alune, ceai din mere,scortisoara si stafide, o patura pufoasa si un film.
de mult n-am mai avut o simbata asa de linistita. si nici sentimentul asta de “acasa”.

*
Filmul e Trahir. mi se facuse dor de el dupa Concertul dlui Radu Mihaileanu, si Laura – care a citit pe aici ca doresc sa-l revad – mi l-a dat. Multzuuuuu mult mult mult.

Doar ce am vazut coperta dvd-ului si mi s-a taiat respiratia la amintirea emotiilor dinauntru. Habar n-aveam de super extras ( interviu cu Ion Mihaileanu, interviu cu Radu Mihaileanu si super opinii despre film de la 18 personalitati. suuuper marketing)

Later edit: la 15 ani distanta de la prima vizionare, filmul nu mi se mai pare la fel. ma scoate din poveste (chiar ma enerveaza) amestecul de franceza cu romana (pers pricipale vorbesc franceza, figurantii romana. in ac scena, in aceeasi poveste, ac lume/context). si imi dau seama ca am crescut (am si imbatrinit:) ). si eu, si regizorul 🙂

later edit 2: stiu de ce m-a emotionat asa de mult atunci filmul si de ce nu mai e la fel acum;nu e doar pt ca m-am obisnuit cu ceea ce a insemnat securitatea din multele discutii/ articole/ documentare, ci si am invatat mai bine cum e cu a trada/tradare:)