Tag : turism

Ad_glob Ciuleandra(interviu) Art & Craft – ce amintiri despre Romania sunt in casele turistilor –

(interviu) Art & Craft – ce amintiri despre Romania sunt in casele turistilor –

Acum cateva zile scriam ca am descoperit magazin cu bucurii in aeroport de unde poti sa faci cumparaturi si pentru cadouri pentru prieteni din tara, dar mai ales pentru cei din strainatate. (magazinul are si versiune online)

Am mai  cercetat putin, pentru ca mi se pare un business frumos si cu responsabilitate, si am ajuns la Alexandra Ungureanu, managerul de comunicare Art & Craft, simpatica domnisoara care poate sa spuna povestea acestui concept de magazin. Asa ca am povestit putin cu ea.

Intr-un fel, Art & Craft se ocupa de amintirile strainilor care vin in tara noastra despre Romania. Ce va doriti voi sa ramana in mintea oamenilor despre tara noastra?

Da, intr-adevar misiunea Art&Craft este de a crea o experienta memorabila atat strainilor, cat si romanilor care ajung in magazinele noastre. Ne dorim sa transmitem prin produsele noastre ideea unei Romanii frumoase, calde, o tara in care s-au pastrat traditiile si mestesugurile, istoria si basmele. Ne dorim ca turistii care ne trec pagul sa fie atat de impresionati incat sa isi doreasca sa revina in Romania.

Cum a venit ideea unui asemenea magazin acum 15 ani? A fost greu la inceput? Au fost obiecte de la producatori sau si productii proprii?

Ca toate inceputurile, nici la noi nu a fost usor. Ideea unui magazin de suveniruri a venit in contextul in care ne-am dorit sa prezentam Romania ca un spatiu in care se impletesc traditii, legende si spirit modern. Ideea de suvenir este doar un atribut al intregului concept Art&Craft, as zice ca prima caracteristica este o afirmare a ceea ce reprezinta Romania, apoi se adauga zona de functional, decorativ si cadou.

La inceput, nu am avut productii proprii, am avut obiecte de arta populara si artizanat, pe care le-am luat de la mesterii populari, care ne-au sustinut si ne-au fost alaturi inca de la debut. De la targuri selectam acei mesteri care aveau produse calitative si cu potential comercial, apoi unii dintre ei ne recomandau alti mesteri, mergeam prin tara pentru a ne intalni in atelierele lor si in zona respectiva aflam de alti artisti populari. E o comunitate care are o mentalitate sanatoasa, oameni care muncesc cu placere si impartasesc bucuria lor de a trai, care nu percep ca munca ceea ce fac, ci stiu ca daruiesc din talentul lor celorlalti.

Cum se fac colectiile de suveniruri? Aveti mai multe branduri proprii care au linii cu produse diferite de la magneti la dulciuri. Cine stabileste si cum ce va contine ca executii/obiecte o colectie?

Intr-adevar, de cativa ani am inceput sa dezvoltam branduri proprii Art&Craft, acestea cuprizand produse foarte variate, pentru toate varstele si gusturile. In aceste branduri sau colectii, cum le numim noi, veti gasi atat magneti, pixuri, agende, cani, scrumiere, farfurii, cat si genti, portofele, tricouri, accesorii si, nu in ultimul rand, dulciuri delicioase. Un aspect foarte important este ca aceste colectii se gasesc doar la noi si au design unic si original, stabilit de departamentul nostru de design si de managerul general. Nu este deloc usor sa stabilesti ce va cuprinde urmatoarea colectie, aceste decizii se iau in urma unor studii de piata, dar si pe baza a ceea ce este emblematic pentru Romania si noi vrem sa transmitem mai departe.

canuta art craft once upon a time

Una dintre colectiile mele preferate este cea inspirata din basmele romanesti. Are ilustratii absolut minunate. Cine le face?

Este vorba despre colectia Once Upon a Time in Romania, care a fost inspirata din basmele si povestile copilariei, la care s-au adaugat elemente moderne si stilizate in asa fel incat produsele sa fie cat mai actuale si adaptate pentru zilele noastre. Colectia a fost realizata de departamentul nostru de design si urmeaza sa fie completata cu cat mai multe produse, intrucat a prins foarte bine pe piata.

Exista si executii foarte amuzante – liliecii care se invart in jurul lui Dracula in globurile de sticla sau stiloul in forma de sicriu. Mai stii cum au venit ideile astea? Care sunt povestile din spatele acestor obiecte?

Toate aceste obiecte au la baza legenda lui Dracula, care este atat de cunoscuta in intreaga lume. La noi in magazin este cerere foarte mare pe produse ce au ca tematica Dracula, Transilvania si Castelul Bran, asa ca ne-am gandit sa dezvoltam o gama foarte variata de produse pe aceasta tema si astfel au luat nastere colectiile: Transylvania, Dracoola, Bloody Famous, Kisses from Transylvania si Vladut’s Story. Pe langa produse clasice sa le spunem, precum magneti, cani, pixuri, agende, ne-am dorit sa avem si produse aparte, dar si amuzante, care sa reflecte foarte bine legenda lui Dracula. Printre aceste produse se numara si stiloul si ochelarii de soare Transylvania care au ca ambalaj o cutie in forma de sicriu sau globul cu lilieci de care tu aminteai.

GlobBloody_OCT 2017

Care sunt cele mai vandute produse?

Printre cele mai vandute produse se numara nucile si cornuletele umplute de la Via Delice, prunele in ciocolata Vladut’s Story, canile din colectia Once Upon a Time, globurile suvenir, dar si produsele de arta populara, luate direct de la mesterii populari.

Ati deschis si un magazin gourmet cu bunatati autentice romanesti. Ce cumpara turistii din magazinul gourmet?

Da, in luna iunie am deschis in incinta aeroportului Otopeni magazinul Delicious. Delicious este spatiul care imbina ideea de cadou romanesc si bucuria gustului. Am adunat intr-un singur magazin toate brandurile noastre si ale partenerilor nostri, astfel incat clientii sa se poata delecta atat cu aromele dulci din casele romanilor-  ale dulceturilor, gemurilor, cozonacilor sau prajiturilor de casa, cat si cu cele mai fine ciocolate, trufe sau specialitati. Magazinul cu bunatati este la mare cautare, facem frecvent si degustari, iar turistii straini sunt innebuniti dupa nucile si cornuletele umplute, dupa turta dulce, dar si dupa zacusca si dulceturi.

Cum a luat nastere magazinul online?

Magazinul online www.artandcraft.ro  a luat nastere acum aproximativ 3 ani si jumatate. Aveam doar pagina de Facebook unde tot postam fotografii cu produse care se gaseau in magazinele din aeroporturi si am inceput sa primim cereri, tot mai multi oameni isi doreau produsele noastre, dar nu puteau ajunge in aeroport. Asa a venit ideea magazinului online, care a prins foarte bine si pe zona de corporate.

Unde in tara mai aveti magazine?

Avem magazine si brand corner-uri in aeroporturile din Otopeni, Sibiu, Targu-Mures, Timisoara, Iasi, Cluj-Napoca, Constanta, Craiova, Bacau si Suceava.

Nucile umplute si salamul de biscuiti sunt deserturile copilariei mele si ale altor catorva sute de mii de romani. Cum le explicati turistilor ce reprezinta acest desert?

Turistii straini sunt atrasi de dulciurile romanesti si ne intreaba mereu ce ar putea sa cumpere sa fie traditional si specific romanesc. Exact asa cum ai spus si tu, le povestim despre dulciurile copilariei noastre – nuci umplute, cornulete, salam de biscuiti, le povestim cum mamele si bunicile noastre ne rasfatau cu aceste dulciuri, iar daca avem si o degustare in magazin la momentul respectiv, cuvintele sunt deja de prisos.

horezu art craft

Din cate zone aveti mestesugari si producatori care isi vand produsele prin Art & Craft? Stiu ca ati avut si o campanie de promovare a mesterilor populari din Romania…

Avem mestesugari in intreaga tara care lucreaza pentru noi, intrucat si gama de produse de arta populara pe care noi o avem in magazine este foarte diversificata.

In anul 2016 am demarat campania “Art&Craft sustine mesterii populari din Romania”, o campanie video in care am batut tara in lung si in lat, am mers acasa si in atelierele mesterilor populari si i-am filmat si fotografiat in timp ce lucrau produsele care se gasesc in magazinele noastre. Prin aceasta campanie am vrut sa aratam cata iscusinta, migala, talent si rabdare se ascund in spatele realizarii unui produs de arta populara si sa ajutam mesterii populari sa iasa din conul de umbra in care au intrat, din pacate, iar traditiile sunt pe cale de disparitie. Toate video-urile realizate in cadrul acestei campanii se gasesc pe canalul de Youtube Romanian Art&Craft.

Anul acesta Art & Craft s-a implicat in proiectele Let’s do it Romania! Cum v-ati gandit la aceasta asociere?

De-a lungul timpului, Art&Craft a sustinut mai multe cauze din cadrul Let’s DO IT Romania!, deci suntem parteneri mai vechi. Anul acesta am decis sa ne alaturam World Cleanup Day din 15 septembrie, intrucat, din luna iunie, si noi am demarat campania ECO-ACUM, o campanie prin care am sustinut protejarea mediului inconjurator de invazia pungilor din plastic. Astfel, am lansat si o sacosa noua, eco, dar am oferit si discount de 20% tuturor sacoselor din material textil disponibile pe www.artandcraft.ro. Si promitem ca actiunile de genul acesta vor continua!

vladuuts art cradt

1092
Christ the Redeemer, Rio de Janeiro, BrazilCum se vad turistii din perspectiva obiectivelor turistice?

Cum se vad turistii din perspectiva obiectivelor turistice?

Sunt fotografiate de milioane de ori pe an, sunt parte din istoria lumii, dar daca ar fi fost persoane, cum s-ar fi simtit obiectivele turistice?

Cum se vede lumea din perspectiva lor ?

Fotograful Oliver Curtis a realizat un proiect care sa raspunda la aceasta intrebare, dar care sa si dea o noua perspectiva asupra unor monumente istorice.

Timp de 4 ani s-a plimbat prin toata lumea si a realizat 24 de fotografii din perspectiva unor monumente faimoase.

De la Statuia Libertatii din New York si pana la Mona Lisa sau statuia lui Iisus din Rio d Janeiro.

Iata mai jos cateva dintre ele, restul pot fi vazute pe site-ul lui Oliver, aici

Angel of Independence, Mexico City, Mexico

Angel of Independence, Mexico City, Mexico

Iisus, Rio de Janeiro

Christ the Redeemer, Rio de Janeiro, Brazil

Lincoln memorial, Washington
Lincoln Memorial, Washington D.C., USA

Mona Lisa, louvre, Paris
Mona Lisa, Louvre, Paris, France

Panteon, Atena
Parthenon, Athens, Greece

Taj Mahal, India
Taj Mahal, Agra, India

1362
scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-1Garsonieră la înălțime în Peru

Garsonieră la înălțime în Peru

Text de Raluca Antuca

Valea Sacră este renumită pentru priveliștea de vis, drumurile care sfidează moartea și satele micuțe. Deasupra Văii Sacre a Incașilor din Peru sunt amplasate trei capsule de dormit, adică niște garsoniere de mici dimensiuni, unde turiștii se pot caza.

La 122 de metri înălțime, cei mai mari aventurieri pot sta în Skylodge, capsula de 24×8 m, realizată din policarbonat și aluminiu. Practic, dispui de tot confortul pe care îl poți avea într-o casă, dar ai parte de o priveliște genială! Doar că pentru a sta aici, trebuie sa urci mai multe trepte de oțel înfipte în stâncă, iar prețul efectiv al acestei garsoniere speciale este de 300 de dolari.

Ce spuneți? Merită încercat? Mai multe detalii aici!

scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-4 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-9 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-21 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-81 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-82 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-811 scary-see-through-suspended-pod-hotel-peru-sacred-valley-GIF1

1283
optical-art-museumZagreb – Muzeul iluziilor optice

Zagreb – Muzeul iluziilor optice

cum ar fi sa intri intr-un muzeu si sa mergi pe tavan? fara sa ai ameteli, fara sa depui niciun efort. sa te simti Batman sau Batwoman – fara ca gravitatia sa incurce valurile fustei si sa te puna intr-o ipostaza delicata.

ei bine, daca vizitati Zagreb-ul puteti trai senzatia aceasta in proaspat inauguratul muzeul al iluziilor optice.

sali care in loc de exponate sunt holograme sau care sunt redecorate doar din proiectii pe pereti si ai senzatia ca mergi pe tavan. efecte 3D , dar si obiecte care de la departare par cu totul altceva decit sunt.

partea simpatica este ca exista si un shop din care poti cumpara obiecte de design interior cu care sa faci mici magii acasa, sa-ti surprinzi prietenii:)

daca ajungeti in Zagreb vizitati Muzeul Iluziilor Optice.

ma gindesc cum ar fi fost sa-l cheme doar ”muzeul iluziilor”? probabil ca ar fi semanat cu muzeul minciunilor sau al despartirilor, pentru ca – da – exista si asemenea muzee :)

optical-art-museum optical-art-museum1

 

1753
hotel plutitorDesign: hotel plutitor

Design: hotel plutitor

Sunt dintre cei care viseaza sa -si petreaca o vacanta intr-un far, linga o mare, la marginea lumii.

E in plan asta pentru ca la vecinii nostri croati sunt multe faruri transformate in hoteluri.

Pentru cei care vor ceva mai mult lux/ urban, dar tot apa si liniste, vecinii sirbi au inventat hotelul plutitor: au facut niste mici apartamente din catamarane , cu dormitor, living si baie – o versiune plutitoare, daca vreti, a casuselor din Green Village de la Sf Gheorghe.

Ma rog, in cazul creatiei gindite de firma de arhitectura Salt & Water sunt si niste ferestre cit tot peretele ceea ce asigura super lumina in apartament.

Vestea buna e ca sunt de vinzare si pot fi mutate oriunde. Detalii aici

Iata cum arata.

hotel plutitor 2 hotel plutitor Floating-catamaran-2-yacht-design Floating-hotel-design

1307
Legendary-Fairy-Tale-Landscape-Photography-in-Transylvania-Romania-by-Alex-Robciuc-homesthetics-6Un tanar roman promoveaza tara prin fotografii

Un tanar roman promoveaza tara prin fotografii

Text de Raluca Antuca

Uni își găsesc fericirea la o cafea în mall, alții pe o bancă în Cișmigiu, iar alții admirând natura într-un sătuc din Maramureș.

Alex Robciuc, un tânăr din Sighetu Marmației, inginer de meserie, dar care iubește fotografia, a reușit să ne promoveze țara prin niște cadre care surprind frumusețea colinelor maramureșene. Seria de fotografii a făcut furori în lume, fiind distribuită de numeroase ziare din străinătate și apreciată de peste 50.000 de oameni. Thumbs up pentru o strategie de promovare simplă și frumoasă, dar care și-a făcut treaba mai bine ca oricare alta!

Alex spune ca îi place să folosească lumina blândă a dimineții sau cea intensă a serii, pentru a obține un efect mai dramatic. De aceea, se trezea la ora cinci dimineața în căutarea unui punct de observație și a unei lumini perfecte. Pentru unele dintre ele a avut nevoie de un sfert de zi, pentru altele o zi întreagă, iar pentru altele, cum sunt cele din munții Rodnei, a fost nevoie de un weekend întreg.

Arta cere sacrificii, dar faptul că aceste fotografii au devenit virale ne arată, totuși, că oamenii au o înclinație nativă pentru armonia creată de natură. Iar străinii au rămas fascinați de peisajele serene din România.

1026
rowmania 2Rowmania lui Patzaichin

Rowmania lui Patzaichin

Zilele trecute am fost la Tulcea la festivalul Rowmania, punctul public si festiv al unei miscari create de Ivan Patzaichin cu Teodor Frolu (domnul care a creat DC Comunication si-a mai avut idei nastrujnice pentru unii, dar care au prins viata, de a revitaliza zona Uranus din Bucuresti) pentru a intoarce Delta catre ceea ce e bine pentru natura, investitii sustenabile dar care sa se incadreze in traditia locului si sa protejeze mediul.

Pina nu ajungi acolo, la Tulcea, sau in Delta, nu ai cum sa simti nuantele muncii nebunilor acestora (sa ma ierte pentru exprimare, sunt niste nebuni frumosi) care se lupta cu morile de vint din Delta si, culmea, reusesc sa le mute din loc, milimetru cu milimetru.

Bine, se mai lupta si cu prejudecatile pentru ca au fost multi care au trecut prin Delta “ca sa ajute” si si-au ajutat portofelele.

*

Echipa Rowmania identificase acum 4 ani cind au inceput proiectul ca tinerii, copiii mai ales, nu mai au nicio placere sa se plimbe cu barcile cu visle; ca li se parea mult mai cool sa ai cai putere, barci cu motor care sa mearga repede, dar care distrug si vegetatia, pestii de pe canale.

Ce-au facut?

Au inceput sa construiasca de jos, pe emotional. Un concurs intre copii cu barci cu visle. In primul an cei care au participat au fost insotiti de risetele ironice ale colegilor. Anul asta a fost bataie pentru inscrieri.

Pentru ca e frumos sa te aplaude lumea pentru efortul tau. Pentru ca e frumos si onorant sa dai mina cu Ivan Patzaichin, legenda Deltei. Pentru ca primesti medalie si esti printre cistigatori.

In festival e si o competitie – cu premii in bani (5000 ron marele premiu) – intre pescarii profesionisti, tot cu barci cu visle, pe unul dintre canalele Dunarii, in sensul invers de curgere a apei (adica te lupti cu curentii ) pe o distanta de aproape 2 km.

I-am vazut pe pescari cum isi faceau strategii inainte de concurs ca si cum ar fi participat la Olimpiada (“daca o luam pe linga mal, curentii sunt mai mici”, “schimbam usor directia la copacul ala” etc), le-am vazut familiile – mama, tata, nevasta, frati, copii – facindu-le galerie pe margine din tot sufletul lor (si m-am gindit ca pentru unii dintre ei e probabil singura iesire  “la oras”  din anul asta pentru ca locuiesc in sate mici din Delta si duc o viata grea) si i-am vazut pe scena pe cistigatori primindu-si medaliile alaturi de primarii din satul/comuna lor (si-asta e validarea suprema si mindria cea mai mare, pentru ca esti alaturi de primarul tau pe o scena, iti stringe mina Ivan Patzaichin si primesti doua cupe – una care ramine la primarie, alta pe care o iei acasa).

E un exemplu de a crea cu cap si strategie ceva care sa ajute comunitatea pentru ca efectele acestei aparent simple initiative sunt imense: vislitul incepe sa fie apreciat, e cool sa ai o  barca cu visle, comunitatea te recunoaste, participi impreuna cu familia la o sarbatoare populara care n-are nicio alta miza decit bucuria voastra. Cam cum erau bilciurile copilariei noastre, cind nu venea nimeni sa ne faca vreun sampling, electoral sau nu, printre caluseii in care ne jucam.

Ce fac cei din Rowmania dincolo de ce e la vedere, de sarbatoarea publica?

Le arata autoritatilro locale solutii rezultate din studii facute la fata locului pentru a aseza turismul pe baze mai solide – chiar daca vorbim, la propriu, de o mlastina.

Am vazut o analiza foarte desteapta despre cum – in functie de nevoile turistului – sa-i fie promovate locurile din Delta ca sa nu -l frustrezi ca nu-i oferi ceea ce vrea si nici sa nu strice mediul. Adica – daca vine pentru un week end, nu e eficient pentru el sa ajunga, de exemplu, la Letea pentru ca face o zi dus, o zi intors si nu are timp sa se bucure de imprejurimi, asa ca pentru o asemenea nevoie (o vacanta de 2 zile jumatate) ar trebui promovate locuri ca Murighiol si dezvoltate facilitati acolo.

Sau cum poti imbunatati experienta turistului la fata locului – cu o zi in care sa stea om la om pe tot terenul (pe toata apa) cu un pescar si sa-si prinda singur pestii pe care sa-i pregateasca pentru masa. Totul facut integrat in pachete turistice care sa respecte mediul si sa fie cost effective si pentru turist si pentru localnic.

Acestea sunt doar doua exemple simple din lucrurile discutate cu autoritatile intr-o conferinta/dezbatere la care au participat de la seful autoritatii portuale pina la guvernatorul Deltei, cu participarea exceptionala a doamnei Angela Filote – sefa Reprezentantei Comisiei Europene in Romania – care a anuntat ca pentru Delta exista un program european cu o finantare de 1 miliard de euro in urmatorii 7 ani.

De ce scriu toate astea?

In primul rind pentru ca mi-e foarte drag de cum fac lucrurile oamenii astia de la Rowmania: cu bun simt, mergind pe nevoile oamenilor (localnici si turisti deopotriva), cu disciplina.

Ivan Patzaichin e un exemplu minunat de disciplina, nu doar in sport ci si in viata: l-am urmarit timp de 3 zile in timpul Festivalului si n-a existat un moment in care sa nu fie acolo unde era nevoie de el (si erau multe actiuni care se desfasurau simultan la care se ducea alternativ),n-a fost niciun moment in care sa nu aiba o vorba buna pentru concurentii de la orice proba sau pentru orice om cu care intra in legatura, desi sunt sigura ca a fost foarte obositor pentru domnia sa sa faca toate astea.

Dar dincolo de asta, scriu pentru ca sa va rog ca daca vreti sa mergeti in Delta si sa faceti un bine – si voua si localnicilor – sa aruncati o intrebare la cei de la Rowmania pentru a va indruma inteligent. O sa-i incurce putin ca spun asta aici, dar cred ca daca fiecare om care ajunge in Delta face de-o fapta buna, cheltuindu-si banii intr-o forma in care sa-i ajute pe localnici fara sa strice mediul, dar avind experiente memorabile, Rowmania isi duce mesajul si mai departe.

Si morile alea de vint in care autoritatile spun “da, aveti dreptate, dar stiti ca la noi e putin altfel” ca sa incerce sa nu miste lucrurile pentru ca asta ar insemna batai de cap in plus, morile alea de vint o sa inceapa sa se invirta tot mai repede si o sa produca lucruri frumoase pentru toata lumea.

Aici gasiti detalii despre Rowmania. Poate ne vedem cit mai multi la anul la festival, la sfirsitul lui august.

 

 

948
propagandaWEEK END: vrei sa faci un tur al Comunismului prin Bucuresti? invata istoria, ca sa nu o retraiesti

WEEK END: vrei sa faci un tur al Comunismului prin Bucuresti? invata istoria, ca sa nu o retraiesti

Biserici ascunse, clădiri mutate pe șine de tren, criminali, războaie, diplome falsificate și sute de familii date afară din casele lor. Sună cam ca telenovela știrilor românești actuale, dar nu e. E istoria cuprinsă în trei ore de tur istoric al Bucureștiului comunist. O experiență construită pentru străini, dar care dezvăluie o lume neașteptată și celor care trăiesc de zeci de ani în Capitală. Pentru simplul motiv că, prinși de mărunțișurile noastre de zi cu zi, uităm de fiecare dată să deschidem ochii și să privim în jurul nostru!

——————————————————————————————————

text de AnaMaria Neagu

Marius face acest tur din pasiune. Are 33 de ani și un job bine plătit în IT. Nu ar putea trăi din turism, dar de ani de zile strânge mărturii și povești din trecutul comunist al țării. E pasionat de istoria pe care ne-am învățat să o ignorăm și să o uităm. Mai ales la sfatul părinților noștri care au trăit vremurile cumplite și care îl întreabă constant, stupefiați: ”De ce ar da oamenii bani ca să afle despre comunism?”

Ideea unui tur istoric al comunismului în România i-a venit tot în străinătate. Călătorind în Berlin și Varșovia s-a gândit că și povestea Bucureștiului merită spusă. S-a pregătit ca la carte și acum duce aproape în fiecare weekend străinii pe străzile orașului. E convins că lumea nu trebuie să uite tot ce s-a petrecut în acea perioadă şi crede cu tărie că mulţi dintre tinerii români nu ştiu nici ei mare lucru despre comunism.

Primeşte zeci de întrebări de la turiştii străini. “Mă întreabă adesea cum ne amintim noi perioada respectivă. Sunt interesaţi de felul în care am trăit noi comunismul, dar şi de felul în care ne revenim după acea perioadă. Mulţi vor să ştie cum e trecerea spre democraţie pentru generaţia noastră şi, la început, întrebările lor mă puneau pe gânduri. Nici acum nu sunt convins că oamenii din generaţia mea pot spune cum privesc ei comunismul şi democraţia la 25 de ani de la momentul ’89”, explică Marius.

Turul pornește de la Patriarhie și te poartă pe un traseu de aproape 6 kilometri până în Piața Revoluției. Povestea clădirilor pe lângă care trece (unele în paragină, altele renovate recent) este completată fabulos de tot felul de obiecte comuniste scoase de ghid din rucsacul pe care îl poartă în spate. De la carnetul de membru de partid, la revistele cu pozele soţilor Ceauşescu pe ele, de la medalia muncii, la fotografii spectaculoase, cele trei ore trec nebănuit de repede. Şi ajungi la capătul traseului, mort de oboseala şi încă însetat de poveşti.

Povești care de cele mai multe ori te apasă cu greutatea a zeci de vieți zdrobite. Căci, să recunoaștem, istoria comunismului nu poate fi una ”ușoară”. Poate tocmai de aceea, una dintre acele povești memorabile ți se arată într-un loc complet neașteptat. La câțiva metri de semi-ruina fostului sediu al Academiei române, pe un teren năpădit de bălării și câini de pripas, încă se mai pot zări urmele pietruite ale unei străzi din Bucureștiul de altădată. O stradă care se numea, ironic, Strada Salvatorului și care se afla într-un cartier demolat piatră cu piatră pentru a face loc construcțiilor pe care le visa Tovarășul. Și-n fiecare piatră care a căzut au trăit sute de zâmbete de copii, de dureri de părinți și de amintiri de familii, toate demolate cu buldozerul comunist. Construcțiile n-au mai apucat să se ridice, iar timpul a umplut zona cu gunoaie. Dar macadamul Salvatorului încă se mai zărește, dacă ai timpul și puterea să-ți cobori ochii spre el în mersul grăbit dintre două task-uri.

[caption id="attachment_28540" align="alignnone" width="448"] Strada Salvatorului[/caption]

 

Aceasta este doar una dintre poveștile pe care Marius le spune turiștilor. O completează cu istoria bisericilor mutate pe distanţe de sute de metri pe şine de tren pentru a fi ascunse. Apoi cu povestea peretelui sfinţit pe care stau laolaltă portretul lui Ion Antonescu şi al regelui Mihai, a palatului Bragadiru construit pentru ca muncitorii din fabrici să aibă unde bea o bere în weekend… Dacă vă treziți într-o zi că aveți și voi chef de bătut orașul pe căi mai puțin cunoscute, căutând istorii care vă vor da fiori, căutaţi-l pe Marius şi rezervaţi-vă un loc la turul comunist. Îl găsiţi la http://tourofcommunism.com/ sau pe Facebook . Iar recomandările celor care au fost fermecaţi la rândul lor de poveştile lui le găsiţi pe TripAdvisor .

1894
mamaia shutterstockMamaia, aceasta perla de plastic a litoralului romanesc pe care sper sa calce cineva

Mamaia, aceasta perla de plastic a litoralului romanesc pe care sper sa calce cineva

pentru ca am fost la mare cu ceva treaba, in acest week end m-am plimbat prin Mamaia. mai exact o ora simbata seara (dupa prestatia actoriceasca pe post de Stefan cel Mare a domnului Mazare) si 2 ore duminica dimineata .

Mamaia – e aceasta statiune in care masinile sunt mai importante decit oamenii.
Evident ca ghertoiul isi ia masina 4X4, lata cit intrarea de la un hotel de 5 stele (adevarate, nu de Mamaia) si daca a investit in masina trebuie sa stie lumea ca o are. Ea il insoteste mereu si trebuie parcata in raza imediata de actiune, ca sa poata fi aratata cu degetul celor pe care-i striga “bossss”.
Cum domnul Mazare intelege in detaliu gindirea acestor rafinati cunoscatori de caroserii, le-a rezolvat problema: masinile sunt reginele, au spatiile cele mai mari, cele mai la vedere.
Asa se face ca soseaua, plus trotuarul, plus lounge-urile de linga bordura, au o latime egala cu plaja. Pentru ca, desigur, nisipul si marea sunt doar niste accesorii de vacanta pentru masina.
O recomandare pentru la anul: puteti sa puneti placute in dreptul masinilor cu numele/porecla bizonului si numarul de telefon. Pentru caprioare.

Mamaia aceasta statiune rafinata unde caprioarele poarta pietre pe costumele de baie. Swarovski.
(n-am fotografie pentru ca mi-a fost teama ca o sa iau bataie de la insotitorul unei domnite care avea pietroaie de toate culorile cusute pe sutien. Adica pietre colorate cam cit capacele de bere.)
Aceleasi caprioare care au, desigur, copite in/la picioare. Roz, desigur. (genul ala de incaltari bascheti cu platforma, care arata ca niste copite…)

Mamaia – locul in care fotografiile de vacanta nu mai sunt cu “colorata miine-i gata” ci la lounge, pe canapea, cu picioarele frumos incrucisate, ca sa poata fi puse pe facebook pentru o viitoare recolta.  Si pentru ca e cerere, apare si oferta: fotografii au mini studiouri pe plaja, anuntate cu steaguri care flutura in bataia brizei.

Mamaia – aceasta statiune de lux in care oamenii stau precum sardelele in constructii care l-ar face pina si pe Ceausescu invidios pentru eficienta. Ai totul in 9mp, balcon, baie, masa, casa… si chilotii vecinului.
Si unde nu pare ca se va schimba ceva in anii viitori intrucit constructiile la care se munceste acum sunt pline de rafinament arhitectural si de atentie pentru spatiul viitorului locatar.

Mamaia – locul in care nu trebuie sa se auda marea pentru ca vizitatorii pot avea cosmaruri. Ei functioneaza doar cu basi ritmati non stop, altfel le plesneste capul de liniste si e posibil – dar trebuie evitata aceasta situatie – ca in cele citeva secunde de liniste sa le apara in micul creieras vreun gind, despre orice. Sunt in vacanta, cum sa se oboseasca la intilnirea cu vreun gind?!

Mamaia – locul unde vindem iluzia luxului cu stele puse pe frontispiciul hotelului, cu sampoane pompoase in camera, dar uitam sa le punem si prize turistilor. Altele decit cele la care e proptit televizorul si aerul conditionat.

Mamaia -locul care n-o sa ajunga niciodata ca Ibiza, oricite fete in chioti – sau fara – o sa urcam pe boxe si care alegorice, atita timp cit magazinele de pe plaja se numesc “minimarket non stop” sau “la grigore”, iar notiunea de obiect de design se rezuma la o lingura de lemn sau un fluier din lut. (pt cei care nu au fost la Ibiza – ei beneficiaza in statiunea in care e multa galagie si mult sex, si de citeva dintre cele mai cool magazine de design interior/ fashion din lume ).

Mamaia – locul care face atit de mult rau oamenilor, in educatia lor, in bunul lor simt, in orice reper. Destinatia care ne e prezentata atit de des la televizor incit devine aspirationala pentru oameni care muncesc un an intreg pentru o vacanta.

Mamaia – locul in care televiziunea devine restaurant.

Mamaia – aceasta tristete de loc, ambalat cu sclipici ca sa nu i se vada gunoaiele. o perla de plastic care e vinduta oamenilor drept bijuterie valoroasa si, fir-ar, nu exista nicio institutie de protectie a consumatorului care sa-i pedepseasca pentru asta.

Imi doresc tare sa vina o tornada, cea mai mare tornada, peste Mamaia asta. Si le multumesc din suflet prietenilor mei ca nu aleg ca destinatie de week end aceasta localitate.

 

foto cover shutterstock

2012
house1daydreaming part 2 – o casa suspendata :)

daydreaming part 2 – o casa suspendata :)

cum sunt inca in ipostaza de care ziceam ieri, oboseala maxima care nu trece decit visind cu ochii deschisi si facind liste cu dorinte magice, iata o casa care poate sa stea oricind pe wish list

(apropo pe wish list se mai afla sa dorm pt o noapte in casa de linga farul de la Mangalia, care e fix la capatul tarmului)

 

casa e in australia si se poate inchiria. detalii aici

1308
david michelangelotraveo.ro – PR destept

traveo.ro – PR destept

scriam acum citeva zile despre faptul ca am inceput sa-mi planific excursiile din acest an (cele private, nu de business) si ca doresc sa stau citeva zile la Florenta pe urmele lui Michelangelo (mai ales ca sunt 450 de ani de la moartea lui si sunt o multime de actiuni si activitati legate de el)

spuneam ca am cautat pe traveo.ro , un nou site specializat pe calatorii personalizate si ca nu sunt hotarita daca schimb niste avioane dupa un traseu complicat sau daca fac o combinata avion tren.

ei bine, echipa de la traveo.ro (pe care nu-o cunosc) mi-a trimis un mail cu optiunile cele mai bune de a ajunge la Florenta. le las aici poate mai ajuta si pe altcineva:

Pentru a ajunge in Florenta mai jos cateva sugestii:

Wizz air -Cursa directa

Bucuresti  Otopeni –Pisa zboara marti ,joi si sambata.

Din Pisa catre Florenta tren sau autobuz ,se merge aprox 1 ora costa aprox 6 euro/pers one way.

Wizz air  Cursa directa

Bucuresti  Otopeni –Bologna  zboara luni ,miercuri,vineri si duminica.

Blue air  Cursa directa

Bucuresti  Otopeni –Bologna  zboara luni ,miercuri,vineri si duminica.

Din Bologna catre Florenta sunt 100 km .

Biletul de tren costa in jur de 15 euro/persoana/one way.

Exista si variante de zbor din Bucuresti care aterizeaza exact pe aeroportul din Florenta, de exemplu  Austrian Airlines cu escala Viena, oferta cu 215 euro/pers dus intors.

Sau Alitalia cu escala la Roma 210 euro/persoana dus intors.

mi se pare una dintre cele mai inteligente forme de PR, pentru ca e foarte personalizat, pentru ca fac dovada ca au citit ce am scris (desi, cum spuneam, nu ne cunoastem) si mai fac dovada ca le pasa de consumatorii lor.

bravos. si foarte multumesc

951
Berlinconcurs: vino sa vizitezi Berlinul, asa cum nu l-ai vazut niciodata

concurs: vino sa vizitezi Berlinul, asa cum nu l-ai vazut niciodata

acum 7 ani am fost prima data la Berlin. am stat 2 saptamini si in prima saptamina m-am plimbat prin cartiere, am vizitat ca turistul obisnuit obiectivele foarte cunoscute.

 in saptamina a doua m-am mutat de la prietenii la care stateam, intr-un hotel din cartierul artistilor si mi-am inceput fiecare dimineata cu un brunch la restaurantul care era in coltul strazii. Frida. fix dupa numele Fridei Khalo.

in ultima zi acolo, patronul cu care ne salutam deja dupa 2 zile si care ne trimitea la masa tot felul de bunatati din partea casei, a venit si mi-a facut un cadou: un magnet cu numele Frida. il pastrez si acum pentru ca a fost primul semn ca nemtii nu sunt asa cum ii credeam eu: reci si, ma iertati, nesuferiti.

am mai fost de citeva ori bune la Berlin de atunci. sunt asa de obisnuita acum cu locurile incit n-am nevoie de harta, stiu circiumi din centru vechi si – odata – am luat-o pe jos seara dintr-un cartier in altul fara niciun ajutor. stiam aproximativ directia si mi-era clar ca n-o sa ma ratacesc.

am insa o amintire despre Berlin care nu seamana cu nimic din ce va puteti imagina despre orasul care a fost impartit in doua de un zid urias. eram intr-o deplasare de presa, la celebrul lor tirg IFA, am ajuns seara la hotel si, chiar daca ploua, mi-am zis ca nu strica o mica plimbare.

am luat-o aiurea pe strazi pe linga poarta Brandenburg. dupa citeva minute am auzit de undeva ritm de tango si m-am indreptat catre acolo.

in mijlocul strazii, o tinara cu o rochie neagra, pina la genunchi, si un domn imbracat la costum dansau tango. in ploaie. pastrez foarte foarte clar in minte cum o mineca de la rochia ei mulata, era ridicata deasupra cotului, iar cealalta ii atingea incheietura. si cum de la ploaie, din piele parea ca ies aburi.

se adunase lume in jurul lor. era un festival de dans in strada.

asta e Berlinul pe care trebuie sa-l vizitati. probabil cel mai eclectic oras european al momentului. cel mai cool cind vine vorba de lifestyle, de moda, de arta. si-o puteti face daca participati la urmatorul concurs.

(promit sa-i trimit cistigatorului citeva dintre recomandarile mele despre un Berlin care nu seamana cu nimic din ce gasiti ghiduri.)

*

raspunde pina pe 31 decembrie la intrebarile concursului organizat de  Organizația Germana pentru Turism  si airberlin si poti cistiga un City Break de 3 zile (doua nopti) la Berlin, pentru  doua persoane, cu transportul si cazarea asigurate.

Ce trebuie sa faceti?

1. Accesati pagina de concurs: www.germany.travel/concurs

2. Raspundeti corect la cele 5 intrebari din formular. Daca se intampla sa nu cunoasteti raspunsul, butonul rosu cu “Daca nu stii raspunsul, click aici si vei afla”, o sa va ajute.

3. Completati-va corect datele la final

*

Organizația Germana pentru Turism este o institutie de stat care promoveaza Germania ca  destinatie turistica si are peste 30 de reprezentante in diferite tari. Reprezentanta din Serbia se ocupa de promovarea Germaniei in 6 tari, inclusiv Romania.

736
skiathosromani din Skiathos: Cosmina Popescu, o fosta campioana la tenis

romani din Skiathos: Cosmina Popescu, o fosta campioana la tenis

Skiathos e o insula greceasca cu 3500 de locuitori si 16 km de sosea. cu hoteluri in trepte si cu citeva zeci de plaje – dintre care una plasata pe locul 6 in europa la categoria cel mai fin nisip (practic mai fin decit faina)

e o insula unde in ultima vreme turismul dinspre romania a crescut mult si asta n-are legatura cu faptul ca aici s-a filmat Mamma Mia. romanii vin aici pentru confort si liniste si intilnesc o multime de alti romani; prin hoteluri – angajati special pe sezon de catre agentii ca animatori, sau pur si simplu romanii care s-au mutat aici.
asa cum e Cosmina Popescu.

***
in 1981 Cosmina Popescu era o jucatoare de tenis promitatoare. Cistigase un turneu la Roma la simplu feminin (la simplu masculin cistigatorul a fost Mats Willander care in anul urmator a cistigat Roland Garros-ul) si obtinuse un premiu colosal pentru vremurile acelea: 2000 de dolari.
N-a vazut banii pentru ca imediat dupa festivitatea de premiere, reprezentatul sistemului (securitatea, adica) i-a luat cec-ul care a intrat in posesia statului.

din pacate n-a mai vazut nici foarte multe turnee dupa aceea, pentru ca i-a fost retras dreptul la viza.

*
Cosmina locuieste astazi la 150 de km distanta de Skiathos si are o agentie de turism impreuna cu Nicos, sotul ei pe care l-a cunoscut tot datorita tenisului. Nicos era asa de pasionat de tenis incit s-a dus de doua ori in Argentina la scoala Gabrielei Sabattini ca sa invete de la profesionisti. “i-a cheltuit banii tatalui lui”, ride Cosmina.

“De la Nicos am invatat sa ma bucur ca traiesc, am invatat ce inseamna bucuria unei vacante”, aseaza frumos Cosmina teritoriul in cuplul lor.

E inalta si are un trup de model. Chipul ii e incadrat de un breton drept frantzuzesc si de parul castaniu pina la umeri. Daca nu ti-ar spune ca a trecut usor de 50 de ani, ai fi gata sa spui ca n-a depasit pragul de 40. Poarta jeans cu turul jos – boyfriend’s jeans, vorbeste impecabil si romana si greaca, si are un umor care o face sa reaseze fiecare dintre povestile locale intr-o perspectiva atit de simpatica, incit te amuzi la fiecare pas.

***

Cosmina a venit prima data pe insula Skiathos in urma cu 16 ani, cu barca, intr-o excursie programata de Nicos. Au facut 150 de leghe pe mare din statiunea in care locuiau si toata noaptea ea s-a uitat in larg “unde ma duce nebunul asta?!”
Cind a ajuns la tarm, pe una dintre cele mai frumoase plaje din lume – Koukounaries Beach – s-a indragostit iremediabil de Grecia. si de Nicos:)
Au acostat aproape de unul dintre cele mai luxoase hoteluri din statiune si el i-a spus: “Acum nu putem sa stam aici, dar vom veni si vom sta cindva”. Si-a tinut promisiunea.

Astazi au o agentie de turism care pastreaza mult din temperamentul special al Cosminei – din umorul si neconventionalismul ei: ofera destinatii pe care nu le gasesti in ghiduri – in mici satucuri de pescari, pe insulite necunoscute turistilor.
Si este consultant pentru una dintre cele mai mari agentii de travel din zona – aerotravel.

***
vorbeste despre Romania cu un drag ardelenesc – ii ironizeaza pe greci comparindu-i cu noi in situatii in care romanii ies mereu mai bine – si mai vine din cind in cind acasa.

acasa inseamna Bucuresti. a copilarit intr-o casa de linga Palatul Cotroceni care pe vremea aceea era Palatul Copiilor – un loc destinat activitatilor educative si sportive pentru copii. a facut mai intii gimnastica sportiva, apoi a ajuns la tenis. mai are un frate – Sorin Popescu care a facut medicina militara si – pentru ca si lui ii place tenisul – a fost pentru o vreme medicul echipei de Cupa Davis a Romaniei.
acum il puteti asculta la Eurosport, zilele astea comenteaza cu rafinament turneul de la Roland Garros. “Sunt foarte mindra de el”, mi-a spus Cosmina.

***

agentia ei se numeste Lichas Club, o puteti gasi la lichasclub2 {@} yahoo.com si daca vreti o vacanta speciala, diferita de orice, in Grecia cautati-o. aveti incredere in instinctul meu la oameni, e o femeie foarte foarte speciala.

cum ma voi mai intilni cu ea pina simbata cind plec din Grecia, sigur va mai spun povesti frumoase.
si poate ii fac si o fotografie. ieri n-a vrut:)

1394
blackyVolunturism -un concept nou de calatorie

Volunturism -un concept nou de calatorie

saptamina trecuta am fost la Bran intr-o pensiune care e raiul familiilor cu copii, Valea Argintilor. un loc unde erau 2 ponei, 3 ciini foarte prietenosi si obisnuiti sa se joace cu turistii, un iepure urias si lenes.

pensiunea apartine familiei Pavel care detine si agentia J’info tours, iar invitatia a facut parte dintr-un proiect prin care se doreste familiarizarea cu frumusetile de pe linga Bran – si altele decit castelul lui Dracula:)

de la doamna Carmen Pavel am aflat de un concept de turism pe care il voi imbratisa de acum incolo: Volunturismul.

dupa cum ii spune numele are legatura cu voluntariatul si cu turismul, dar e mai mult decit pare. e vorba despre a te gindi sa faci ceva pentru comunitatea in care mergi in vacanta sau pentru comunitatea ta de acasa, legat de excursia ta.

sa aduci o planta pentru o gradina botanica, sa faci citeva ore de munca voluntara acolo unde mergi, sa achizionezi ceva pt un muzeu local sau national.

doamna Pavel a adus dintr-una dintre excursiile sale 2 plante rare pentru gradina botanica din Bucuresti, iar cei de la muzeul gradinii botanice au fost nu doar fericiti, ci si foarte surprinsi de gest. acum promoveaza conceptul pentru toti cei care sunt clienti J’info tour.

***
stiu ca nu v-ati gindit la asta pina acum, dar la fel de bine stiu ca multi dintre cei care citesc acest blog calatoresc des si sunt oameni frumosi. volunturismul poate ajunge o stare de calatorie, precum grija de a cumpara cadouri pentru cei dragi.

***

Bran- ul vazut cu cineva care stie locurile e mult mai linistit si mai frumos decit nebunia de linga castelul lui Dracula.

localnicii fac cea mai buna brinza din tara (pe vremea lui Ceausescu, au fost printre putinii care nu au fost colectivizati/nationalizati, asa ca spiritul antreprenorial e intact), iar in pensiunea in care am locuit e in fiecare simbata dimineata o demonstratie despre cum se prepara brinza. (aici fotografii geniale din timpul demonstratiei facute de cristi sutu). poti face drumetii pina la o cascada de pe munte, dar si la un monument a eroilor sa aduci un omagiu militarilor care s-au prabusit cu avioanele de antrenament.

e frumos sa vezi obiceiurile de ravasitul oilor, tirgurile locale care arata ca niste bilciuri doar ca sunt mai orientate catre animale decit catre distractii pentru copii, si sa descoperi locuri si lucruri noi.

– oile recunosc sunetul clopotelului de la gitul serifei de trib. sau serifelor de trib, pentru ca uneori sunt mai multe oi – mai voluntare, mai indraznete – care poarta clopotel si pe care le urmeaza turma. cum se alege oaia care poarta clopotel? ciobanul se uita cine din turma e mai isteata, cine merge prima si recunoaste drumul inca de cind e miel. ca si in viata, selectia naturala isi spune cuvintul, clopotelul e un fel de premiu pentru inteligenta.

– clopotelul de la gitul vacilor e diferit si ca forma si ca sunet de clopoteii pentru oi.

– un loc mai putin stiut de turisti este schitul de pe platforma dealului Balaban. e acolo si un hotel Inn on Balaban care pare ireal, singur in pustietate, facut cu super gust, totul din lemn si piatra.

privelistea de pe dealul balaban

***
n-am facut nicio fapta buna in excursia la Bran, nu am exersat inca acest concept de volunturism dar promit sa recuperez. ceea ce va doresc si voua.

am aflat insa multe povesti simpatice de la Doamna Pavel despre antreprenoriat in turism, dar si despre cum sa-ti cresti copiii cu respect pentru ceea ce le oferi ca parinte. uite una dintre povesti cu valoare de pilda pentru educatia oricarui copil.

cind era mica si mergea in vacante la bunici, doamnei Pavel nu-i prea placea sa manince. bunicul a inceput sa noteze zilnic ce primeste la fiecare masa si sa specifice alaturi cit costa fiecare lucru. a pus insemnarile – care aratau ca o nota de plata de restaurant – intr-un cui pe prispa si i-a spus lui Carmen: “cind vine mama ta, trebuie sa plateasca tot ce ti s-a dat la masa chiar daca nu ai mincat.” a fost o lectie puternica despre valoarea banilor si despre a avea respect fata de tot ceea ce primesti pentru ca si acum doamna Pavel isi aminteste ingrijorarea cu care privea notele de plata “oare va avea mama bani sa plateasca tot ?”.

***

am descoperit lucruri minunate despre ce e romanesc la bran alaturi de Marian Ionescu – www.mariciu.ro, Gabriela si Oana de la bloguldevacante.ro, Loredana si Narcisa de la www.travelgirls.ro, Cezar Vasile – http://cezarvasile.wordpress.com, Laurentiu Buica – http://laurentiubuica.ro, Cristian Sutu – http://sutu.ro, iYli – http://www.iyli.ro, Valentina Roman – http://www.valentinaroman.ro, Ionut Iordache – http://www.jurnaldecalator.ro, Alex Filip – http://turistu.ro, Anca Serban – http://www.1001calatorii.com, Madalina Antohe –  http://madalinaantohe.com/

***

P.S. fotografia de cover de la pagina de fb J’nfo tour e cu noi toti intr-o stare de profunda leneveala, intr-o zi de toamna cu un soare minunat

P.P.S. mi-a placut ca doamna Pavel a avut relaxarea sa ne povesteasca si sa ne arate si pensiunile care ii sunt concurente, cum e hotelul balaban, fiind mai interesata sa ne arate, pe bune, frumusetile locului.

ce-i drept si pensiunea domniei sale, Valea Argintilor, este construita in spiritul caselor de pe vremuri ale oierilor din Bran, cu o curte interioara (inainte acolo stateau iarna oile), cu etaj (inainte finul era tinut la etaj ca sa fie cit mai usor sa hraneasca animalele: aruncau de sus, finul peste ele. familia proprietara locuia la parter), iar mobilierul este foarte autentic. daca  ajungeti vreodata acolo, rugati-o pe doamna bucatareasa sa va faca langosi cu brinza si usturoi. genial este!

3244
picsay-1339577798Bucurestiul, capitala altei tari

Bucurestiul, capitala altei tari

sunt momente in care Bucurestiul arata precum capitala altei tari.

aseara, de exemplu, la metrou la universitate (acolo unde era niagara acum vreo luna cind ploua tare) era o imagine incredibila.

in mijlocul pasajului, pe pufi colorati, stateau studenti la arte si arhitectura, ascultind prelegerea unei tinere din Cehia despre cum uneori nu e nevoie de spatiu mare ca sa faci lucruri creative.

mi s-a parut ca printre trecatorii care s-au oprit era si domnul Vlad Paunescu, proprietarul Castel Films, dar nu sunt f sigura pentru ca eram pe partea cealalta.

la doar citiva metri distanta de locul cu prelegerea (unde era si un proiector si se aratau schite si filmulete), e amplasat un teren de fotbal parte dintr-o campanie cu campionatul european de fotbal. pe terenul ala , 2 copii se jucau cu o minge imaginara, din lumina.

mai sus, cind sa ies catre Teatrul National, erau promoterii de la o ciocolata care cadoriseau lumea ca sa ii faca seara mai dulce.

pentru citeva clipe, in pasajul de la Universitate, aseara, m-am simtit mai bine (si mai mindra) decit in orice alta capitala europeana.

870
Albergo della Civita 194un loc magic

un loc magic

a venit iarna peste noi, dar tot putem sa ne mai gindim la vacanta intr-o zona calda si exotica.

daca nu v-ati facut inca planuri pentru aceasta vara, uite o optiune care ar putea sa va faca o vacanta ,la propriu, de neuitat.

acesta este un apartament intr-un hotel din Alberto della Civita, Matera, Italia. este o zona aflata in patrimoniul UNESCO, dar da, este pentru turisti.

fotografiile sunt realizate de Jordi Canosa, designul hotelului este realizat de Daniela Cavestany.

Despre loc si regiune puteti citi mai multe aici aici.

1030
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!