Tag : vintage

Ozfan22-haistyles-60s-1FOTO- Coafurile liceenilor din anii ’60

FOTO- Coafurile liceenilor din anii ’60

Text de Raluca Antuca

Mă gândeam zilele astea cum va fi privită moda peste vreo 50 de ani. Poate copiii mei vor râde cu gândul la părul colorat într-o culoare foarte excentrică sau se vor speria de trendul unghiilor puse cu gel. Sunt unele trenduri care rezistă în timp și altele care marchează o anumită etapă din evoluția modei și felului în care oamenii încearcă să fie mai frumoși decât sunt.

Așa că mi-am amintit de coafurile anilor ’60, în care cuvântul cheie este “tapare”. Aceste fotografii vintage au fost realizate de fotograful Ozfan22 pentru albumul anual al liceenilor din California.

Inspirate de sex simbolul acelor ani, Brigitte Bardot, fetele preferau să dea atât de mult volum părului, încât mă sperie ideea de a purta o astfel de coafură în zilele noastre.

Ozfan22-haistyles-60s-3 Ozfan22-haistyles-60s-4 Ozfan22-haistyles-60s-5 Ozfan22-haistyles-60s-6 Ozfan22-haistyles-60s-7 Ozfan22-haistyles-60s-11 Ozfan22-haistyles-60s-12 Ozfan22-haistyles-60s-15

2065
RRJeremy_May_01-768x612Inele și pandantive din cărți vechi

Inele și pandantive din cărți vechi

Text de Raluca Antuca

Nu este nevoie de niciun exercițiu de memorie ca să-mi aduc aminte care a fost prima carte citită.

Acea carte care a fost citită din proprie inițiativă, nu pentru că insista tata „să mai pun și eu mâna pe o carte, să nu pierd timpul.” Acea carte care a fost citită cap coadă în câteva zile, fără ca praful să se așterne pe ea sau să uit cine ce a făcut.

Și acum cred că nu mă apucam de citit serios dacă nu găseam volumul După înmormântare a genialei Agatha Christie în biblioteca de acasă. A fost magie… cuvintele au început să prindă viață și mi-am dat seama cât de mult farmec are imaginația transpusă în vorbe scrise.

Ideea este că această carte e de suflet și mi-am promis să rămână moștenire pentru generațiile următoare. Sună amuzant, dar e ceva la care țin foarte mult. Vă spun aceste lucruri, căci am descoperit o altă metodă de a conserva o carte de suflet.

Jeremy May transformă cărțile vintage în inele, pandantive și brățări. Colecția se numește Read and Worn, iar bijuteriile sunt realizate din paginile cărții, dar sunt create atât de atent încât nu-ți dai seama că sunt foarte multe pagini prinse sub forma predefinită.

Dacă vă doriți o bijuterie unică, intrați pe site-ul lui Jeremy!

Jeremy_May_04-768x519 Jeremy_May_06-768x512 Jeremy_May_07-768x543 Jeremy_May_08-768x498 Jeremy_May_09-768x518 Jeremy_May_10-768x519 RRJeremy_May_01-768x612 RRJeremy_May_02-768x576 RRJeremy_May_03-768x576

1597
10930948_949348411755786_827119487172255494_nBudget your style: fashionable cu bani putini

Budget your style: fashionable cu bani putini

Când vine vorba de haine, pui preț pe trendurile actuale sau pe propriul stil? Ții cont de noutățile din magazine sau reinventezi garderoba bunicilor? Îți folosești latura creativă și comunici ceva prin ținutele tale? Dar mai ales…  Cât costă cu aproximație un outfit?

Pornind de la aceste întrebari, Alexandru Chițu a avut ideea de a adapta un proiect foto, văzut la un fashion week, la spațiul bucurestean. Budget your style (BY$) suprinde oamenii care se îmbracă fashionable cu bani puțini. Fotograful a vrut să scoată în evidență faptul că oamenii pot arăta bine în haine ieftine. Mai puțini bani, dar nu mai puțin stil!

Alexandru a început acest proiect foto cu prietenii săi pe care i-a pozat și i-a rugat să scrie câteva cuvinte pe acest subiect. Prețurile ținutelor variază între 30 și 100 de euro. Proiectul își propune să adune oameni din domenii diferite pentru a vedea diferențele de stil și bugetul pe care fiecare îl alocă hainelor de zi cu zi.

 

Intreg albumul foto îl găsiți aici, iar site-ul personal al lui Alexandru Chițu este acesta.

1346
tirgUn weekend californian

Un weekend californian

text de Noemi Revnic

Pentru ca astazi este Ziua Americii si pentru ca mi s-a facut dor de California descoperita in urma cu cativa ani si revizitata anul trecut, va propun un weekend Venice & Marina del Rey style, condimentat cu elemente de Las Vegas. Totul se intampla in Bucuresti, da?

Mergem la MTR, ca sa vedem expozitia “Living The Dream”, la Sala Acvariu (vernisata pana in 14 iulie). “Living the dream” este un proiect fotografic documentar despre cea mai veche comunitate de romani din Statele Unite, aflata in orasul Cleveland. Mai multe detalii gasiti aici.

Iar seara tarziu mergem sa dansam la Gaia Boutique Club, unde tema este America, desigur.

Va fac si o sugestie vestimentara, aceasta rochie inflorata, foarte Venice beach (daca nu va puneti tocuri si alegeti o pereche de flip flops), din cea mai recenta colectie capsula semnata Andreea Raicu in colaborare cu PNK casual. Capsula se numeste Flowers si puteti viziona toate piesele aici

Sambata, 6 iulie, intre 12:00-20:00, la Dalles go avem o noua editie Fashion Garage Sale, cu reduceri de 70% la colectii de vara si cu participarea unei lady dragi mie, Irina Markovits, consultant de stil. In Strada Ion Otetelesanu, nr. 2, etajul II, intre cercul Militar si Teatrul Mic, zona Cismigiu
Facebook event

Un weekend splendid va doresc si inchei cu o dedicatie muzicala:

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

927
escapade-a-paris_vizual-E_online_final-300x312Filme, concerte, V for Vintage si alte bunatati

Filme, concerte, V for Vintage si alte bunatati

text de Noemi Revnic

Intr-o ordine oarecum cronologica, iata si noutatile de sezon si niste vesti pe care probabil ca le-ati auzit deja.
Sambata, 17 si duminica, 18 noiembrie avem editia de toamna a deja consacratului V for Vintage, cu tema “Escapada la Paris”. Imaginea acestui eveniment chic este minunata Ioana Blaj. Totul se petrece la Sala Dalles, intr-un spatiu ce va fi ocupat de cele mai bune site-uri vintage din Romania si de standuri cu bunatati de sezon. Si prietenii de la Iubirrre vor fi acolo.


A inceput si Indian Food Festival, la Crowne Plaza iar pana in 25 noiembrie ne vom delecta cu mancaruri din diverse zone exotice, precum Goa si Mumbai.

De luni, 19 noiembrie si pana in data de 25 noiembrie avem Saptamana Filmului Maghiar la Muzeul Taranului Roman, Studioul Horia Bernea (intrarea se face prin strada Monetariei nr. 3) iar accesul la film este liber. Toate filmele au subtitrare in limba engleza.

O veste excelenta primita de la prietena mea, Mihaela Muresanu, care, pe langa un job creativ la Aerotravel & Lufthansa se ocupa si de un proiecty literar romanesc. Vera Ion a castigat Premiul Ambasadei Irlandei pentru tineri dramaturgi, dupa jurizarea riguroasa a lui Alexandru Dabija si cea a lui Aideen Howard, directorul literar al Teatrului National Irlandez Abbey Theatre. Piesa castigatoare este “Refuz sa cresc”, o productie a atelierului Scrie despre Tine, condus de Vera Ion si Sorin Poama, in cadrul caruia sunt dezvoltate piese de teatru bazate pe experientele personale ale participantilor de la atelier. Piesa se joaca de regula la la Join’Point (Mansarda Lente Armenească, Str Arcului nr 8).

Pentru la anul se anunta doua concerte minunate, aduse de prietenii de la Emagic: Depeche Mode, pe 15 mai, pe Arena Nationala si  Roger Waters – The Wall, in 28 august, in Piata Constitutiei.

 

Un weekend minunat va doresc si saptamana viitoare o sa va povestesc despre un loc frumos din Milano.

**

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1002
mobilehomes03case din valize vintage

case din valize vintage

cind Sanziana mi-a decorat casa in care m-am mutat, a gasit o solutie f smart sa mai ascunda din multele carti pe care le detin: valize vechi pe care le-a vopsit si cu care a facut o structura ca un castel la marginea patului, sau asezate strategic in casa:)

astazi am descoperit un artist care face casute din valize vechi, artist despre care sunt absolut sigura Sanziana nu avea habar.

artistul se numeste Bo Christian Larsson si puteti vedea mai multe dintre creatiile sale pe acest site

casa mea nu vi-o arat:) dar Sanziana pregateste de luni o maaaaaaaaaaaaare si frumoasa surpriza pentru online.

1241
mamaie, Vasilichia Demetrian si tatal meu, Dan Pavel, in anul 1944Lectia de estetica a Doamnei Demetrian

Lectia de estetica a Doamnei Demetrian

Demetrian Vasilichia a fost matusa tatalui meu, care m-a crescut de cand m-am nascut si pana in ultima clipa a vietii ei, in noiembrie 1981, cand mai aveam putin si implineam 9 ani. Ea abia implinise 73 de ani.

Am multe amintiri cu mamaie ( asa ii spuneam), de la incalzitul uniformei pe soba de teracota, in diminetile geroase de iarna ( ca sa imi fie cald si bine), la micul dejun cu ou moale, cacao cu lapte si prajitura Figaro si pana la drumul spre si de la scoala.

Imi mai amintesc de mesele pe care le tinea la noi, in etajul casei nationalizate de la Campina. Fetele de masa erau albe, perfect intinse, iar vesela, tacamurile si servetele erau asezate perfect. Cel mai mult imi placeau diminetile de vacanta, cand mamaie isi bea cafeaua ( neagra, turceasca), cu tigara intre degetele subtiri si imi turna si mie putina cafea in laptele cald si imi dadea sa tin un chibrit pe post de tigareta ( da, va rog, nu sunati la Protectia copilului ). Si imi mai placeau zilele de Craciun, cand ma trezeam in dimineata de 24 decembrie in aromele cozonacilor care dadeau pe afara din forme, atat de
bine crescuti erau! Se imbraca in taioare ( pe majoritatea si le croise singura) si mai avea cateva camasi din matase naturala ,,vintage’’, achizitionate de la un butic din Bucuresti (Pesky) prin anii ‘40.

Zilele trecute vorbeam cu mama, a devenit un fel de verset al discutiilor noastre telefonice, sa imi povesteasca despre familia noastra. Si mama mi-a povestit cum pentru mamaie totul trebuia sa fie estetic. Crescuta la Notre Dame, a invatat, pe langa limba franceza, sa croiasca si sa coasa, sa danseze, sa mearga pe tocuri si sa fie o sotie exemplara. Din pacate a ramas vaduva in timpul razboiului, la scurt timp dupa luna de miere si de atunci nu s-a mai casatorit.
Pentru mamaie, patul trebuia sa fie facut estetic; sotia trebuia sa stea estetic in pat si ii povestea mamei ca in timp ce era casatorita, se trezea inaintea sotului, isi facea toaleta, se machia si apoi se culca la loc, langa acesta.

Estetic in sus, estetic in jos, a fost deliciul pietei din Campina pe cand aveam vreo 4 ani si am insotit-o pe mamaie in piata si i-am cerut zarzavagioagei niste ,,morcovi estetici’’; si la cativa ani dupa aceea, dupa o coada zdravana la painea comunista, am rugat-o pe vanzatoare sa imi schimbe ,,painea stramba’’ cu una ,,estetica’’.

Demetrian Vasilichia a fost o femeie fantastica. Singurul obiect al ei de care imi amintesc acum clar era o poseta plic, visinie, cu monograma ( D&V), care s-a ratacit undeva prin podul in care am lasat atatea lucruri, cand am plecat. Si ma bucur nespus ca acum am putut sa scriu cele aproape 500 de cuvinte despre aceasta doamna eleganta si minunata pe
care nu am putut sa o rasplatesc cu dragostea mea.

Pe curand, cu povesti contemporane, despre expozitiile din Bucuresti si nu numai.

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

mamaie, Vasilichia Demetrian si tatal meu, Dan Pavel, in anul 1944

1100
timpVechi si nou

Vechi si nou

Am un coleg la birou care mi-a creat nenumarate frustrari intr-o vreme. Orice film propuneam sa vedem “ca fetele”, dupa orele de program, era fumat pentru el, il vazuse, chiar daca era pe piata de doua zile. Am incercat in fel si chip, dar cum sunt de principiul ca trebuie sa sustinem industria cinematografica si astept DVD-urile originale, n-aveam nici o sansa sa tin pasul cu el.

Asa ca, la un moment dat, am schimbat strategia si am inceput sa-l intreb daca a vazut filme mai vechi (anii ’80, ’90, 2000-2003), stiti voi, vintage. Evident, succes! Nici el si nici multe dintre colegele mele nu vazusera titluri pe care eu le consideram ultrafamiliare, pe care le vazusem cand eram mica, in liceu, in studentie, sau acum 6-7 ani.

Nu e un repros si nici o litanie despre cum e generatia mea fata de generatiile de azi. E un fapt de care trebuie sa tinem cont fiecare dintre noi. Acumulam AZI atata informatie, trebuie sa facem atatea eforturi sa vedem toate filmele care se produc AZI si care stim ca ne-ar cam placea, dupa trailer, incat e tot mai dificil sa trecem si prin istorie.

Ce selecteaza televiziunile comerciale sa ne arate din trecut reflecta un gust popular destul de discutabil, si – la fel ca memoria si atentia noastra – si timpul de antena e limitat, si trebuie sa tina pasul cu AZI, asa incat multe raman in uitare desi n-ar merita.

Partea proasta este ca parerile pe care ni le formam despre AZI, pentru ca traim atat de mult AZI, nu mai tin cont de ceea ce s-a facut alaltaieri, si ajungem intr-un fel de “Groundhog Day” ciudat in care ni se pare ca SF-ul s-a inventat o data cu “Matrix” si ca Florin Calinescu a fost mai intai prezentator de televiziune si numai dupa aceea actor (sorry Madalina, n-am gasit un exemplu mai bun:) ). Si, ca sa corectam aceasta noua “realitate”, avem tot mai putin timp la dispozitie sa o exploram pe cea veche, cea care ne da perspectiva.

Mai mult, pentru ca in conversatie presupunem ca oamenii din fata noastra au aceeasi istorie ca noi, aceleasi referinte (chiar daca sunt vizibil mai tineri), ajungem sa transmitem niste mesaje greu de inteles sau de-a dreptul stranii, iar dialogurile ajung sa ne desparta in loc sa ne apropie, cum ne-am gandi noi.

Pe schema “despre ce vorbeste asta?” “ea chiar crede ca are haz” sau, si mai rau, “de ce imi spune in engleza I want receipts? ce, nu poate sa-mi ceara chitante pe românește” etc etc. Ultimul exemplu l-am remediat prompt, am revazut aseara cu gashca “Munich”, dar intelegeti voi despre ce vorbesc. Sper.

Pe scurt, vechiul nostru bun, frumos si utilizabil este si trebuie sa fie noul altora, care s-au nascut in urma noastra. Ca sa ne intelegem, acum si in continuare, trebuie sa nu uitam sa ne uitam in trecut. Si sa ne mai verificam din cand in cand referintele cu cei din jur. E un exercitiu pentru optimizarea comunicarii, util la orice varsta.

Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

739

rochia monicavintage

“clar visez cu ochii deschisi rochia in care Carrie il astepta pe Alexandr si in care a si adormit tot asteptandu-l! am tot incercat sa gasesc poze cu ea, sa aflu mai multe detalii…nimic! este putin in acest filmulet”

rochia lui carrie aici.

*

pe monica am intilnit-o la noi in redactie cind a venit pentru sedinta foto a blogurilor in haine vintage (impreuna cu prietena ei, ana, are evintage.ro), de asta i-am adaugat la nume “vintage”. am reintilnit-o la tirgul de la green tea si ne vdm pe 11 la v for vintage. nu stu f multe despre ea, decit ca e f frumu si f fotogenica (a remarcat si bumbutz asta).

o puteti intilni aici

*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ti-ar placea sa fii?

trimite rochia-eu la cristina.bazavan@tabu.ro

* later edit:

poza cu rokia, via mako:)

1374

rochia marialuciana

“Vreau sa fiu rochia alba purtata de C., la nunta ei mica si secreta cu John John Kennedy din 1996, pentru ca am imbracat-o pe cea denumita de Vanity Fair “Camelot’s New Queen.”

Eu, ca rochie alba de mireasa, sunt expresia unei femei simple, dar misterioasa, puternice si profunda , care emana o feminitate aproape mistica, si care s-a daruit total barbatului ei, cu care de altfel a trecut dincolo, in total fericire a gasirii jumatatii. ”

Maria Luciana Axente

pe maria trebuia sa o intilnesc vineri cind a deschis un magazin minunat – conformist. n-am ajuns, dar am o scuzaaaa (personala, aniversara). nu stiu multe despre ea, dar dupa rochia pe care a ales-o cred ca e eleganta si discreta.

despre conformist (Marithe + Francois Girbaud), o parte din maria, aici.

*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ti-ai dori sa fii?

trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

747

shopping vintage

cind mergem cu adriana la shopping e ca un privilegiu, zice ana. ca doar nu in fiecare zi poti sa beneficiezi de sfaturile competente ale unui stilist de marca.

cind mergem cu adriana la shopping e mare distractie, zic io. ca doar nu in fiecare zi e cineva care se uita urit la ce lucruri ii arati si zice ferm “NU”

ana a dezvoltat teorie cum ca DA-ul adrianei e atit de asteptat cind mergem la shopping ca e ca si cum ne-ar lua de neveste.

mentiune speciala: in ciuda tuturor aparentelor legate de incapatinarea noastra, o ascultam p adriana cind e vorba de haine.

*

azi ne-am dus cu adriana la tirgu’ de vintage. am avt si noi bun simt si nu i-am aratat toate aiurelile ca oricum stiam ca zice NU. spre suprinderea mea, la una bucata plasa de pus peste jeans or rochie, a zis DA fara sa ezite si io m-am ales cu ceva ( de la evintage – fetele pe care o sa le vedeti si-n tabu de oct).

adriana si ana nu si-au cumparat nimik.

dar am constatat cu ocazia acestei zile ca adriana nu mai zice NU, te face pe tine sa zici. i-am aratat o pereche de pantaloni, a strimbat din nas, io am perseverat la negociere si ea a zis: ok, da, dar trebuie sa-i porti cu platforme!

si io m-am vzt cocotata pe papainoage din alea odioase si am zis ferma NU si-am pus pantalonii la loc.
*

sa stiti ca nu o dam pe adriana cu imprumut ca si noi o prindem rar. dar vine cu noi la tirgul de vechituri de pe 11 oct despre care aflati tot in tabu de oct. si la o adica – aka ciocolata multa pt mine – va zice si voua NU ferma si hotarita :)

810
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!