Cand a inceput TIFF-ul – in 2002, festivalul era departe de ce e astazi. Sunt sigura ca el a fost creat de mintea vizionara (si bine antrenata cu niste carti si intalniri foarte cool) a lui Tudor Giurgiu sa fie mai mult decat o serie de proiectii de filme: sa fie o piata de desfacere/prezentare pentru filmele romanesti, sa ajute micii distribuitori, sa creeze niste legaturi (nu doar in sens de networking) pentru ca industria de film din Romania sa creasca pe teritorii mai stabile. Sa se apropie de a fi un business, pentru a fi sustenabila.
Astazi festivalul – in partea lui ”pentru spectatori”, filmele din programe adica – are versiuni la Sibiu, la Bucuresti si la Chisinau.
In 2002 au fost 43 de filme in program – dintre care 11 in competitie, Jason Priestley (din Beverly Hills 90210, un serial icon pentru generatia de adolescenti de la sfarsitul anilor 80), regizorul Michael Radford ( Il Postino şi 1984) printre invitati – unul ca sa atraga atentia rubricilor mondene si altul pentru partea ”serioasa” a cinefililor.
Probabil ca au fost mai multi, dar pe acestia doi mi-I amintesc pentru ca m-am intrebat de multe ori cum naiba i-au convins sa vina, in Cluj, pe dreapta, la un festival care era la prima editie?!
TIFF pastreaza de atunci reteta aceasta a invitatilor – cu cel putin un nume f f popular si alte nume mari “tehnice” din industrie. Anul acesta Alain Delon tine capul de afis, anul trecut a fost Sophia Loren… si lista e lunga si minunata.
Dar dintre toate programele si proiectele paralele (sunt cateva sute de filme in program, cred), doua imi sunt foarte dragi :
- EducaTIFF, proiect aparut in 2009 (la 8 ani de la debutul festivalului) – in care copii fac ateliere din multe ramuri ale cinematografiei, de la cronica de film pana la animatie sau regie de film. Printre pustii care au fost acum 8 ani sunt deja tineri care vor sa faca cinema sau au facut primul lor scurt metraj.
- 10 pentru film – un proiect care a aparut in 2012 si care propune (ca urmare a selectiei unui juriu) 10 actori de teatru pentru a fi in atentia producatorilor de film.
Proiectul are super rezultate, iar o parte din actorii care au fost in acest program in anii trecuti au deja filme la activ – Alexandru Ion (il vedeti in Atletico Textila) , Maria Obretin (HBO< Umbre), Vlad Balan (HBO, Valea Muta) sau Silvana Mihai (pe care o veti descoperi in toamna asta in noul sezon Umbre la HBO).
Imi plac mult aceste proiecte paralele (publicul mare, platitor de bilete, nu se „loveste” direct de ele) pentru ca sunt completari cu rost intr-un puzzle mare care este o industrie de cinema.
Si, in vremurile in care din considerente politice, legea cinematografiei n-a trecut in Parlament, imi face placere sa remarc aceste programe care construiesc cu fonduri private, cu munca suta la suta privata si care ajuta cinematografia „de la radacina”.
Sigur ca o sa vorbim mult zilele astea despre TIFF, sunt filme bune, sunt invitati minunati, Clujul e o bucurie de oras (am sa scriu curand si despre lucrurile/locurile mele preferate din Cluj in care puteti sa va simtiti ca-n orice mare ora european, in pauzele dintre proiectii), dar eu vreau astazi sa le multumesc celor care muncesc din greu pentru EducaTIFF si pentru 10 pentru TIFF pentru ca, la propriu, sunt proiecte care schimba vieti.
(cover foto e de la deschiderea TIFF de anul acesta, credit Marius Maris)