa.
***
Cea mai urita zi din copilaria mea a fost pe la 7 ani cind am iesit cu fratele meu dincolo de curtea casei noastre, singuri.
Topaiam si strigam ” suntem copiii lui Charlie Chaplin. suntem copiii lui Charlie Chaplin”, iar o doamna pe care am intilnit-o pe strada ne-a raspuns aspru “si cine e Chaplin?”. ne-am dus inapoi in casa, am cautat prin lucruri, prin reviste, prin filme si tot ceea ce ne intrebam era “nu e tata cel mai important actor din lume?”
Tata n-a vrut sa ma fac actrita, nici eu nu am vrut ca fiica mea sa fie actrita si asta e meseria pe care o face. Dar tata n-a vrut pentru ca stia care sunt capcanele meseriei si nu voia sa cad in ele, insa din primele momente in care am decis asta, a devenit cel mai mare fan al meu. Il intrebam cum sunt intr-un film sau altul, asteptind de la el sfaturi tehnice, profesioniste, si tot ce zicea era “Tu ai fost cea mai buna din tot filmul”. In ceea ce ma priveste, nu putea sa depaseasca statutul de tata.
In meseria asta trebuie sa unesti intr-un mod delicat faptul ca trebuie sa fii insensibil ca sa faci fata refuzurilor de la castinguri, cu faptul ca trebuie sa ramii sensibil, pentru ca transmiterea emotiei e instrumentul tau de munca. Mergi la 200 de castinguri si daca ai noroc, daca esti foarte norocos, esti acceptat intr-un film.
Ce m-a facut sa continuu in toti acesti ani? Faptul ca-mi iubesc meseria. Cele mai dificile momente sunt cele in care nu lucrezi. Atunci stau si-mi pazesc telefonul. Sigur, imi petrec timpul cu sotul meu, cu fiica mea, citesc, calatoresc, dar literalmente stau linga telefon asteptind sa sune.
de la tata mi-a ramas un sacou festiv pe care l-a cumparat de la tokyo in 1931. l-am purtat cind eram gravida si-mi statea foarte bine, l-am purtat si dupa aceea si imi venea f bine. acum nu-l mai port pentru ca s-a cam scamosat. si mai am o vesta roz pe care n-am prea purtat-o. astea sunt singurele lucruri care mi-au ramas de la el.
am facut balet, apoi film. baletul e ca si cum ai merge la antrenamente de box cind esti maicuta intr-o minastire. e nevoie de foarte multa rigoare si in balet si in film. de foarte multa disciplina. sa fii mereu la semn.
am profitat mereu de numele Chaplin, ma imprieteneam cu cea mai buna fata din clasa si ii spuneam ca daca ma lasa sa copiez la Latina, am sa o invit acasa unde il va cunoaste pe Charlie Chaplin. am fost cam tirfa cu numele meu, am profitat de el, mai profit si acum.