Monthly Archives : November 2009

amintiri si povesti mai deocheate

e o carticica mica de 145 de pagini, cu tot cu ilustratii.
dar e o bijuterie: despre lucrurile lumesti care se pterec si intre ministrii sau printi, despre conversatiile de alta data, despre conversatii in general (cind conversatia inseamna cultura si charisma), despre iubirile si ratarile dlui Djuvara, despre zimbete si intristari.

o mi-nu-na-ti-e de carte pe care o cititi in maxim o ora.
si va rog eu tare tare sa o cititi.

uite ce scrie pe coperta IV

Poveştile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o… poveste a lor. Într-o bună zi, venit la editură să discute sumarul unei viitoare cărţi despre boierimea română, autorul a lăsat şi un manuscris pe a cărui primă filă era scris (cu roşu!) pentru după moartea mea. Imposibil de trecut peste o asemenea hotărâre! Şi totuşi, cum să le întârzii cititorilor bucuria de a se reîntâlni cu un povestitor atât de plin de har cum e Neagu Djuvara! Aşa că, după nu puţine şi nici uşoare exerciţii de persuadare, Neagu Djuvara s-a lăsat înduplecat şi ne-a îngaduit să adunăm în volum cele patru poveşti risipite într-o revistă. Mai mult chiar, acum, dacă tot aveau să devină carte, poveştile s-au îmbogăţit cu noi, spumoase şi irezistibil istorisite întâmplări.

1613

gaudeamusul meu: barbati, sex si copii

fost-am la tirgul gaudeamus sa lansam romanul tabu, editie speciala, cu 5 dintre cele 8 autoare. emotionate si simpatice.
cartea e tocmai buna pentru vacanta de craciun, eroina e liza – o tinara care munceste la o revista glossy si care are tot felul de aventuri.

de la tirg mi-am cumparat carti cu… barbati, sex & copii.
in ordine:
jurnalul unui amant batrin – marcel mathiot (jurnalul real al unui invatator de provincie care de la 16 ani a scris in fiecare zi cite o pagina de jurnal. dupa ce i-a murit sotia, celibatar la 90 de ani, are o viata sentimentala si sexuala uluitoare. cartea promite multe laturi ale iubirii de la cea intelectuala pina la cea carnala si evident …marea iubire. voi vedea daca si livreaza ceea ce promite)

amintiri si povesti mai deocheate – neagu djuvara – editia nr 2 cu inca o povestire. n-am ce sa pove aici, dl djuvara e DOMNUL DJUVARA.

amintirile lui habarnam – nikolai nosov – audio book in lectura lui marian rilea. acum ceva vreme ada milea mi-a dat aventurile lui habarnam in editie cartonata, minunata. acum o voi asculta de la domnu’ rilea care este un om asa de cald si de bun, si atit de minunat, ca-ti vine sa-l iei acasa. in urma cu 2 ani am petrecut o saptamina zi de zi linga dinsul la repetitiile de la Pescarusul in regia lui Andrei Serban la Sibiu si de atunci de fiecare data cind ma gindesc la dinsul, am un zimbet cald pe dinauntru.
n-as fi ratat cartea copilariei in lectura sa.

2872

simbata seara

alune, ceai din mere,scortisoara si stafide, o patura pufoasa si un film.
de mult n-am mai avut o simbata asa de linistita. si nici sentimentul asta de “acasa”.

*
Filmul e Trahir. mi se facuse dor de el dupa Concertul dlui Radu Mihaileanu, si Laura – care a citit pe aici ca doresc sa-l revad – mi l-a dat. Multzuuuuu mult mult mult.

Doar ce am vazut coperta dvd-ului si mi s-a taiat respiratia la amintirea emotiilor dinauntru. Habar n-aveam de super extras ( interviu cu Ion Mihaileanu, interviu cu Radu Mihaileanu si super opinii despre film de la 18 personalitati. suuuper marketing)

Later edit: la 15 ani distanta de la prima vizionare, filmul nu mi se mai pare la fel. ma scoate din poveste (chiar ma enerveaza) amestecul de franceza cu romana (pers pricipale vorbesc franceza, figurantii romana. in ac scena, in aceeasi poveste, ac lume/context). si imi dau seama ca am crescut (am si imbatrinit:) ). si eu, si regizorul 🙂

later edit 2: stiu de ce m-a emotionat asa de mult atunci filmul si de ce nu mai e la fel acum;nu e doar pt ca m-am obisnuit cu ceea ce a insemnat securitatea din multele discutii/ articole/ documentare, ci si am invatat mai bine cum e cu a trada/tradare:)

1864

editie speciala – 29 nov, tg gaudeamus, ora 11

daca te-ai intrebat vreodata “cum ar fi sa ma publice cineva dupa ce imi vede gindurile/scrierile pe blog?” vino miine la tirgul de carte gaudeamus.

de la ora 11, la standul humanitas, 8 tinere doamne debuteaza cu primul chick lit romanesc, Editie Speciala – romanul tabu.

unele dintre ele n-au mai scris niciodata, altele sunt – de la colaborarea cu noi – scenariste.
ce le aduce impreuna e un joc initiat de tabu.ro in urma cu un an si jumatate: scrierea unui chick lit romanesc on line; fiecare capitol alta autoare, fiecare autoare continua actiunea capitolelor precedente.

miine e lasarea la ora 11 si o sa fiu bucuroasa sa va prezint 8 doamne emotionate ca sunt, cu acte in regula, scriitoare. ba chiar publicate de una dintre cele mai prestigioase edituri din romania, Humanitas.

doamnele vor da si autografe:)

1310

expo de la atelierul de fotografie din penitenciarul tirgsor

stiti din vara de atelierul in care detinute cu pedepse grele au invatat sa faca fotografii de la Cosmin Bumbutz.
acum e expo la Teatru Nottara cu fotografiile lor.
doar astazi mai puteti vedea expo , asa ca va rog tare sa va duceti ca sa simtiti penitenciarul “pe dinauntru”.

fotografiile sunt insotite de comentarii pe care le-au scris chiar fetele ieri pe fotografii. si arata o alta dimensiune emotionala decit ceea cu ce sunteti obisnuiti.

le-am vazut ieri pe fete, am ceva povesti simpatice, dar – pt ca sunt f in vrie cu altele – revin cu povestile spre week end.

neaparat sa vizitati astazi expo Home din holul teatrului Nottara.

1541

P.S. la Concertul lui Radu Mihaileanu

am pus aseara link pe facebook, de la postul de aici despre film.

astazi reactiile de acolo, m-au facut sa zimbesc tare.

*
Ana Maria Adam hai ca ma duc sa vad filmul 🙂

Cristina Bazavan:) multzu. e de-a dreptul un compliment daca te-am convins. astept comments dupa aia

Antoaneta Roman Filmele lui precedente sunt cel mai bun argument:)

Ruxandra Jurcut noi am fost incantati, fascinati, bucurati si intristati, e un film extraordinar. Ne-am trimis toti prietenii 🙂

Alexandra Grigorianu si eu l-am vazut ieri in bruxelles cu o sala plina care radea cu lacrimi 🙂

Ana Maria Adam Cristina…. e minunat, tulburator, rascolitor… de-a rasu-plansu. ti se pare mult daca zic chiar ca-i genial ? multu ca m-ai trimis la el :):-*

Cristina Bazavan ce ma bucuuuuur ca l-ai vzt. eu iti multu ca te-ai dus

(later edit, la 3 ore distanta)
Marius Manole ffff.frumos

*
altfel, in foarte buna traditie a ultimelor luni, cind tara arde (aka cade guvernul, dezbat candidatii esenta finala or se anunta rezultate de alegeri) eu ma duc la concerte/ intilniri cu scriitori misto, spectacole de dans contemporan etc etc etc. ( si ana are aceeasi traditie, dezvoltata avec moi:) )

in seara asta, diana krall

1311

Am vzt Concertul lui Radu Mihaileanu.

pe linga secventa finala cu concertul, sunt doua momente care mi-au placut la nebunie.

ambele sunt metafore despre ce ascund oamenii dincolo de ambalaj.
intr-o secv, dirijorul isi recupereaza membrii orchestrei desfintata de comunisti. si-i (re)gaseste prin piete drept vinzatori, drept soferi de taxi sau muncitori in constructii. si-i pune pe fiecare sa dea o proba, acolo, in strada, ca sa vada daca mai stiu meserie. (ilustratia muzicala e, sper sa nu ma insel:), mozart)

in cealalta secv, un tigan ia arcusul unei violoniste celebre si, in sala de concert, face o demonstratie a virtuozitatii sale. cinta arpegii si solfegii cu o viteza uluitoare in timp ce o invaluie ca pe o prada. iar privirea ei trece de la neincredere la admiratie, apoi la curiozitate “cum ai facut asta? unde ai studiat?”

*
Prima reactie de dupa film a fost sa ma duc acasa, sa caut Oistrakh cu Concertul pentru vioara al lui Ceaicovsky (Concertul din film, desi pe ecran nu e in interpretarea lui Oistrakh)
Gestul venit de la mine, care am ceva sechele din copilarie legate de muzica clasica, a fost prilej de ironii pentru prietenii mei:)

*
Pe la mijlocul filmului aveam foarte tare in minte ca tre sa cercetez de ce domn Mihaileanu prefera sa faca filme despre exprimarile de dincolo de cuvinte. E si o replica in film in care zice un personaj ca nu sunt bune cuvintele, nu sunt folositoare.
Ce ceva din interiorul dlui Mihaileanu, din felul lui de a vorbi lumii reale, il face ca atunci cind se exprima pe limba pe care o stie cel mai bine – cinematografia – sa puna accent pe ce spun gesturile, privirea etc? Paradoxul e ca o face folosindu-se de cuvinte, caci scrie un scenariu si le explica actorilor prin cuvinte… si daca e sa ma joc un pic cu presupunerile si cu instinctul meu, as zice ca o replica din film, ” pelicula asta e o confesiune… fiecare secventa e viata”.

ma joc, desigur.

*
Sunt f frumoase citeva nuante in film despre egoismul artistului, despre obsesia de a duce la bun sfirsit un act artistic.

Dar mi-ar fi placut mult ca finalul sa fie un pic diferit.
Inteleg ratiunile cinematografice pentru care a pus “vorbe” peste concert. Dar mi-ar fi placut sa-i lase pe protagonisti sa vorbeasca doar prin muzica si priviri. Sa lase energia dintre ei (si cea din scenariu) sa se intinda peste toti, iar restul orchestrei sa se minuneze de intimplarea care-i face si pe ei sa cinte dumnezeieste. Cum mi-ar fi placut ca EL – Maestro – sa-i spuna la ureche EI – Violonista -, la aplauze, printre hohotele ei de plins – secretul pe care il spune din off in timpul concertului.

Asa plinsul ei ar fi fost 100% generat (in mintea spectatorului) de energia incredibila transmisa in timpul unei intilniri artistice intense.

Si daca ati plins vreodata de v-ati zguduit pe dinauntru in timpul un spectacol, sau v-au clantanit dintii ca si cum ati fi iesit din ghetari eliberand tensiunea pe care ati receptat-o dintr-un act artistic, stiti despre ce vorbesc.
Daca nu, nu-i problema.

Filmul e frumos si asa cum e acum.
Am plins, desigur:)

*
Cu Radu Mihaileanu va intilniti in tabu de decembrie.
*
as vrea sa revad Trahir, daca-l are cineva, i-as fi recunoscatoare …

azi am facut foto noi…

…iar asta inseamna ca i-am chinuit din nou pe catalin-stilistul-minunat si pe roald-fotograful-cel- rabdator-cu-mine, dar am scapat mai repede decit la precedentele intilniri de acest gen.

plus ca a fost o zi in care si sanzi ( sinziana pop – serifa peste tabu.ro) a facut foto, asa ca ne-am distrat impreuna.

ea a fost printesa, eu gavroche:)

*

asta e foto care-mi place cel mai tare. daca o vom pune in revista ea nu va arata tot asa. va avea niste retusuri si, brusc, voi fi mai minunata:)

dar, ca sa pastram adevarul istoric, in real life, nu ma machiez (aproape) deloc si nu ma cocotz pe tocuri decit daca e covorul rosu … la Cannes 😛 (sandale prada, am purtat, ii multzu lui catalin ca m-a ajutat)

1517

Doamna Dinica

Apropo de postul tau de acum 2 zile

Astazi am fost la biserica si am stat cu domnul Dinica aproape 4 ore. La un moment dat doamna Dinica s-a dus langa el, l-a mangaiat pe frunte si a ramas acolo privindu-l intr-un fel pe care nu l-as putea descrie in cuvinte. Daca s-a intrebat cineva vreodata cum e cand te dor urechile de liniste.. asa a fost in momentul acela.

Am facut poza asta cu 50 de noduri in gat si lacrimi in ochi…

Diana IURKIEWICZ

*
am primit mailul de la Diana, care e fotograf pentru mediafax, si de vreo 10 min imi curg lacrimile linistite pe obraji

3049

Sales-ul caritabil Tabu s-a incheiat!

Este ora 15:00, ceea ce înseamnă că sales-ul caritabil Tabu s-a încheiat! Le mulţumim tuturor celor care au licitat pentru a da o mână de ajutor tatălui colegei noastre.

Fiecare participant la licitaţie care şi-a adjudecat unul sau mai multe obiecte va primi un mail de felicitari, in care vor fi specificate detaliile legate de intrarea in posesie a premiului si modalitatile de plata.

Zilele viitoare vom comunica suma pe care am reusit sa o stringem prin aceasta licitatie.
Multumim inca o data

2644

Doamna Dinica

Gabriela. Sau Gabi pentru, cei norocosi, prietenii.

Am intilnit-o o singura data, la o ceremonie a revistei VIP. Statea in umbra dlui Dinica, dar era extrem de prezenta. Il urmarea cu privirea de la distanta, cu o caldura si o intelegere care ma emotioneaza si acum cind ma gindesc la ele.

In seara aia m-am uitat mai mult la dinsa decit la oricine altcineva. N-a avut niciun gest prin care sa-si manifeste posesivitatea sau tandretea fata de Dl Dinica, dar din toata prezenta sa era un tot cu dinsul.

“Doamna Gabi” (cum ii spunea si sotul) a intrat in viata Dlui Dinica pe cind dinsul avea 60 de ani. Avea deja tabieturi de singuratic, avea o lume a lui de artist timid (dincolo de glumele de scena), avea temerile lui in relatiile cu ceilalti ca orice om care se exprima prin filme/teatru/ muzica pentru ca asta era singura cale care i-ar fi aproape ca sa vorbeasca pe limba lumii.

Si-atunci a aparut Doamna Gabi. Nu o sa stim ce magie a fost acolo, dar doamna aceasta micuta, discreta si distinsa, a intrat in lumea lui fara sa i-o strice. Ba chiar i-a ordonat-o cu discretia pe care o merita orice mare artist. I-a protejat coconul de singuratic, chiar daca l-a mutat mai catre lumina. I-a adoptat motanul persan…

Stiu ca toata lumea il omagiaza acum pe Dl Dinica, dar mi-as dori tare ca gindurile bune sa mearga catre Doamna Dinica.

Pentru dinsa e cel mai greu.

3348

firmituri de multumesc

In seara asta am fost sa (re)vad o piesa pe care am vazut-o acum 3 ani, prin octombrie, de doua ori la rind. In doua seri consecutive.

*
Dupa piesa, prin Amzei, mergeam in sus catre Magheru si pe linga peretii alimentarei Nic, in dreptul gurilor de aerisire, dormeau doi cersetori. Cam la 2 metri distanta unul de altul, cit sa fie fiecare in dreptul aerului cald care venea din subsol.

Citeva sute de metri mai incolo, pe linga hotelul Howard Johnson, un rrom-peste (pimp) isi trimitea prostituata la receptia hotelului si o anunta ca va veni mai tirziu sa o ia.

Cind treceam pe linga British Council ca sa ajung pe straduta pe care locuiesc, ma gindeam ca si in piesa din seara asta, erau o cersetoare si-o curva. Si mai erau doi oameni, cumva nefericiti in viata sexuala, dar care stateau impreuna pentru ca fiecare isi dorea sa-i fie un pic mai bine decit i-a fost in viata de pina atunci.

M-am gindit ca, undeva in vilele pe linga care treceam, locuiesc familii ca aceea din piesa.

Si m-am mai gindit ca sunt extrem de norocoasa si ca am o viata foarte frumoasa pentru care, vorba Anei – cu care am fost in seara asta la piesa -, nu prea stiu cum si cui sa multumesc.

*

In 2006, m-am dus la Green Hours dupa mega circ si fitze (“nu merg eu la teatru de circiuma”, “hai lasa-ma cu teatrul nostru” etc etc) si numai Razvan Penescu (Liternet.ro), cel care m-a invitat, stie ce a indurat vreo 2 zile pina am zis ca merg.

Am vzt piesa si m-a socat f f tare Vlad Ivanov cu un monolog. Mi s-a parut incredibil ce facea acolo, in circiuma, in fumul ala idiot, intr-un loc in care, dupa mintea mea, nu avea cum sa fie loc pt ACTORIE. Si-am zis ca e o intimplare, ca actorul n-are cum sa fie asa de bun, ca sigur i-a iesit asa intr-o seara, asa ca – rasfatata si cu o oarecare superioritate – am vrut sa o vad si a doua zi. Ca sa-mi dovedesc mie ca n-are cum sa fie la fel.

Razvan mi-a fct nebunia si m-a dus din nou la piesa, fara sa –mi intoarca niciunul din comentariile pline de amabilitati din zilele precedente. Vlad Ivanov a fost la fel, la secunda si in reprezentatia nr 2.

*
Azi la 3 ani distanta, tot in Green Hours, Vlad Ivanov a fost din nou, la secunda, la fel: cu aceeasi emotie, aceiasi stropi de saliva la o anume replica. Incredibil de exact si de emotionant in tehnica lui.

Iar dupa spectacol, pentru ca viata e stranie si face ce vrea ea, am putut sa-mi indeplinesc o dorinta suprarealista de acum 3 ani, de la finalul celei de-a doua vizionari. Mi-am dorit f f tare atunci sa-i spun lui Vlad Ivanov ca e f talentat si sa-l iau in brate ca sa-i multumesc, pe limba mea, pt ce traisem acolo. Iar azi, l-am imbratisat spunindu-i asta.

Pe voi va conving sigur sa vedeti piesa cu un text in revista de decembrie. Piesa se numeste Firmituri si se va mai juca la Green Hours pe 14 decembrie.

*
Cind am ajuns acasa, l-am cautat pe Razvan si i-am multumit pentru intimplarea de acum 3 ani.

2277

Lista tuturor obiectelor din cadrul Sales caritabil Tabu, partea a doua

130 obiecte in sales caritabil tabu, partea a doua. Reduceri spectaculoase, noi obiecete donate de vedete, prieteni, colegi.

Aici poti gasi lista tuturor obiectelor care sunt scoase la licitatie, fiecare obiect te conduce printr-un link catre pagina lui de descriere.

Licitatia se desfasoara in perioada 6 nov. , ora 12.00 – 11 nov, ora 15.00

NOUL Regulament al licitatiei il poti citi aici!

1591

Sales caritabil Tabu – Machiaj Narcisa Simandan

Sedinta machiaj Narcisa Simandan

Pret pornire: 60 RON/ 30 RON

Donator: Narcisa Simandan

Nota: Costul real al machiajului este de 200 RON. Licitatia incepe de la 60RON.

Narcisa e una dintre cele mai vechi colaboratoare ale noastre, majoritatea copertelor Tabu au fost realizate cu make-up-ul ei. este o maiastra a transformarilor din make-up si veti fi uimite de noul vostru chip, daca va lasati pe mina ei. Iata aici o transformare super spectaculoasa. acelasi chip, patru personaje diferite

2240

Sales caritabil Tabu – casca de rally George Vintila


Casca de Rally folosita de George, care a “absorbit” experienta la doua cursuri de pilotaj, unul de macadam la Giri Rally School si unul de circuit la Oschersleben in Germania cu pilotul de DTM Timo Rumpfkeil. Cu aceasta a mai participat si la Bucharest City Challenge 2008.
Casca este decorata personal de George in stilul propriu si are un mesaj si autograful lui pe exterior.
Marca Burton, marimea M-L

Pret de pornire: 400 RON/ 200 RON

Donator: George Vintila

1838

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!